Dezamăgiri

[SnowFlake.]

Capitolul doi



Nu se aude nimic. Linistea e peste tot. Simt ca nu mai suport si vreau sa tip cat ma tin plamanii, dar nu vreau sa o bag in sperieti pe mama , sau sa creada ca am innebunit si trebuie sa ma duc direct la urgente. Tremur. Pot fi foarte emotiva uneori, iar acum este un asemenea moment. Vocea pitigaiata a mamei mele aproape ca m-a facut sa sar in sus cand a vorbit in sfarsit:
- Alice , nu vreau sa iei decizii pripite. Cred ca ar trebui sa te mai gandesti la venirea ta
acasa.
- Ce vrei sa spui? Nu ma vrei inapoi , nu? Nu vrei sa vin? Asta era?
- Nu, draga mea ... eu vreau sa vii , dar ma gandesc la tine. Daca vii si dupa o saptamana
vrei sa te duci inapoi , ce vom face? Nu as putea sa nu te primesc acasa stiind ca tatal tau,
la care nu cred ca vei apela , insa fiind un lucru destul de delicat , te stiu in stare sa
faci asta.
- La tata? Sigur ca nu voi apela. Nu am mai tinut legatura cu el , in anii care au trecut , de
cand ne-a abandonat nu am mai avut contacte nici macar la telefon. Daca il caut acum sigur imi sare in ajutor , fiindca se va simtii vinovat. Vezi , mama, el este genul de persoana care vrea sa vorbeasca cu copilul sau ca de la barbat la barbat , iar mie nu mi se potriveste. Eu sunt . . . ma uit in oglinda din fata mea ... fata si aceasta cerere nu i-o pot indeplini. Pe tine te iubesc si te respect mult mai mult decat pe el si atat te rog , sa ma lasi sa ma intorc acasa. Imi e dor de tine , imi e dor de tot.
- Bine , spuse mama intr-un final , poti veni. Imediat ii sun pe cei de la agentia de voiaj
sa iti fac rost de un bilet chiar in dupa-amiaza asta. Maine o sa fi acasa , iti garantez.
- O ! Mami , multumesc , multumesc mult, stiam ca ma pot baza pe tine ! Te iubesc !
- Si eu pe tine , Alice !
Arunc telefonul pe pat si ma indrept spre dulap. Imi iau toate hainele pe care le utilizez
si imi plac in special , iar restul garderobei mele va ramane aici. Printre toate hainele
am gasit o bluza rosie , cu paiete multicolore ce straluceau la lumina slaba a veiozei. Ma
intristez cand ma uit la ea. E un cadou de ziua mea de la El. Cum cosul de gunoi e aproape,
am aruncat-o direct la tinta. Bagajul e gata , iar telefonul suna. E mama , mi-a spus la ce ora trebuie sa fiu la aeroport si uitandu-ma la ceas, mai am fix o ora pana ce avionul va decola. Simt o durere insuportabila in piept , parca ma injunghiase cineva. Chiar asta s-a intamplat, dar nu la propriu. Am stins toate luminile din casa si ma holbez la ceva ce nu ma asteptam sa vad. E El. Imi spune sa nu plec. Disperata i-au o vaza si o arunc in perete.
- Ce faci aici? Ticalosule , am reusit eu sa exclam.
Nici un raspuns. O iau razna. Cand vaza s-a ciocnit cu peretele , mi-am dat seama ca acolo
nu era nimeni. Am avut o viziune , lucru care ma face sa fug spre usa. Trantesc usa in urma mea, o incui si privesc in golul din fata mea. Nici urma de vreo masina pe strada si am nevoie de un taxi. Ei , bine soarta e de partea mea.
- Hei taxi !! Aici.
Masina galbena a parcat in dreptul meu. Persoana de la volan imi zambi strengar pe sub ochelari. I-am raspuns la zambet , fara vlaga. I-am spus unde vreau sa ajung si mi-a pus bagajul in portbagaj. Am ajuns la aeroport cat ai clipi. Am dat sa plec , iar el m-a oprit.
- Stai , daca nu iti cer prea multe. As vrea sa ma lasi sa te imbratisez si sa-mi dai numarul
tau de telefon. Asta doar daca vrei.
Am chicotit. Imi pica cu tronc. E destul de chipes si e asa de dulce cand filtreaza cu mine.
- Ai un pix si o foaie?
- Sigur. Poftim.
Mi le-a intins asa de repede incat cred ca le avea in mana de mult timp, de parca m-ar fi astepat pe mine.
- Gata , i-am spus eu rupand tacerea.
- Multumesc , mult. Te voi contacta mai tarziu.
Se apropie de mine. Mi-a cuprins talia cu o mana , iar cu cealalta barbia ridicandu-mi privirea.
Apoi s-a aplecat peste mine si unindu-si buzele calde si moi de ale mele am scos un sunet inexplicabil. Ba , mai mult i-am raspuns la sarut. S-a indepartat imediat dupa ce si-a dat seama ce a facut si s-a rusinat.
- La revedere , spuse el cu ochii in pamant.
- La revedere , am spus eu apropiindu-ma sa-l sarut pe obraz. In obraji mei au aparut doua pete rosii , mi-am luat valiza si am fugit. In sfarsit sunt in avion. Nu stiu cum , dar am adormit in jur de doua ore.
Cand m-am trezit , am auzit pe cineva ca a spus : " Unde o ducem ? " . Unde vor sa ma duca ? O fi asta mana mamei mele ? De ce mi-ar face una ca asta ? A spus ca ma iubeste , dar ce rost are sa trag concluzii pripite. Acum trebuie sa stiu unde au de gand sa ma duca.
- Aaaaa , ia mainile de pe mine !!