10-08-2011, 04:56 PM
Hey dragelor, am adus nextul. Ma multumesc mult, foarte mult pentru commuri. Am scris in sfarsit continuarea. Sper sa va placa si astept cat mai multe commuri, pareri si crititci. Va urez: Lectura Placuta !!!
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=LCZinX209rA
Dragoste Infinita
Capitolul 14
- Amenintari ( part. 2 ) -
Deodata pe usa intra Ino, urmata de cele doua mimoze care cica ii sunt prietene. Blonda pare foarte nervoasa, cred ca stiu si motivul. Off, chiar nu am acum chef sa ma cert cu ea, pur si simplu nu ma simt in stare sa mai fac nimic, absolut nimic, mai ales sa ma cert cu cineva,n special cu Ino. Cele trei sclifosite gemene se reped repede la mine, Ino pozitionandu-se in fata lor, bineinteles, pe post de sefa. Isi drege glasul, apoi incepe sa urle brutal la mine, amentinandu-ma ca, vai draga, imi va face cine stie ce daca ma mai apropii un milimetru de Sasuke, cum ii spune ea: Sasukito. Chiar nu putea gasi ceva mai normal? De fapt este logic ca nu, doar este vorba despre Ino, blonda careia ii cam lipsesc ceva neuroni.
Eu nu sunt atanta la absolut nici un cuvant pe care il scoate pe gura, deja imi imaginez ca ar fi o pirdere de timp sa-mi bat capul cu ea, nu are nici un rost, este mult prea proasta si nu are pic de minte in acea minge acoperita cu par blond de pe umeri, mult prea gol, pe care ea il numeste cap. Sa vorbeasca singura ca mie nu-mi pasa catusi de putin.
Deodata clonele din spatele ei se indreapta spre mine, prinzandu-ma de incheieturile mainilor si trantindu-ma de perete cu brutalitate. Auch, asta a durut! M-au izbit cu putere de gresia rece si albastra a baii, facandu-ma sa simt o durere ingrozitoare in tot corpul, si pentru ca sa fie totul si mai nasol, la impactul cu bucatile de faianta bleo m-am dat si cu capul de peretele ghinionist. O durere infernala de cap pune stapanire pe craniul meu, facandu-ma sa-l simt ca si cum mi-ar putea exploda din secunda in secunda. Tot capul imi era acaparat de aceasta durere imposibil de suportat.
Cele doua mimoze imi dau drumul la maini, lasandu-ma sa alunec lin pe podeaua umeda a toaletei. Am facut un contact scurt cu gresia dupa care simteam cum aveam sa mor, sa-mi pierd viata, sa ajung la capat de drum. Este prea devreme sa mor, sa termin deja acest drum ce parea nesfarsit acum ceva timp. Nu vreau sa mor acum, nu asa! Nu am avut ocazia nici macar sa am primul sarut, de fapt am avut-o dar am amanat-o si acum este mult prea tarzit. Plus ca nu vreau sa mor virgina! Nu, nu voi muri, o sa lupt in continuare, panaa la cap. Mai am mult prea multe de facut in aceasta viata si am de gand sa fac multe dintre lucrurile pe care mi le-am promis mie ca o sa le indeplinesc. Asa Sakura, haide, haide ca poti, poti sa lupti in continuare, sa ajungi mai departe, trebuie!
In colturile ochilor mei au aparut incet cateva perlute transparente, facute din apa, numite lacrimile. Aceste lacrimi cadeau lin pe obrajii mei fini si albi, inrosindu-i. Printre toate aceste lacrimi amare se putea simti durerea, tristetea, amaraciune. Aerul pe care il respir mi se pare un drog, un lucru care ma omoara. Corpul simt cum imi arde, nu numai pe dinafara, dar si interiorul, simt cum ma pierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Dar chiar inainte de a inchide ochii, pentru totdeauna, ceva, sau cineva, imi intrerupe sfarsitul, vrand sa ma faca si mai nefericita, mai trista si mai indurerata. O aud pe Ino cum ma indreaba, urland, daca mi-a ajuns si daca m-am invatat minte. Doar o nesuferita dupa parerea ma, chiar daca, poate, in interiorul ei este o persoana buna, cu un suflet mare, care ar vrea sa ajute lumea. Stai, ce? Nu cred ca ar putea sa existe un astfel de om in interiorul niciuneia dintre cele trei sclifosite.
Aud cum inca se zbate, cum urla si cum incepe sa faca scandal degeaba. Nu am nici un chef sa-i raspund, mai bine zis nu ma simt in stare. Acum chiar nu am puterea, si nici dispozitia, necesara pentru a mai avea inca o cearta cu ea, sau cu oricine altcineva. Ofetz iritata de faptul ca nu inceteaza o data cu harmalaia asta si ii spun, aproape fara glas, sa inceteze pentru ca nu ma intereseaza si nu ma va interesa vreodata ce vrea ea sa mai zica. Acum cred ca o sa faca vreo criza de isterie, ca de ce, cum se poate si alte tampenii de ale ei. Vai Doamne, de asta nu mai pot eu, s-o creada ea. Off, sunt ata de deprimata in cat nici macar nu am cum sa ma enervez, sunt de o mie de ori mai rau decat de obicei cand sunt suparata.
Incerc sa ma ridic incetisor de pe jos, dar alunec si cam din nou pe jos, pe gresia albastruie si rece. Un fior imi trece prin tot corpul la contactul pielii mele cu solul. M ai incerc inca o data sa ma ridic si de data aceasta reusesc. Sunt mult prea distrusa ca sa pot sta pana si pe propiile picioare, dar nu inteleg, nu inteleg cum am ajuns in starea asta in numai cateva minute. Dimineata eram atat de bine, eram fara griji, iar acum simt ca cerul mi-a cazut in cap, ca totul este contra mea si ca nu mai pot scapa de aceste resentimente. Acum in mintea mea se afla o gramada de intrebari, dar numai una nu imi da intradevar pace: cum ar fi fost totul daca nu i-as fi cunoscut pe Sasuke si pe Ino? Cred ca acum este mult prea tarziu sa mai pot afla vreodata raspunsul la aceasta intrebare, nu am cum sa dau timpul inapoi.
Ino se apropie din ce in ce mai mult de mine. Avea o fata serioasa, dura, plina de plictiseala si dispret. Ma uit la ea, intreband-o din priviri ce mai vrea de la mine. Se indreapta din ce in ce mai incet spre mine, probabil vrand sa ma faca curioasa, ei bine asta nu prea ii mergea, tot nu-mi pasa absolut de loc ce vrea de la viata mea. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, cred ca sunt vreo zece sau cincisprezece, dar nu mai mult. Iti apropie buzele de urechea mea dreapta, soptindu-mi pe un ton amenintator:
- Deci, frunte lata, ti-a ajuns lovitura sau mai vrei? Cand o sa te inveti minte ca nu ai ce cauta langa Sasukito al meu, ca el este doar al meu si ca nu ii pasa nici un pic de tine, numai eu il interesez. Cand o sa intelegi toate astea? Iti spun doar un singur lucru, ai grija ce faci si cat de mult te apropii de el, tu nu ma cunosti absolut de loc si nu stii de ce sunt in stare, nimeni nu stii. Daca vreau pot sa te bat pana ajungi in spital, am mai bagat pe cineva care imi statea in cale in spital, acum cativa ani, pot sa o fac lejer si cu tine, pot chiar sa te omor, cu manuta mea, fara nici o remuscare dupa, o pot face foarte usor, fara sa-mi pese nici un pic, absolut de loc. Aminteste-ti doar ce iti pot face, apoi gandeste-te de doua ori inainte sa te mai prind prin preajma lui Sasuke al meu, acum iti este clar, ai inteles in sfarsit? Mai repet o singura data, ai foarte mare grija ce faci pentru ca nu o sa ai o soarta prea buna cat timp eu voi exista, ci din contra, vei avea una grea, foarte sangeroasa si imposibil de suportat. Iti vei dori sa nu te fi nascut niciodata, sa nu fi venit in oras asta, in scoala asta, in clasa asta niciodata, sa nu ma fi cunoscut niciodata, o sa iti doresti sa nu fi existat !!!
Dupa ce isi tine marele discurs inspira si expira adanc. Frate, dar fata asta chiar nu gandeste de loc, chiar nu-si da seama ca eu nu o voi crede niciodata? I-auzi, a bagat pe cineva in spital, da poate la enervat prea tare si l-a adus la disperare, si acum o sa ma omoare, da, vezi sa nu, nu mai are ce inventa. Nu cred nici un cuvant din ceea ce a zis. Ce poate sa-mi faca?
Deodata gandurile imi sunt intrerupte de catre blonda, bineinteles, era de asteptat, care ma ia de par brutal si ma taraste pana la ghiuveta. Deschide incetisor apa si o lasa sa curga. Acum ce, vrea sa ma inece sau ce? Dupa cateva secunde de asteptat degeaba, ea ma prinde si mai tare de par, ma trage cu toata puterea ei, reusind sa-mi rupa cateva fire de par, mai multe de fapt. Fara sa mai stea pe ganduri imi baga violent capul in apa rece, tinandu-ma cu fata acolo vreo doua minute. Chiar vrea sa ma inece? Nu, fata asta trebuie dusa la spitalul de nebuni, chiar are capul ala gol, nici macar un neuron nu are, e tampita ce naiba?
Simt cum incet-incet raman fara aer, fiind obligata sa ma opresc din a-mi mai tine respiratia. Incepeam sa inchit apa la greu, pe nas, pe gura, peste tot imi intra apa in corp, ducandu-se spre plamani. Intr-o fractiune de secunda plamanii mei erau inundati de apa inghitita, eu ramanand fara aer. Inima mea isi accelereaza bataile cu fiecare secunda ce trecea, aproape iesindu-mi din piept. Corpul imi este din ce in ce mai rece, sangele trecand mai incet prin corpul meu. Peste cateva secunde simt cum inima mi se opreste, vrand sa ma oblige sa mor. Am buzele vineti, iar caldura corpului meu dispare incet. Cred ca asta a fost, am ajuns la capatul drumului, totul se sfarseste, timpul trece, amintirile raman, eu ma duc, dispar.
Deodata simt cum apa se opreste din a-mi invada plamaniii, corpul, din a ma sufoca. Aud incet o voce ce imi spune ceva, dar nu pot integele ce mi-a spus. Ochiii mei se inchid de tot, parca gasindu-mi sfarsitul. Simt cum sunt aruncata pe gresia rece si umeda, fiind lasata acolo, singura, in intuneric si liniste. Este o liniste asurzitoare in jurul meu, ceea ce ma face sa urlu, sa simt durerea ce-mi trece prin tot corpul, este de-a dreptul insuportanbil.
Simt ca asta a fost, atat a durat viata mea, nici macar cincisprezece ani. Asta este sfarsitul, capatul drumului, calatoria se sfarseste aici. Am murit.
Eu nu sunt atanta la absolut nici un cuvant pe care il scoate pe gura, deja imi imaginez ca ar fi o pirdere de timp sa-mi bat capul cu ea, nu are nici un rost, este mult prea proasta si nu are pic de minte in acea minge acoperita cu par blond de pe umeri, mult prea gol, pe care ea il numeste cap. Sa vorbeasca singura ca mie nu-mi pasa catusi de putin.
Deodata clonele din spatele ei se indreapta spre mine, prinzandu-ma de incheieturile mainilor si trantindu-ma de perete cu brutalitate. Auch, asta a durut! M-au izbit cu putere de gresia rece si albastra a baii, facandu-ma sa simt o durere ingrozitoare in tot corpul, si pentru ca sa fie totul si mai nasol, la impactul cu bucatile de faianta bleo m-am dat si cu capul de peretele ghinionist. O durere infernala de cap pune stapanire pe craniul meu, facandu-ma sa-l simt ca si cum mi-ar putea exploda din secunda in secunda. Tot capul imi era acaparat de aceasta durere imposibil de suportat.
Cele doua mimoze imi dau drumul la maini, lasandu-ma sa alunec lin pe podeaua umeda a toaletei. Am facut un contact scurt cu gresia dupa care simteam cum aveam sa mor, sa-mi pierd viata, sa ajung la capat de drum. Este prea devreme sa mor, sa termin deja acest drum ce parea nesfarsit acum ceva timp. Nu vreau sa mor acum, nu asa! Nu am avut ocazia nici macar sa am primul sarut, de fapt am avut-o dar am amanat-o si acum este mult prea tarzit. Plus ca nu vreau sa mor virgina! Nu, nu voi muri, o sa lupt in continuare, panaa la cap. Mai am mult prea multe de facut in aceasta viata si am de gand sa fac multe dintre lucrurile pe care mi le-am promis mie ca o sa le indeplinesc. Asa Sakura, haide, haide ca poti, poti sa lupti in continuare, sa ajungi mai departe, trebuie!
In colturile ochilor mei au aparut incet cateva perlute transparente, facute din apa, numite lacrimile. Aceste lacrimi cadeau lin pe obrajii mei fini si albi, inrosindu-i. Printre toate aceste lacrimi amare se putea simti durerea, tristetea, amaraciune. Aerul pe care il respir mi se pare un drog, un lucru care ma omoara. Corpul simt cum imi arde, nu numai pe dinafara, dar si interiorul, simt cum ma pierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Dar chiar inainte de a inchide ochii, pentru totdeauna, ceva, sau cineva, imi intrerupe sfarsitul, vrand sa ma faca si mai nefericita, mai trista si mai indurerata. O aud pe Ino cum ma indreaba, urland, daca mi-a ajuns si daca m-am invatat minte. Doar o nesuferita dupa parerea ma, chiar daca, poate, in interiorul ei este o persoana buna, cu un suflet mare, care ar vrea sa ajute lumea. Stai, ce? Nu cred ca ar putea sa existe un astfel de om in interiorul niciuneia dintre cele trei sclifosite.
Aud cum inca se zbate, cum urla si cum incepe sa faca scandal degeaba. Nu am nici un chef sa-i raspund, mai bine zis nu ma simt in stare. Acum chiar nu am puterea, si nici dispozitia, necesara pentru a mai avea inca o cearta cu ea, sau cu oricine altcineva. Ofetz iritata de faptul ca nu inceteaza o data cu harmalaia asta si ii spun, aproape fara glas, sa inceteze pentru ca nu ma intereseaza si nu ma va interesa vreodata ce vrea ea sa mai zica. Acum cred ca o sa faca vreo criza de isterie, ca de ce, cum se poate si alte tampenii de ale ei. Vai Doamne, de asta nu mai pot eu, s-o creada ea. Off, sunt ata de deprimata in cat nici macar nu am cum sa ma enervez, sunt de o mie de ori mai rau decat de obicei cand sunt suparata.
Incerc sa ma ridic incetisor de pe jos, dar alunec si cam din nou pe jos, pe gresia albastruie si rece. Un fior imi trece prin tot corpul la contactul pielii mele cu solul. M ai incerc inca o data sa ma ridic si de data aceasta reusesc. Sunt mult prea distrusa ca sa pot sta pana si pe propiile picioare, dar nu inteleg, nu inteleg cum am ajuns in starea asta in numai cateva minute. Dimineata eram atat de bine, eram fara griji, iar acum simt ca cerul mi-a cazut in cap, ca totul este contra mea si ca nu mai pot scapa de aceste resentimente. Acum in mintea mea se afla o gramada de intrebari, dar numai una nu imi da intradevar pace: cum ar fi fost totul daca nu i-as fi cunoscut pe Sasuke si pe Ino? Cred ca acum este mult prea tarziu sa mai pot afla vreodata raspunsul la aceasta intrebare, nu am cum sa dau timpul inapoi.
Ino se apropie din ce in ce mai mult de mine. Avea o fata serioasa, dura, plina de plictiseala si dispret. Ma uit la ea, intreband-o din priviri ce mai vrea de la mine. Se indreapta din ce in ce mai incet spre mine, probabil vrand sa ma faca curioasa, ei bine asta nu prea ii mergea, tot nu-mi pasa absolut de loc ce vrea de la viata mea. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, cred ca sunt vreo zece sau cincisprezece, dar nu mai mult. Iti apropie buzele de urechea mea dreapta, soptindu-mi pe un ton amenintator:
- Deci, frunte lata, ti-a ajuns lovitura sau mai vrei? Cand o sa te inveti minte ca nu ai ce cauta langa Sasukito al meu, ca el este doar al meu si ca nu ii pasa nici un pic de tine, numai eu il interesez. Cand o sa intelegi toate astea? Iti spun doar un singur lucru, ai grija ce faci si cat de mult te apropii de el, tu nu ma cunosti absolut de loc si nu stii de ce sunt in stare, nimeni nu stii. Daca vreau pot sa te bat pana ajungi in spital, am mai bagat pe cineva care imi statea in cale in spital, acum cativa ani, pot sa o fac lejer si cu tine, pot chiar sa te omor, cu manuta mea, fara nici o remuscare dupa, o pot face foarte usor, fara sa-mi pese nici un pic, absolut de loc. Aminteste-ti doar ce iti pot face, apoi gandeste-te de doua ori inainte sa te mai prind prin preajma lui Sasuke al meu, acum iti este clar, ai inteles in sfarsit? Mai repet o singura data, ai foarte mare grija ce faci pentru ca nu o sa ai o soarta prea buna cat timp eu voi exista, ci din contra, vei avea una grea, foarte sangeroasa si imposibil de suportat. Iti vei dori sa nu te fi nascut niciodata, sa nu fi venit in oras asta, in scoala asta, in clasa asta niciodata, sa nu ma fi cunoscut niciodata, o sa iti doresti sa nu fi existat !!!
Dupa ce isi tine marele discurs inspira si expira adanc. Frate, dar fata asta chiar nu gandeste de loc, chiar nu-si da seama ca eu nu o voi crede niciodata? I-auzi, a bagat pe cineva in spital, da poate la enervat prea tare si l-a adus la disperare, si acum o sa ma omoare, da, vezi sa nu, nu mai are ce inventa. Nu cred nici un cuvant din ceea ce a zis. Ce poate sa-mi faca?
Deodata gandurile imi sunt intrerupte de catre blonda, bineinteles, era de asteptat, care ma ia de par brutal si ma taraste pana la ghiuveta. Deschide incetisor apa si o lasa sa curga. Acum ce, vrea sa ma inece sau ce? Dupa cateva secunde de asteptat degeaba, ea ma prinde si mai tare de par, ma trage cu toata puterea ei, reusind sa-mi rupa cateva fire de par, mai multe de fapt. Fara sa mai stea pe ganduri imi baga violent capul in apa rece, tinandu-ma cu fata acolo vreo doua minute. Chiar vrea sa ma inece? Nu, fata asta trebuie dusa la spitalul de nebuni, chiar are capul ala gol, nici macar un neuron nu are, e tampita ce naiba?
Simt cum incet-incet raman fara aer, fiind obligata sa ma opresc din a-mi mai tine respiratia. Incepeam sa inchit apa la greu, pe nas, pe gura, peste tot imi intra apa in corp, ducandu-se spre plamani. Intr-o fractiune de secunda plamanii mei erau inundati de apa inghitita, eu ramanand fara aer. Inima mea isi accelereaza bataile cu fiecare secunda ce trecea, aproape iesindu-mi din piept. Corpul imi este din ce in ce mai rece, sangele trecand mai incet prin corpul meu. Peste cateva secunde simt cum inima mi se opreste, vrand sa ma oblige sa mor. Am buzele vineti, iar caldura corpului meu dispare incet. Cred ca asta a fost, am ajuns la capatul drumului, totul se sfarseste, timpul trece, amintirile raman, eu ma duc, dispar.
Deodata simt cum apa se opreste din a-mi invada plamaniii, corpul, din a ma sufoca. Aud incet o voce ce imi spune ceva, dar nu pot integele ce mi-a spus. Ochiii mei se inchid de tot, parca gasindu-mi sfarsitul. Simt cum sunt aruncata pe gresia rece si umeda, fiind lasata acolo, singura, in intuneric si liniste. Este o liniste asurzitoare in jurul meu, ceea ce ma face sa urlu, sa simt durerea ce-mi trece prin tot corpul, este de-a dreptul insuportanbil.
Simt ca asta a fost, atat a durat viata mea, nici macar cincisprezece ani. Asta este sfarsitul, capatul drumului, calatoria se sfarseste aici. Am murit.
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=LCZinX209rA