Do you know me?

[Lighter]

Disclaimer : Nu detin niciun personaj din manga-ul Naruto creat de Masashi Kishimoto, nu fac profit de pe urma acestor personaje si nu imi insusesc niciun drept de autor.

Capitolul 1: Buna!

Sakura:

Buna ma numesc Blossy si sunt din Los Angeles.Parintii mei sunt ambii originari din Japonia, dar din cauza functiei pe care o detine tatal meu, parinitii mei au trebuit sa se mute.Eu inca nu ma nascusem cand ei au venit aici insa mama mea era gravida cu mine.Numele meu trebuia sa fie Sakura si chiar este ,dar colegii de scoala imi spun Blossy , pentru ca “America e America iar Japonia e Japonia” mi-au spus colegii cand i-am intrebat de ce nu imi spun Sakura. Insa numai un coleg imi spune Sakura,un coleg pe care l-am iubit si pe care inca il iubesc.

Eu m-am nascut pe 28 martie in L.A.. La nastere am primit nota zece deci va pot spune ca nu am nicio boala incurabila sau ceva la genu. Insa, ca majoritatea copiilor am avut si eu un semn in zona apendicului. Nu era apendicul. Era un semn in forma de ‘S’ si era foarte clar. Nu este prea mare,are in jur de doi cm. Este negru si nu are conturul gros. Mama mi-a spus ca datorita acelui semn m-a botezat Sakura. Asta si pentru ca ma nascusem primavara. Primavara este anotimpul preferat al parintiilor mei, deoarece atunci infloreste si sakura. Insa marea mirare a parintilor mei a fost atunci cand a inceput sa imi creasca parul si au observant ca am cel mai ciudat par.Am parul roz.Da nu e orice roz,este un roz exact ca cel al florilor de cires.Coincidenta? Si inca cata!

Anii au trecut iar eu cresteam. In prezent am paisprezece ani. Parul meu este lung si roz. Deobicei il tin prins intr-o coada deoarece ma enerveaza cand imi vine in fata si nu vad ce scriu, sau ar mai fi acele momente cand astept metroul sa ma duc la scoala si stiti si voi cum e acel val de aer; iti da tot parul pe fata sau intr-o parte, depinde de orientarea ta in spatiu, iar in acele momente imi vin in minte o mie de imagini din filmele acelea siropoase in care baiatul o vede pe fata pentru prima oara si i se pare ca e un inger cazut din ceruri si tot felul de nimicuri pe care cea mai buna prietena a mea le tot descarca de pe net ca sa ne uitam la ele. Deci in concluzie urasc filmele romantice.Mie imi plac cel mai mult comediile.

Asa acum revenind la descrierea mea. Am ochii verzi asemanatori cu smaraldele, dar smaraldele straluces mai mereu insa ochii mei stralucesc numai cu anumite ocazii, ocazii ce se ivesc destul de des sau mai bine zis mai tot timpul. Am un corp armonios as putea spune; sincer, cateodata, m-as face fotomodel insa nu-i de nasul meu. Mie imi place muzica. De la varsta de patru ani mama m-a dus la cursuri de canto. In prezent stiu sa cant la chitara, pian si am uitat sa mentionez,ca am o voce superba? Stiu, sunt foarte modesta. Asa deci am terminat cu mine.Acum sa va spun ceva si despre parintii mei. In primul rand niciunul nu are culoarea roz a parului. Mama mea este o femeie inalta, slaba parca trasa prin inel si arata foarte bine. Este satena si are ochii verzi. Are treizeci si cinci de ani. Si oricum, de ce nu ar arata bine? Este jurnalista la cea mai renumita revista din toata America.

Tatal meu este avocat. Si pot spune ca este un avocat foarte cautat. Este inalt si va pot spune ca arata destul de bine. Are parul brunet si ochii verzi ca ai mei.Ei bine daca este ceva ciudat la familia noastra, atunci este acest lucru:toti avem culoarea ochiilor verde.
Dupa cum spuneam am paisprezece ani iar acum sunt la cea mai buna prietena a mea si inca o fata si ne uitam la poate cel mai romantic si siropos film din lume si la poate cel mai idiot si dezgustator film din intreaga lume.

-Nu il parasi! se auzi deodata in toata camera. Nu te intoarce in Milano!

Pot fi mai penibile de atat. Nu, nu cred. Adica se uita la filmul asta de o ora si plang continu. Deja m-au plictisit. Ei bine oricat de fraiere ar fi, le iubesc asa cum sunt. Si aceste doua fete sunt Hinata o fata cu parul lung si negru cu suvite violet si ochii purpurii si Ino, cu parul blond prins tot timpul intr-o coada lunga de cal lasand doar o suvita mai mare sa ii acopere fata si cu ochii bleu. Le cunosc din clasa I si le iubesc tare mult, deoarece stiu ca oriunde vom merge, orice vom face, ele nu ma vor parasi pentru nimic in lume.

Stateam pe canapeaua din sufrageria lui Ino incercand sa inteleg ce vad ele asa de interesant la acest film , pana cand ma dau batuta si incep sa studiez incaperea in care eram, desi am mai facut lucrul asta de o mie de ori, deoarece in fiecare vineri parintii lui Ino plecau si se intorceau abia luni seara. Parintii ei aveau o casa de vacanta la marginea orasului unde plecau in fiecare week-end. Poate va intrebati de ce nu o luau si pe ea. Simplu! Ideea de a te duce in fiecare week-end intr-o casa de vacanta nu suna prea rau, insa lui Ino nu prea ii suradea aceasta idee. Asa ca noi ramaneam in fiecare vineri in acea casa mare, cu 1 etaj si foarte multe provizii, in acea camera cu patru pereti stand pe canapea, sau cel putin una dintre noi stata pe canapea, in fata acelui televizor gigantic uitandu-ne la cele mai mari idiotenii.

-Fetelor eu ma duc pana la bucatarie sa iau ceva de baut, vreti si voi ceva? Le-am intrebat eu pe fete,insa raspunsul nu intarziase sa apara.

-Du-te mai repede si nu mai face zgomot! imi raspunsesera acestea, sau mai bine spus tipasera.

Imi luasem telefonul, si am pasit cu cea mai mare grija spre cele cateva trepte ce faceau legatura intre sufragerie si un hol de unde te puteai duce la celalalt etaj sau te puteai duce spre bucatarie.

-Ciudatelor! imi spun mie ,dupa ce eram sigura ca prietenele mele nu ma mai aud si ma indrept spre bucatarie.

Eram imbracata intr-o pereche de pantaloni negri de pajama lungi si un tricou alb avand, desigur, in picioare o pereche de papuci pufosi. Am urcat cele 2 trepte ce faceau legatura cu acel hol, iar dupa aceea m-am indreptat spre bucatarie cu telefonul in mana. Ino avea o casa mare. Prima oara cand am intrat in ea am intrebat-o pe Ino daca nu cumva are o harta, deoarece s-ar putea sa fie nevoie de cainii politisti sa ma gaseasca in aceasta casa imensa. M-am dus la frigider, scotand de acolo o sticla cu apa. In mod normal, un adolescent de varsta mea ar fi scos de acolo o cuite cu suc, dar nu pentru ca m-as ingrasa ,ci pentru ca stiam din ce erau facute. Asa se explica si de ce nu prea mananc pe la fast-food-uri. Pentru ca stiu din ce sunt facute si din pacate stiu cum sunt facute. In schimb mie imi place foarte mult ciocolata. O ador!

Ma uit la ceas si observ ca e abia 22:00. Si totusi ar cam fi timpul sa se termine tentativa aia de flm. Ino a zis ca dureaza o ora si 30 de minute, deci inseamna ca e randul meu sa aleg urmatorul film.

Imi iau repede sticla cu apa si telefonul si ma duc repede in incaperea unde se aflau prietenele mele. Si spre norocul meu, fix cand am intrat in camera, filmul se termina. Am aprins becul, inundand camera cu lumina. In camera erau o canapea si doua fotolii, in stanga si in dreapta canapelei; un televizor mare, o masauta de cafea ce se afla in fata canapelei, un balcon , despre care pot spune, ca era romantic, deoarece atunci cand iesai afara se vedeau stelele, cu luna ce se oglindau in fantana in forma de cerc ce seara era oprita.

Fetele se ridicara de pe jos si incepura sa se intinda spunandu-si una alteia ce a fost fascinant la acest film.

-Blossy ,ma strigase Hinata,e randul tau sa alegi filmul!Deci ca va fi un film de groaza sau o comedie?

-La cum o stiu va alege din nou o comedie, sau poate...

-Sau poate cautam ceva la televizor!i-o tai eu blondei. M-am cam saturat de filme ; haideti sa ne uitam la Oprah sau Dr. Oz sau ceva la genu, sigur gasim.

-Bine hai sa ne uitam pe Mtv. Am citit pe un blog, cum ca ar redifuza episoadele din Skin,spuse Hinata.

Eu si cu Ino am fost de acord. Am inceput sa butonez telecomanda si deodata Ino sari peste mine facandu-ma sa scap telecomanda.

-Nu se poate!striga Ino speriindu-ne pe mine si Hinata.Hinata tu vezi ce film e asta?

-Ce film ?spune eu in timp ce ma ridic in sezut, asta nu e film. Asta e…

-Rome and Juliet!strigara Ino si Hinata.

-Romeo and Juliet ? Asta nu scris-o William Shakespeare? Stiu ca mai devreme am spus ca urasc filmele siropoase ,dar, iubesc oricefel de teatru, fie el romantic sau amuzant nu imi pasa. Iubesc teatrul!

-Cui ii pasa ? Asta e cel mai frumos film pe care l-am vazut vreodata ! Imi spun prietenele mele in cor.

-Ati realizat ca nu este un film ci este o piesa de teatru filmata. Dar ma rog cum este randul meu sa ne uitam la ceva si eu aleg aceasta piesa de tatru. Ceva impotriva ? Le intreb eu pe prietenele mele pe un ton sarcastic.

-Nu ! mi-au raspuns acestea cu foarte multa fericire in ochii.

Ino si Hinata sunte niste fete de treaba. Dar cateodata sunt cam naive. Adica daca cineva le ofera flori sau ciocolata, ele considerau acest lucru un gest romanitic, indiferent daca persoana care le ofera acest lucru era fata sau baiat. Deci pot supe ca se indragosteau foarte repede. Rareori realizau cat de fraiere sunt ;si atunci cand realizau acel lucru, erau deja cu inima franta.

-Hei Blossy ! Inchide lumina te rog si i-ati o perna. Presimt va fi o noapte luuunga. Imi spuse Ino, iar eu asa am si facut.

Am inchis lumina , mi-am luat o perna si m-am alaturat lor pe covorul pufos ce iti gadila pielea la atingere , si cu ochii cat cepele ne-am uitat la Romeo and Juliet.

Imi place aceasta piesa. Este vorba despre doi tineri ce se indragostesc. Dar iubirea lor este interzisa, iar acestia ajung sa se sinucida, pentru a putea trai fericiti pentru totdeauna. Este trist, dar in a celasi timp romantic. Chiar nu prea este genul meu, dar sincer, decat prostiile alea de telenovele si filmele alea care nu au nicio noima, mai bine ceva classic.

Insa, fiindca ne-am uitat la filme mai toata noaptea, ochii nostri au cam obosit. Si la durata piesei de teatru,care este destul de mare, s-au mai adaugat si o mie de reclame, ce nu ne-au permis sa stam treze pana la sfarsitul piesei si am adormit pe la jumatatea ei.

Am adormit pe jos. Fiecare gandidu-se la ceva. Nu stiu la ce se gandeau Ino si Hinata, insa eu stiu sigur la ce ma gandeam. Un singur lucru imi trecea prin minte. Si acela era piesa de teatru , din care am apucat sa vad jumatate, deoarece am adormit.

Hi! Asta e primul meu fic. Doresc critica, deci puteti sa imi spuneti toate defectele. Doresc sa imi imbunatatesc stilul :)

[Balonaş]

Bun....deci sunt prima:) Să vedem... Acum nu o să iau în considerare faptul că eşti cea mai bună prietenă a mea. Ideea e bună.... Îmi place, sunt nişte greşeli de tastare minore. Am observat faptul că e din punctul de vedere al Sakurei. Aaaaaa o greşeală am văzut! "Închide lumina"...e Stinge lumina:D Păi cam atât am avut săţi spun... Spor la scris în continuare şi să mă anunţi şi pe mine când pui next-ul!

Ja! :bye:

[crazy little red]

hello, am citit ce ai scris si cum esti dornica sa evoluezi am zis sa-ti las si un comentariu :P
(cea mai dur deci sper ca nu o sa te supar)

pai, la inceput, Sakura parca era o vedeta increzuta la un interviu si nu mai termina sa vorbeasca despre ea si despre cat e de minunata, adica mie personal asa mi sa parut
ai un defect (nu major) care l-am mai gasit si in alte fic-uri, pui prea mult accent pe o groaza de nimicuri care nu reusesc decat sa plictiseasca cititorul (si sa faca capitolul mai lung, dar al tau chiar se putea lipsi de cateva randuri)
greseli, la inceput nu ai pus spatiu dupa punct dar dupa ai pus deci nu stiu ce-i cu partea asta
dialogul nu a fost mult si asta imi place, nici sec, adica nu ma plictisit, nici nu am fost prea atenta la calitatea lui...

pe Ino si Hina parca le-ai pus intr-o lumina prea proasta luand totusi in considerare ca zice ca sunt prietenele ei cele mai bune, adica parca ea le-ar accepta toate defectele si le-ar iubi asa cum sunt, ce buna la suflet e ea :)) oricum tu decizi, desi pe mine mai mult mai facut sa nu o plac pe Sakura

descriere, bun, cea fizica as zice ca e buna, cea interioara, trairile lui Sakura, aici m-ai lasat rece, chiar daca nu ai ajuns inca la povestea de iubire, nu ignora starile ei, dezgust, fericire, mirare etc.
trebuie sa te bazezi mai mult pe trairea ei interioara daca ai ales sa scri la persoana intai

cam atat pentru acest capitol, sper ca nu am fost prea dura cu tine :D
pentru inceput te descurci binisor dar cred ca poti mult mai bine si sper ca si tu vrei sa ajungi la un nivel cat mai inalt :P

bye bye

[Lighter]

Buna!Am pus next-ul si sper ca este mai bun ca primul capitol.Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie.


Capitolul 2: Prieteni


Ma trezesc pe un pat cu cel putin doisprezece perne. Ma ridic si observ ca acel pat era pe un balcon imens de unde se puteau observa luna si stelele foarte clar. Ma ridic de pe acele perne moi fara sa ma dau jos de pe le si ma sprijin in maini. Privesc cerul si ma ridic din acel pat parca rupt din rai.
Nici bine nu fac doi pasi ca ma impiedic si cad ca un sac de cartofi pe podeaua rece ce era acoperita de un strat de gresie de culoare albastruie.
Imi ridic fata si ma sprijin in maini incepand sa spun :
"Care a fost inteligentul ala are a pus scara aia acolo ? El nu stia ca in lume mai exista si oameni mai impiedicati?" sigura pe mine ca ma impiedicasem de o scara, ma intorc cu o fata nervoasa sa vad daca aveam dreptate, insa acea fata nervoasa ce scotea fum pe nas si pe urechi se transformase intr-una uimita, deoarece nu ma impiedicasem de nicio trepta ci ma impiedicasem in tocurile mele de vreo zece centimetri, despre care nu aveam nicio idee cum ajunsesera in picioarele mele.
Ma ridic speriata de pe jos si observ ca sunt imbracata intr-o rochie pana la genunchi, alba. Incep sa ma scutur, dorindu-mi sa am o oglinda la indemana.Intorcandu-mi capul sa vad cum arata acel balcon, observ o oglinda, sprijinita de un stalp.
Confuza ma indrept spre acea oglinda si ma uit in ea. Parul meu era usor incretit. Eram macheata cu un fard alb si aveam genele date cu rimel. Buzele mele roz, erau date cu un rosu aprins, asemenea sangelui.Ochii mei iesau perfec in evidenta datorita creionului de ochi alb ce era si el nelipsit.Obrajii mei, ce deobicei erau palizi , erau acum rumeni.
Ma uit cu ochii cate cepele la reflexia mea si ma gandesc daca se putea si mai rau. Adica aratam de parca eram scoasa din cele mai idioate filme romantice. De la varsta mea fragila de paisprezece ani, sarisem peste saisprezece, ba chiar peste optsprezece si ajunsesem pe undeva la douazeci de ani. Ce-i drept, ma simteam aiurea aflandu-ma in acea infatisare ,insa, imi placea. Adica aratam destul de bine. Parca m-as fi invitat in oras, la o cina romantica si dupa m-as fi plimbat pe plaja sub lumina lunii ce se reflecta in apa linistita a marii.
"Stop!" spun eu speriata de gandurile mele.
Parca nu ma mai recunosteam. Adica vazusem o simpla piesa de teatru si acum devenisem romantica? La naiba cu slabiciunea mea pentru teatru. Daca Ino si cu Hinata m-ar fi vazut, ar fi fost moarte de ras.
Deodata se auzira niste pasi ce veneau din intuneric. Imi intorc infricosata capul spre directia din care se auzeau pasi pentru a vedea cine vine, sau, poate chiar mai rau, ceva.
Stateam si ma uitam in acea directie ca mata in calendar. Eram speriata de moarte deoarece in minte imi trecura o mie de imagini, una mai infricosetoare ca alta. Asteptam cu mare nerabdare sa vad cine vine, cand deodata din intuneric apare o siluieta de barbat ce avea in jur de douazeci de ani, ce se oprise pentru a se uita la ceva, adica la mine. In clipa aia imi vene sa sar de la balcon de frica, insa in acelasi timp muream de curiozitate sa vad cine este acea persoana.
Dupa ce facu o scurta pauza, inainta iesind din intuneric. In acea clipa , inima imi era cat un purice, deoarece simteam ca stiu acea persoana, desi niciun om, cu trasaturile acestui barbat, nu imi venea in minte.
Dupa cum am mai sups era un personaj masculin. Era imbracat intr-un costum negru, avand pe dedesubt o camasa visinie, deschisa la primii doi nasturi , iar in picioare avea o pereche de pantofi. Chipul, nu am putut sa i-l descifrez prea bine, deoarece avea o pereche de ochelari mari ce ii acoperea jumatate de fata, insa i-am putut distinge culoarea parului ce era neagra cu reflexii blomaren.
Se oprise in dreptul acelui pat si isi scoase o mana din buzunar dandu-si ochelarii jos. Atuci i-am putut vedea chipu. Avea ochii negrii ca abanosul, iar pielea alba ca spuma laptelui. Buzele erau intredeschise, deoarece se uita la mine cu o oarecare mirare.
-Sakura ?Tu esti ?Ma mai ti minte ?Sunt eu, Blue ! imi spusese acesta.
-Blue ?Nu cunosc nici un Blue. Ii raspund eu brunetului cu foarte multa uimire.Insa in sinea mea radeam.Cum sa te cheme Blue ? Imi venea sa bufnesc in ras,insa spre norocul meu eu ma pot controla,asa ca nu am inceput sa rad.Insa mirarea mea, era mult mai mare,decat starea acea de amuzament. Deoarece, imi spusee Sakura.
-Dar Sakura, trebuie sa ma stii! Am fost impreuna la liceu. Nu mai ti minte prima intalnire ? ma intreba acesta pe un ton foarte serios.
-Uite, daca as fi stiut vrun Blue, cu siguranta mi-as fi amintit. Insa numele tau ma duce cu gandul la un singur lucu , si acela este culoarea albastra.Ii raspund eu acestuia pe un ton oarecum furios.
-Dar Sakura numele meu nu este Blue. Asta e porecla mea. Numele meu este...Sakura !
-Poftim ? Te cheama Sakura ? Iti bati joc de mine ? ii spun eu brunetului pe un ton iritat.
-Sakura, trezeste-te !
Deschid ochii brusc si la fel de brusc ma intorc pe cealalta parte. Proasta reactie. Datorita prietenei mele Ino, nu numai ca mi-a intrerupt visul ci si din cauza ei, m-am lovit la cap in coltul mesei , pe care stateau sucuri. De unde stiu ca pe masa erau sucuri ? Deoarece datorita fortei capului meu ce a lovit coltul mesei, am provoca un mic ‘’cutremur’’ mesei, si astfel sucurile erau pe mine.
Incep sa mormai cateva injuraturi si sa ma uit la Ino si la Hinata ce erau lesinate de ras. Ma ridic in sezut, imi frec partea lovita in coltul mesie si incep sa ii spui lui Ino :
-Ino, atunci cand un om doarme pe podea si este in apropierea unei mese sau a unei canapele, niciodata sa nu tipi la el pentru al trezi! ii spun eu acesteia, sau mai bine spus tip eu catre Ino.
-Scuze Blossy , dar incepusei sa mormai ceva despre un asa numit Blue, care din punctul meu de vedere si al Hinatei te cam enerva. Imi spuse aceasta pe un ton cu subinteles cuvantul ‘enerva’
-Deci Blossy, cine este acest ‘Blue’ care te tot stresa ? Imi spuse Hinata pe un ton oarecum ironic.
-Este dragut? De unde este ? Cand il cunoastem ? Este romantic ?
Si asa ma zapacisera cu fel si fel de intrebari idioate, pana cand iritata le spun:
-Terminati ! Uite nu exista niciun Blue, este ceva creiat de mintea mea, datorita prostiilor la care ma obligati voi sa ma uit. O,nu !
Bravo Sakura. Acum le-ai facut sa se simta prost. Dupa ce mi-au auzit discursul meu idiot acestea lasara capul in jos si se intristara.
-Fetelor imi pare rau ! Dar din cate ati putut observa m-am cam trezit cu fata la cearsaf si dupa sucurile...
Insa Hinata imi pusese degetul arataror la gura semn sa nu mai scot nicio prostie pe gura.
-Nu-i nimic Blossy, se mai intampla. imi spusese Hinata cu un zambet prietenos pe fata.
Atunci Ino isi ridica si ea fata, si isi ridica mana pana la nivelul umerilor.Pumnul ei era strans insa, numai degetul mic era ridicat.Dupa acest gest Ino spuse.
-Inceputul unei prietenii frumoase. Mai tineti minte ?
Eu si Hinata dam aprobator din cap , iar Ino continua.
-Jurati pe roz ?
-Juram!
Si astfel eu si cu Hinata ne-am strans degetele mici cu cel a lui Ino.Imi amintesc si acum prima data cand am facut acest lucru.

~FLASHBACK~


Eram pentru prima oara intr-o scoala. Eram clasa I. Eram cam timida pana cand Ino si Hinata s-au apropiat de mine :
-Buna! Pe mine ma cheama Ino !imi spusese Ino cu foarte multa incredere.
-B-buna! Pe mine ma cheama H-Hinata. Continua Hinata cu foarte multa timiditae in voce.
-Buna! Pe mine ma cheama Sakura !
-Sakura? Ce fel de nume mai e si asta ? intreba Ino
-Ino, Sakura este un nume japonez si inseama ‘floare de cires’. Ii spuse Hinata lui Ino.Este un nume frumos, continua aceasta cu aceeasi timiditate.
-Da bine, cum spui tu Hinata. Eu iti voi spune Blossy !
-Blossy? Dar, de ce? intreb eu mirata.
-Pentru ca, Japonia e Japonia, iar America e America. Imi raspunse aceasta foarte sigura pe ea ca deobicei. Hei parul tau este ciudat. Cred ca stiu de ce cheama ‘floare de cires’.
Si asa a inceput o discutie lunga si neintrerupta pana cand Hinata a spus.
-Stiti presimt ca acesta este inceputul unei noi prietenii.
-Asa se pare, ii spun eu Hinatei.
Atunci Ino a ridicat mana pana la nivelul umerilor,cu pumnul strans, numai degetul mic ridicat si a spus :
-Jurati pe roz ?
Atunci eu si Hinata i-am strans degetul mic a lui Ino si am raspuns :
-Juram !
Si am inceput sa radem.

~END FLASHBACK~

[Lighter]

Capitolul 3: Superstitii

M-am ridicat de jos si mi-am luat geanta in care aveam lucrurile mele. Lucruri gen haine, periuta, prosop chestii daste. Mi-am luat geanta intr-o mana, iar in cealalta telefonul si le-am spus fetelor ca ma duc la baie sa ma spal.
M-am indreptat spre acele scari ce dadeau in hol, si am urcat la etaj.
Am intrat in baie inchizand usa in urma mea. Mi-am dat jos hainele ude cu suc si le-am pus intr-o punga de plastic si le-am bagat in geanta, urmand sa le spal imediat ce ajungeam acasa. Am intrat in cabina de dus si am dat drumul apei. Picaturile de apa ce imi mangaiau corpul ma faceau sa zambesc de fiecare data cand imi atingeau corpul. Iubeam acea senzatie ce imi era oferita de catre un lucru atat de mic, vital pentru cei de statura mea, iar pentru lucrurile minuscule era un lucru ce le putea distruge. As fi stat in cabina de dus inca o ora, daca nu mi-ar fi sunat telefonul. Inchid apa , deschid usa cabinei, imi infasor prosopul in jurul trunchiului, si raspund la telefon. Era mama.
-Da mama sunt inca intr-o bucata. Acum imi faceam un dus.
-Bine Sakura draga, dar nu te-am sunat ca sa te intreb ce faci.
-Bine, atunci de ce m-ai sunat ?
-Te-am sunat sa iti spun ca trebuie sa vi acasa deoarece tatal tau are o intalnire cu un viitor client, foarte important.
-Si daca este un viitor client de-al tatei, de ce trebuie sa vin si eu ?
-Deoarece , acesta a insistat sa ne cunoasca familia, asa ca vino mai repede acasa , pentru ca trebuie sa arati impecabil. Am auzit ca are si un fiu de varsta ta. Oricum ne vedem acasa, pa!
-Pa mama, spun eu si inchid imediat telefnul.
Pun telefonul pe un dulap aflat in baie si ma indrept spre chiuveta. Ma uit in oglinda putin dezamagita deoarece trebuia sa imi abandonez prietenele, penru nu stiu ce client de-al tatalui meu.
Imi i-au periuta de dinti in mana. Pun niste pasta pe ea si incep sa imi frec dintii cu aceasta. Imi clatesc gura dandu-mi la final cu putina apa pe fata. La contactul fetei mele, cu acea apa rece, un gand ma stafulgera. Imi amintisem de acel vis idiot. Nu imi venea sa cred, ca visasem o asemenea idiotenie. Si totusi avand in vedere ca uram lucruile siropoase, o parte din mine, una ascunsa, le placea. Stiu ca am zis ca urasc dulcegariile, dar pana la urma, fiecare om iubeste ceva. Dar pentru ca nu dorim sa se afle, ajungem sa spunem lucruri urate , despre acel ceva, si fara sa ne dam seama incepem sa ne mintim pe noi insine.
Caut in geanta niste haine cu care sa ma imbrac si un elastic de par. Imi gasesc o pereche de pantaloni scurti negri ,un tricou nici prea mulat nici prea scurt, alb, pe care scria ‘Love my attitude’ si o vesta neagra ce avea cateva tinte atasate pe margine. Ma imbrac si imi pun o pereche de sosete albe ce imi ajungeau pana la glezna. Ma uit in oglinda si imi prind parul , inclusiv bretonul intr-o coada de cal la spate. Ma mai uit putin in oglinda pentru a verifica cum arat. I-au telefonul in mana, geanta mi-o pun pe umar si ies din baie, indreptandu-ma spre sufragerie, cu o oarecare urma de tristete pe fata .
Ajungand in incaperea , unde erau si fetele, observ ca ele deja stersesera sucul ce nu ajunsese pe mine ci pe podea. Ma uit la ele cu o oarecare incruntare, spunandu-le ca eu trebuia sa strang sucul varsat, insa ele mi-au zis ca nu era mult suc si oricum era vina lor ca eu rasturnase-m paharele cu suc. Le multumesc si apoi imi amintesc de ce venisem defapt.
-Fetelor eu trebuie sa plec. Au intervenit niste probleme iar parintii mei au nevoie de mine.
Pe fetele acestora se conturara o urma evidenta de tristete.M-au luat in brate, spunandu-mi ca or sa imi simta lipsa , diseara , la maratonul de filme. Le i-au si eu in brate cerandu-mi scuze, dupa care ma incalt cu o pereche de converse negrii si imi scot din geanta o pereche de casti.
Ma indrept spre usa cu prietenele mele. Imi i-au la revedere de la ele, spunandu-le ca mai vorbim, si ies pe usa de metal de la casa lui Ino.
Iesind din curtea lui Ino, ce era delimitata de niste tufisuri taiate frumos, observ ca ciresul ei, ce era importat din Japonia, era inflorit. Avea o nuanta de roz deschisa si din cand in cand o briza de primavara, ce trecea printre crengiile acestuia, scutura cateva petale ce cadeau pe iarba ce avea un verde crud. Cateodata cand vedeam aceasta imagine,ma apuca o stare de melancolie.De ce ?Deoareca ma gandeam la tara in care am fost creata.La tara pe care nu am apuat sa o vad decat in poze.La tara in care trebuia sa ma nasc daca parintii mei nu trebuiau sa se mute.O ascultam deseori pe mama cum imi povestea ca in perioada asta, aceasta tara era foarte frumoasa,deoarece sakura infllorea,iar locuitorii oraselor se duceau in locuri speciale,doar pentru a vedea acest simbol al tarii,ce le bucurau privirile si le lumina sufletul.
Of !Candva,oricand voi vizita Japonia, pentru a vedea acesti copaci si nu numai.Adica acolo esti in partia animeurilor.Iar ramen-ul este o mancare in care se pune foarte mult suflet,iar sentimentele ce le are bucatarul atunci cand prepara acest fel de mancare,se resimte si de catre cel care o mananca cu fiecare inghititura.
Revenind cu picioarele pe pamant si imi continui plimarea,ascultand muzica.Acum a inceput o melodie noua,ce o canta Miley Cyrus si anume ‘See you in another life’.Imi place melodia asta.Si de asemenea sunt un mare fan Miley,chiar daca a facut ea ce a facut ,iar ziaristii ii fac publica fiecare miscare gresita.Oricum trebuie sa manance si ei.Noroc ca mama nu se ocupa cu scandalurile,altfel ,imi puteam lua adio de la visul meu de a-mi intalni idolul.
Mergand pe strada observ diferiti oameni,care se indreptau in diferite directii.Pe unii dintre ei ii cunosteam asa ca ii salutam,nestiind daca ei ma salutau inapoi ,sau imi adresau un compliment.Deodata,observ un baiat cam de varsta mea,ce avea parul negru.Ma uit la el,si brusc imi amintesc de visul meu.Incep sa studiez acel baiat ce statea sprijinit de un copac cu ochii inchisi si cu castile in ureche.Ma opresc din mers si realizez ca ne despartea o strada,asa ca ma ascund repede dupa un copac si incep sa spionez acel baiat,care arata destul de bine.Era imbracat cu o pereche de blugi neagra,la care erau atasate niste bretele verzi ,ce in mod normal le porti in partea de sus a corpului.In picioare avea o pereche de converse negrii cu cateva linii verzi si cu sireturile tot verzi.Sus avea un tricou negru ce avca un semn al exclamarii verde.Iar in cap avea o sapca, gen cele pe care le poarta 50 cent,neagra.Baiatului astuia ii place mult verdele.Cel putin din aparente. Mai avea cateva pircenguri.Unu in buza,altu in spranceana si cateva in ureche.
Nu stiu de ce statea acolo.Adica zona asta era una in care nu circulau autobuzele.In stanga si in dreapta erau case.Era un cartier in care stateau oameni cu o situatie financiara foarte buna si cateva staruri,ce prefera linistea.
Ma holbam la el intruna spernd ca va face vrun gest, dar in zadar.Am vrut sa ma las pagubasa,insa in acel moment,o fata a venit spre el si i-a sarit la gat.Acesta a luat-o in brate si a starns-o puternic.Aceasta purta o rochie alba cu bretele ,ce era pana la genunchi,in picioare avea o pereche de balerini albi,iar pe umar avea o genta alba.Parul ei era roscat.Avea parul lasat liber si putin cret.
Prima oara am crezut ca sunt frati,insa aceasta varianta mi-a fost stearsa din minte,dupa ce cei doi au inceput sa se sarute.’’Ce cuplu ciudat’’imi spun eu in minte mea.De ce ?Deoarece,din cate lasa sa se vada,el era un mare trist,iar ea era foarte fericita.Ma rog, gusturile nu se discuta.
Am continuat sa ma holbez la ei ca o obsedata.Bine ca nu trecea nimeni in acea clipa pe strada,ca sigur aveau sa ma filmeze.Dupa ce au incetat sa se sarute,acestia s-au despratit.In acea clipa m-am arcuit toata,deoarece tipul urma sa isi deschida ochii.Eram asa de atenta,deoarece,cu ochii inchisi,semana cu Blue,tipul pe care l-am visat.Eu deobicei nu sunt superstitioasa,insa de data asta era altfel.
Acesta si-a deschis ochii uitandu-se la iubita lui.Nu imi vine sa cred...


Bun am adus next-ul dupa foarte mult timp. Scuze :D. Sper insa ca mi-am imbunatatit stilul si doresc in continuare critica :">.

[i Ramenn.]

Am trecut sa vad ce fic-uri mai exista si am nimerit aici. Hehe xD
Dupa cateva minute bune de citit, am terminat! ^.^
Sa vedem comentariul meu: Deci, Sakura mi se pare o fata foarte indecisa. Ori iubeste iubirea, ori nu-i place?.Dar...sa vedem ce se intampla. Mi-am facut o parere cam rea despre ea pentru ca si-a lasat prietenele asa..si cu dusul si tot asa...Adica, asta e parerea mea.
Astept next`ul si sa ma anunti cand il postezi. [ Nu uita! ] Cam atat.
Succes la scris ! ^.^