Dosarele X [Naruto+18]

[Angel_Black_Cat]

Gata, am venit cu continuarea! Iti multumim pentru comentariu, Raynde! Si sper ca acest capitol sa fie pe placul tau!
Si, avand in vedere in ce perioada a lunii suntem...PASTE FERICIT si acesta este cadoul meu pentru voi! Sper sa va placa!

Atentie: N-a fost corectat!

Capitolul 6: Crudul adevar....Partea a III-a

O vad pe Missy cum descuie usa, de parca ar fi locuit in ea de cativa ani buni, iar eu o urmez. Nu prea eram incantata. Ma tot gandeam la el, la argintiul acela; nici macar nu-i stiam numele. Oare cum ii voi spune ei? A da: "Vezi tu...un baiat din liceu vrea sa se intalneasca cu tine, asta seara, ca eu sa-mi protejez secretul...acela ca m-am f**ut cu acel....traficantul de data trecuta.". Sa fim seriosi, ma v-a juca in picioare cand v-a afla! Sincera sa fiu, mi-e frica! Imi tarasc picioarele pana dau de o canapea din piele. Nici bine nu ma asez pe ea, ca se aude un ciocanit. Brusc, inima incepe sa-mi bata cu putere, de parca ar vrea sa iasa din piept. Oare era el? Te rog, Doamne, sa nu fie! Ca de fiecare data, dorinta nu mi-a fost ascultata, iar ochii mi se umezira instantaneu la vederea chipului sau divin. Tremuram toata, iar privirea imi era acaparata de el. Se uita la mine, cu ....cu cel mai infricosatori ochi posibili. Dupa ce o vizualiza pe Myssy din cap pana in picioare, de parca ar avea raze x, incepe sa urle la mine:
-Ti-am spus clar ca vreau ca sor-ta sa fie imbracata elegant!
Vreau sa spun ceva, dar cuvintele nu ieseau. Imi miscam buzele, sub forma literelor pe care ar fi trebuit sa le pronunt, dar sunetele, pur si simplu, nu ieseau la iveala. Vroiam sa fu, sa dispar din acel loc. Trebuia sa-i spun cand aveam ocazia, de treaba asta, adica in masina, cand am plecat de acasa.
--FlashBack--
Tocmai urcam in masina, cand privirea imi este furata de catre cineva. Acel cineva era el...cel care imi stia secretul. Statea langa o fereastra, de la etajul 2. Ma intristez putin, dupa care ma fac, ca nu l-am vazut. Tot drumul am fost tacuta. Ascultam, parca himnotizata, melodia celor de la 3oh!3 . Rock-ul pe care il cantau imi intra printr-o ureche, si iesea pe cealalata, trecandu-mi, cu repeziciune, prin creer. Urasc rock-ul! Mereu cand il ascult, imi provoaca nervi, iar in urma acestora ramane numai dezastru. Missy sparse linistea ce se asternuse de cand urcasem in automobil.
-S-a intamplat ceva cu tine Setsuna? ma intreba, cu o tenta usoara de ingrijorare, sora mea.
Evit sa dau raspunsul cateva momente, dupa care mint, cu cea mai mare nerusinare:
-Nu, doar imi revin din starea emotionala. Stii...cand trebuie sa merg intr-un loc necunoscut, ma emotionez, nu sunt ca tine, sa ma acomodez in cateva secunde sau minute.
-Sigur esti ok? Dupa privire, nu prea pari ai fi. spuse, cu un mic oftat satena.
Dupa aceasta convorbire, de care mi-e si rusine sa mi-o mai amintesc, peste noi s-a asezat o liniste coplesitoare, dar si foarte enervanta, in care numai sunetele melodiilor se mai auzeau.
--EndFlashBack--
Ii puteam spune, dar am fost prea lasa. Eram pierduta in gandurile mele, inca nici nu-mi puteam da seama ce anume vorbeam cei doi. Aveam capul plecat, parca pregatit pentru decapitare, si ma pregateam sa scot la iveala cele mai amare perle ale ochilor. Vroiam sa plang in hohote, sa tip, cel mai simplu, sa mor! Am cea mai mizerabila viata! Doar din cauza prostiei mele, cea in care mi-am lasat corpul prada placerilor. De ce omul are nevoie de aceste placeri trupesti? De ce nu se poate abtine? De ce? Si uite ca iar ma intreb in sine, neprimind raspuns.
Ridic privirea din pamant, si o vad pe satena cum urca scarile din marmura, lasandu-ma singura cu argintiul. Ma temeam, dar de ce anume, nu-mi pot da seama. Tocurile sandalelor surorii mele rasunau in intreaga casa. Mai aud cum o usa se inchide, dupa care o liniste se napusti asupra tuturor. Dupa cateva secunde de liniste, il observ pe Kaji, caci aflasem de la el, cand s-a presentat lui Missy, cum se apropie de mine cu pasi apasati. La fiecare pas al sau in fata, eu paseam in spate, pana m-am izbit de perete. Cand ma vede in dezavantaj, grabi pasul, pana ajunse in dreptul meu.
-De ce dracu' n-ai auntat-o pe sor-ta di-nainte? Acum trebe sa stau si sa o astept ca prostu'! tipa la mine, de ma intrista si mai tare.
Ma apuca de barbie cu doua degete, si imi ridica, capul, uitandu-se atent in ochii mei negrii, care deja varsau lacrimi. Puse mana libera, respectiv cea dreapta, pe unul dintre sani si incepu sa il mangaie. Baga mana pe sub tricoul pe care il purtam, pe sub sutien, pana ajunse la comoara cautata. Il mangaia, il strangea cu putere, pana am scos un icner, rosind purtenic. Se apropie de mine, mai precis de buzele mele, dar nu reusi sa la atinga, caci se aude o usa deschinzandu-se. Cred ca era ea.
-Ai noroc, ca s-a grabit, dar data viitoare nu vei mai scapa din mainile mele, CU**O!! spune acesta, ultimul cuvant fiind foarte accentuat in fraza.
Din nou, sunetul tocurilor rasunau in casa, mai precis vila, numai ca de data asta, mult mai zgomotos. Kaji se uita la ea ce cel mai pervers zambet pe care l-am vazut vreodata. Se vedea ca tipul are planuri mari cu ea, sau cu mine, pe cine poate cucerii mai repede; evident pe mine. Eu sunt fraiera familiei! Mai bine nu ma nasteam, mai bine muream, mai bine ma abandonau pe strazi sau in orfelinate, tot era mai bine ca acum. Cei doi "porumberi" parasesc domiciliul, eu ramanand singura. Ma preling pe perete, genunchii mei cedand, pana ma vad pe jos. Acum aveam o cazia, puteam sa plang in hohote, sa ma eliberez. Cred ca mi s-a intins si rimelul, dar ce mai conteaza? Stau cateva minute bune acolo, dar o idee foarte ciudata imi aparu in minte, aprinzand baculetul: sa fug cat mai departe si cat de repede posibil. Dar, pe langa asta, imi venii o minunata idee, cea in care as putea-o spiona. Ma interesa tot ce v-a face la cina.
Ies pe usa, inchizand-o, urmand prima idee. Pana v-a veni ea acasa, eu pot fugi, inca nu ma mai poate gasi. Fug, cat ma tineau picioarele, pana am dat peste o statie de benzinarie. Acolo, vedeam cateva zeci de taxi-uri, parcate, gata de plecarea spre o destinatie precisa. Intru in primul taxi-u pe care il gasesc si ii spun sa ma duca in cealalta parte a orasului. Tot drumul am fost tacuta, mai vorbeam atunci cand ma intreba soferul autoturismului cate ceva, pana, in sfarsit, am ajuns. Stand in fata, langa sofer, platesc, iar cand vreau sa parasesc vehicolul, sunt prinsa de incheietura mainii stangi. Mana apartinea lui, soferului, dupa care ma trase spre el si ma imbratisa. De ce oare a facut asta? Raspuns simplu si concis: "Nu stiu.".
-Hey, da-mi drumul! ii spun barbatului, acesat facand exact ceea ce i-am cerut. Respir usurata, dupa care ma uit la tip. Avea un fel de sapta in cap, nelasandu-ma sa il analizez cum se cuvine. Tot ceea ce puteam vedea erau numai cateva suvite rosiatice. Ma atrase catre el cu 2 degete, acestea fiind puse sub barbie, dupa care ma saruta apasat si violent. Isi baga limba in lacasul meu umed si incepe sa il colinde, pana descoperi fiecare coltisor ascuns.
Ies din autovehicol si fug cat mai departe cu putinta. Nu ma uitam in urma, mi-era frica sa nu ma urmareasca sau sa-i mai vad vreodata moaca. Alerg ceva vreme, timp in care mi-am dat seama ce facusem. Ramanand fara aer, ma asez pe o banca, ce era in apropierea mea, si acolo am ramas. Kaji are dreptate! Am devenit o cu**va de prima clasa. Yuki, Kaji si acum acel sofer? Poate ar trebuii sa vorbesc cu sefu'. Sau mai bine nu! Daca Sousuke afla de teaba asta, ma v-a ucide! Si ce sa fac?? Cu Missy nu mai am ce sa vorbesc, stie deja tot adevarul, cel putin pe jumatate, dar cu altcineva; altcineva cine? Nu mai cunosc pe nimeni. Doamne, te rog ajuta-ma!! Imi ridic picioarele, pana le cuprind cu mainile si imi ascund chipul de ochii trecatorilor.
Dintr-o data simt cum cineva imi atingea mana. Pielea mi se facu de gaina, iar inima incepu sa bata cu putere. Credeam ca e ea, dar, spre calmarea mea, nu era ea, ci un adolescent, nu mai mare de 18 ani. Era asa dragut. Avea niste ochi albastri precum cerul senin, in care ma oglindeam, iar parul sau galbai, ca spicul firului de grau ma linistea, parca provocandu-mi o stare de somnolenta, sau poate o fi de la varsatul atator perle amare. Se apropie de fata mea, iar eu inchid rabid ochii, aplecandu-mi putin capul in jos.
-Esti bine? ma intreba blondul, atingandu-mi, cu mana sa dreapta, obrajul scaldat de lacrimi, stergandu-le, putin cate putin, cu o batista, alba, cu cateva modele florale. Ma trse pe iarba moale, lasand bancuta singura. Ma uitam la el, iar picaturile amare se oprira din a mai curge. Pe fata sa se afisa un zambet urias, dupa care se aseza langa mine, trantindu-se pe spate, cu mainile la ceafa. Ma uitam la el, putin cam ciudat, de parca ar fi prima data cand stau in copania unui baiat.
-Hey, tu! vorbise acesta inca o data, dar tonul vocii sale era diferit, era serios. De ce plangi? ma intreba, iar eu las privirea in pamant, ascunzand-o. Orice ar fi, nu cred ca ar trebuii sa plangi. Lacrimile sunt numai pentru cei slabi. La auzul acestor cuvinte, ochii mi se mari, iar respiartia devenii mai sacadata. Asta imi spunea mama mie si surorii mele, cand intram in vreo incurcatura, sau viceversa, cand se satura de prostiile pe care le faceam. Il priveam in ochii sai de safir. In adancul lor se putea observa teama, tristetea, minciuna, dar totusi, la suprafata, parea un copil in toane bune, glumet, mereu cu zambetul urias pe buze. Se ridica de pe iarba moale si veni in dreptul meu, intrebandu-ma de nume, numele meu. Ii raspund "Setsuna", iar replica sa veni rapid "Setsu-chan". Se intoarse cu spatele la mine, indepartandu-se cu fiecare pas pe care il facea. Stateam cu picoarele la piept, pe jos, asteptandu-l pe Naruto, acesta era numele lui, il aflasem de la sefu', inainte sa venim aici, sa vina cu dozele, dupa care s-a dus. Ce i-o lua atata? Of, deja ma doare fundu'! Ma asej pe o banca, pe care am fost inainte sa-l intalnes pe blondin. Nici mult nu stau acolo, ca incheietura mainii imi este apucata de satena. Ma trase cu putere, pana ajungem la motocicleta sa. Se suie, dupa care imi spune sa fac acelasi lucru si sa ma tin bine de ea, ca nu cunva sa cad. Tot drumul m-am gandit cum pot scapa, dar ideile mele sarvatoare, de data aceasta, nu mai erau salvatoare. Prima idee era sa imi dau drumul si sa cad de pe motocicleta, poate asa v-oi muri, dar Missy imi puse catuse. se pare ca a invatat lectia de data trecuta, cea in care eu eram "nee-chan". Cum ajungem, desface repede catusele, si ma tranti de perete, odata ce am intrat in casa.
-Fata tu gandesti sau ce? zic nervoasa, Ce-ti veni sa fugi de acasa? Credeai ca te omor? Raspunde-mi!
Vreau sa spun ceva, dar, pur si simplu, mi-era frica. Tot ce am putut scoate pe gura, a fost un mic "Nu stiu...". Imediat, la raspunsul meu, nu putea lipsi replica sa: "Nu stii…Atunci poate sti ce dracu-ti veni sa te f**i cu traficantul ala?". habar n-aveam ce sa-i zic. Nici eu nu stiu de ce am facut o asemenea prostie.
-De ce dracu' ai facut asta?? ma mai intreba odata satena, dar mult mai raspicat. Repeta aceeasti intrebare, dupa care primi o palma, nu foarte tare, peste obraz.
-De ce? Nu stiu! Dar, ca tot veni vorba, eu am spus ceva cand ai facuta celasi lucru? Nu. Am tacut si am ascuns de toata lumea. De ce am fugit de acasa? Pentru ca stiam ca imi vei tine predica despre ce am facut.
-TACI!! Eu n-am facut-o din placere, cum ai facut-o tu! Am fost o bligata!
-De cine? De tupeul tau enorm!! Asculta Missy! Eu m-am saturat sa ascult de sora mai mare! Stiu ca i-ai promis mamei, inante sa moara, ca vei avea grija de mine, dar am cerscut, nu mai sunt o fetita! Am 18 ani!
Dupa aceste cuvinte pe care i leam adresat, liniste puse stapanire peste noi. Nici musca nu se mai auzea, era o liniste deplina. Dupa cateva minute bune in care am stat acolo, m-am indepartat de satena, iar cand am vrut sa urc scarile, vocea ei era singura care tulbura linistea.
-Dar asta nu inseamna ca trebuie sa te f....f...., incepu sa planga aceastam cazand in genunchi. Cateva perle imi aparura la baza ochiului, dar le ignor si imi continui activitatea. Chiar nu-mi pasa! Eu de cate ori am plans, pentru ca imi era teaa pentru ea, si ce ma ignora, spunand ca o sa-mi treaca. Uite ca te-ai inselat surioara, nu mi-a trecut, ba din contra, vreau sa vezi cum e sa fi in locul meu. Ma opresc la jumatatea scarilor si graiesc catre satena.
-Missy, declar razboi! Nu mai vorbim, nu mai avem aceleasi anturajuri, iar de treaba cu spionajul, voi vorbi cu sefu' si o sa-l rog sa-mi dea o alta coechipiera. Asa si eu si tu suntem implinite. Eu nu te mai tachinez, nu-ti mai fac probleme, iar tu nu ma mai stresezi cu moralele tale si nu te vei mai supara pe mine, din nimic.
De acum, nu mai am ce vorbi cu ea, o sa fiu pe cont propriu. Ea nu mai e sora mea, si nici eu nu mai sunt surioara ei mai mica si prostuta. Termin de urcat scarile si dau de un coridor, ce se impartea in doua. Stiind in ce parte are ea camera, ma duc in partea opusa, nevrand s-o mai vad vreodata. Intru intr-o camera oarecare si, sper norocul meu, am nimerit una buna, cea de oaspeti. Oricum erau un strain in acea casa. Imi dau geaca de blugi jos si ma trantesc in pat, pe spate. Parul movaliu, in spate scurt pana la ceafa, si in fata din ce in ce mai lung, ajungand pana la omoplati, era ravasit pe suprafata moale. Inchid putin ochii, de la oboseala cred, si pun incheietura mainii drepte pe frunte, oftand usor. Brusc, imaginea lui Naruto imi aparu in fata ochilor. Se pare ca moaca lui mi-a ramas intiparita in minte. Pustiu are o fata, ce nu-ti da voie sa o uiti. Ups, am si uitat de el. A plecat dupa ceva de baut si l-am lasat acolo.
Ma ridic in fund, dupa care in picioare si ma indrept spre baie, pentru a face un dus. Dau drumul apei sa curga, pe peretii cabinei punandu-se cateva picaturi fierbinti, care se prelingeau, ma dezbrac si intru sub jetul caldut. Ma ghemuiesc, lasand acele mici picaturi sa ma ude si sa ma curete de lacrimile amare pe care le-am varsat azi. Nu stau mult in dus, caci aud telefonul cum suna si vibra, prin patul moale, cu acoperamant rozaliu. Iau un capot moale, care sa-mi absoarba umezeala de pe mine si inchid apa, intorcandu-ma in dormitor. Ma intind dupa telefon, in timp ce acesta se oprise din a mai suna. Ridic clapita si vad, mai bine zis nu vad, numarul celui care m-a apelat. Ridic din umeri si arunc telefonul undeva prin camera, incercand sa adorm.
Pe la 2-3 dimineata aud un telefon sunand. Cum de l-am auzit? Pai, exista o explicatie: N-am dormit toata noaptea, pentru ca n-am avut somn. Toata noaptea m-am gandit la ziua ce tocmai a trecut si la acel baiat. Cu siguranta nu avea o fata usor de uitat. Ma ridic in sezut, si i-au telefonul in mana, uitandu-ma pe ecran, iar tot ce puteam vedea ea "Om necunoscut". Raspund, spunand un mic si somnoros "Alo!", iar inima incepe se bata cu putere, la auzul vocii lui. Era el, cel din taxi.
-Ce, te-am trezit? intreba acesta, dupa care inchid rapid. De unde imi stia el numarul de telefon? Mai ales acesta, care este....."strict confidential". Doar sefu' si Missy il stiu. Asta inseamna ca sefu' era acel sofer? Dar nu se poate, el n-are parul roscat, ci brunet.

Imi pare foarte rau ca am scris asa putin, dar pur si simplu am ramas in pana de idei...va rog iertati-ma!