Don't Wake Me Up

[Persephone]

Varsta minima: -
Gen: Soft Yaoi, Slice of Life
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Capitolele nu au legatura intre ele, fiecare capitol are in centru un anumit cuplu, asa ca nu e ciudat daca te mai intalnesti sau nu cu niste personaje. ^^
Tipul de comentariu solicitat: Avansat


Ok, urasc ca nu merg diacriticile. *cries* (Stiti ce multe cuvinte au diacritice? Nu par asa multe cand trebuie sa le pui, dar cand e vorba sa le scoti...) OOK, nevermind. O sa remarcati din acest short-story ca sunt romantica si ca imi place foarte mult sa imi torturez personajele emotional sau fizic. ^^ De asemenea, o sa mai remarcati ca uit ca exista happy endinguri (nope, not in my world). Am mai postat acest short story pe wattpad si funny-fantasy. Nu e plagiat. Enjoy~



1. One love to give

"Cafeaua trebuie sa fie neagra ca Iadul, tare ca moartea si dulce ca dragostea." - proverb turcesc

Poate pata de cafea, poate urma ta in inima mea, poate amintirea prezentei tale in viata mea mult prea lunga. M-am plictisit de trait si tu, ca un narcisist ce esti, ai venit, m-ai vrajit si ai plecat. Nici macar "adio" nu mi-ai spus. Ai fost atat de crud, dar tot nu ma pot convinge sa te urasc asa cum as vrea. Creierul imi zice sa te detest, dar inima ma indeamna sa te ridic in slavi.
Imi amintesc perfect acel par blond pe care il pastrai lung pentru o fosta dragoste de-a ta din tinerete. Mereu foloseai expresia aceasta: "tineretea mea". Dar tu nu erai deloc batran. La treizeci si doi de ani erai inca in putere, din toate punctele de vedere. Alesesesi meseria de profesor si iti iubeai elevii ca pe copiii tai. Nu-ti pot spune cat de mult ma bucur ca ai pastrat putin loc si pentru mine in inima ta plina deja. Tu iubeai totul, de la cea mai micuta fiinta, pana la mandrul Soare. Eram si eu pe acolo sau, cel putin, asa imi placea sa cred, pentru ca tu te intorceai la mine din nou si din nou, pana ai plecat de tot. Nu mi-ai zis nimic. Ai disparut pur si simplu intr-o dimineata. Te-am cautat peste tot. I-am intrebat pe prietenii mei din Politie, dar mi-au spus ca nici macar nu existai in bazele lor de date. Mintisesi? As vrea sa cred ca ai fost mereu sincer cu mine.
Cafeaua ne-a unit si tot ea ne-a despartit. In nebunia ta, a noastra, cand ai plecat, ai lasat un mesaj si o cana goala, patata cu acel lichid negru. Imi venea sa urlu, dar nu am putut. Cand mi-am despartit buzele, tot ce a iesit a fost un icnet jalnic, o zbatere patetica a inimii mele care te chema inapoi.
Stiu ca am cazut in genunchi in fata ultimului tau mesaj, un "Je t'aime" creat din foile cartii tale favorite, pe care ai distrus-o pentru a-mi transmite ultima ta declaratie de dragoste. Ah, nu ai renuntat niciodata la originile tale frantuzesti te iubeam pentru asta. Spuneai ca vrei sa mergem in orasul tau natal. Nu s-a mai intamplat. Nu am mai fost iarna la Nice, ca sa vad ciudatii brazi impodobiti si ninsi de pe faleza. Nu am mai vazut acel peisaj bizar cu tine. Abia daca am impartit cateva rasarituri si niste apusuri. Noptile sunt prea multe, iar numarul zambetelor si saruturilor le-am uitat. Cafeaua... a fost una singura, cea varsata pe camasa mea favorita in ziua in care ne-am cunoscut. Curand, alte haine au devenit preferate, de obicei cele care iti pastrau parfumul.
Nici nu stiu de ce ai avut atata incredere in mine. Sunt italian, iubire. Nu te poti increde intr-un italian. Mi-ai spus sa am grija de fiul tau, mandria ta. Am acceptat, fara sa ma gandesc daca aveam cum sa il cresc macar. Aveam si eu un fiu, la randul meu, dintr-o relatie trecuta. Niciunul nu am vorbit despre motivul pentru care aveam copii. Ii aveam si atat. Uneori imi doresc ca ei doi sa se indragosteasca unul de altul. Poate... asta ar invia relatia noastra, chiar daca nu a murit niciodata. Daca tu ai disparut, inseamna doar ca nu ma mai vrei. Nu mi-ai spus ca s-a terminat.
Cafeaua ma ajuta acum sa traiesc. Intalnirile zilnice cu fiul tau imi intorc cutitul in rana. Nu semanasi deloc, dar pe mine ma doare oricum. Nu pot sa ii spun asta lui, nu vreau sa il ranesc. Tin la el, asa cum am tinut la tine. Il pretuiesc pentru ca are aceeasi personalitate jucausa ca tine. Oare exagerez cu mica mea drama. Cati oameni nu sunt parasiti in fiecare zi? Dar la naiba! Eu chiar te-am iubit cu tot sufletul meu. Devin patetic cu fiecare zi. Nu mi-ai spus cum sa imi continui viata si ma simt pierdut.
Allain mi-a spus ca ai plecat la Paris, ca iti era prea dor de Franta. Nu pot sa il contrazic. Ii sorb fiecare cuvant cu atata sete... ca un betiv ordinar. Le consider adevaruri universale si atunci cand glumeste, ma intristez si imi vine sa plang. Am devenit slab si mi-am pierdut toata gloria de odinioara. Abia daca ma mai duc la orele de muzica. Daca nu ar veni el in fiecare dimineata sa ma trezeasca si sa ma impinga afara din dormitorul nostru, as ramane intins in pat cu fata spre perete, pentru ca tie asa ti-a placut mereu sa dormi. Are grija de mine si imi cer mii de scuze ca nu imi pot reveni ca sa iti indeplinesc dorinta, unica ta cerere. Simplul fapt ca voiai sa te iubesc era automat.
Uraste-ma, te rog! Te implor sa ma uiti, pentru ca daca ai veni inapoi, te-as primi cu bratele deschise, in patul nostru, in camera noastra. M-as preface ca nu s-a intamplat nimic si ca totul a fost o gluma proasta. Te iubesc prea mult ca sa iti refuz vreun capriciu. Sunt un fraier, un fraier indragostit. Am avut o singura sansa sa iubesc si ti-am oferit toata dragostea mea tie.