Dragoste Inselatoare

[A'Svear]

Hey! Acesta este primul meu fic si sper sa fie cat de cat reusit. Un singur lucru imi doresc mult: sa fiu criticata cat mai dur cu putinta fiindca chiar vreau sa devin mai buna in acest domeniu. Aici este primul capitol si sper sa va placa:-)


Dragoste inselatoare


Capitolul 1: Cel mai idiot moment…

Ma uit pe geam, plictisita de ceea ce vedeam mereu si mereu. Acelasi peisaj banal se desfasura in fata ochilor mei aratandu-mi inca o data strada, masinile, si trecatorii. Totul era la fel ,neschimbat cum fusese acum o ora, ieri sau saptamana trecuta. Eu o simpla adolescenta in varsta de 15 ani in primul an de liceu, pe nume Rosalie Swan ma declaram extrem de plictisita de viata mea si de tot ceea ce se intampla in jurul meu, lucru care mi se parea extraordinar de patetic. Toti cei din jurul meu isi gaseau ocupatie, numai eu stateam lipita de monitorul calculatorului incercand din rasputeri sa imi gasesc ceva de facut. Nu ma plangeam de lipsa de ocupatie dar se putea citi pe fata mea cat de plictisita eram. Tata imi spunea mereu ca un copil inteligent nu se plictiseste niciodata, oamenii destepti mereu isi gasesc ceva de facut. Adevarul era ca eram inteligenta si invatam bine, dovada cea mai clara era carnetul meu de note care era plin de noua si zece. Eram buna si la sport, si aveam sii prieteni foarte apropiati. Prima pe lista prietenilor mei era Silvy, cea mai buna prietena a mea care mi`a fost colega inca din clasa a cincea.
O alta zi banala, cum mi se pareau toate in ultimul timp si-a facut aparitia. Soarele ma trezise in acea dimineata parca emanand un val de fericire care pe mine reusea sa ma enerveze la culme. De voie de nevoie, m-am ridicat din pat si m-am indreptat spre baie sa imi fac toaleta de dimineata. Cu partea aceea din zi am terminat rapid si m-am dus sa ma imbrac. Mi-am luat uniforma pe mine si am cautat peria sa imi aranjez parul. In timp ce imi strecuram peria printre firele incalcite, imi admiram uniforma in oglinda. Era o uniforma chiar draguta, pe gustul meu. Fusta era scurta si rosie, lucru care ma incanta enorm dat fiind faptul ca rosu era culoare mea preferata, iar camasa alba si stramta mi se mula frumos peste sani. M-am decis sa imi leg parul in doua codite. Dupa ce l-am legat strans si l-am netezit sa arata cat mai bine mi-am pus pe fiecare coada cate o fontita ca sa apartina stilului mei caracteristic. Coditele lungi si brunete imi atarnau pe umeri in timp ce eu incercam sa gasesc un fard discret si rezistent pentru ora de sport ce va urma. M-am decis asupra unui gloss foatre dragut si putin rimel ca sa imi puna in valoare ochii. Nu vreau sa ma laud dar aveam ochii frumosi. Caprui si mari aratau foarte bine pe pielea mea deschisa la culoare, cu o tenta slaba, rozalie in obraji. Eram gata, imi pusesem cartile de aseara ca sa nu intarzii la scoala. Pentru un elev in mijlocului anului scolar eram foarte nerabdatoare sa ajung la scoala. Nu aveam cine stie ce motive, doar ca speram sa mai scap putin de plictiseala si ma rugam sa se intample ceva care sa ma scoata din acea monotonie. In timp ce eu ma pregateam sa ies pe usa, celularul a inceput sa sune. L-am scos din buzunar sa vad cine ma deranjeaza inca de la ora asta. Ma uit la telefon si abia dupa ce vad clopotelul de pe ecranul luminos imi dau seama ca aceea era alarma mea desteptatoare si era numai ora sapte dimineata. Nu imi pasa cat de devreme era si nu imi pasa nici faptul ca s-ar putea sa imi trezesc parinti dar eu am coborat scarile, cat de incet puteam pentru a ajunge in bucatarie. Nu imi era exagerat de foame sau sete, dar camera mea imi aducea aminte de plictiseala oribila ce domina in acel loc.
M-am asezat pe scaun si mi-am turnat lapte si cereale intr-un castron. In timp ce mancam i-am auzit pe parintii mei trezindu-se si ei. Am terminat de mancat rapid, am spalat vasele si m-am indreptat spre usa. M-am oprit pe rag si am dat de veste ca plecam. Pe drum mergeam incet, stind ca aveam timp suficient cat sa ajung la scoala si inca prea devreme. Am mers in ritmul meu de melc si in douazeci de minute eram in fata liceului. M-am dus si m-am cocotat pe gard cum fac mereu asteptandu-mi colegii. Dupa cinsprezece minute de singuratate si asteptare au aparut ai mei colegi.
- `Neata…spuse Silvy pasind agale spre mine, amenintand sa adoarma in mijlocului drumului in urmatorul moment.
Nu stiam de ce dar situatia ei ma amuza foarte tare razand cu pofta in momentul in care i-am vazut fata de om nedormit de vreo trei-patru zile.
- `Neata Frumoasa Adormita? ce ai facut azi noapte de esti atat de fresh, intrebam eu cu in ranjet oarecum increzut care mi se intindea pe toata fata
- Acu` ma iei si tu la interogatoriu, am stat pe mess ce puteam sa fac. Am vorbit cu un tip foarte simpatic, parea de treaba.
A continuat sa imi povesteasca in timp ce eu zambeam pe post de raspuns. In timp ce ascultam fiecare detaliu si fiecare amanunt descris cu precizie, mi-am reamintit de ghinionul meu in materie de dragoste. Nu aveam legatura cu nimic din ceea ce era legat de relatii si dragoste. Eram draguta, dar nu eram destul de draguta cat sa atrag atentia si nu eram genul acela de fata care sa se duca sa se dea la un baiat. Nu eram una din acele curvulite si cu asta basta. Gandindu-ma la acea categorie de fete si-a facut aparitia scumpa mea colega Sadie.
- I-a uite cine e aici…tocilarele clasei. Ce mai faceti fetelor, ati venit sa goniti baietii? spunea draga mea colega pe un ton de superioritate. Nu ma enervam prea tare daca nu i vedeam si mutra, cu un ranjet la fel de idiot ca ea intainzandu-se pana la urechi.
- Lasa-te fata ca nici sa pronunti corect nu sti…tu nu vezi ca esti tufa? I-am raspuns taios fufei din fata mea, mandra ca am rezistat sa nu imi infig mainile in parul ei.
Am plecat foarte bine dispusa, lasandu-mi colega cu ochii in soare si rosie de furie. Am ajuns in clasa unde mi-am lasat ghiozdanul si m-am asezat linistita pe scaun. Peste cateva minute clopotelul a anuntat parca mult prea devreme terminarea pauzei si toti au intrat in clase vrand, nevrand. Peste vreo zece minute a ajuns si profesorul de matematica. Domnul James preda bine si era un professor bland dar asta tot nu ma facea sa imi schimb parerea fata de materia pe care o preda. Fie cum o fi eu tot uram matematica. Uitandu-ma la tabla ca la un manuscris in alta limba, incercam sa ma concentrez la explicatii macar putin dar nu reuseam. In clasele mai mici faceam orice sa stau in prima banca, dar acum prefer sa stau in spate. In dreapta mea Silvy adormise de pe la fara un sfert. Nu stiam ce sa fac daca profesorului i venea ideea sa vina sa verifice bancile din spate, dar nici sa o trezesc pe ea parca nu puteam. In cele din urma a sunat clopotelul, sunet care a trezit-o si pe Silvy in cele din urma. In pauze si in restul orelor am palavragit cu fetele vrute si nevrute.
S-a incheiat si ora istorie care fusese plicticoasa si lunga. Dar imediat venea o bine meritata inviorare la ora de sport. Imi place sportul, eram destul de buna. Ora aceea am jucat baschet. Eu eram in echipa cu Silvy bineinteles si inca cateva colege. In echipa adversa nu era nimeni alta inafara de Sadie si alte cateva podoabe de la mine din clasa.
Pe la jumatatea orei am observat si eu clasa care facea ora in acelasi timp cu noi. Ideea e ca jumatate de an nu am abservat nici un baiat in acea clasa, iar acum ca prin minune am vazut destui. Baietii jucau de asemenea baschet pe terenul alaturat. Unul dintre ei nu si-a putut tine gura si a inceput sa strige:
- Hei! Frumoaso ce faci?
Nu l-am bagat in seama fiind absolut sigura ca nu mi se adresa mie. Am continuat sa joc si l-am ignorat pe tipul care continua sa strige ca disperatu. Dintr-o data am vazut ca toate fetele s-au oprit din jucat uitandu-se la mine. Nu gaseam motivul holbarii lor atat de atente pana nu am intors capul. In spatele meu era tipul de dinainte. Inca blestem faptul ca m-am uitat la el in acel moment. Era prea dragut. Blond cu ochii albastri ca si marea si un zambet superb intins pe toata fata. Nu am crezut ca era vis sau relitate ceea ce s-a intamplat. Nu am vrut sa cred in acea “ dragoste la prima vedere”, mi se parea imposibil. Mi se parea imposibil pana a deschis gura din nou:
- Hei, frumoaso de ce nu raspunzi, spunea el cu zambetul larg?
Eu ma uitam ca proasta la el de parca nu as mai fi vazut un baiat in viata mea. Adevarul era ca nu mai vazusem unul asa de frumos. Totul era perfect, pana ce o minge a facut contact cu capul meu si am cazut. Momentul a fost iesit din comun de penibil. Cazusem la picioarele lui. Ma simteam ca o idioata. M-am ridicat in picioare, cat de repede am putut si m-am uitat spre echipa adversa, mai exact la Sadie care statea ca un flamingo, intr-un picior in mijlocul terenului. Nu stiam cum dar rahitica aia a reusit sa arunce destul de tare mingea…suficient de tare cat sa ma darame. M-am uitat la ea si la ranjetul ei cretin si stisfacut. Am luat mingea de jos, cu gandul sa o lovesc, dar apoi mi-a trecut prin minte altceva…I-am aruncat mingea spunand:
- Hei, prostatura, regleaza-ti directia. Nici macar la sport nu mai esti buna.
S-a intors draga de ea si bineinteles ca nici mingea nu a reusit sa o prinda. Dar intre timp eu uitasem de privitorul curios din spatele meu. Mi-am amintit de el abea cand i-am auzit rasul. In momentul acela am crezut ca nu exista persoana mai rosie decat mine. Nu m-am intors de teama sa nu ma vada in acel hal. Am fost cea mai fericita cand am auzit clopotelul. Am uitat si de profesor si de tot si am zbughit-o in clasa cat de repede am putut.
Am plecat acasa, incercand din rasputeri sa ma abtin sa nu ma iau la bataie cu Sadie care tot barfea ceva la spatele meu. Ajunsa in cele din urma acasa, m-am dus direct in camera si am inceput sa ma gandesc…Era normal sa mi se intample asta? De ce trebuia sa ma fi indragostit tocmai de el? Ce avea sa se intample? Am stat in pat si m-am tot gandit pana am adormit asa cum eram imbracata in uniforma. Dimineata am auzit alarma telefonului trezindu-ma. M-am ridicat si l-am oprit. M-am indreptat spre baie sa ma spal pe fata si pe dinti. In drum spre baie m-am oprit in fata oglinzii si mi-am facut cruce cand am vazut fostele mele codite ciufulite, parul devenind o adevarata claie precum si rimelul care peste noapte s-a imprastiat, eu aratand acum ca un emo cu un fard nereusit. Am trecut de oglinda m-am dus la baie mi-am facut toaleta de dimineata si am incercat din rasputeri sa ma curat de rimel. Dar toate aveau sa fie impotriva mea in acea zi asa ca de ce sa nu inceapa problemele de dimineata. Rimelul meu imprstiat, s-a dovedit a fi de calitate,rezistent la apa si se pare ca era si rezistent la demachiant fiindca abea se ducea. Dupa cinci minute de frecat la ochi mi-am curatat tot rimelul, dar eu ramsesem cu ochii rosii si umflati de la atata frecat. In fine am trecut peste partea cu ochii umflati si am trecut spre parul meu monstrous. L-am pieptanat, pana mi-a ramas jumatate pe perie. Mi-am pus cartile si am plecat in bucatarie sa mananc.
Am terminat de mancat rapid. Mi-am luat ghizdanul de jos si am plecat la scoala. Abea asteptam s ail revad. Fara sa imi dau seama am inceput sa alerg. Ajunsa in fata liceului, m-am oprit si am inceput sa il caut cu privirea. Inima statea sa imi sara din piept. In jur de cinci minute m-am tot uitat ca disperata in spranta ca il voi gasi, dar fara rezultat. Nu era de gasit. M-am intalnit cu Silvy si restul colegilor mei. Toti vorbeau despre diferite subiecte, dare u nu eram atenta nici cat negru sub unghie. Zambeam frumos spre ei, mintea fiindu-mi departe. A sunat de intrare si eu inca nu imi gasisem blondul. O stare de nervozitate ma cuprinse pe loc, cand am vazuto pe Sadie barfind ceva despre mine cu o tipa din scoala. Am auzit fiecare cuvant in parte. Nu ma deranjaze ca spusese de mine ac sunt urata, tocilara sau proasta…ma deranjase ca spusese de blondul meu pretios ca este un dobitoc. In momentul acela am vrut sa o dau cu capul de toti peretii pe acea fiinta. Cu chiu cu vai am reusit sa ma abtin ca sa nu starnesc subiect de barfa si mai interesant cum m-am luat de o colega fiindca sa luat de el si asa mai departe. Mi dat parul pe o parte astfel incat sa imi acopere fata si am trecut in viteza pe langa ea dandu-i un cot in umar sa o dezechilibrez putin. Odata ajunsa in clasa m-am asezat la locul meu si mi-am scos cartile pentru prima ora. Silvy a venit imediat dupa mine si s-a aszat si ea. Dupa cateva minute a intrat si profesoara in clasa. Cand i-am auzit vocea mi-am amintit brusc ca eu nu invatasem nimic.
In acea zi puteam spune ca universal era de partea mea, fiindca nu m-a ascultat nimeni la nici o materie. A sunat clopotelul si a anuntat si terminarea ultimei ore. Mi-am luat ghiozdanul in spate si am plecat. In fata liceului cea dulce imagine mi-a inundat privirea. Blondul meu stand pe banca si uitandu-se in gol. Avea si el ghiozdanul in spate si cred ca astepta pe cineva. Deodata am auzit o voce care pur si simplu mi-a zgariat urechile:
-Hei, Alex! Striga-se o fata cu parul mediu, roscat, facand entuziasmata cu mana.
El s-a ridicat si a pornit incet inspre ea. Eu stateam si ma uitam lung la el si la fata ce i facea cu mana. Eram ferm convinsa ca ea era prietena lui. In acel moment am simtit cu pamantul imi fuge de sub picioare si imi cade cerul in cap. Nu mai aveam control asupra corpului meu. Am luat-o la fuga plangand. Am trecut pe langa el in viteza si m-am indreptat spre casa. Cred ca acea zi fusese impartita in mai multe etape: ghinion, noroc, ghinion. Acum eram clar la capitolul ghinion fiindca si el mergea in aceiasi directie cu mine. Ziua dovendindu-se a fi dezastruasa a facut ca totul sa fie si mai oribil, iar el m-a recunoscut.
- Frumoaso, unde fugi?
Am incercat sa nu il bag in seama si sa fug mai departe, dar m-am impiedicat in picioare si am cazut. Mi-am julit genunchii si mainile dar m-am ridicat si am continuat sa fug de teama sa nu ma ajunga si sa vada ca plangeam. Nu imi pasa de durerea fizica, dar durere din sufletul meu era imensa. Lacrimile continuau sa imi ude chipul si nu stiam cat mai aveam putere sa fug. Mintea mea memorase prea bine acea imagine si imi aparea mereu in fata ochilor nelasandu-mi lacrimile sa se opreasca. Un singur lucru ma incanta; era vineri si ca aveam un week-end intreg la dispozitie sa imi revin…

[D@n@]

Vad ca este primul tau fic si este foarte bun. Ai inceput cu dreptul. Tu iti doresti criti dure, dar din partea mea nu o sa ai parte fiindca nu am de ce sa te critic.
Am observat 1 sau 2 greseli dar nu le mai gasesc deoarece sunt mici.
Naratiunea, descrierea si dialogul sunt foarte bune, iar actiunea nu este grabita.

Abia astept urmatorul capitol.
:bye::bye:

[A'Svear]

Multumesc pentru comentariu chiar daca este doar unul:-). Am facut si al doilea capitol dar nu este foarte lung. Oricum iata cel de al doilea capitol din ficul meu. Sper sa va placa:-).

Capitoul 2: Best Friends

Cand am ajuns acasa mi-am salutat parintii care erau in bucatarie si am plecat in camera mea. Am inchis usa si m-am pus pe pat continuand sa plang. Lacrimile imi udau prena si sangele din ranile de pe picioare se pierdeau pe cuvertura mea rosie. Am stins luminile si m-am trantit din nou pe pat. M-am intors pe spate si ma uitam pe tavan. Nu puteam sa vad altceva decat chipul lui. Lacrimile imi brazdau chipul. Incercam sa inchid ochii in speranta ca nu o sa il mai vad, dar era zadarnic. Am tot stat si am plans pana pe la oara doisprezece noaptea. Am adormit plangand.
Am crezut ca macar in vise o sa scap de el, dar nu erau sanse. L-am visat, lucru care era de asteptat. Il visasem ca pe un inger ce incerca sa imi aline durerea cu imbratisari si saruturi tandre. Dar dintr-o data a disparut si eu am ramas singura. Atunci m-am trezit tipand. Era in jur de ora doisprezece dupa amiaza. Mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni de tening si un tricou si m-am dus in bucatarie sa mananc. Pe masa am gasit un biletel de la parintii mei “ Buna dimineata, draga! A trebuit sa plecam la bunici sa i ajutam cu niste probleme urgenete. Ne intoarcem abea miercuri. Gasesti tot ce ai nevoie in casa, iar banii sunt pe dulap in living. Te pup, Ai grija de tine.” Intr-un fel eram fericita, puteam sa imi traiesc drama in toata casa…nu doar in camera mea.
Dupa cateva ore de plimbare si plans prin casa, cineva suna la poarta. M-am dus sa deschid. Nu era nimeni alta decat Silvy. Cand m-a vazut, prima ei reactie a fost sa isi faca cruce. O intelegeam perfect, niciodata nu am plans in fata ei sau a altor persoane sa stie cum arat. Fata imbibata in lacrimi si ochii rosii nu imi erau caracteristice deloc. Eu fata care era mereu fericita, care nu plangea niciodata eram acum un chip nou necunoscut nimanui. Am chemat-o inauntru si ne-am asezat pe canapea, in living. Nu am avut nici o clipa de ragaz ca a si aparut inevitabila intrebare:
- Ce-i cu tine? intreba ea inca socata.
- Pai…este vorba…despre…un baiat…si… cand am pronuntat cuvantul baiat am izbucnit in lacrimi din nou. Am incercat sa ma calmez dar eforturile mele erau zadarnice. Totusi m-am straduit sa i explic printre lacrimi si sughituri.
Dupa jumatate de ora de explicatii dureroase si lacrimi grele am reusit sa o lamuresc in mare parte pe Silvy. Acesta mi-a ridicat fata incet si mi-a sters lacrimile.
- Stop! Nu se poate sa plangi pentru un motiv atat de stupid. Tu esti cea care nu plangea niciodata iti amintesti? Da-l dracu, nu merita lacrimile tale.
Cuvintele ei ma ajutau putin, dar nu suficient. Reusisem sa ma opresc din plans, dar nu pentru mult timp. Silvy nu se mai oprea din injurat cand mai vedea cate o lacrima pierduta pe chipul meu.
Am stat in liniste cam cincisprezece minute in care eu am reusit sa ma calmez. M-am ridicat si m-am dus in bucatarie sa aduc niste suc. In cateva minute m-am reintors in living cu doua pahare si o sticla de Cola. Am baut amndoua suc intr-o tacere care incepuse sa devina apasatoare. Silvy a spart gheata spunand:
- Gata, nu te mai suport asa ! Hai sa mergem in parc, macar acolo mai schimbi peisajul si poate nu mai incepi sa plangi din zece in zece minute. Hai du-te sa te schimbi. Te astept aici, spuse ea pe un ton ferm, poruncitor. Am aprobat ascultatoare ca un catel in fata stapanului si am plecat sa ma schimb.
Cand am ajuns in camera mea m-am dus fix la dulap. Am rascolit dupa o pereche de blugi si o bluza. Mi-am gasit repede blugii dar nu aveam idee ce bluza sa imi iau pe mine. Am mai sapat putin printre haine pana am dat de un tricou care imi reflecta perfect starea de spirit. Tricoul negru cu un inger stralucitor pe piept si cu niste lacrimi sangerii mi se potrivea perfect in acea zi. M-am imbracat cat de repede am putut si am fugit la oglinda sa imi leg parul. Am decis sa il las sa cada liber pe spate. Am luat portfardul si mi-am dat cu putin gloss pe buze si un pic de rimel. Am bagat telefonul in buzunar, mi-am luat un flanel si am plecat in graba. M-am dus in living la Silvy. Prietena mea roscovana statea picior peste picior incercand sa para o tipa eleganta, dar miscarea nu i iesea deloc. M-am dus spre ea chicotind. Schimbarea mea falsa de dispozitie o facea sa se simta oarecum mandra ca a reusit sa ma scoata din depresie. Atata timp cat o vedeam pe ea binedispusa nu ma deranja sa schitez zambete false. Am luat cheile de pe dulap si am plecat. Am mers incet spre parc vorbind despre diferite lucruri neinteresante. Rectific, Silvy vorbea eu doar zambeam frumos si afirmam sau dadeam din cap din cand in cand. Totusi i eram recunoscatoare fiindca incerca sa ma ajute. Daca nu era ea cred ca eram in stare sa stau si sa plang in continuu.
Dupa un sfert de ora de tarat picioarele am ajuns in parc. Acolo asezat pe o banca cu inca cateva fete de la liceu statea chiar el. In acel moment am blestemat tot ce vedeam in fata ochilor. Unde naiba fusese atata timp? Ieseam in acel parc de mai bine de un an si jumatate. In fiecare week-end ma plimbam pe acolo si in timpul vacantelor eram prezenta acolo in fiecare zi si nu il vazusem niciodata. Acum aparuse ca din senin si era mereu acolo unde eram si eu. Atunci imi amintisem ca eu eram ghinionista si Univerusl nu era niciodata de partea mea, deci era normal ca atunci cand chiar nu imi doream sa ma intalnesc cu el, aparea ca din senin fix in fata mea. Am facut cale intoarsa in speranta ca nu ma observase. Dar dupa cum am zis sunt total lipsita de noroc ceea ce insemnase ca el ma observase si ca sa fie totul ca la cartea se ridicase si se indreapta fix in directia mea. Atunci am auzit si ingrozitoarea replica:
- Frumoaso! Ce faci? Vocea lui parca imi mangaia urechile atat de melodioasa mi se parea, dar mintea mea scotea la iveala acele imagini care imi frangeau inima in bucatele mici.
M-am oprit si m-am intors fara sa vreau cu tot corpul spre el . Dupa mine, si Silvy s-a intors la randul ei. Cand am vazut-o indreptata in directia lui primul meu impuls a fost sa o prind de mana. M-am uitat la chipul ei si mi-am dat seama ca in momentul urmator avea de gand sa sara sa il ia la bataie. Am tras-o usor de maneca si m-am uitat urat la ea. Oricat de mult rau imi facuse nu puteam suporta sa vad ca cineva sa leaga de el. Blondinul meu era ca un bibelou de portelan, daca il atingea cineva de fata cu mine eram in stare de lucruri neplacute. Ma uitam la el si la zambetul lui larg. Lacrimile amenintau sa isi faca aparitia pe chipul meu din nou. M-am luptat cu ele sa nu ma fac de ras chiar in acel hal. Ochii incepeau sa ma intepe dar nu puteam sa las lacrimile sa imi curga pe fata din nou. Dupa cateva secunde l-am vazut indreptanduse spre mine. Nu imi dadeam seama ce vroia sa faca pana nu am simtit o dara fierbinte pe obriji. Fusesem tradata de propriile lacrimi, acest lucru mi se parea imposibil. Il vedem cum se apropria. S-a oprit la doar cativa centimetri de mine. Mana lui se indrepta spre fata mea. Mi-a sters lacrimile cu degetul zambind cald. M-a luat in brate soptindu-mi:
- Frumoaso, nu mai plange te rog. Chiar vrei sa imi zdrobesti sufletul cu lacrimile tale? Vocea lui era ca mierea topita. Nu mai eram constienta de ceea ce faceam. Ma imbatase cu aroma lui dulce. Imi ascunsesem chipul in pieptul lui lasand lacrimile sa curga linistite. Am stat asa mai bine de cinci minute, cand iam simtit mana calda in parul meu. M-am smucit repede din bratele lui si am luat-o la fuga.
Am alergat vreo douazeci de metri dar atunci ghinionul a facut ca o nenorocita de piatra sa fie in drum, iar eu sa ma impiedic de ea. Am cazut in genunchi si cand am incercat sa ma ridic am observat ca toata puterea ma parasise. Stateam in mijlocul drumului cu capul plecat sperand ca nimeni sa nu observe ca plangeam in hohote. In acel moment un strop de noroc a scapat si in viata mea si a inceput sa ploua. Macar nu mi se putea distinge lacrimile pe fata. Silvy a venit si m-a ajutat sa ma ridic. A venit cu mine pana acasa si si-a cerut scuze ca pur si simplu m-a obligat sa ies din casa. Am schitat un fel de zambet pe fata ca sa nu o fac sa se simta si ma prost. Am imbratisat-o si i-am spus cu ultima putere care imi ramsese in glas:
- Multumesc, multumesc ca imi esti prietena. Fara tine nu stiu cum asi fi trecut prin asta. Vocea mea, desi era slaba, radia de sinceritate. Chiar ii multumeam domnului ca mi-a scos in cale o astfel de prietena.
Dupa ce roscovana a plecat acasa m-am dus in camera si m-am trantit pe pat. Lacrimile curgeau siroaie pe chipul meu si un fel de amorteala imi cuprinsese trupul. Am cazut prada unui somn fara vise care promitea sa fie cat de cat odihnitor astfel incat sa mi se limpezeasca mintea macar putin.

[white angel]

Oki. Fain fic. Imi place povestea si pentru primul tau fic e destul de oki. Comentarii dure nu am cum sa-ti fac pentru ca nu am de ce. Ai unele mici greseli de ortografie pe care le-am intalnit in amandoua capitolele . Povestesti fain. Exact tipul asta de povestire imi place ce-l mai mult. Cand personajul principal povesteste tot. Felicitari pentru ce ai facut pana acum si succes in continuare,
Abia astept urmatorl capitol :D

[A'Svear]

Am revenit cu un nou capitol! Mutumesc pentru comentariu, care din nou este singur. Sincer nu mi-am imaginat niciodata ca este atat de complicat sa lasi un comentariu:-<. Acum sa ma reintorc la fic. Capitolul nu este exagerat de lung. Sper sa va placa totusi. Spor la citit si la comentat:ang:

Capitolul 3: Totusi nu sunt chiar asa de ghinionista…

A doua zi la ora opt eram in picioare cu un zambetul pe buze. Parca somnul stersese toate amintirile acelea dureroase si lasa-se numai acele imagini care imi indulceau sufletul. M-am uitat pe geam si am vazut ceva straniu. Nu mai vazusem de mult acei fluturi albi si inghetati. Intr-un fel era si timpul sa ninga, era deja luna decembrie. Ma uitam la fulgii care pluteau in bataia vantului de parca eram un copil mic care vede zapada prima data. Stratul ce se asezase pe pamant era ca o esarfa subtire de matase. Mi-am luat pe mine o pereche de pantaloni, o bluza si am plecat sa ma plimb prin parc. Imi doream sa ma bucur de zapada. Mi-am luat jacheta mai groasa si am plecat.
Ma plimbam prin zapada cu zambetul pe buze. Mai lipsea sa scot limba si sa astept sa prind un fulg. Am vazut banca pe care el statuse ieri. M-am dus si ma uitam lung parca incercand sa numar fulgii. Am stat si m-am uitat la acea banca extrem de fascinata. Dupa jumatate de ora am plecat acasa fiind inghetata de frig. Eram fericita ca ninsese. Era bine, dar era si rau. Era bine fiindca la scoala va fi distractie mare, dar va fi rau fiindca o sa degeram cand se va topi zapada de pe noi. Oricum partea rea nu ne interesa pe nici unul fiindca daca era distractie, consecintele nu contau.
Restul zilei a trecut rapid fara evenimente. Seara m-am dus la culcare binedispusa. lucru care era o premiere avand in vedere ultimele seri. Am strans ochii dorindu-mi sa vina mai repede dimineata. Dorinta mi-a fost implinita si imediat soarele si-a facut apritia pe cer. Esarfa subtire de zapada s-a transformat peste noapte intr-un covor gros numai bun pentru distractie la scoala. Mi-am luat uniforma pe mine in cea mai mare viteza, mi-am prins parul intr-o coada la spate si am plecat in bucatarie. Am mancat ceva rapid si am plecat fugind la scoala.
In nici zece minute eram in curtea liceului. Am reusit sa ajung la colegii mei fara sa fiu trantita sau sa primesc un bulgare in cap. Dar norocul nu a tinut mai mult si un bulgare a aterizat fix la mine in ceafa. In acel moment imi uram uniforma pentru prima data fiindca bulgarele s-a spart si cateva bucatale reci au ajuns in bluza mea. M-am intors furioasa cu o injuratura pe buze. M-am oprit cand un alt bulgare se apropia de mine cu o viteza amenintatoare. Am reusit sa ma feresc. Dupa au urmat cateva minute de liniste in care am reusit sa ma curat de zapada si sa ma calmez. M-am intors spre Silvy care de asemenea fusese bombardata.
- Esti int…si nu am reusit sa termin propozitia deoarece am simtit doua brate care ma imping. Desi era o impingere puternica era atat de delicata. Am inchis ochii asteptand impactul cu pamantul. Am aterizat dar nu pe ceva tare. Am simtit cum doua maini imi inconjoara trupul. Am deschis ochii si m-am intoars spre cel aflat sub mine.
- Ce niaba…dar nu am putut continua cand am vazut persoana care ma impinsese. Ochii lui albastri ma priveau lung si pe fata lui se vedea un zambet strengaresc superb.
- Salut!
Chipul lui angelic ma inmuiase complet. Nu mai puteam scoate un cuvant. Eram moale in bratele lui, se putea juca cu mine ca si cu o papusa. Apoi i-am auzit din nou vocea de catifea:
- O sa inceapa orele. Nu ma deranjeaza sa ramai in bratele mele dar nu stiu ce vor crede profesorii cand vor vedea cea mai buna eleva absenta si mai ales ce vor zice colegii daca ne gasesc la fel si pauza viitoare. Cuvintele lui m-au scos din visare. Si totusi, zambea atat de frumos. M-a ajutat sa ma ridic si m-a condus pana la usa clasei.
- Te-as fi condus pana in banca, dar hai sa nu starnim chiar atat de multe barfe intr-o singura ora bine? Mai sunt si alte pauze. Un zambet strengaresc se intindea pe chipul sau. Mi-a facut cu mana si a plecat. Am raspuns gestului si am plutit fericita spre banca mea…
Ajunsa in banca am fost asaltata de intrebari din partea lui Silvy. Fata asta este curioasa peste limita acceptata. In fine dupa cincisprezece minute de intrebari si raspunsuri a venit si profesoara in clasa. Atunci mi-am dat seama ca mai aveam nevoie de o nota. De data asta nenorocitul de catalog s-a deschis fix la numele meu. Eram ferictia ca puteam alege intre a spune lectia cap coada sau a raspunde la intrebari. Concentrarea mea nu era suficient de buna sa fiu atenta si la intrebari si sa mai si raspund. Am inceput sa turui lectia pana la sfarsit. Nu imi aminteam exact cand am invatat-o dar eram fericita ca stiam. Am luat un zece cam prea usor dupa mintea mea. Restul orei a trecut repede. Clopotelul a sunat de pauza si toti au plecat val-vartej spre curtea liceului. Eu am reusit sa ma controlez cat de cat si sa nu o iau la fuga. Si totusi cand l-am vazut rezemat de usa nu m-am m-ai putut controla. Corpul a actionat din nou fara stirea mea si m-am indreptat fix spre el. Am reusit totusi sa nu i sar in brate. Inima mea batea nebuneste si pentru o clipa am crezut ca o sa-mi sara din piept. Cand am ajuns in dreptul lui vocea lui calda m-a intampinat, alaturi de zambetul sau perfect:
- Ti-a fost dor de mine? rostise intrebarea cu o nota de ingamfare in voce pe care am simtit-o imediat
- Nu am avut timp sa imi fie dor, m-am gandit prea mult la tine. Dar tie ti-a fost dor de mine?
- Eu raspund mai simplu, da.
M-a luat de mana si am mers afara. Nu imi dau seama cum a reusit sa opreasca toti bulgarii indreptati spre mine. Era ca un fel de scut. Dar a avut totusi grija sa nu raman eu singura uscata si m-a trantit. A trecut si a doua pauza, cam prea repede dupa parerea mea. In fiecare ora eu stateam si ma uitam pe pereti si ma gandeam la el. Nu se putea purta o conversatie cu mine. Eram mult prea visatoare in acele momente. Ora a trecut si iar a venit pauza. Si eu iar am fost ferita de bulgari si trantita de el. Totul se reptea pana ce clopotelul a anuntat terminarea ultimei ore.
Alex m-a condus pana acasa. Nu doream sa ma despart de el. Am stat infata usii mai bine de zece minute uitandu-ne unul la altul. Inima imi batea atat de tare, cred ca se putea auzi pe toata strada. Un zambet se intindea pe tot chipul sau. Se apleca usor spre mine si ma saruta pe obraz. Pentru o secunda mi se opri pulsul. Cand mi-a repornit inima am cazut. Nu am reusit sa cad in totalitate fiindca m-a prins. Viteza si forta lui erau uimitoare. Parca nu era om.
- Hei! Eu nu ma mai ating e tine daca inima ta mai face glume de genul asta.
Mi-am dat seama din vocea lui ca era ingrijorat. Ne-am despartit pana la urma. Am ramas sa ma uit la el cum se indeparteaza. Am intrat in casa cand nu l-am mai vazut. M-am asezat pe canapea si am dat drumul la televizor. Ma tot intrebam cum putea fi atat de rapid si atat de puternic. Gandul mi-a disparut imediat din minte cand am bagat mana in buzunar si am gasit un biletel. Caligrafia lui era superba:
“ Sa te gandesti la mine asa cum ma gandesc eu la tine…”
Am urcat in camera cu biletelul in mana. Mi-am facut temele in cea mai mare viteza si am invatat. Am fost gata in mai putin de doua ore. Am mancat ceva ca sa nu mor de foame si m-am pus din nou pe canapea uitandu-ma la biletelul fermecat…

[Alisia-chan*]

Buna ! Ti-am citit si eu ficul, akm sa incepem:
Capitolul I:
A fost bunicel, dar ai avut cateva probleme.
Repetitiile

In timp ce imi strecuram peria printre firele incalcite, imi admiram uniforma in oglinda. Era o uniforma chiar draguta, pe gustul meu.

Aici ai repetat cuvantul 'Uniforma" si asta nu da bine la estetica ficului

In timp ce mancam i-am auzit pe parintii mei trezindu-se si ei. Am terminat de mancat rapid...

M-am dus si m-am cocotat pe gard cum fac mereu asteptandu-mi colegii. Dupa cinsprezece minute de singuratate si asteptare au aparut ai mei colegi.

Aici ai repetat cuvantul 'colegi'

M-am indreptat spre baie sa ma spal pe fata si pe dinti. In drum spre baie m-am oprit in fata oglinzii...

ufff...ai avut o gramada de repetitii, ai grija la acest aspect pe viitor

M-am oprit pe prag si am dat de veste ca plecam.-> Suna mai bn "M-am oprit in prag dand de veste ca plecam.
- I-a uite cine e aici…tocilarele clasei.-> I-a uite cine sunt aici...tocilarele clasei! asa trebuia sa sune si app, trebuia semnul exlamarii, nu punct. Cred ca tu ai vrut ca aceasta prop sa sune asa...presupun:))

Greselile

sii=si
mi'a=mi-a
culoare=culoarea
mei=meu
stind=stiind
nu i=nu-i
baschet=basket
sal=sa-l
dare u=dar eu
vazuto=vazut-o
ac=ca
mi=mi-am
universal=universul
durere=durerea

Astea au fost greselile!
Descriere...ai avut, dar intodeauna e loc de mai bine!
Dialogul a fost in unele locuri sec, dar e bine pentru inceput
Naratiunea a fost bunicica.
So...cam atat pentru astazi, o sa-ti corectez si celelalte capitole alta data pentru ca akm nici nu mai vad bn:))

Am revenit! Capitolul II a fost de doua ori mai bun decat primul!
Ai avut cateva greseli de tastare:prena=perna
urgenete=urgente
amndoua=amandoua
univerusul=universul
Astea au fost in rest, totul mi sa parut Ok! te-ai mai imbunatatit de la primul capitol!
Akm sa trecem la capitolul III.
A fost superb, ce sa mai!
Mi-a placut la nebunie!
Oare Alex nu e om? E vampir? Suuuper!
greseli de tastare nu am vazut! Sper sa pui nextu repede ! Gambate!

[white angel]

Greseli de tastare nu am vazut in capitolul asta.
Foarte fain capitol. Ti-am mai spus chiar imi place foarte mult cum scrii.
Deabea astept urmatorul capitol. M-ai facut foarte curioasa. Nu ma asteptam cand am citit primul capitol sa continue asa. M-ai luat prin surprindere oarecum. Felicitari. Astept Next-u :D

[A'Svear]

Deci se pare k in urma reparatiilor de pe zup au cam disparut capitole shi din fic`ul meu...oricum se mai intampla:-j. Oricum eu postez shi capitolele care ua fost sterse...fiindca mi s`ar parea aiurea sa am capitolul 3 shi apoi capitolul 11 :|. Anyway, iata capitolul :P

Capitolul 4: E clar cineva acolo ma iubeste…am un inger pe Pamant

Ma trezesc somnoroasa si ma duc sa imi fac toaleta de dimineata. Imi iau unifroma si imi leg parul intr-o coada. Un strop de gloss si am plecat. Am mancat ceva si am pornit spre liceu. Fulgii inca pluteau incet in aer. Abea imi taram picioarele avand certitudinea ca el ma va astepta indiferent de cat as intarzia. Am ajuns la fara cateva minute si am avut dreptate el ma astepta.M-a condus pana in fata clasei si si-a luat ramas bun cu un sarut scurt pe obraz. Cand s-a terminat plictisitoarea si neinteleasa ora de matemaica , el era prezent, sprijinit de usa ca intodeauna. Eu radiam de fericire doar la vederea chipului sau, cand i mai simteam si atingerea atunci ma topeam instantaneu. Au trecut si orele si am plecat acasa. Totul s-a intamplat exact ca in ziua precedenta, singura diferenta e ca de data aceasta inima mea nu s-a mai oprit la atingera lui.
Pana seara am facut teme si am invatat. Daca pana azi nu am avut teme care sa ma tina pana la unsprezece noaptea, astazi profesorii nu s-au zgarcit absolut deloc. Intr-un final am terminat si m-am dus in bucatarie cu o pofta nebuna de lapte. Am deschis frigiderul in cautarea lichidului miraculos dar, surpriza, nu aveam .Mi-am luat niste bani, haina si am plecat la non-stop. Am cumparat laptele si cand m-am intors acasa am hotarat sa trec prin parc. Pe la jumatatea parcului am auzit niste pasi in urma mea. Nu i-am luat in seama, crezand ca este vreun alt pofticios asemeni mie. Tipul din spatele meu si-a grabit mersul. Dintr-o data am simtit o mana care imi apasa umarul. M-am smucit din stransoarea lui si m-am intors sa i vad fata. Era un tip din echipa de fotbal a scolii, o matahala de baiat.
-Hei draguta, ce faci tu singurica pe aici?
-Ce iti trebuie? Vocea mea era taioasa dar se putea simti frica din ea.
- Papusica stai calma, vreau doar sa te insotesc, poate mergem sa ne si distram putin?
- Traiesc si fara distractia ta, acum lasa-ma sa plec.
Am facut cativa pasi dar el era deja in fata mea. M-a trantit si a inceput sa imi dea geaca jos. L-am lovit la puctul sensibil cu toata puterea mea. Tot ce am reusit a fost sa il fac sa imi eibereze mainile cateva clipe. Era ciudat fiindca am mai lovit baieti in acel mod si nici unul nu a ramas in picioare. Nu eram genul de fata fara aparare, daca te luai de mine nu scapai cu una cu doua. Totusi acele cateva secunde de ragaz mi-au fost suficiente cat sa ma ridic si sa fug. Dar nu am reusit sa fac nici zece pasi ca el era in fata mea. Se apropia de mine cu un zambet satisfacut. Dintr-o data s-a napustit asupra mea si m-a dat cu capul de asfalt. Odata ajunsa la pamant a inceput sa ma dezbrace din nou. Stiam exact ce urma sa se intample. Ma gandeam ca poate o sa isi satisfaca placerile si o sa ma lase in pace. Ceea ce credeam eu era un vis frumos pe langa ceea ce pateam. Imi invinetise deja jumatate de corp. Coatele imi erau zgariate si sangele se intindea pe stratul subtire de zapada. Mi-a terminat bluza in mai putin de zece minute. Amorteala de la lovitura primita la cap a disparut si a lasat loc unei dureri infernale. Ma luptam sa raman constienta. Dintr-o data ceva a aterizat intre mine si agresorul meu. Aripile sale erau mari, ca de inger.
- Problema ta e cu mine nu cu ea!
Am recunoscut vocea lui Alex din prima. Era furios oricine putea simti asta.
- Stiu, de ce crezi ca am ales sa o ucid pe ea? Asa imi usuram munca, cu ea moarta tu nu mai erai in stare de nimic.
Aceea a fost picatura care a umplut paharul. Ingerul din fata mea a sarit la celalalt. Abea il puteam vedea, viteza lui era uimitoare. L-a doborat si a venit spre mine. M-a luat in brate si a zburat cu mine.
- Imi pare rau Rose, e numai vina mea. Nu voi mai permite sa se atinga cineva de tine…
Acelea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit caci nu am mai putut tine piept inconstientei.
M-am trezit. Eram in camera mea. Am incercat sa ma ridic dar imi era greu. Cineva m-a sprjinit cand eram pe punctul de a cadea. Cand am intors capul l-am vazut pe Alex uitandu-se ingrijorat spre mine. Apoi mi-am amintit tot, inclusiv faptul ca in acea dimineata parintii mei trebuia sa ajunga.
- Parintii mei!
- Stai calma ti-au trimis un mesaj si au zis ca sunt niste probleme si ca ajung abia sambata.
Am rasuflat usurata. Parintii mei stiau ca ma mai iau la bataie cateodata dar niciodata nu ajung acasa toata vanata, cu capul spart, cu hainele rupte si asa mai departe. Apoi m-am uitat din nou spre Alex, i lipsea ceva.
- Unde au disparut aripile tale?
Cand am pronuntat cuvantul aripi chipul sau a devenit inexpresiv.
- Erai totusi constienta cand am venit?
- Se pare ca da. Defapt am fost constienta pana cand ai spus ca iti pare rau, si atunci sunt ferm convinsa ca zburai, deci nu ai nici o sansa sa minti. Spusesem cuvintele cu o oarecare autoritate in voce.
- Bine, o sa iti spun toata povestea. Daca vei vrea sa fugi sau iti este frica voi intelege si iti garantez ca nu ma vei mai vedea niciodata.
- Nici o sansa, acum povesteste!
- In regula, cred ca ai auzit ca totul e impartit in bine si rau. Binele e reprezentat de ingeri si raul de demoni. Nimeni nu s-a gandit vreodata ca unii demoni si-ar refuza propriia fiinta, asa cum am facut eu. Cei ca mine au refuzat raul dar nu suntem acceptati nici de ingeri, fiindca putem sa ne pierdem controlul in clipe de inconstienta.Ideea e ca oricum as fi tot demon sunt..
Simteam regretul din vocea lui, se simtea vinovat pentru ceea ce e. A plecat capul in jos, parca rusinat. Mi se rupea sufletul sa il vad suferind.
- Mie imi placi asa cum esti. Sunt chiar fericita ca nu esti om, ce as face eu cu un baiat obisnuit la ghinionul meu, saracul de el intr-o saptamana ar ajunge in spital…
- Ce poate sa iti placa la mine? Sunt un mostru... singurul tau ghinion sunt eu!
Am dat din cap in semn de negatie, dar chipul sau trecuse de la inexpresiv la furios.
- Nu intelegi, sunt demon, oricand latura mea intunecata ar putea prelua controlul si te-as omora fara nici un regert. Ce ai putea face sa ma opresti? Te-ai lupta cu mine sau ai fugi? Nu sunt sanse…si in plus din vina mea esti acum asa, a zis ultimele cuvinte uitandu-se la mainile mele zgariate si la picioarele invinetite.
- Imi asum riscurile, fara tine mai bine mor. Nu imi pasa de ce o sa se intample, atata timp cat esti cu mine, stiu ca nu vei permite sa patesc ceva.
Furia de pe chip i-a disparut la auzul cuvintelor mele. S-a aplecat si m-a luat in brate cat de delicat se putea.
- As vrea sa incerc ceva, dar am nevoie de acordul tau…
- Orice…
In momentul urmator m-a sarutat. Buzele lui erau atat de dulci. Sarutul se dovedea a fi extrem de delicat, dar eu imi doream mai mult asa ca mi-am apasat mai tare buzele peste ale lui. A inteles din prima si a transformat totul in cel mai pasional moment. Dupa cateva minute de sarutri salbatice ne-am calmat. Eu m-am ridicat amintidu-mi ca mai avem nevoie de mancare, bine cel putin eu stiam sigur ca aveam nevoie de mancare. Primul pas a fost infernal si nu mi-am putut stapani un scancet de durere. Si dupa cum am banuit el a auzit si m-a luat in brate sa ma duca in bucatarie. Aveam peste cincizeci de kilograme dar pentru el se parea ca nu aveam nici macar cinci si in mai putin de trei secunde eram in bucatarie. Atunci mi-am adus aminte intrebarea mea:
- Tu mananci? Si daca da ce mananci?
Mi se parea absurd sa pun astfel de intrebari dar eram chiar confuza. Din cate stiam eu fiintele ca el nu aveau nevoie de hrana... Sirul gandurilor mi-a fost interupt de raspunsul sau.
- Nu, nu am nevoie de mancare.
- Si atunci ce pot sa iti ofer? intrebam eu incercand sa par politicoasa.
- Inca un sarut?
- Intai mananc, dupa primesti cu dobnda.
- Suna bine, dar eu iti voi pregati micul dejun.
In nici un minut micul meu dejun era gata. Totul era perfect, nici o firimitura in plus sau in minus. Inca ma uimea viteza lui, dar cu tipul aveam sa ma obisnuiesc.
- Mai spune-mi, sunt curioasa...
- Bine, o sa iti spun in primul rand de cine sa te feresti...ti-l amintesti pe tipul care te-a atacat azi noapte?
- Cel care a vrut sa ma violeze...ce-i cu el?
- Nu a vrut sa te violeze, a vrut sa te ucida, ca mai apoi sa scape de mine. Ei bine, el este fratele meu. Nu m-a suportat niciodata, fiindca eu nu eram ca restul, nu eram rau. Legenda cum ca va aparea un demon bun exista de mult. Eu am fost primul care a trecut de partea binelui, deci eu sunt legenda daca e sa spun asa. Ca familie, daca o pot numi asa, ma trag din ramura principala, deci se subintelege ca nu eram o mandrie pentru familia mea, in schimb fratele meu era. Mike, dupa numele lui este cel mai crd dintre toti, si obsesia lui este lupta, iar daca invinge omoara. Nimeni nu l-a doborat pana acum, inafara de mine si a jurat sa ma ucida. A incercat in destule moduri, dar nu a reusit. Acum a gasit cum sa scape de mine fara sa se oboseasca...De aceea te anunt ca voi fi supra-protectiv un timp.
Cand i-am vazut expresia dura si vocea care a folosit`o in ultimele propozitii, mi-am dat seama care era modalitatea lui Mike de a scapa de Alex.
- Nu ai indrazni nu-i asa? Nu ai indrazni sa faci una ca asta... Deja urlam cat ma tineau plamanii iar lacrimile imi inundau fata, nu avea cum sa faca una ca asta, nu imi puteam imagina ce fiinta poate avea asa un gol in cap.
- Sa indraznesc...cand mi-am dat seama ce vroia sa faca, aveam deja in cap cum sa ma sinucid in caz ca ajungeam prea tarziu.
- Sa te vad, cum aveai de gand sa te sinucizi? eram inca furioasa, dar aveam suficient control cat sa ma opresc din urlat.
- Trebuie sa recunosc ca e destul de complicat in cazul meu, daca eram om pur si simplu ma aruncam de pe un bloc...asa am ceva de lucru ca sa mor
Umorul sau negru ma calca pe nervi, nu era suficient ca urlasem la el o data, vroia inca o serie. In fine, a strans din pumni si m-am muscat de limba ca sa ma abtin.
- Ca sa ma sinucid, trebuia sa gasesc pe cineva mai puternic decat mine, deci, aveam nevoie sa gasesc o legenda. Se spune ca este cineva care e in stare sa ucida orice creatura. Dar apare si a doua optiune, sa gasesc Sabia De Cristal...alta legenda, si pur si simplu sa ma strapung cu ea.
Dupa ultima propozitiea inceput sa rada, o cauta cu lumanarea rau de tot. Am uitat si ca e iubitul meu si ca e demon si i-am dat o palma specifica mie. Aceea a fost una din cele mai proaste idei pe care le-am avut. Tot ce am reusit sa fac a fost sa imi sucesc incheietura.
-Imi pare rau, sincer imi pare rau...e vina mea nu trebuia sa aduc vorba despre asta iarta-ma...
Cand era vorba de scuze, Alex era campion asta e clar. Dar vocea lui ma inmuiase, nu puteam sa fiu suparat pe el, la urma urmei eu am actionat ca o neghioaba, era clar ca totusi eu voi fi ranita, doar nu era ca un alt baiat sa i intorc capul cu palma mea. Si fiindca tot am spus ca nu era ca ceilalti a si vazut ca mi-au trecut supararea si nervii.
- Ai terminat de mancat, acum tine-te de promisiune...
- Inca o intrebare, cat e ora?
- Doua si jumatate, de ce?
- Azi nu am fost la scoala, si e prea tarziu sa mai ajungem, si of... am inceput sa dau din maini, dar actiunea mea nu a durat mai mult de cinci secunde, mainile inca am dureau oribil.
- Chiar crezi ca tu vei mai merge la scoala saptamana asta? Sa fim serisi, abia te misti.
Avea dreptate, eram practic invalida si in plus nu aveam chef sa dau tone de explicatii pentru starea mea fizica. Am hotarat sa nu merg la scoala pe motiv ca am facut rost de o gripa foarte simpatica. Bineinteles ca am fost supravegheata 24 din 24 fiindca nici al meu demon nu a mers la scoala, pentru ca, asa din intamplare s-a imbolnavit si el exact in acelasi timp cu mine. Silvy m-a tinut la curent cu tot ce s-a intamplat in lipsa mea, si mi-a spus ca bineinteles gurile rele au inceput sa barfeasca mai ales ca si eu, si Alex lipseam. In fine eu m-am bucurat de timpul petrecut cu el din plin...

Oky acesta e capitolul patru...dak vreti sa continui lasati un comment shi voi posta :D...Ja Ne :bye:

[ellamanu]

Vreau nextul:(. Sa nu cumva sa te prind ca te lasi, ca il trimit pe Mark dupa tine si ii spun sa te convinga sa il continui. Hai, ca glumeam. Dialogul este bine plasat si replicile sunt aple sau mici si bine alcatuite. Naratiunea si descrierea se imbina armonios si sunt bine alcatuite. Deci si prin urmare, vreau nextul. Multa imaginatie si o stea de aur(*)

[A'Svear]

Oky Oky...m`am reintors:D. Iata capitolele reimprospate...numai bune de citit shi comentat:-P

Capitolul 5: Demoni, ingeri, vampiri, varcolaci, sirene...o fi acum ca nici eu nu sunt om...(partea 1)
Pic! Pic! Pic! Sunetul picaturilor ce se scurgeau si atingeau pamantul incepeau sa ma enerveze. Partea cea mai neplacuta era aceea ca nu puteam identifica provenienta sunetului, totul era negru. Dintr-o data a devenit clar, in fata aveam o sabie care emana o lumina puternica, chestia e ca si eu aratam, si ma simteam altfel. Am ridicat capul sa incerc totusi sa descopar provenienta sunetului. Cand am vazut ce se dasfasura in fata ochilor mei am sperat sa fie doar un film horror de proasta calitate, iar personajele doar sa se asemene cu prietenii mei. Mike statea glorios in mijlocul cadavrelor tinundu-l de gat pe Alex. Atunci am vazut si de unde sunetul picaturilor ce cad, sangele curgea siroaie din corpul iubitului meu si atingea pamantul.
- Ucizi sau lasi totul sa moara...este alegerea ta!
Rasul sau malefic care a urmat la sfarsitul propozitiei sumbre m-a lasat intepenita. Chipul lui era atat de satisfacut, era sigur ca va castiga...
In momentul urmator m-am trezit tipand. Am multumit cu toata fiinta mea ca fusese doar un cosmar.Totusi ceva lipsea, nu fusese nimeni sa ma intrebe de ce tip. Atunci mi-am dat seama ca Alex nu era. O clipa am ramas impietrita facand legatura cu cosmarul meu, dar m-am linistit cand am gasit un biletel pe noptiera. Caligrafia lui continua sa ma uimeasca, Doamne scria perfect.
“ A trebuit sa plec inaite de rasarit ca sa nu ma vada nimeni, in caz ca ai uitat azi e sambata si nu stiu cum le-ar fi placut parintilor tai sa te gaseasca cu un baiat in camera. Trebuie sa plec putin pentru niste urgente-chestii legate de lumea mea bineinteles- intre timp te rog ai grija de inima mea...am lasat-o la tine.
P.S. Te iubesc!”
Era atat de atent, nu uita nimic si isi cerea scuze si la cea mai neinsemnata greseala. Cred ca sunt cea mai norocoasa persoana din lume, eu care inainte aveam tupeul sa ma numesc ghinionista.
Dupa ce m-am pus cat de cat pe picioare fiindca mintea mea era tot la nenorocitul ala de cosmar m-am dus sa imi fac toaleta de dimineata. Fiindca tot era sambata m-am gandit ca ar fi bine sa incep ziua cu un dus. Am lasat apa sa curga pana s-a incalzit la maxim. Jetul fierbinte era dureros la primul contact cu pielea. Am lasat apa fiarta sa imi destinda muschii desi simteam cu ma ardea pielea din cauza temperaturii mult prea ridicate. In acea dimineata m-am dovedit a fi foarte masochista stand sub apa fierbinte mai bine de jumatate de ora. Cand am iesit din baie care devenise o adevarata sauna m-am dus sa ma imbrac. Mi-am luat direct blugii si o bluza putin mai groasa fiindca aveam chef sa ies la plimbare cu Silvy sa imi limpezesc gandurile. Asa zisa raceala imi trecuse ca prin farmec deci eram libera sa parasesc casa. Am sunat-o rugandu-ma sa raspunda la telefon fiindca stilul ei caracteristic de al pune pe silentios sau de al lasa pe cine stie unde era activat. A raspuns, incredibil dar adevarat!
- `Neata, ce faci? spuse ea cu vocea incredibil de fericita.
- Ma gandesc ca este un Dumnezeu acolo sus care te-a facut si pe tine sa raspunzi la telefon. In fine trecem peste restul conversatiei OK? Vii azi pe afara?
- Normal! exclamatia ei reusi-se sa imi deregleze un pic auzul dar eram in culmea fericirii ca acceptase.
- Ne vedem intr-un sfert de ora in parc
Am inchis, mi-am bagat telefonul in buzunar putin gloss si am plecat. Am scris un bilet parintilor sa nu cumva sa ma dea disparuta la politie. Mi-am luat cheile de pe dulap ca in caz ca ajung acasa prima sa nu plang pe la usa si am plecat. Am ajuns in parc la fix fara o secunda in plus sau in minus. Nu stiu cum s-au intamplat atatea miracole intr-o singura zi ca si Silvy a ajuns la timp. Serios vorbind asta chiar era un miracol, ea vesnica intarziata sa ajunga la timp, in premiera doamnelor si domnilor.
- Hei, salut! Ce faci? S-a mai intamplat ceva neobisnuit cat ai fost bolnava?
- Nimic...am raspuns eu incuracata, se purta de parca se astepta sa i spun ca am vazut una din minunile lumii. Adevarule ca s-a intamplat ceva, dar ceva magic, secret care imi este interzis sa il dezvalui in fata oricui.
In fine ne-am tot plimbat prin parc vreo doua ore. Tot timpul Silvy parca astepta sa i spun vreo intamplare miraculoasa sau ceva de genul. Dupa orele noastre de plimbare ne-am despartit. Cand am ajuns acasa mama, cum m-a auzit a si venit sa isi ia in brate puisorul. Dupa am fost tarata in living unde am incercat sa par interesanta de ceea ce se intamplase la tara. Dupa doua ore de povesti nesimnificative si extrem de plictisitoare am plecat in camera mea. Nu am avut nici macar sansa sa scap de hainele incomode. Ajunsa in camera mea nu am aprins becul, fiindca imi era prea lene sa trag draperiile si nu voiam priveliste pentru vecini si mi-am dat bluza si pantalonii jos. Mi-era atat de cald, am hotarat sa stau cateva minute pe pat doar in lenjerie intima, poate imi trece fierbinteala asta brusca. Ma indrept cu pasi tarati si ma arunc pe perna, dar ceva ma prinde. Mai bine schimb, cineva ma prinde, si anume Alex.
- Ceeeeee??? am tipat nu doar fiindca m-am speriat, dar totusi eram aproape goala si eram si moarta de rusine...
- Hei! Nu striga in halul asta, nu-i asa grav...si in plus nu e prima data cand te vad fara haine...
- Poftim? Simteam cum ma innrosesc din ce in ce mai tare, cand, cum se intamplase si mai ales eu de ce nu stiam?
- Nu imi spune ca nu ai observat? Atunci cand te-am adus acasa, cand te-ai trezit nu ai vazut ca erai imbracata? Daca nu ma inseala memoria Mike ti-a sfasiat bluza, si in fine m-am gandit ca daca vor veni parintii tai voi face pe nevinovatul si voi spune ca ai fost cu mine in parc si te-ai impedicat. Ideea e ca atunci cand te impiedici nu prea ti se rupe bluza si nici nu iti sunt sfasiati pantalonii asa ca m-am gandit ca mai bine sa te schimb.
Vocea lui era intr-un fel aroganta si intr-un fel incarcata de parere de rau. Adevaraul este ca clipa era inevitabila si acum ca faptul era deja consumat nu mai aveam ce face. Am ramas in bratele lui, sau ma rog sustinuta el nu prea stiu cum sa explic ce pozitie aveam dar mi-a cazut mana pe ceva fin, foarte fin ca si niste pene. M-am ridicat si am fugit sa aprind becul. Ceea ce simtisem eu era exact ceea ce credeam ca e, aripile lui mari si negre, erau atat de frumoase.
- Imi pare rau, nu am apucat sa ma transform inapoi in om...
- Nu-i nimic, imi place, e frumos...
M-am dus din nou in pat si m-am inghesuit langa el, cat mai aproape cu putinta.Nu stiu cand m-a cuprins un somn extrem. Am adormit fara sa imi dau seama.
E soare. Asta e prima remarca care am facut-o cand m-am trezit a doua zi dimineata. A doua remarca, nu mai e Alex. Offf razele soarelui imi inunda camera si imi ingreuna vederea. Era ceva in mijlocul camerei. M-am frecat la ochi sa vad mai bine ce e. Cand am vazut ce e am paralizat...Ce cauta chestia asta aici si unde e Alex cand am atata nevoie de el...

Capitolul 6: Demoni, ingeri, vampiri, varcolaci, sirene...o fi acum ca nici eu nu sunt om (partea a doua)


Ce cauta lupul asta imens in camera mea? Aste era prima intrebare...a doua cum naiba o sa scap eu cu viata? Stateam in mijlocul patului, implorand din priviri sa se indeparteze de mine. Nu a mers, imensitatetea aceea canina se indrepta spre mine. A venit si s-a urcat in pat cu atata finete, parca sa nu imi sifoneze cearceaful si...intrevedeam oribilul viitor. O sa isi infiga dintii in gatul meu, sper totusi sa se sature cu mine si sa imi lase parintii in pace. Se apropia , era asa aprape i puteam simti respiratia calda, am inchis ochii sperand totusi sa ma salveze cineva. Dupa cateva secunde, a inceput sa ma linga pe fata. Nu aberez, pur si simplu a inceput sa ma linga pe fata ca si cum m-ar pupa. Din cate stiam eu eu asa isi pupa cainii stapanii, lingandu-i, deci daca ar trebui sa vorbesc despre acel lup ca si cum ar fi un caine as mentiona ca este unul foarte pupacios. Dupa cateva minte in care mi-a balosit bine fata s-a oprit si s-a dat jos din pat. S-a oprit in mijlocul camerei acolo unde l-am vazut si prima data. Dintr-o data corpul lui emana lumina, si si-a schimbat forma. Acum in mijlocul camerei mele se afla nimeni alta decat Silvy, care se dovedea a fi foarte bine dispusa. Apoi vine si replica bomba:
- Salut! spuse ea pe un ton vesel.
- Doua intrebari...Ce mama dracului mai esti si tu? Si a doua intrebare...Mie de ce nu mi-ai spus nimic?
- O luam cu inceputul, in primul rand sunt un varcolac. Si in al doilea rand, tu de ce nu mi-ai spus nimic? Fiindca este interzis de aia, si fiindca nimeni din afara lumii noastre nu are voie sa afle.
Nimeni inafara lumii noastre? Adica si eu fac parte din lumea lor? Gandurile mi-au fost intrupte de o bataie in usa. Initial am vrut sa ma duc sa deschid, dar apoi mi-am amintit ca e si mama si va deschide ea. Totusi mi-am cerut scuze de la Silvy sa ma duc sa vad daca are vreo treaba cu mine. Coborand scarile aud conversatia dintre vizitator si mama.
- Buna ziua!
- Buna ziua!
- Eu sunt Alex, prietenul lui Rose, ma intrebam daca ati putea sa o lasati cu mine si cu inca cativa colegi sa iasa pe afara.
Nu imi vine sa cred, i-a spus mamei atat de usor ca e prietenul meu. Incepand cu ziua de zi viata mea va fi un cosmar. Nu e chestie ca ar avea ceva in potriva, dar sunt atat de cicalitori, ai mei parinti, lor li se pare un lucru asa iesit din comun. Si sa nu mai spun si de sfaturile acelea care cateodata ma calca pe nervi, Iisuse, ma trateaza de parca as avea zece ani.
- Desigur, ma duc sa o chem, asteapta putin.
O aud pe mama indreptandu-se spre mine. Doamne conversaitia lor fusese atat de seaca, ma asteptam sa puna ceva mai multe intrebari, dar sa zicem ca trec peste asta, de fapt de ce ma prefac...chiar imi convine ca nu ii trebuie mai multe detalii. Ajunsa pe scari mama da peste mine, si isi face datoria de a ma anunta.
- Rose, a venit Alex dupa tine. Du-te sa te imbraci, draga. Nu lasa baiatul sa te astepte.
- Da, mama...
Unde vrea sa mai mergem? In fine ma duc sa ma imbrac.
- Nu iti lua fusta, imi spuse Silvy.
- OK...
Mi-am luat blugii o bluza si m-am machiat. Mi-am legat parul in doua codite. Am verificat sa nu cumva sa imi fi uitat telefonul si am plecat. Eu am iesit pe usa, si Silvy pe geam. Suna aiurea, dar alta solutie nu gaseam. Cand am ajuns jos l-am vazut pe Alex stand de vorba cu mama. Parea ca se simte bine, am oftat si m-am dus la ei.
- Gata, mergem?
- Haide! aproba el extrem de incantat.
- Aveti grija copii, sunt tot felul de nebuni prin oras.
- Da, mami, o sa avem grija.
Am trantit usa in urma noastra sa scap cat mai repede de restul sfaturilor si grijilor ei. Ar fi culmea sa imi fie frica de vreun golan de asta de prin gunoaie cand il am pe Alex cu mine.
- Eu nu o car atat drum, sa fie clar, se auzi vocea lui Silvy.
- Nici nu ti-o dadeam stai calma. Acum hai intr-un loc putin mai retras, ceilalti ne asteapta deja.
Ceilalti? Inteleg ca am ajuns intr-o lume mai altfel dar ce alte specii o sa mai intalnesc? Si cea mai mare intrebare unde naiba mergem? Nu am avut timp sa mai gandesc fiindca m-au tras dupa ei pe o straduta latularnica, fara tipenie de om. Prima care s-a schimbat a fost Silvy, revenind la forma ei de lup gigant. A facut cu laba si a disparut. Eu eram in bratele lui Alex care isi deschisese aripile si isi luase un avant puternic de jos, astfel incat sa ajungem repede printre nori fara sa fim vazuti. In nici zece secunde eram deja la o altitudine enorma. Nu stiu cum de nu simteam nici cel mai mic sentiment de frica. Totusi zbura extrem de repede. In zece minute de zbor eram deja ajunsi la mare. Ideea e ca marea era la o suta si ceva de kilometri departare.
Cobora, prima data am crezut ca se prabuseste, apoi mi-am dat seama ca ajunsesem in mijlocul marii si nu mai eram singuri. Silvy alerga de zor, pe apa, si ceva innota. Ce naiba isi putea tine respiratia atata. Apoi a sarit, si mi-a dat dovada clara a ceea ce e. O coada imensa de peste, o sirena..de fapt trei. Alaturi de Silvy mai alergau trei varcolaci, si in fata mea si a lui Alex mai erau patru, dintre care doar doi aveau aripi. Asta e tot ce am putut distinge din cauza vitezei. Mai cinci minute de zburat deasupra apei si in fata se vede un fel de munte din apa. Intr-acolo s-au dus toti. La baza muntelui era o pestera in care a intrat fiecare. Ajunsi acolo am recunoscut pe toata lumea. Toti eram la acelasi liceu. Sa facem un inventar: trei sirene, patru varcolaci, trei demoni si doi vampiri, in total doisprezece, wow cati de astia or mai fi la scoala...
- Astia suntem, spuse unul dintre varcolaci. Ingerii nu au venit, se pare ca tot nu au incredere deplina in noi...adevarul e ca ei nu au incredere in nimeni.
- Apropo, Rose, nu stiu daca ne cunosti pe toti, deci cred ca ar trebui sa fac o prezentare. Eu, Silvy, cred ca ma cunosti, pe Alex de asemenea. Acum sa vedem de ceilalti, incepem cu fetele: Kim, Lisa, Annie si Sarah.
Sarah, imi parea atat de cunoscuta. Atunci niste imagini prfuite, pe care nu le doream mi-au aparut in fata ochillor. Ea era fata roscata, din ziua aceea. Un zambet mi-a aparut in coltul gurii, dar si niste lacrimi imi intepau ochii. Era o situatie ciudata, imi venea sa si rad, de prostia mea dar sa si plang cand imi aminteam. Nu mi-ai terminat gandurile, fiind intrerupta de Silvy.
- Acum sa trecem la baieti: David, Nick, Joseph, Daniel, Gabriel si Josh.
La inceput am fost putin mai retinuta fata de ei, crezand ca nu ma vor accepta. M-am inselat amarnic. Erau de treaba, am stat in pestera aceea cateva ore bune. La inceput am crezut ca cei mai acri vor fi vampirii, alta greseala. Puteai vorbi foarte deschis cu ei. Turbatii au luat toate fetele pe sus si ne-au aruncat pe rand in apa. La capitolul innot eram buna, bineinteles ca nu le puteam intrece pe sirene, dar eram buna. Asa i-am cunoscut pe toti, gasca mea magica...cei mai crazy prieteni.

Oky Ja Ne pana data viitoare:bye: