Dincolo de adevar

[Lanna]

Multumesc pentru comment. Vei vedea in continuare cine e tipul misterios.
Sincera sa fiu, nu aveam in plan sa o fac pe Sarah asa de egoista. Probabil ca a venit de la sine. Si acum, sa nu va fac sa astptati. Voi pune urmatoarea parte.
Apropo, e cap 1. Pana acum am scris noua caiete A5 cu un total de 906 pagini scrise. Acum sunt la al treilea.


Partea a XVI a: Athys

Tysiah inainta si Sarah isi muta privirea spre el.
-Am crezut ca ai plecat! incepu ea.
-Cum as fi putut sa te las singura? intreba el, aruncandu-i un zambet plin de dragoste.
-Tysiah ...
-Sss ... Acum e randul meu sa vorbesc. Am vrut sa iti spun adevarul, dar nu am avut curajul necesar. Tuturor celor din jurul meu nu le pasa de Tysiah, ci de fiul contelui Raytek Sargas. De aceea nu ti-am spus tot. Nu stiam cum te vei purta cu mine. Nu vroiam sa fiu special, vroiam doar o persoana care sa ma aprecieze asa cum sunt eu.
Fata ramase cu mana pe abdomen. Nu stia ce sa-i mai spuna. Era prea uimita de tonul cu care ii vorbea baiatul, cu cata dragoste o privea si nu se gandise ca o va urmari. Simtea ca fusese prea dura cu el si nu il lasase sa-i explice situatia. Poate l-ar fi iertat mai devreme daca asculta ce avea de zis.
Batrana ii privi cand pe Tysiah, cand pe Sarah, dupa care interveni:
-Cum? Nu stie?
-Ce sa stiu? intreba buimacit baiatul.
-Atunci va las sa discutati! Daca aveti nevoie de mine, ma gasiti afara! vorbi ea, inchizand usa in urma ei.
Tysiah se aseza pe marginea patului, luand mana fetei intra lui.
-Sarah, ce vroia sa spuna batrana?
-Tysiah, stiu ca nu am fost prea comunicativa, dar mi-ai dovedit ca esti ca toti ceilalti baieti cu care am avut de-a face. M-ai mintit si asta m-a facut sa nu am incredere in tine. Dar acum vad cat de mult m-am inselat. Mai trebuie sa stii ca port in pantece copilul tau.
La auzirea vestii, baiatul pur si simplu exploda de bucurie. O stranse in brate si o saruta. Se intinse langa ea, fata ascunzandu-si capul in pieptul lui.

***

In TAKAR, Lynnet isi incepu dominatia tiranica.
Aflat in fostul birou al lui Raytek, se plimba nelinistit prin incapere. Cand, in sfarsit se aseza pe scaun, usa se deschise zgomatos.
-Iubitule, aici erai! Te-am cautat peste tot! vorbi o femeie, intrand elegant in camera.
Era inalta, cu parul galben ca spicele proaspete de grau, pielea catifelata si ochii verzi ca de smarald. Purta o rochie de matase albastra, foarte subtire, prin care i se vedeau formele suple ale corpului. Fata ovala si neteda ii stralucea sub razele rosiatice ale amurgului.
Se apropie de el iar acesta isi lasa capul pe spate. Incepu sa-i maseze umerii, vorbind:
-Esti atat de incordat!
Barbatul isi inchise ochii, lasandu-si trupul prada atingerii ei.
-Ti-ar face bine o baie calda si un somn bun!
-Ma tot gandesc! Oare am facut ce trebuia? vorbi el, mai mult pentru sine.
-Cum poti gandi asa, dragul meu? Bineinteles ca ai facut! Fostul meu sot era doar un obstacol in calea iubirii noastre.
Lynnet se ridica brusc, indepartand mainile gingase ale femeii si se apropie de fereastra, continuand:
-Ceva e in neregula in povestea asta, ceva nu se leaga. Totul a fost prea usor. Desi Raytek a disparut din peisaj, nu simt nici o placere, nu imi vine sa cred. Parca, undeva in sulfetul meu, nu am vrut sa se intample toate aceste lucruri. Cateodata mi-e frica si de mine insumi. Nu mai sunt eu cel care controleaza acest trup si mintea mi-e parca acoperita de o perdea de fum.
-Iubitule, relaxeaza-te! Nu te mai gandi la asta! Iti face rau! Ma duc sa pregatesc cada pentru tine, dupa care poate ma voi alatura si eu.
Femeia deschise usa fara nici un zgomot si iesi. Lynnet ramase in fata ferestrei, privind fulgii de zapada ce se lasau dusi de o briza usoara.
-Ce soarta! Bietul Raytek a plecat dintre cei vii chiar in ziua in care urma sa implineasca cincizeci de ani. Poate nu ar fi trebuit sa-l omor!
Brusc, o durere de cap il lovi agresiv. Isi freca fruntea cu degetele, simtind ca durerea devine din ce in ce mai puternica. Dupa povestea cu otravirea Lordului, nu mai avea incredere in Neebah.
Durerea disparu treptat si partea lui agresiva prelua controlul.
-Ce fac aici? striga el furios, inchizand perdelele.
In camera de alturi, femeia se apropie de un monitor aflat pe un perete lateral si apasa o tasta. In aceasi clipa, imaginea deveni intunecata. Doi ochi rosii il priveau neintrerupti.
-Stapane, tradatorul se opune puterii dumneavoastra. Are resentimente si e chinuit de vina, sopti femeia.
O voce groasa, parca iesita din Iad, ii raspunse:
-Stiu! M-am ocupat deja de asta. Se pare ca Lynnet e mai puternic decat am crezut.
-Stapane, s-ar putea sa-si recapete controlul asupra gandurilor.
-Asta nu se va intampla! Ma voi asigura eu de asta! Tu ai grija doar sa nu apara copilul tau.
-Tysiah, fiul pe care i l-am lasat sotului meu cand am fugit cu tine.
-Cum indraznesti sa mi te adresezi asa? Eu sunt Stapanul pentru tine! sa rasti vocea la ea.
-Iertare, Stapane! Iertare!
Imaginea disparu si femeia se ridica speriata. Cum putea sa se gandeasca la fiul ei, acum cand avea atat de multe de facut? Instinctul de mama o facea sa se intrebe unde e Tysiah, dar o voce din mintea ei ii spunea sa-l uite. Si femeia nu se opunea! Asigurandu-se ca nimeni nu o vede,, iesi din camera.

***

In casa Celei Batrane, Sarah il ierta pe Tysiah.
Cateva zile dupa aflarea vestiilor, baiatul o lua cu el, spunandu-i ca are o surpriza. Fata il urma fara sa mai spuna ceva. Acum avea totala incredere in el.
Ajungand in fata unei casute din lemn, baiatul deschise usa. In mijlocul camerei era o masa rotunda de brad pe care doua lumanari ardeau neincetat. O farfurie cu fructe de padure si doua pahare de lut stateau alaturi.
-Stiu ca nu e mult, dar e tot ce am putut face, vorbi el , apropindu-se.
-E perfect asa! raspunse fata, privindu-l cu dragoste.
Se asezara la masa si Tysiah umplu paharele cu apa. Era tot ce avea batrana.



Stiu ca si aceasta parte e scurta, dar va promit ca urmatoarele vor fi mai lungi.

So, See you later!