Dincolo de adevar

[Lanna]

Partea a III vine acum.


Partea a III a : Cane


Cora, privind in urma, se uita la baiat si ii sari in brate. Il atinse cu nasul pe obraz, dupa care se indrepta direct spre usa.
-Macar cineva stie cum sa plateasca! isi spuse baiatul.
Cele doua fete, urmate de Cora, iesira afara. Areth se opri in fata usii, privindu-le.
Cu pasi marunti, Sarah se apropie de Nayra. Fata ii intinse o bucatica dreptunghiulara de plastic, cu poza acesteia.
-Poftim!
-Tu chiar ti la baiat, nu-i asa? o intreba bruneta.
-Ei ...
Sarah se opri in loc. Nayra o privi uimita, intreband-o:
-S-a intamplat ceva?
-Atunci de ce nu-i arati ca ti la el? Du-te si spune-i. Te astept aici.
Dupa cateva secunde de gandire, fata o intreba:
-Sigur nu te superi?
-Du-te!
Nayra se indeparta, cu un zambet larg pe chip. Ii placea, dar nu avusese pana acum puterea de a-i spune.
Se apropie de el, chiar in momentul in care acesta vroia sa inchida usa. Baiatul se opri in prag. Nayra era la mai putin de un metru de el si se apropie rapid. Areth ii zambii.
-Ai uitat ceva? intreba el curios.
Fata se opri inaintea lui.
-Multumesc! vorbi ea si il saruta pe obraz.
Baiatului i se lumina chipul. Ochii verzi ii straluceau ca doua smaralde.
Nu vroia sa mearga prea departe, pentru a nu-i da sperante prea mari.
Se intoarse catre Sarah, mai vesela decat de obicei si isi continuara drumul. Fata o urma indeaproape, cand privi in urma, cand inainte. Areth ramase in pragul usii, cu ochii larg deschisi si privirea nedumerita. Putin mai tarziu, ii reveni zambetul pe buze.
Cele doua fete pornira , una langa alta, pe strazile pietruite ale orasului. Cora era in spatele celor doua, alergand, cu coada fluturandu-i in aer.
Tot drumul pana la una din statiile de autobuz, Nayra ramase pe ganduri. Se vedea sarutandu-l pe Areth pe obraz si isi spunea: " Cum de am avut curaj? "
Urmau sa mearga in TAKAR cu unul din cele mai rapide mijloace de transport din zona.
Nu dupa mult timp, un autocar opri in statie. Nu avea roti, plutea pur si simplu deasupra nisipului.
Nayra se aproie de usa lui, care se deschse lent.
-Tu mergi inainte. Vin si eu imediat! ii spuse Sahrei.
Bruneta urca. Autocarul nu avea sofer. Era ghidat de un calculator. Inainta. Aproape toate scaunele erau ocupate, asa ca se indrepta spre capatul autovehicolului. Mai era un singur loc liber. Se apropie. In partea geamulu statea un tanar. Avea cam 21 de ani , parul negru prins intr-o coada si ochii de un albastru inchis. Privea pe fereastra, parca scufundat in ganduri. Visa cu ochii deschisi.
Se tinea drept, privea serioos si avea o postura nobila. Era tacut si foarte diferit de ceilalti pasageri.
Sarah se apropie de scaun si il intreba discret daca locul e liber.Baiatul isi intoarse privirea, trezit parca dintr-un vis frumos.
-Sigur! raspunse acesta calm.
Sarah se aseza , cu bagajul in brate. Nayra statea undeva mai in fata. Un domn ii facu loc pe scaunul de langa el, pe care il pastrase pentru altcineva, dar nu mai venise.
Autovehicolul porni neintarziat. Fata se lasa pe spate, inchse ochii si adormii. Avu o noua viziune. Se afla intr-o camera cu peretii albi. Un candelabru cu 12 becuri , din care iesea o puternica lumina albastra, statea atarnat de tavanul rosiatic. Trei ferestre erau deschise pe peretele vestic , care erau acoperite de perdele albastre de matase. Afara , vantul batea cu putere.
In mijlocul ei, pe un pat mare, acoperit de un cearsaf albastru, statea o femeie cu un nou-nascut in brate. Langa ea, un barbat o tinea de mana si o privea tandru. Vorbeau, dar fata nu intelegea. Deodata , auzise un nume. " Lanna ". Ii parea cunoscuta, si brusc isi aminti. Erau aceleasi siluete pe care le vazuse la malul marii. Se apropie, incercand sa le priveasca chipul. Dar nu putea vedea nimic. Auzi alt nume: " Ryhard ". Era numele scris pe stanca. Repea ambele nume de mai multe ori.
Deodata, o usa se deschise zgomotos. Un barbat intra inauntru, cu rasuflarea taiata.
-Rethy enam. Kah!* le striga acesta.
Femeia se ridica cu copilul in brate. Se apropie de barbatul care tocmai intrase si ii puse copilul in brate, spunandu-i:
-Firaoth sis, nyo!*
Acesta lua copilul, care incepu sa planga. Din ochii femeii, doua cristale sarate se scursesera pe chipul acestuia. Nu vroia sa isi lase fiica.
Barbatul pleca cu fetita in brate, inchizand usa cu zgomot.
Brusc, Sarah se trezi, privind in jur.
-Esti bine? o intreba baiatul de langa ea.
-Da ! Am atipit doar!
-Buna! Sunt Cane.
-Sarah.
-Imi pare bine sa te cunosc.
-De asemenea!
-Singura?
-Nu, am venit cu prietena mea. Sta putin mai in fata.
-In vizita?
-Cam asa ceva!
-Ce bine e sa vorbesti cu cineva. Linistea asta ma omoara.
-Sunt sigura!
Urma o clipa de tacere. Cane incerca sa schimbe subiectul.
-Daca nu te superi, pot sa te intreb ceva?
-Orice!
-Mi-ai spus ca esti in vizita, dar de unde ai venit?
-De departe! De foarte departe! La inceput am fost cu un grup, dar nu stiu ce s-a intamlat de am ramas singura.
-Imi pare rau!
-Nu trebuie! Oricum nu ii simpatizam prea mult. Mi-au facut o mare favoare cand m-au lasat.
-Unde i-ai vazut untima oara?
-In orasul din care am plecat, minti fata.
O alta clipa de tacere.
Vazand ca Sarah nu vroia sa vorbeasca, atinse o tasta din fata lui. Un ecran holografic aparu instantaneu.
" Ray Tech ! The future is now! " se auzi o voce din imagine.
Restul calatoriei, intre cei doi nu se ma auzi nici un cuvant. Nu prea mai aveau ce sa-si spuna.
Dupa trei ore, autocarul ajunse la Marele Zid ce imprejmuia TAKARUL. Alb ca spuma laptelui, stralucea la lumina celor doi sori. Opri. Usa din fata se deschise si doi soldati intrara. Unul dintre ei se indrepta spre capatul autovehicolului si scoase un aparat, care ii analiza pe pasageri. Cand o privi pe fata, tresarii.
" Poate fi ea? Dar e prea tanara ! "
Prin gand ii treceau o multime de intrebari.
" Nu , e doar o simpla coincidenta. " isi spuse si trecu mai departe.
Cateva minute mai tarziu, autocarul porni din nou.
Poarta uriasa se deschise cu zgomot si autovehicolul inainta lent. Acolo se tremina linia desertului. Inantea lor pamantul prindea viata. Petice de iarba proaspata incepeau sa se extinda. Aparu o padure, din care susura zgomotos un rau cu apa limpede ca de cristal. Pasarile ciripeau vesele si toata natura parca canta.Acoperisul autocarului se ridica.
Sarah inchise ochii. Glasul padurii ii alinta sufletul.
-Minunat, nu-i asa? intreba Cane.
Fata misca capul in semn ca era de acord cu afirmatia lui. Aici se simtea in largul ei. Inca din copilarie visa sa ajunga in mijlocul naturii, ascultandu-i glasul bland.
Pe o pajiste, o cireada de cai albi, cu coama si cozile de aur, pastea linistita. De cealalta parte, cerbi cu bana rosie ca focul, ochi albastrii si coamele scurte alergau printre trunchiurile purpurii ale cpacilor. Flori multicolore acopereau pamantul, asemenea unui cavor inmiresmat.
Cane se gandi o clipa, apoi o intreba:
-Te grabesti sa ajungi in TAKAR ?
-Nu, de ce intrebi ?
Baiatul se ridica de pe scaun si se indrepta spre locul soferului. Atinse o tasta si autocarul se opri usor pe iarba.
-Se grabeste cineva ? intreba acesta. Daca da, atunci sa se ridice.
Din spate, o voce suparata rasuna zgomotos.
-Cine esti tu sa opresti autovehicolul din drum ?
Liniste. Nimeni nu misca.
Atunci baiatul se aprpie de el.
-Cine esti tu sa-mi limitezi dreptul la libertate ?
Replica baiatlui ii inchise gura. Barbatul isi inghiti vorbele.
Ii intreba din nou.
-Daca nu va suparati, eu as vrea sa iau putin aer. Sarah , vii ?
Toti ochi erau acum pe ea. Isi aminti de visul ei din copilarie. Iubea natura si animalele, dar unde crescuse nu era mai nimic. Zgarie-norii acopereau cea mai mare parte a orasului. Fabrici dupa fabrici, poluau natura si semanau moarte.
-Sigur !
Isi lua rucsacul in spate si se ridica. Cane se intoarse la locul lui si sari peste margine. Sarah il urma.
Pasii incet pe iarba verde a pasunii si inspira aerul proaspat . Cora sari afara, vazand ca fata se indeparteaza.
Sub pasi lor, iarba se culca la pamant.Cand fata privi in directia baiatului, acesta era deja in apropierea unui manz. Animalul se apropie de el si Cane ii atinse botul cu palma. Fata se apropie de el si il privi cu multa simpatie. Ceva la el o atragea. Zambea. Parea intr-o legatura puternica cu natura.
Cateva ore mai tarzu, autovehicolul porni din nou la drum.


*-Rethy enam. Kah!-Trebuie sa mergem! Vine!
*-Firaoth sis, nyo!-Ai grija de ea, tata!