Avertisment: fanficul este inspirat din seria Naruto si poate contine spoilere. Actiunea se desfasoara in seria shippuden si pentru inceput am sa postez primele doua capitole :)
Varsta minima: 14-15 ani
Gen: romance, actiune
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: contine spoilere
Tipul de comentariu solicitat: avansat, dar nu oblig pe nimeni care are placerea sa citeasca si sa cometeze ce scriu sa-mi lase o parere doar cu acest gen de critica (avansata). Este bine primita orice critica( simpla, avansata) care vizeaza creatia ci nu persoana care o scrie.
Cap. I
Undeva intr-un colt al unei camarute obscure, construita din lemn, unde tencuiala veche aplicata pe sipcile putrezite aproape ai zice ca sta sa cada, se vede atarnand peste marginile patului, un trup imbrobodit in niste cearceafuri albe.
Lumina indrazneata a lunii se furiseaza printr-o fereastra larg deschisa, care incepe sa scartaie usor la adierile discontinue de afara.Treptat, ele capata amploare si zgomotul brutal al impactului ferestrei cu pervazul nu se lasa prea mult asteptat.Somoiogul din pat trsare si incepe sa se perpeleaca de-a lungul si de-a latul patului precum o clatita miscatoare, lasand sa se prelinga pe dusumea umplutura acesteia.
O umbra a unui tanar adolescent, se indreapta agale spre locul de unde a provenit zgomotul, impiedicandu-se pe alocuri de boarfele aruncate peste tot in jurul sau.
Ajuns in final la destinatia calatoriei sale somnambulice, se opreste pentru cateva clipe si lasa din nou aerul de afara sa-i inunde incaperea, proptindu-si capul in podul palmelor peste pervaz.Timide, razeale astrului nocturn ii contureaza cu delicatete trasaturile. Chipul oval si obrajii proeminenti, avand fiecare cate trei zgarieuri orizontale, sunt incadrati perfect de perciunii rebeli ai parului sau ciufulit si blond.Imbracat lejer intr-un tricou negru, larg si pantaloni de pijama, sta amortit pe tocul ferestrei de parca a uitat ca este inca noapte si in mod normal ar trebui sa doarma.
- Cum poti privi acelasi cer ca si mine si sa nu te doara ca nu esti aici?Mi-as dori macar o data, o singura data sa mai pot vorbi cu vechiul meu prieten asa cum il stiam .…poate ca ceea ce ma chinuie cel mai rau e departe de a fi distanta asta dintre noi. Poate ca ceea ma mistuie pana in strafundurile sufletului e de fapt ca ai ales sa te debarasezi intrutotul de prietenii tai si de…mine.Dar am promis sa te aduc inapoi si asa voi face, Sasuke.
- Sunt curios cum, spuse o silueta care se afla in cealalta parte a camerei cufundata in bezna.
- Tu?…de cand…? isi intoase privirea tanarul.Ah…iar?.Sti, cateodata ma simt atat de obosit…sa te caut. Ma secatuiesti de orice putere si totusi…nu incetez niciodata sa ma gandesc la tine.
- Atunci nu te mai gandi.Si asa nu-mi face placere.
- Pana si in visele mele esti la fel de ingamfat.Ce vrei, Sasuke? parca ma abandonasei… de ce dracu te intorci mereu in lumea asta iluzorie si nu in cea reala? Raspunse tanarul Naruto pe un ton suspicios de calm apropiindu-se de vechiul camarad.
- Hahaha…se pare ca esti intradevar obosit si nu mai faci distinctie intre realitate si vis.Sunt chiar real daca vrei sa sti.
Adolescentul il privi trist si deznadajduit.Parea ca devenise imun la jocurile inchipuirilor sale de peste noapte, insa un minut mai tarziu isi incrunta privirea si se revolta.
- Opreste-te !opreste-te, opreste-te…opreste-te! Dispari de aici, m-am saturat sa ma trezesc in fiecare noapte suspinand.Esti doar o nalucire a mintii mele.Vrei sa-ti demonstrez? raspunse rastit cel care in urma cu cateva momente parea atat de detasat in conversatia sa si merse catre rucsacul sau de unde ia un kunai. Fara ezitari, baiatul isi orienteaza varful ascutit al armei spre piep fiind gata sa-l infiga.Intr-o clipita, silueta interlocutorului sau ingamfat de mai devreme iese la lumina si opreste intentia de suicid a blondului.
- Idiotule!
Cap. II
Intreaga trainicie a satului Konoha este acumulata in cea mai inalta cladire, veghind permanent asupra satenilor ce par de la altitudinea asta ca niste furnicute gospodare misunand prin toate imobilele si potecile sale inca de la prima ora a diminetii. Biroul de la ultimul etaj, cu vedere la modestele alei ce imprejmuiesc intregul sat, gazduieste cel mai important si respectat shinobi al Konohai, al cincilea Hokage.O atmosfera linistitoare domnea peste resedinta de guvernare in dimineata aceea, insa un glas familiar de acut si afon o perturba peste scurt timp. O voce cu un timbru puternic si ascutit rasuna din pieptul generos al unei doamne blonde acompaniata de zgomotul traditional al pumnului sau lovit de scriptoriu.
- Nu e nimic cert si din cauza asta va trimit pe voi sa investigati.Moartea lui Orochimaru nu e ceva lipsit de importanta.Ar putea fi momentul oportun de a-l aduce pe Sasuke inapoi, insa mai intai trebuie sa confirmam acest zvon ca sa-l localizam apoi pe fugar si… cred ca voi sunteti cei mai potriviti pentru misiunea asta.Neji, tu vei fi capitanul echipei. Sakura si Sai , avand in vedere ca este doar o misiune de cercetare si ca sunteti membrii echipei 7, sunteti indreptatiti sa mergeti sa va cautati colegul…
- Tsunade-sama, dar cum ramane cu Naruto?si el este…o intreupse tanara din echipa lui Neji.
- Nu asta este ceea ce ii trebuie acum lui Naruto, spuse rastit doamna Hokage, ridicandu-se brusc de la biroul sau de parca s-ar fi asezat mai devreme pe o puzderie de pioneze.
- Tsunade-sama…ii raspunde ranjind inocent brunetul cu par scurt.
- Sai, si tu? de ce ma intrerupe toata lumea cand am ceva de spus?
- Decolteul dumneavoastra… stiti, n-ar trebui sa va agitati atata, zambi adolescentul amuzat.
- Ah…exclama rusinata blonda aranjindu-si numaidecat pelerina peste voluptoasele forme.
- Neji, i-ai pe astia doi si incepeti cautarile din locurile marcate pe aceasta harta.
- Am inteles, exclama tanarul shinobi care isi inconjoara colegii intr-un nor de parf dens ,dupa care disparura cu totii.
- Shizune, iar mi-ai comandat hainele cu o masura mai mica? intreaba Tusnade infuriata si uitandu-se chioraÅŸ la asistenta sa.
- Va rog sa ma scuzati, imi cer mii de scuze, Hokage-sama, dar…ce e vina mea daca nu se opresc din crescut?
- SHIZUMEEE!
In acelasi timp, in dormitorul sau, unde se infiltrase suflul rece al primaverii prin fereastra uitata deschisa de aseara, Naruto zace parca anesteziat pe podea, respirand intrerupt si tremurand schizofrenic, pe jumatate congelat de la adierea friguroasa.Se dezmeticeste brusc, vibrand din toate incheieturile si injurand pana la rudele de gradul sase, bombanind apoi intermitent niste intrebari retorice.
- Cum naiba am ajuns aici?Nu se poate….la naiba, suflul necrutator si malefic al primaverii a reusit sa ma spulbere din pat! De cand cu peripetiile mele cu fantome, nu m-as mira ca primavera sa fi fost om si dupa ce a murit sa fi devenit strigoi.Dar nu inteleg, ce cauta kunai-ul asta langa mine, se intreba, amintindu-si de visul sau precedent.Putin uimit si confuz sta pe ganduri cateva momente bune, meditand la cele intamplate anterior.
- Trebuie sa fie o alta explicatie mai logica.Stiu, stafia aia nenorocita a cotrobait in rucsacul meu si a luat cutitul sa ma ucida.URASC PRIMAVARA!exclama in gura mare tanarul cand i se paru deodata ca aude un ciocanit insistent la usa.Se indrepta mai intai sa inchida fereastra si apoi se duce sa-i deschida vizitatorului.
- Ohayo-gozaimasu, Naruto-kun! rasuna voios din intrare tanarul Sai, zambind binevoitor.
- Neata si tie, Sai! Dar ce te aduce atat de dimineata la mine?
- As avea ceva sa-ti spun, dar as vrea sa nu mai stie nimeni, ii raspunse in soapta colegul sau.
- Un secret…uh Sai, ce mult te-ai schimbat.Nu-ti face griji, de asta suntem prieteni sa ne spunem secretele. Haide, haide…ce vrei sa-mi spui?Sunt nerabdator sa aflu, tipă Naruto cat il tinura plamanii.
Desi enervat la maxim de atitudinea colegului sau, Sai isi manifesta iritarea printr-un gest specific temperamentului sau si ii zambi amabil si persiflant.
- Idiotule!...hei Naruto n-am vrut sa te jignesc,era doar o gluma, nu trebuia sa iei asta asa in serios, isi ceru imediat scuze, dupa ce vazu expresia trista si profund afectata a blondului. Naruto insa era in alta parte.Gandurile sale se desprinsesera cu totul de subiectul conversatiei si îi fugira la cel pentru care suferea neincetat.Acelasi cuvant, acelasi ton.Exact precum i-l adresase Sasuke.Si totusi,nu era Sasuke.
<< De ce?>>
- Naruto….Naruto esti bine? Îl intreba ingrijorat camaradul sau care vazand ca nu se trezeste din transa îi livreaza instant un pumn in stomac.
- Saiiiiiiiiiiiiiii! Ce naiba faci? se ratoieste blondul, cazand in genunchi de la impact.
- Am vazut ca iti era cam rau si m-am grabit sa-ti dau o mana de ajutor.
- Tu mi-ai dat un pumn si crede-ma singurul lucru la care ma ajuta este sa borasc laptele ala expirat pe care l-am baut aseara.In fine, ce vrei sa-mi zici?
- Cred ca mai bine iti voi da pergamentul asta, ti am scris aici.Ma gandeam eu ca o sa te agiti de o sa te auda tot satul, asa ca am scris asta provizoriu, spuse brunetul inmanandu-i documentul numaidecat.
- Puteai trimite un mesager din cerneala.De ce te-ai mai obosit sa vi pana aici?
- Degeaba se pare.Inca n-ai ajuns la stadiul in care sa porti o discutie matura.Presupun ca asta se intampla cand nu ti s-au dezvoltat indeajuns anumite parti si nu ma refer la mansarda, afirma tanarul zambind miseleste si disparand apoi printr-un ninjutsu.
- Si eu care credeam ca te-ai schimbat dar ai ramas la fel de nesuferit! NESUFERITULE! zbiera Naruto cat sa auda si viermii.
astept pareri, critici oricat de aspre, o sa ma straduiesc sa tin cont de ele! Ja ne! :-h
Varsta minima: 14-15 ani
Gen: romance, actiune
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: contine spoilere
Tipul de comentariu solicitat: avansat, dar nu oblig pe nimeni care are placerea sa citeasca si sa cometeze ce scriu sa-mi lase o parere doar cu acest gen de critica (avansata). Este bine primita orice critica( simpla, avansata) care vizeaza creatia ci nu persoana care o scrie.
Cap. I
Undeva intr-un colt al unei camarute obscure, construita din lemn, unde tencuiala veche aplicata pe sipcile putrezite aproape ai zice ca sta sa cada, se vede atarnand peste marginile patului, un trup imbrobodit in niste cearceafuri albe.
Lumina indrazneata a lunii se furiseaza printr-o fereastra larg deschisa, care incepe sa scartaie usor la adierile discontinue de afara.Treptat, ele capata amploare si zgomotul brutal al impactului ferestrei cu pervazul nu se lasa prea mult asteptat.Somoiogul din pat trsare si incepe sa se perpeleaca de-a lungul si de-a latul patului precum o clatita miscatoare, lasand sa se prelinga pe dusumea umplutura acesteia.
O umbra a unui tanar adolescent, se indreapta agale spre locul de unde a provenit zgomotul, impiedicandu-se pe alocuri de boarfele aruncate peste tot in jurul sau.
Ajuns in final la destinatia calatoriei sale somnambulice, se opreste pentru cateva clipe si lasa din nou aerul de afara sa-i inunde incaperea, proptindu-si capul in podul palmelor peste pervaz.Timide, razeale astrului nocturn ii contureaza cu delicatete trasaturile. Chipul oval si obrajii proeminenti, avand fiecare cate trei zgarieuri orizontale, sunt incadrati perfect de perciunii rebeli ai parului sau ciufulit si blond.Imbracat lejer intr-un tricou negru, larg si pantaloni de pijama, sta amortit pe tocul ferestrei de parca a uitat ca este inca noapte si in mod normal ar trebui sa doarma.
- Cum poti privi acelasi cer ca si mine si sa nu te doara ca nu esti aici?Mi-as dori macar o data, o singura data sa mai pot vorbi cu vechiul meu prieten asa cum il stiam .…poate ca ceea ce ma chinuie cel mai rau e departe de a fi distanta asta dintre noi. Poate ca ceea ma mistuie pana in strafundurile sufletului e de fapt ca ai ales sa te debarasezi intrutotul de prietenii tai si de…mine.Dar am promis sa te aduc inapoi si asa voi face, Sasuke.
- Sunt curios cum, spuse o silueta care se afla in cealalta parte a camerei cufundata in bezna.
- Tu?…de cand…? isi intoase privirea tanarul.Ah…iar?.Sti, cateodata ma simt atat de obosit…sa te caut. Ma secatuiesti de orice putere si totusi…nu incetez niciodata sa ma gandesc la tine.
- Atunci nu te mai gandi.Si asa nu-mi face placere.
- Pana si in visele mele esti la fel de ingamfat.Ce vrei, Sasuke? parca ma abandonasei… de ce dracu te intorci mereu in lumea asta iluzorie si nu in cea reala? Raspunse tanarul Naruto pe un ton suspicios de calm apropiindu-se de vechiul camarad.
- Hahaha…se pare ca esti intradevar obosit si nu mai faci distinctie intre realitate si vis.Sunt chiar real daca vrei sa sti.
Adolescentul il privi trist si deznadajduit.Parea ca devenise imun la jocurile inchipuirilor sale de peste noapte, insa un minut mai tarziu isi incrunta privirea si se revolta.
- Opreste-te !opreste-te, opreste-te…opreste-te! Dispari de aici, m-am saturat sa ma trezesc in fiecare noapte suspinand.Esti doar o nalucire a mintii mele.Vrei sa-ti demonstrez? raspunse rastit cel care in urma cu cateva momente parea atat de detasat in conversatia sa si merse catre rucsacul sau de unde ia un kunai. Fara ezitari, baiatul isi orienteaza varful ascutit al armei spre piep fiind gata sa-l infiga.Intr-o clipita, silueta interlocutorului sau ingamfat de mai devreme iese la lumina si opreste intentia de suicid a blondului.
- Idiotule!
Cap. II
Intreaga trainicie a satului Konoha este acumulata in cea mai inalta cladire, veghind permanent asupra satenilor ce par de la altitudinea asta ca niste furnicute gospodare misunand prin toate imobilele si potecile sale inca de la prima ora a diminetii. Biroul de la ultimul etaj, cu vedere la modestele alei ce imprejmuiesc intregul sat, gazduieste cel mai important si respectat shinobi al Konohai, al cincilea Hokage.O atmosfera linistitoare domnea peste resedinta de guvernare in dimineata aceea, insa un glas familiar de acut si afon o perturba peste scurt timp. O voce cu un timbru puternic si ascutit rasuna din pieptul generos al unei doamne blonde acompaniata de zgomotul traditional al pumnului sau lovit de scriptoriu.
- Nu e nimic cert si din cauza asta va trimit pe voi sa investigati.Moartea lui Orochimaru nu e ceva lipsit de importanta.Ar putea fi momentul oportun de a-l aduce pe Sasuke inapoi, insa mai intai trebuie sa confirmam acest zvon ca sa-l localizam apoi pe fugar si… cred ca voi sunteti cei mai potriviti pentru misiunea asta.Neji, tu vei fi capitanul echipei. Sakura si Sai , avand in vedere ca este doar o misiune de cercetare si ca sunteti membrii echipei 7, sunteti indreptatiti sa mergeti sa va cautati colegul…
- Tsunade-sama, dar cum ramane cu Naruto?si el este…o intreupse tanara din echipa lui Neji.
- Nu asta este ceea ce ii trebuie acum lui Naruto, spuse rastit doamna Hokage, ridicandu-se brusc de la biroul sau de parca s-ar fi asezat mai devreme pe o puzderie de pioneze.
- Tsunade-sama…ii raspunde ranjind inocent brunetul cu par scurt.
- Sai, si tu? de ce ma intrerupe toata lumea cand am ceva de spus?
- Decolteul dumneavoastra… stiti, n-ar trebui sa va agitati atata, zambi adolescentul amuzat.
- Ah…exclama rusinata blonda aranjindu-si numaidecat pelerina peste voluptoasele forme.
- Neji, i-ai pe astia doi si incepeti cautarile din locurile marcate pe aceasta harta.
- Am inteles, exclama tanarul shinobi care isi inconjoara colegii intr-un nor de parf dens ,dupa care disparura cu totii.
- Shizune, iar mi-ai comandat hainele cu o masura mai mica? intreaba Tusnade infuriata si uitandu-se chioraÅŸ la asistenta sa.
- Va rog sa ma scuzati, imi cer mii de scuze, Hokage-sama, dar…ce e vina mea daca nu se opresc din crescut?
- SHIZUMEEE!
In acelasi timp, in dormitorul sau, unde se infiltrase suflul rece al primaverii prin fereastra uitata deschisa de aseara, Naruto zace parca anesteziat pe podea, respirand intrerupt si tremurand schizofrenic, pe jumatate congelat de la adierea friguroasa.Se dezmeticeste brusc, vibrand din toate incheieturile si injurand pana la rudele de gradul sase, bombanind apoi intermitent niste intrebari retorice.
- Cum naiba am ajuns aici?Nu se poate….la naiba, suflul necrutator si malefic al primaverii a reusit sa ma spulbere din pat! De cand cu peripetiile mele cu fantome, nu m-as mira ca primavera sa fi fost om si dupa ce a murit sa fi devenit strigoi.Dar nu inteleg, ce cauta kunai-ul asta langa mine, se intreba, amintindu-si de visul sau precedent.Putin uimit si confuz sta pe ganduri cateva momente bune, meditand la cele intamplate anterior.
- Trebuie sa fie o alta explicatie mai logica.Stiu, stafia aia nenorocita a cotrobait in rucsacul meu si a luat cutitul sa ma ucida.URASC PRIMAVARA!exclama in gura mare tanarul cand i se paru deodata ca aude un ciocanit insistent la usa.Se indrepta mai intai sa inchida fereastra si apoi se duce sa-i deschida vizitatorului.
- Ohayo-gozaimasu, Naruto-kun! rasuna voios din intrare tanarul Sai, zambind binevoitor.
- Neata si tie, Sai! Dar ce te aduce atat de dimineata la mine?
- As avea ceva sa-ti spun, dar as vrea sa nu mai stie nimeni, ii raspunse in soapta colegul sau.
- Un secret…uh Sai, ce mult te-ai schimbat.Nu-ti face griji, de asta suntem prieteni sa ne spunem secretele. Haide, haide…ce vrei sa-mi spui?Sunt nerabdator sa aflu, tipă Naruto cat il tinura plamanii.
Desi enervat la maxim de atitudinea colegului sau, Sai isi manifesta iritarea printr-un gest specific temperamentului sau si ii zambi amabil si persiflant.
- Idiotule!...hei Naruto n-am vrut sa te jignesc,era doar o gluma, nu trebuia sa iei asta asa in serios, isi ceru imediat scuze, dupa ce vazu expresia trista si profund afectata a blondului. Naruto insa era in alta parte.Gandurile sale se desprinsesera cu totul de subiectul conversatiei si îi fugira la cel pentru care suferea neincetat.Acelasi cuvant, acelasi ton.Exact precum i-l adresase Sasuke.Si totusi,nu era Sasuke.
<< De ce?>>
- Naruto….Naruto esti bine? Îl intreba ingrijorat camaradul sau care vazand ca nu se trezeste din transa îi livreaza instant un pumn in stomac.
- Saiiiiiiiiiiiiiii! Ce naiba faci? se ratoieste blondul, cazand in genunchi de la impact.
- Am vazut ca iti era cam rau si m-am grabit sa-ti dau o mana de ajutor.
- Tu mi-ai dat un pumn si crede-ma singurul lucru la care ma ajuta este sa borasc laptele ala expirat pe care l-am baut aseara.In fine, ce vrei sa-mi zici?
- Cred ca mai bine iti voi da pergamentul asta, ti am scris aici.Ma gandeam eu ca o sa te agiti de o sa te auda tot satul, asa ca am scris asta provizoriu, spuse brunetul inmanandu-i documentul numaidecat.
- Puteai trimite un mesager din cerneala.De ce te-ai mai obosit sa vi pana aici?
- Degeaba se pare.Inca n-ai ajuns la stadiul in care sa porti o discutie matura.Presupun ca asta se intampla cand nu ti s-au dezvoltat indeajuns anumite parti si nu ma refer la mansarda, afirma tanarul zambind miseleste si disparand apoi printr-un ninjutsu.
- Si eu care credeam ca te-ai schimbat dar ai ramas la fel de nesuferit! NESUFERITULE! zbiera Naruto cat sa auda si viermii.
astept pareri, critici oricat de aspre, o sa ma straduiesc sa tin cont de ele! Ja ne! :-h