Da deci salutari, sunt noua si nu sunt multe de spus despre mine dar am sa profit de fic sa ma prezint umpic 
-Sunt o iubitoare de povesti si fantezie, o adevarata visatoare.
-Ador animeurile (in special One Piece), manga si tot felul de carti.
-Ascult numai melodiile care imi plac, nu am un gen anume.
-Sunt sadica si negativista, dar prietenoasa, dar in special foarte agresiva.
Atat despre mine ca va plictisesc, daca vreti sa aflati ceva mai mult, intrebati
.
Acum cateva despre fic: Pai aflati voi >.> ce sa va si zic eu...pai:
-As fi foarte bucuroasa daca ati lasa niste sfaturi care m-ar putea
ajuta sa scriu mai bine in viitor, sunt incepatoare si nestiutoare.
-Va rog nu ma criticati pe mine (ci ficul) pentru ca am sa critic
inapoi >.< am o mandrie usor de zgariat.
Si cam atat, bucurativa de poveste :X
Doll's Master
Capitolul 1- "Noi"
"Tot ce imi mai amintesc din "acea zi" e fata ei iesind din nesfarsitul intuneric, era frumoasa, asta e tot ce imi amintesc.
Dar ce am uitat si cand am uitat?"
- Cerre? Esti treaza?
Ah! O voce enervanta ca deobicei imi strica tot somnul, dar altfel nici ca as vrea, as duce lipsa acestei nebune.
-Nui, date jos de pe mine, vreau sa dorm si e abea 4 dimineata, asta e a 6-a oara cand ma trezesti noaptea asta.
-Dar, nu m-ai lasat sa spun ce aveam de spus, pana sa termin tu adormea-... Si a adormit iar.
Numele meu e Nightel Cerre, sunt o fata obijnuita, mai mult sau mai putin. Sunt o vrajitoare sau asa ceva, pot crea papusi care prind viata, nu e o raritate sa vezi o papusara ca mine, dar e rar sa vezi una de un nivel mare. Exista 12 niveluri la puterea unui "vrajitor", desi eu prefer sa ii zic papusar, cel mai puteric e cel de nivelul 12, eu sunt abea de nivel 7, si inca nu se stie sigur daca chiar exista nivele mai sus de 8 pentru ca o singura persoana a reusit sa creeze o asemenea legenda, acea a fost mama mea. Numele ei era Raita, nu am vazut-o niciodata pentru ca a plecat de acasa cand eram foarte mica pentru a isi indeplini visele dar a murit la scurt timp dupa ce a reusit sa ajunga o adevarata legenda. Chiar daca Raita pare o mama rea care si-a parasit copilul nu e chiar asa, m-a lasat in grija unei papusi foarte speciale, acea ar fi Nui, care m-a invatat tot ce stiu si a avut grija de mine si inca are. Acum tot ce vreau eu e sa pornesc in propria mea calatorie spre a deveni o papusara admirata in toata lumea si deasemenea sa caut papusa pe care a lasat-o mama mea in urma dupa ce a murit. Toti papusari din lume sunt dupa acea papusa, se spune ca are o putere incredibila si cei care o gasesc nu reusesc nici macar sa o atinga, uni spun ca e din cauza unui blestem pus de mama, alti spun ca ar fi stricata si ar mai fi multe alte povesti, dar eu cred ca sufletul papusi isi asteapta stapanul potrvit, oricine ar fi el. Nu e ca si cum as crede ca eu sunt maestrul ei pentru ca mama a creat-o, scopul meu de a gasi-o e total diferit, vreau doar sa vad papusa mamei. Chiar daca lumea crede ca nu exista papusari la fel de puternici ca mama, eu cred ca cei de nivele mari se ascund in umbra, am auzit ca papusile lor sunt asa perfecte ca nu le poti deosebi de oameni, la fel ca Nui, dar ele sunt mult mai usoare si pot avea propria lor gandire si stapanire asupra actiunlor, e ca si cum ar fi in viata, eu chiar cred ca ele au suflet, chiar daca e o prostie.
Papusari sunt oameni admirati si foarte cautati, pot crea de la jucarii pentru copi pana la muncitori foarte utili, exista tot felul de papusari uimitori care fac viata oamenilor mai usoara, dar sunt si cei care le folosesc sau le creaza pentru scopuri malefice. In general papusari sunt oameni bogati sau bine clasati in societate, papusile nu sunt gratis,logic. As putea spune ca sunt una dintre ei desi nu eu creez papusile, ci Nui o face, e umpic ironic "O papusa creand papusi", dar ea e speciala si o admir cu adevarat, mai exact munca ei pentru ca in rest e stresanta. As vrea sa creez si eu papusi ca ea, dar nu pot... desi am o putere de nivel ridicat nu o pot folosi din cauza demonului timpului ce a fost sigilat in mine cand m-am nascut, dar nu regret ca e in mine si nici nu imi urasc parinti pentru ce mi-au facut. Acest demon, Licy e foarte egoist si plin de el, arogant si ironic, uneori agresiv, da cam negativ dar e un prieten bun si fara mine nu ar putea supravietui. Acest sigiliu e ca un contract, imi impart sufletul sau mai exact prezenta in doua si cat timp e el aici nu imi pot folosi puterile decat pentru scurt timp si pentru el e la fel. E umpic dezamagitor dar nu ma plang pentru ca am gasit un mod de a rupe contractul si sa il las pe Licy liber, trebuie sa gasesc un material special pentru a crea o papusa in care sa poata sta demonul fara sa moara, atunci am fi liberi.
Acum sunt in cautarea acestui material impreuna cu Nui si Licy, dar simt ca aceasta aventura a mea va fi mai profunda, oare... De ce?!
P.S. Stiu ca am abuzat de virgulele alea dar fara ele nu se poate deci daca nu va place nu comentati despre ele, va rog
P.S. 2 >.> Aaaa...Cred ca am gresit locul postari, Mii de scuze >.<
-Sunt o iubitoare de povesti si fantezie, o adevarata visatoare.
-Ador animeurile (in special One Piece), manga si tot felul de carti.
-Ascult numai melodiile care imi plac, nu am un gen anume.
-Sunt sadica si negativista, dar prietenoasa, dar in special foarte agresiva.
Atat despre mine ca va plictisesc, daca vreti sa aflati ceva mai mult, intrebati
. Acum cateva despre fic: Pai aflati voi >.> ce sa va si zic eu...pai:
-As fi foarte bucuroasa daca ati lasa niste sfaturi care m-ar putea
ajuta sa scriu mai bine in viitor, sunt incepatoare si nestiutoare.
-Va rog nu ma criticati pe mine (ci ficul) pentru ca am sa critic
inapoi >.< am o mandrie usor de zgariat.
Si cam atat, bucurativa de poveste :X
Doll's Master
Capitolul 1- "Noi"
"Tot ce imi mai amintesc din "acea zi" e fata ei iesind din nesfarsitul intuneric, era frumoasa, asta e tot ce imi amintesc.
Dar ce am uitat si cand am uitat?"
- Cerre? Esti treaza?
Ah! O voce enervanta ca deobicei imi strica tot somnul, dar altfel nici ca as vrea, as duce lipsa acestei nebune.
-Nui, date jos de pe mine, vreau sa dorm si e abea 4 dimineata, asta e a 6-a oara cand ma trezesti noaptea asta.
-Dar, nu m-ai lasat sa spun ce aveam de spus, pana sa termin tu adormea-... Si a adormit iar.
Numele meu e Nightel Cerre, sunt o fata obijnuita, mai mult sau mai putin. Sunt o vrajitoare sau asa ceva, pot crea papusi care prind viata, nu e o raritate sa vezi o papusara ca mine, dar e rar sa vezi una de un nivel mare. Exista 12 niveluri la puterea unui "vrajitor", desi eu prefer sa ii zic papusar, cel mai puteric e cel de nivelul 12, eu sunt abea de nivel 7, si inca nu se stie sigur daca chiar exista nivele mai sus de 8 pentru ca o singura persoana a reusit sa creeze o asemenea legenda, acea a fost mama mea. Numele ei era Raita, nu am vazut-o niciodata pentru ca a plecat de acasa cand eram foarte mica pentru a isi indeplini visele dar a murit la scurt timp dupa ce a reusit sa ajunga o adevarata legenda. Chiar daca Raita pare o mama rea care si-a parasit copilul nu e chiar asa, m-a lasat in grija unei papusi foarte speciale, acea ar fi Nui, care m-a invatat tot ce stiu si a avut grija de mine si inca are. Acum tot ce vreau eu e sa pornesc in propria mea calatorie spre a deveni o papusara admirata in toata lumea si deasemenea sa caut papusa pe care a lasat-o mama mea in urma dupa ce a murit. Toti papusari din lume sunt dupa acea papusa, se spune ca are o putere incredibila si cei care o gasesc nu reusesc nici macar sa o atinga, uni spun ca e din cauza unui blestem pus de mama, alti spun ca ar fi stricata si ar mai fi multe alte povesti, dar eu cred ca sufletul papusi isi asteapta stapanul potrvit, oricine ar fi el. Nu e ca si cum as crede ca eu sunt maestrul ei pentru ca mama a creat-o, scopul meu de a gasi-o e total diferit, vreau doar sa vad papusa mamei. Chiar daca lumea crede ca nu exista papusari la fel de puternici ca mama, eu cred ca cei de nivele mari se ascund in umbra, am auzit ca papusile lor sunt asa perfecte ca nu le poti deosebi de oameni, la fel ca Nui, dar ele sunt mult mai usoare si pot avea propria lor gandire si stapanire asupra actiunlor, e ca si cum ar fi in viata, eu chiar cred ca ele au suflet, chiar daca e o prostie.
Papusari sunt oameni admirati si foarte cautati, pot crea de la jucarii pentru copi pana la muncitori foarte utili, exista tot felul de papusari uimitori care fac viata oamenilor mai usoara, dar sunt si cei care le folosesc sau le creaza pentru scopuri malefice. In general papusari sunt oameni bogati sau bine clasati in societate, papusile nu sunt gratis,logic. As putea spune ca sunt una dintre ei desi nu eu creez papusile, ci Nui o face, e umpic ironic "O papusa creand papusi", dar ea e speciala si o admir cu adevarat, mai exact munca ei pentru ca in rest e stresanta. As vrea sa creez si eu papusi ca ea, dar nu pot... desi am o putere de nivel ridicat nu o pot folosi din cauza demonului timpului ce a fost sigilat in mine cand m-am nascut, dar nu regret ca e in mine si nici nu imi urasc parinti pentru ce mi-au facut. Acest demon, Licy e foarte egoist si plin de el, arogant si ironic, uneori agresiv, da cam negativ dar e un prieten bun si fara mine nu ar putea supravietui. Acest sigiliu e ca un contract, imi impart sufletul sau mai exact prezenta in doua si cat timp e el aici nu imi pot folosi puterile decat pentru scurt timp si pentru el e la fel. E umpic dezamagitor dar nu ma plang pentru ca am gasit un mod de a rupe contractul si sa il las pe Licy liber, trebuie sa gasesc un material special pentru a crea o papusa in care sa poata sta demonul fara sa moara, atunci am fi liberi.
Acum sunt in cautarea acestui material impreuna cu Nui si Licy, dar simt ca aceasta aventura a mea va fi mai profunda, oare... De ce?!
P.S. Stiu ca am abuzat de virgulele alea dar fara ele nu se poate deci daca nu va place nu comentati despre ele, va rog
P.S. 2 >.> Aaaa...Cred ca am gresit locul postari, Mii de scuze >.<
![[Imagine: 71hd.jpg]](http://img822.imageshack.us/img822/6950/71hd.jpg)