Domination by [+16] [yaoi]

[dia_love_gackt]

"tanarul a indeprtat" - tanarul a indepartat
"intr-o sransoare" - intr-o stransoare
"a primit o palma puernica" - a primit o palma puternica
"Sai mai bine" - Sau mai bine

Si nu stiu...nu mi-a prea placut felul in care Ryo s-a comportat cu Ohno...Adica nu stiu, dar cred ca pe Ryo ar trebui neaparat sa-l consulte un psiholog :|
In orice caz capitolul a fost tare, deabia il astept pe urmatorul! Gambate!
:bye:

[Naruse_Ryo]

me is back minna ^__^ So here you go a new chapter ^^ Hope you enjoy it ^^


O noua viata


Ohno isi lasa usor capul pe perna, acoperindu-si trupul firav cu cearceaful si strangandu-si genunchii la piept. Lacrimi mari ii curgeau pe chipul alb si speriat, suspinele lui auzindu-se atat de puternic in casa aceea atat de lipsita de orice alt sunet. Ochii parca il ardeau si simtea ca inima i se rupea in mii de bucatele. Ryo avea sa-l raneasca pe Sho... Nu ii ajungea ca il distrugea pe el in fiecare zi tot mai mult? Se parea ca nu... Poate ca stia ca ranindu-l pe Sho il raneste si pe el si asta voia defapt. Nu intelegea de ce varul lui era atat de crud cu toata lumea. Uneori il ura atat de mult incat si-ar fi dorit sa-l omoare... Dar stia ca asta era imposibil... Sa incerce sa-l omoare pe Ryonmaru era ca si cum ar fi incercat sa prinda aerul... Tot ce putea sa faca era sa planga fara sa comenteze, ca de obicei. Si-ar fi dorit ca macar o data sa poata fi stapan pe propria lui viata...
Minutele treceau, facand durerea din inima lui tot mai puternica... Se intreba daca Sho o patise deja. Se simtea ca o povara in plus pentru el. Dragostea lor era interzisa si avea sa le aduca multe necazuri... De ce nu le era permis sa se iubeasca? Pierdut in propriile lui ganduri nu auzi de prima oara bataile puternice din usa dar apoi se ridica repede din pat si se grabi sa deschida. Stomacul il durea ingrozitor in locul unde varul sau il lovise cu putere si isi pierdu echilibrul, cazand pe podeaua rece si lovindu-se la cap in urma impactului cu podeaua. Un firisor de sange ii curgea de pe frunte in jos pe ochi si obraz, facandu-l sa injure in soapta. Vazand ca bataile deveneau tot mai insistente se sprijini de perete, mergand pana la usa si deschizand-o. Il vazu pe Sho privindu-l din dreptul usii si ii zambi, fericit ca acesta era bine.
-Sho... Ma bucur sa te vad... spuse el, dupa care cazu in bratele lui, pierzandu-si cunostinta.
Roscatul il prinse cu putere, punandu-i mana pe umarul sau si ridicandu-l, intrand apoi in casa si inchizand usa cu piciorul. Il duse in sufragerie, asezandu-l pe canapea si incepand apoi sa caute ceva pentru a ii curata rana de pe frunte. Gasi intr-un final o bucata de tifon si ceva apa medicinala si se duse inapoi langa el, incepand sa-i curete sangele cu multa grija. Ohno nu arata deloc ca un baiatel de doar 16 ani. Chipul lui delicat si inocent era brazdat de durerea si groaza in care traia. Nemaiputandu-si stapani lacrimile Sho izbucni in plans, intrebandu-se cum de nu aflase de el mai din timp. "As fi putut poate sa opresc multe din cele ti s-au intamplat, micutul meu..." isi spuse el, simtindu-se mai vinovat decat niciodata. "Ce fel de monstru e Ryonmaru? Pe cine am avut ca prieten in toti acesti ani?" se tot gandea el.
Ohno incepu sa clipeasca si deschise ochii privindu-l trist pe Sho. Il saluta usor, observandu-l plangand si isi duse mana spre fata lui, stergandu-i lacrimile.
-Te rog... Nu plange pentru mine... ii spuse.
Sho ii lua mana intr-a lui si i-o saruta, inchizand ochii si incercand sa nu mai planga. Ii zambi si el desi Ohno putea observa cat de fals era acel zambet.
-Ce sa intamplat? intreba el repede. Ryo plecase sa te bata.
-Dupa ce te-am lasat pe tine am stat in masina mea si am asteptat... Imi era teama ca te va ranii asa ca am vrut sa ma asigur ca totul va fi bine... L-am vazut parasind casa furios dar Nagase la oprit chemandu-l la o petrecere sau asa ceva. Dupa ce au plecat am venit aici... ii explica roscatul.
-Inteleg... spuse Ohno incet.
Pentru cateva momente se lasa tacerea, nici unul dintre ei neindraznind sa mai spuna ceva. Erau amandoi atat de fericiti si totusi atat de tristi... Fericiti pentru ca acum erau unul langa altul, tristi pentru ca stiau ca nu va dura pentru mult. Ohno se ridica usor, asezandu-se mai bine si privi in jos.
-De ce trebuie sa fie viata atat de complicata? spuse el incet.
-Viata nu este deloc complicata, scumpule... Viata este defapt atat de simpla... Te-ai ingrozi daca ti-ai da seama cat de simpla este, te-ai considera un idiot... Noi, oamenii, suntem cei care ne-o complicam inutil... spuse Sho, privindu-l pe baiatul de langa el si tinandu-l inca strans de mana.
-Ce vrei sa spui cu asta? intreba Ohno nedumerit.
-Vreau sa spun ca uneori este mai bine sa iti asculti doar inima si sa lasi ceea ce mintea iti spune deoparte... Sa faci ceea ce vrei tu sa faci, sa fii ceea ce vrei tu sa fii... Atunci cand faci asta viata este mult mai simpla... asa cum este ea defapt...
Ohno nu spuse nimic, gandindu-se doar la ceea ce Sho ii spusese. Avea atat de multa dreptate... El nu isi ascultase inima niciodata. Dar isi dorea sa o faca. Nu voia sa mai fie marioneta lui Ryonmaru. Voia sa aiba propria lui viata, departe de chinurile in care traia, departe de tot, doar el si Sho.
-Ai incredere in mine? il intreba acesta.
-Da... esti singurul in care am incredere... ii raspunse Ohno.
-Atunci, vino cu mine. Haide sa plecam de aici, departe de aici, undeva unde el sa nu ne gaseasca, undeva unde putem fi fericiti...
Brunetul privii in gol pentru cateva secunde, parand sa mediteze la propunerea ce ii fusese facuta. Clipea des, semn ca era nedumerit si confuz, dar in secunda urmatoare se arunca in bratele lui Sho, strangandu-l cu putere.
-Da! spuse el tare, ca si cum tocmai l-ar fi cerut in casatorie. As veni cu tine si la capatul pamantului daca mi-ai cere!
Sho il saruta, fericit ca micutul acceptase si il lua in brate, scotandu-l afara din casa si ducandu-l pana la masina lui.
-Stai, nu mi-am luat haine si nimic... spuse Ohno
-Nu ai nevoie de nimic, iti voi cumpara eu tot ce iti doresti de acolo, spuse Sho zambind si urcandu-se la volan.
-Unde vom merge? intreba Ohno cand masina roscatului porni in viteza.
-In Shizuoka, varul meu locuieste acolo. Mi-a spus de multe ori ca atunci cand am probleme sa merg la el, ii raspunse tanarul.
-Povesteste-mi despre el, daca il voi cunoaste as vrea sa stiu macar la ce sa ma astept.
Brunetul era genul de baiat extrem de curios dar nu era asta motivul pentru care isi dorea sa stie mai multe despre varul lui Sho. Se gandea insa ca ar fi nepoliticos sa mearga in vizita la cineva fara sa-l cunoasca deloc. Asa ca asculta cu mare atentie ceea ce ii spuse Sho.
-Ei bine, incepu acesta, varul meu are aproape 29 de ani iar numele lui este Junosuke. Vila in care locuieste este de doua ori mai mare decat a mea si are bani suficienti pentu a cumpara intreaga Japonie si alte cateva tari.
-De unde are atatia bani? A jefuit o banca? intreba Ohno mirat.
-Din cate stiu nu se ocupa cu jafuri dar cine stie. Este sef intr-un clan foarte respectat de Yakuza si mai toata lumea se teme de el. Dar cu mine s-a purtat mereu frumos si stiu ca nu am de ce sa-mi fac griji in aceasta privinta. Ceea ce face el cu viata lui il priveste si daca aceasta "slujba" i se potriveste cel mai bine eu nu o sa ma bag. Plus ca nu este deloc treaba mea. Nu a fost niciodata prins pentru ca are politia la degetul mic iar afacerile pe care le conduce ii aduc un profit mare, explica roscatul, cu o indiferenta ciudata, de parca i-ar fi povestit ca varul sau lucreaza intr-o simpla si draguta banca si nu ca este cap de mafie.
-Ce fel de afaceri? intreba Ohno, temandu-se parca de raspuns.
-Trafic de arme, contrabanda de bijuterii, trafic de droguri, prostitutie... el e bagat in toate. De aceea este atat de bogat, majoritatea celor ca el isi aleg un singur "domeniu" dar el le-a ales pe toate o data, spuse adolescentul zambind.
-Pari a fi mandru de el... spuse Ohno, lasandu-si capul in jos si gandindu-se ca poate nici pe Sho nu il cunostea atat de bine pe cat credea.
-Oh, dar sunt mandru de el! Este singurul din familia mea pe care il iubesc! veni raspunsul baiatului, facandu-l pe brunet sa ramana de-a dreptul socat privind parbrizul.
-Asta doar pentru ca este mafiot? intreba, evitand sa il priveasca in ochi.
-Nu, spuse Sho amuzant, incepand sa rada. Asta pentru ca nu a incetat niciodata sa fie un om minunat desi face ceea ce face. Vezi tu, parintii mei sunt niste oamenii de afaceri destul de renumiti iar asta i-a impiedicat mereu din a isi face datoria de mama si tata. Erau mai mereu plecati iar eu stateam la varul meu pe parcursul calatoriilor lor. Incet, incet, Junosuke le-a luat locul in viata mea si pe la 11 ani am inceput sa ii spun tata. Chiar daca este doar cu 10 ani mai mare decat mine s-a dovedit a fi un parinte mult mai bun decat ei. Este adevarat ca poate distruge oamenii cu o singura miscare si stiu faptul ca el omoara si asa mai departe. Dar asta nu la facut niciodata sa se poarte urat cu mine. Mi-a dat sfaturi, m-a tinut in brate atunci cand plangeam si a avut grija de mine cand eram bolnav. M-a invatat tot ce stiu si mi-a oferit dragostea pe care familia mea nu avea timp sa mi-o arate. Asa ca nu ai de ce sa te temi, o sa vezi ca este un om minunat.
Ohno zambi, simtindu-se mai bine. Acum era de-a dreptul nerabdator sa-l cunoasca pe acest misterios var al lui Sho. Tot ce stia despre Yakuza era ca acesti sunt niste mafioti periculosi de care trebuie sa stai departe. Unii dintre colegii lui de clasa chiar faceau glume pe tema asta, spunand "Stii care e cea mai simpla metodata sa te sinucizi? Enervezi un Yakuza, moarte sigura!" iar asta nu era deloc o exagerare. Dar alaturi de Sho nu ii era teama de nimic. Era atat de fericit incat sa fie alaturi de el incat nu se putea opri din zambit. Il tinea de mana si vorbeau despre diferite lucruri, razand si facand tot felul de glume pe seama tuturor. Zambetul lui Sho i se parea lui Ohno cel mai frumos lucru din lume iar saruturile pe care acesta i le dadea uneori cand masina oprea la un semafor il facea sa pluteasca parca. Era totusi ceva ce il ingrijora...
-Sho... Daca Ryonmaru ne gaseste? ii spuse el usor la un moment dat.
-Nu ne va gasi, te asigur de asta. Si chiar daca o va face, Junosuke va avea grija sa nu patim nimic. Poate ca varul tau este dur, dar asta pentru ca nu la cunoscut inca pe al meu! spuse Sho zambind. Nu iti face griji, scumpule, totul va fi bine.
Ii saruta usor fruntea, concentrandu-se apoi din nou la drum. Il anunta ca nu mai era mult si ajungeau, ceea ce il bucura foarte mult pe Ohno. Erau cateva ore bune de cand plecasera si era deja trecut de miezul noptii. Tokyo era undeva in urma, cu mult in urma, la fel ca si Ryonmaru si tot ce tinea de el. In mai putin de cateva minute, masina roscatului parca in fata unei cladiri mari, ce se asemana cu un hotel. Se dadu jos, deschizandu-i lui Ohno usa si luandu-l de mana. Copilul privi fascinat impunatoarea locuinta a lui Junosuke, gandindu-se ca intregul lui colectiv din liceu ar fi incaput acolo si ar mai fi ramas inca loc pentru mai multi.
-Aceasta este noua ta casa, ii spuse Sho.
-Wow... sopti Ohno, incapabil de a spune altceva.
Mersera usor pe drumul de piatra ce ducea spre usa casei iar roscatul batu puternic in ea. Se auzi o voce din interior spunand "Imediat!" si un barbat brunet isi facu aparitia. Ochii lui albastri straluceau in lumina lunii pline de pe cer pe sub claia de par negru, iar Ohno privi cu mult interes cercelul alb si frumos din urechea lui stanga. Era imbracat intr-o camasa alba, descheiata la toti nasturi si cu o pereche de pantaloni negri. Cand il vazu pe Sho, acesta zambi fericit, imbratisandu-l cu drag si poftindu-l inauntru. Tras de catre roscat, Ohno pasi alaturi de el, privind in holul de intrare. Podeaua lucioasa era perfect lustruita iar scarile lungi din fata lui duceau pe doua holuri paralele. Candelabrul de pe tavan era de-a dreptul superb, iar intreaga incapere parea scoasa dintr-o carte de istorie cu palatele regilor contemporani.
-Vino, sa mergem in sufragerie, il indemna Junosuke pe Sho.
Acesta il tinea strans pe Ohno de mana, mergand in urma varului sau spre o alta camera. Sufrageria parea chiar mai mare decat holul principal, iar Ohno observa cat de frumos confectionat era fiecare articol de mobila din acel loc. Se aseza alaturi de Sho pe canapeaua mare, iar Junosuke ii privii pe amandoi, abia atunci parand sa il remarce si pe el.
-Cine e pustiul? intreba curios.
Ohno il stranse mai tare pe Sho de mana, lasand capul in jos fara a scoate un cuvant.
-Il cheama Ohno, este iubitul meu, spuse Sho il locul lui.
"Iubit?" isi spuse Ohno in minte. Roscatul tocmai spusese ca era iubitul lui? I se parea atat de uimitor acest lucru... Desi, da, avea dreptate erau practic un cuplu dar... Nu era oficial, nu isi marturisisera niciodata dragostea. Oare Sho folosea asta pentru a ii demonstra ca il iubeste? Era oare o actiune indirecta? Ohno nu stia si nici nu avea timp sa se gandeasca la asta.
-Varul lui obijnuia sa-mi fie prieten, spuse Sho, dar s-a dovedit a fi un nemernic.
-Vrei sa ti-l rezolv? intreba Junosuke, parand sa vorbeasca de o problema de matematica si nu de viata unui om.
-Nu, nu este nevoie, raspunse Sho. Am dori doar sa stam aici pentru o vreme, fara prezenta lui, departe de viata cruda si dureroasa pe care Ohno a avut-o pana acum.
Junosuke se ridica din scaunul mare si confortabil in care statea si se aproprie de Ohno. Se lasa usor pe vine in dreptul lui, privindu-l. Brunetul avea capul plecat si ii era parca teama si sa respire. Se gandea ca poate Junosuke nu-l placea, ca poate nu vor putea sta acolo. Dar barbatul il prinse usor de barbie, ridicandu-i capul usor pentru a-i privi mai cu atentie chipul.
-Ochii tai... I-am mai vazut undeva... spuse el usor.
-Unde? intreba Ohno nedumerit.
-In oglinda pe cand aveam 15 ani... ii marturisi Junosuke incet.
Il prinse de umeri, tragandu-l spre el si imbratisandu-l strans. Ii mangaie usor parul, simtind cosmarul propriei lui copilarii intorcandu-se prin acesl baietel. Nu ii pasa cine era sau de cine fugea, era hotarat sa il apere cu orice pret. Ohno se simtea ciudat. Nici nu il cunostea si totusi se simtea atat de bine si confortabil in bratele lui, ca si cum ar fi fost din nou langa tatal sau. Sho avea dreptate, Junosuke era un om bun.
-Nu iti face griji, micutule. Voi avea grija de tine, ii spuse el, dandu-i usor drumul si privindu-l din nou. Acum, aici, incepi o noua viata. Si te asigur ca va fi una mult mai buna!
Sho zambi fericit, stiind ca facuse alegerea perfecta venind acolo. Totusi, oare ce dorise varul lui sa spuna prin faptul ca el si Ohno aveau aceiasi ochi? Nu stia nimic despre trecutul varului sau iar acum asta incepuse sa-l intrige. Dar se hotara sa lase asta deoparte pentru un moment, bucurandu-se doar de lucrurile minunate ce i se intamplau.

Cam atat momentan :-? Sper sa va placa si gomen ne, Lye nee-sama pentru discutia neplacuta de ieri, s-au cam incins putin spiritele, sper doar ca nu te-ai suparat >.< Kiss u all minna si astept parerile voastre ^__^

[dia_love_gackt]

"As fi putut poate sa opresc multe din cele ti s-au intamplat, micutul meu..." - As fi putut poate sa opresc multe din cele ce ti s-au intamplat, micutul meu
"dar Nagase la oprit" - dar Nagase l-a oprit
"Dar asta nu la facut niciodata" - Dar asta nu l-a facut niciodata
"dar asta pentru ca nu la cunoscut" - dar asta pentru ca nu l-a cunoscut
"prin acesl baietel" - prin acest baietel

Pareri...hm, pai sa vedem... :-? Imi vine sa topai de fericire pentru ca s-a intamplat asa ceva :X Ma asteptam la orice, dar numai la asta nu. Ficul devine din ce in ce mai superb :X
Deabia astept urmatorul capitol! Gambate! :*
:bye:

[Child Of Sunset]

Mama mia , ce capitol ! Foarte frumos intr-adevar ! Stilurile voatsre se imbina asa de frumos , Lye este mai dura , tu esti mai tandra ....a iesit un fic admirabil ! Imi place ca Sho a ales sa-l ajute pe Ohno si ca cei doi se iubesc , dar oare ce se va intampla cu Ryo ? Mor de curiozitate ! Sa vedem ce ne mai pregateste Lye ! Gambate kudasai si rep de la mine :D !

[Lye]

Fericirea este umbrita

In somptuoasa vila din Shizuoka,era o atmsofera destul de placuta.Trio-ul se afla la o masa intinsa,servind cina.Diferite feluri de mancare complicate si foarte aspectuoase se intindeau in fata lor,in timp ce un lumanarile unui candelabru ardeau mocnit.Ohno statea alaturi de roscat,sorbind usor dintr-un pahar cu suc proaspat de portocale.Nefind atent,adolescentul a miscat paharul,reusind sa se ude.O dara orange i se scurgea in coltul gurii,intinzandu-se pe barbie.Sho a zambit suav,luand servetelul din stanga tacamului,stergand lichidul prin atingeri blande.Obrajii brunetului au capatat imediat o nuanta sangerie,incalzindu-se din ce in ce mai tare.In fata lor,Junosuke ii privea,infigand furculita intr-o bucata de carne.Nu isi putea lua ochii de la Ohno.Parea ca se uita intr-o oglinda.Se vedea pe el in urma cu mult timp.
-Jun,te simti bine?Intreaba Sho zambind.
-Eu?Sigur ca da.Ma gandesc la ziua de maine.Vine un nou transport de fetite si spionii mei au aflat ca politia vrea sa isi bage nasul si de data asta.
-Nu te temi nici-un moment pentru viata ta?Poti fi inchis sau mai rau...ucis.Spune Ohno oarecum ingrijorat pentru varul iubitului sau.
-Pustiule,e greu la inceput.Insa cu timpul inveti sa fi precaut si sa nu ai incredere nici in propria ta umbra.In afacerile astea,este exact ca in jungla:mananca sau vei fi mancat.Asa ca la un moment dat,ajungi sa te obisnuiesti.Alte intrebari?
Brunetul a dezaprobat din cap,continuand sa taie bucata de carne.Pentru un moment a simtit rautate venind din partea barbatului,insa ochii lui albastri nu exprimau acelasi lucru ca si vocea.Pentru prima oara,Ohno se simtea in siguranta.Departe de Ryonamru si rautatile lui,era sigur ca va invata cum e sa traiesti in realitate.
In linistea vilei din Tokyo,s-a auzit o usa trantindu-se.Blondul a aruncat neglijet cheile pe masuta din sticla,trantindu-se pe canapeaua din living.Astepta ca Ohno sa isi faca aparitia pentru a vedea daca acesta vrea ceva.Insa spre surprinderea lui,nu a aparut nimeni.Nervos,s-a ridicat de pe suprafata moale,urcand treptele ce duceau spre etajul unu.Ajungand in fata camerei adolescentului,a deschis usa cu piciorul.Insa a fost intampinat de o liniste mormantala.Agitat,a aprins lumina,privind in jurul sau.Nu era nici urma de pusti.Realizand ce s-a intamplat,a dat cu pumnul in perete,punandu-si capul pe brat.
-Veriosul meu a plecat cu nenorocitul ala.Cred ca vor scapa de mine?Poate morti,insa nici atunci.
Acesta s-a reintors in living,luand telefonul de pe canapea.A tastat nervos un numar de telefon,lipindu-si trupul de zidul rece.La capatul celalalt,a raspuns o voce dura de barbat.Cei doi pareau ca se cunosc foarte bine,din pricina modului in care vorbeau.Insa brusc,expresia chipului blondinului s-a schimbat.Ce i s-a spus de a devenit atat de serios?Ochii lui albastri priveau un punct fix din podea.Ryonmaru si-a anuntat amicul ca ii va face o vizita,chiar a doua zi.Insa de ce?Cine era misteriosul sau prieten?
-Asa se pare...incearca sa se ascunda de mine.Vor avea un mare soc.
Spunand acest lucru,blondinul a intrat in camera lui,luand trollerul asezat pe un dulap.Unde se ducea?
Intr-o incapere din mareata vila,pe un pat acoperit cu lenjerie albastra,cei doi tineri stateau imbratisati.Ohno desena cercuri pe pieptul roscatului,cuibarindu-se in bratele acestuia.Era destul de tarziu,insa cei doi nu vroiau sa adoarma.Se simteau mult prea bine unul in compania celuilalt.Stiau ca in sfarsit,vor fi fericiti.
Dis-de-dimineata,soarele avea o stralucire aparte pe cerul albastru al Japoniei.In camera unde tanarul cuplu se odihnea,era liniste.Brusc,usa s-a deschis facandu-si aparitia Junosuke.Acesta si-a miscat usor varul,incercand sa il trezeasca.
-Porumbeilor,trezirea.A venit un prieten la mine si vreau sa va fac cunostiinta cu el.
Cei doi au deschis usor ochii,cascand larg.Brunetul a zambit,parasind incaperea.Adolescentii s-au ridicat usor din pat,dandu-si un sarut in loc de salut.Se imbracau,glumind si razand.Chipul lui Ohno radia de fericire.Acestia s-au imbracat,coborand multimea de trepte,indreptandu-se spre living.Se tineau de mana,zambind.Pe o canapea,alaturi de Jun se afla un tanar blond.Vazandu cuplul,acesta s-a ridicat de pe suprafata moale.
-Ei sunt Sho si Ohno.Baieti,el este cel mai bun prieten al meu,Ryonmaru.
Auzind acel nume,brunetula a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare.Daca nu se sprijinea de roscat,cu siguranta ar fi cazut.Era palid,in timp ce inghitea in sec.Adolescentul s-a ridicat de pe canapea,patrunzandu-i cu privirea pe cei doi.Sho nu stia ce sa spuna,insa simtea broboane reci de transpiratie pe ceafa.Spera din tot sufletul sa fie un cosmar din care sa se trezeasca cat de curand.Blondul a afisat un ranjet malefic,spunand mai apoi pe un ton infricosator de calm:
-Imi pare bine de cunostiinta.Cu siguranta ne vom intelege foarte...bine.
Acesta a accentuat ultimul cuvant,continuand sa il priveasca pe Ohno,care mai avea putin si lesina.Roscatul l-a apucat de talie,iesind cu el afara,langa piscina.Acesta s-a asezat pe un scaun,acoperindu-si chipul cu ambele palme.
-Ne-a gasit...stiam ca o sa se intample asta.Stiam ca nu e bine sa plec.
-Linisteste-te!Nu aveam de unde sa stiu ca e prieten cu varul meu,insa nu ii voi permite sa iti faca rau.Spune Sho imbratisandu-si iubitul.
Chiar in acel moment,o voce rece s-a auzit in spatele lor.Cuplu s-a intors,inghitind in sec.
-Deja vorbiti despre mine?Credeati ca nu va gasesc?V-am mirosit...o fiara intodeauna isi gaseste prada.Aveti mare grija sa nu ii spuneti ceva lui Junosuke.Sau va jur ca va fi ultimul lucru pe care il faceti.
Spunand acest lucru,Ryo a intrat in casa.Brunetul continua sa tremura,in timp ce strangea materialul cu care era acoperit scaunul.Ii era frica.Fericirea lui a fost umbrita de aparitia blondului,a carui privire era mai rea ca niciodata.

Randul tau..nee.

[ank_anime]

Am citit si acest fic , mi-a placut foarte mult , am asteptat cu nerabdare fiecare capitol si de fiecare data a meritat sa astept .Am citit ficul cam de la inceput si sunt fan al lui.Dar nu am postat deoarece nu ma pricep la comentat , dar acum am vrut sa va spun ca-mi place.
Gambate in continuare fetelor!Astept cu nerabdare urmatoarele capitole.

[Child Of Sunset]

Nu pot sa cred....deci chiar nu pot sa cred ! Si aici ii gaseste mey ? Doamne , ce nemernic e Ryo asta ! Fir-ar el sa fie ! Saracul Ohno , ce mila imi e de soarta lui . Daca nu ar Sho sa-l ajute putin nu cred ca ar rezista acestei situatii ! Oricum , un capitol superb , pe masura asteptarilor mele ! Astept urmatorul capitol , sunt tare curioasa sa vad ce se mai petrece !

[dia_love_gackt]

"a aruncat neglijet cheile" - a arancat neglijent cheile
"brunetula a simtit " - brunetul a simtit

"-Ei sunt Sho si Ohno.Baieti,el este cel mai bun prieten al meu,Ryonmaru.
Auzind acel nume,brunetula a simtit cum pamantul ii fuge de sub picioare." - deci foarte serios acuma, cand am citit ce scrie, a inceput si mie putin sa imi fuga pamantul de sub picioare :| Waai, deci nu pot sa cred ca asa ceva s-a intamplat tocmai acum ~x(
Sho si Ohno sunt chiar prosti daca nu ii spun lui Junosuke adevarul...Asa cum si Sho a realizat ce fel de "prieten" a avut in Ryonmaru timp de atatia ani, asa ar realiza si Junosuke...trebuie insa sa-i deschida cineva putintel ochii ca sa vad adevarul...si cine altcineva daca nu Sho si Ohno ?
Uh, in fine...deabia astept urmatorul capitol! Gambate! :*
:bye:

[myuu]

buna...m-am gandit sa dau si eu un comm daca tot am citit ficul de atata timp si mai ales ca mi-a placut foarte mult. Critici nu pot sa fac pentru ca ficul e superb:love:, si se vede ca aveti talent.
Imi plac mult personajele mai ales Ohno care e foarte dulce si sper sa nu i se intample nimic din cauza raului ala de Ryo (sorry ca am spus asa dar nu-mi place cum se comporta cu Ohno :yada: )
sper sa pui cat mai repede capitolul urmator pentru ca mor de nerabdare si abia astept sa-l citesc ja ne :bye:

[Naruse_Ryo]

Here I am guys ^^ Sorry I've made you wait, my mom is crazy in this time of month >_<" So, am venit cu o continuare si sper sa va placa ^___^


Cosmarul trecutului


Lui Ohno nu-i venea sa creada ca Ryonmaru ii gasise si acolo. Spera sa fie doar un vis urat din care s-ar fi putut trezi dar realiza ca asta era doar cruda realitate pe care trebuia sa o indure. Si-ar fi dorit sa ii spuna adevarul lui Junosuke dar ii era teama, amenintarea crunta a varului sau rasunandu-i inca in minte. Nu se indoia ca blondul ar fi fost in stare sa ii omoare, acesta ii daduse destule dovezi pana atunci care demonstrau acest fapt in totalitate. Se intreba daca Ryonmaru simtea sau, cel putin, simtise vreodata si altceva in afara de ura, indiferenta si dezgustul pe care il arata fata de tot ce il inconjura. Se intreba daca acesta stia macar cum se simte dragostea... cel mai probabil nu. Si se mai intreba daca il iubea sau nu cu adevarat pe Sho. Roscatul fusese singurul care se purtase frumos cu el, care il ajutase si ii aratase faptul ca nu era singur. Si era convins de faptul ca acesta il iubea. Dar nu era la fel de sigur de sentimentele lui proprii...
-Oare il iubesc? Este un baiat frumos, atragator, bun, inteligent... de ce nu l-as iubi? Are grija de mine, sau cel putin incearca dar... ce simt defapt pentru el? Ei haide, Ohno, gandeste! spuse brunetul tare, prinzandu-si capul in maini si incercand sa mediteze.
-Vorbesti singur? auzi o voce venind din spatele lui.
Se intoarse speriat pentru a il vedea pe Ryonmaru stand sprijinit de perete in dreptul usii si privindu-l amuzat. Ohno isi simtea inima batand sa ii sparga pieptul si il privi fara a scoate un cuvant. Il astepta pe el sa vorbeasca iar acesta o facu nu dupa mult timp.
-Stiam ca doar nebunii au acest obicei. Te numeri si tu printre oamenii cu probleme psihice? intreba blondul, venind tot mai aproape de brunet.
-Nu, domnule... Eu doar...
-Te gandeai la Sho, nu-i asa? Banuiesc ca te iubeste mult de vreme ce te-a adus in palatul asta, unde toata lumea te trateaza ca pe un printirsor si garzile lui Junosuke sunt gata sa distruga pe oricine pune mana pe tine. Pacat insa ca nu a fost suficient de destept incat sa isi dea seama ca nu ve-ti putea scapa de mine, spuse el, uitandu-se la Ohno cu o privire ce ar fi putut ingheta si pietrele. Sa tii minte un lucru, piticule. Diavolul poate sa intre si in biserica daca vrea. Esti doar al meu si asa vei fi intotdeauna si voi venii dupa tine oriunde te-ai duce.
-De ce face asta? De ce nu ma poti lasa sa fiu fericit? De ce nu incetezi o data sa-mi mai distugi viata? intreba Ohno cu lacrimi in ochi.
-Ce ai face daca ti-as spune ca fac asta pentru ca te iubesc si te vreau doar pentru mine? spuse el, inaintat catre Ohno pana cand acesta, care se tot dadea in spate, ajunse langa perete si puanandu-si mana deasupra umarului sau, oprindu-l sa plece.
-Ti-as spune ca minti, ii raspunse Ohno rece, impunandu-si punctul de vedere in fata varului sau pentru prima oara. Tu nu iubesti pe nimeni si de aceea nimeni nu te iubeste pe tine!
Si-ar fi dorit sa mai spuna ceva dar Ryonmaru la oprit brusc printr-un sarut. Nu era dur si brutal ca sarturile cu care blondul il obijnuise. Era tandru, mangaiandu-i usor parul si obrazul in acelasi timp. Lui Ohno ii amintea oarecum de saruturile lui Sho. Nu credea ca varul lui s-ar putea purta vreodata si asa si desi ura sa o recunoasca, ii placea. Dar apoi Ryo il musca tare de limba, pana cand sangele ii inunda lui Ohno gura, facandu-l sa se innece.
-Ai dreptate, piticule. Se vede ca ma cunosti, spuse Ryonmaru. Ai face bine sa te obijnuiesti cu ideea asta.
Ii intoarse varului sau spatele si pleca, trantind puternic usa. Ohno cazu in genunchi, incepand sa planga. Ajungand in camera pe care Junosuke i-o daduse, Ryonmaru dadu un pumn tare in perete, asezandu-se pe pat si punandu-si mana pe fata, acoperindu-si ochii.
-Ce dracu fac?? spuse el, vorbind cu propria lui persona. Am fost gata sa ii marturisesc totul... Trebuie sa am mai multa grija. Ohno nu trebuie sa afle!

*

Ohno nu spuse nimic restul zilei, nu vorbi nici macar cu Sho. Se simtea atat de confuz... De ce Ryo fusese atat de dulce la inceput si apoi atat de dur? Nu intelegea nimic. Era insa convins de faptul ca varul lui nu-l iubea deloc. In timpul cinei era o tacere de mormant. Ohno si Sho mancau in liniste, fara a-si ridica privirea din farfurie si parand pierduti in ganduri, Ryonmaru ii privea din cand in cand pe furis iar Junosuke parea sa ii astepte pe ei sa spuna ceva.
-S-a intamplat ceva? intreba el cand tacerea deveni mult prea apasatoare.
Se uita la Ohno iar baietelul simti asta si isi redica usor privirea spre el. Scutura din cap in semn ca nu dar nu scose nici un cuvant, dupa care se concentra din nou pe spaghetele lui pe care le rasucea intr-una absent cu furculita.
-Daca este vreo problema as vrea sa imi spui, continua Junosuke. Eu si Ryo suntem aici pentru a te ajuta sa treci peste trauma puternica pe care ai suferit-o.
Ohno stranse furculita in mana, simtind ca avea sa explodeze. Isi dorea atat de mult sa spuna totul... Dar se intreba oare ce ar fi facut Junosuke daca afla? Daca il omora pe Ryonmaru? Sa-l omoare... Cum ar fi reactionat la vestea ca varul lui e mort? Il ura oare atat de mult incat sa-si doreasa sa-l vada la 3 metri sub pamant? Nu... Cu siguranta nu...
-Sunt bine, spuse el in cele din urma. Ma simt doar putin ametit dar este in regula. Am nevoie doar de putina odihna.
-In regula. Atunci, dupa ce termini de mancat te poti duce alaturi de Sho la culcare, nu as vrea sa patesti ceva... ii spuse Junosuke.
Ohno dadu incet din cap si incerca sa zambeasca desi nu ii iesi foarte bine. Junosuke ii puse mana pe umar, strangandu-l usor si spunandu-i:
-Varul tau nu te va gasi, poti sta linistit... Esti in siguranta aici.
-Care este defapt povestea cu varul lui? intreba blondul dupa ce Junosuke il lasa pe Ohno in pace si cu toti incepusera sa manance din nou.
-S-a purtat ca un nemernic... L-a terorizat pe Ohno si nu l-a iubit niciodata, explica Junosuke.
-Nu mai spune... zise Ryo, ridicand din spranceana in timp ce Ohno il privea speriat pe sub claia de par negru. Ei bine, poate ca a avut un motiv pentru a face asta.
-Nu cred ca exista un motiv suficient de bun pentru a transforma viata unui copil intr-un cosmar viu, spuse Junosuke repede si rece. Nu exista nici o motivatie pentru asta, nici o scuza...
-Poate ca asa este, spuse Ryonmaru, parand sa vorbeasca pentru el insusi. Sa inteleg ca daca l-ai prinde pe tip l-ai omora?
-Nu cred... Probabil mi-ar fi teama de el... raspunse brunetul.
-Cum asa? intreba Ryonmaru surprins.
-Cu siguranta mi-as vedea cosmarul propriei copilarii in ochii lui... Oamenii ca el au o privire aparte... rece, lipsita de orice expresie, atat de indiferenta incat doare... Cam ca a ta... spuse Junosuke, privindu-l atent pe Ryo.
Acesta isi lasa capul in jos pentru cateva momente si apoi il privi si el zambind si spunand:
-Doar nu crezi ca eu sunt ca tipul ala, nu-i asa?
Ohno si Sho isi aruncara o privire pe furis in timp ce Junosuke se uita absent in gol, parand sa se gandeasca la ceea ce ii spusese Ryo.
-Nu... nu cred asta... spuse el intr-un final, dupa care se ridica de la masa, indreptandu-se spre usa. Scuze, mi-a pierit apetitul... Ma duc in pat, noapte buna. zise inainte sa iasa din incapere.
Cei 3 adolescenti privira impreuna usa pe care el iesise iar apoi Ryonmaru se uita la Ohno, afisand acel zambet fals atat de specific lui. Se ridica de la masa iar cei doi facura la fel, stand drepti in fata lui asemeni soldatilor din armata. Ryonmaru se indrepta spre Ohno si ii sopti la ureche:
-Cea mai buna si de apreciat calitate a cuiva este sa stie cand sa taca. Iar tu pari sa stii asta... Bravo, bun baiat. Daca continui asa nu o sa ai probleme... cel putin nu foarte mari...
Brunetul inghiti in sec speriat si nu spuse nimic, privind cu ochii mari peretele din fata lui. Ryonmaru il musca de ureche dupa ce termina de vorbit, indepartandu-se de ei si iesind pe usa pe care plecase si Junosuke. Ohno cazu in genunchi iar Sho isi puse mainile pe umerii lui, incercand sa-i dea putere si curaj desi nici el nu avea asa ceva in acel moment. Povestea asta mergea prea departe, le era extrem de teama de ce ar fi putut Ryo sa le faca. Sho isi dorea sa-l protejeze pe brunet dar cum ar fi putut face asta cand pana si el se simtea extrem de nesigur? Voia doar ca totul sa fie bine, voia sa-l faca pe Ohno fericit.... Trebuia sa gaseasca un mod sa faca asta insa...


Cam atat momentan, preia tu nee-san ^^ Astept parerile voastre minna, kiss u all and ja ne ^__^