Destine ÃŽncruciÅŸate

[curcubeu fara culori]

ma bucur ca iti place ce am scris, chiar aveam emotii cu ultimul capitol...ma gandeam ca l-am facut cam varza, in sensul ca am cam exagerat in anumite locuri
imi pare rau sa te dezamagesc dar va mai dura ceva pana voi posta o continuare :)...imi ia timp sa scriu ceva cum trebuie si prefer sa fac pauze lungi si sa scriu ceva de calitate decat sa postez rapid capitole care nu sunt scrise cum as vrea eu
sper ca in maxim 2 saptamani sa revin cu o continuare, desi nu sunt sigura (simt cum inspiratia fuge de mine :(()

astept si alte critici, desi nu o sa fac faze de genul "daca nu am 4 comentarii minim nu postez" :))


see ya ^_^

[Debb.']

Ok.. Uite ca vin si eu pe aici. Ti-am citit ficul inca de cand iti era inchis :]] Tocmai ti l-a redeschis un moderator nu-i asa ?
Ok, lasand asta la o parte, ficul este pur si simplu genial. Naratiune.. ai din plin. Dialogul il ador ! Nu este sec si este bine gandit. Despre descriere.. ce as mai putea spune ? Mi se pare ca este la locul ei si destul de frumoasa. Imi place felul in care descri.
Deci.. multa inspiratie in continuare ! Bafta ! ;]


P.S.: Patru comentarii ? =]] Mai am de asteptat dupa urmatorul capitol. 8- |
:bye:

[Cookiesor]

Okay, me is so stupid. Iti citesc de foarte mult timp ficul insa niciodata nu ti-am lasat comentariu. Nu pot numi critica ceea ce voi spune aici pentru ca nu sunt in masura sa fac asa ceva ficului tau si pentru ca nici nu ar fi ceva de criticat.
Totul este perfect dar cred ca tu stiai asta deja. Imi place de Sasuke din ce in ce mai mult insa imi este mila de biata Sakura. Oricum este o fata despeapta si se va descurca.
Abia astept nextul si iti urez spor la scris.

[curcubeu fara culori]

so...de ziua mea va fac un cadou care sper sa va placa :-"...este vorba de prima parte a capitolului 7...am zis sa mai diversific putin actiunea, dar o sa vedeti voi despre ce e vorba; nu vreau sa stric surpriza
spor la citit


Capitolul 7

Nu știu cât timp am dormit, dar când m-am trezit eram în brațele lui Sasuke. Inițial nu am realizat decât faptul că mă simțeam amorțită și că nu mă puteam mișca, iar când am deschis ochii m-am trezit cu fața foarte aproape de cea a lui Sasuke. I-am simțit respirația când mi-a mângâiat ușor fața și mi-am dat seama că doarme, așa că am încercat să nu fac mișcări bruște în timp ce încercam să mă eliberez. Aproape reușisem când a început să se foiască și să mă prindă mai strâns în brate. Am oftat resemnată și am rămas așa în speranța că se va trezi rapid.

Mi-am îndreptat atenția spre fața lui, nemaiputând să mă uit în altă parte. I-am studiat chipul încercând să memorez fiecare detaliu, neștiind dacă voi mai avea vreodată ocazia să fiu atât de aproape de el. Pielea lui avea o paloare neobișnuită chiar si pentru el, iar cearcănele ușor vineții care se conturau sub ochi sugerau faptul că era obosit. Am simțit o înțepătură în inimă pentru că îmi imaginam ce greu trebuia să-i fie și am oftat insesizabil.

Buzele pline erau ușor depărtate și aerul trecea ritmic peste ele. M-am simțit invidioasă pe aer și mi-am dorit să fiu eu în locul lui pentru că putea să-i atingă buzele lui Sasuke după bunul plac, să le guste și să le devoreze fără întrerupere. Nu am mai rezistat impulsului și mi-am ridicat încet o mână spre fața lui. Am coborât-o ușor și i-am dat bretonul într-o parte, moment în care Sasuke a deschis ochii. Încă aveam mâna pe fața lui și nu făceam niciun gest, dar nici nu am avut timp să reacționez cum trebuie pentru că și-a pus o mână peste a mea și s-a apropiat de mine ușor.

Știam ce urmează și că nu trebuie să cedez, dar tentația era prea mare. Și-a unit ușor buzele cu ale mele, iar eu am încercat să rămân nemișcată. Îl simțeam cum încearcă să îmi despartă ușor buzele, dar nu voiam să-i dau satisfația, sau măcar încercam. La un moment dat a început să fie mai agresiv, muscându-mă din ce în ce mai tare de buza de jos, până când am gemut ușor de durere și am deschis involuntar gura. Doar de atât a fost nevoie și în următoarea clipă limba lui o masa ușor pe a mea, provocându-mă să-i răspund.

De ce trebuie să sărute atât de bine? În cele din urmă am cedat și m-am dăruit cu totul în acel sărut. Am început să-i răspund provocării, iar el a adâncit și mai mult sărutul în timp ce se urca ușor pe mine. Mi-am trecut cealaltă mână după gâtul lui și mi-am împletit degetele în părul său, în timp ce îl trăgeam mai aproape de mine. Știam că ar trebui să mă opresc, să termin acum sau ar fi fost prea târziu, însă am constatat că nu-mi păsa. Eram atât de amețită și euforică încât nu mai gândeam deloc coerent.

Cel care s-a oprit primul a fost Sasuke. S-a ridicat ușor de pe mine gâfâind și s-a așezat pe spate în drepta mea în timp ce mi-a apucat mâna și o ținea strâns intr-a lui. Respiram rapid și scadat în timp ce încercam să îmi revin. Mi-am întors capul spre Sasuke profund recunoscătoare că a întrerupt brusc totul. Știu că probabil aș fi regretat mai târziu dacă m-aș fi dăruit lui acum, dar el a fost cel care a dat dovadă de rațiune.

- Mersi, am șoptit în timp ce mă întorceam cu totul spre el.
S-a uitat ciudat la mine și a dat imperceptibil din cap, după care mi-a dat drumul la mână și s-a ridicat rapid. M-am ridicat și eu ușor în șezut și m-am uitat la el.
- Ar trebui să mergem. Suntem deja în întârziere, mi-a spus pe un ton care voia a fi rece, însă nu i-a prea reușit.
Am zâmbit în sinea mea și m-am ridicat în picioare. Mi-am strâns rapid bagajele și într-o jumătate de oră deja părăsisem zona în care înnoptasem, fără să lăsăm vreo urmă.

Ziua a decurs aproape la fel ca precedentele, singura diferență fiind atitudinea puțin mai prietenoasă a lui Sasuke. Deși nu vorbeam unul cu altul, prin gesturile sale am înțeles că încerca să treacă de linia invizibilă care ne despărțea și pe care tot el o crease. Nu mai alerga înaintea mea, ci își potrivea pasul cu al meu, dar câteodată îl mai tachinam și începeam să alerg în față. Nu făcea decât să ofteze și să mă ajungă din urmă, de parcă aș fi fost un copil mic.

Seara a venit pe neașteptate și a trebuit să ne oprim și să facem rapid un foc. Am observat că nu și-a mai pus rucsacul cât mai departe de mine, ci destul de aproape, dar nu am schițat decât un zâmbet și nu i-am spus nimic. Îmi era teamă că dacă aș da glas gândurilor și i-aș spune că i-am observat fiecare mișcare l-aș fi intimidat și totul ar fi revenit la cum a fost zilele trecute.

Am mâncat în tăcere și după un ”Noapte bună!” mormăit ne-am întors unul cu spatele la celălalt și am adormit rapid. Am dormit puțin pentru că am fost trezită brusc de Sasuke. Am încercat să-i comentez ceva, dar mi-a pus rapid mâna la gură.
- Suntem înconjurați, mi-a șoptit și am dat din cap în semn că am înțeles.
Și-a ridicat mâna ușor și mi-a făcut semn să-l urmez. Mi-am luat în grabă rucsacul cu pergamentele și ne-am cufundat în pădurea întunecată. Am început să alergăm, dar ne opream foarte des pentru ca Sasuke să pună diferite capcane în care ar fi putut cădea dușmanul.

- Nu vă mai irosiți energia pe jocuri de copii, s-a auzit o voce străină și amândoi ne-am oprit încercând să găsim de unde vine sunetul. Ar fi mult mai ușor dacă v-ați preda în liniște pentru că ne-ați scuti de un deranj în plus.
- Și dacă nu vrem, ce o să se întâmple? a răspuns Sasuke sigur pe el.
Răspunsul nu a venit, în schimb au apărut în fața noastră 5 ninja și imediat ne-am pregătit de luptă. Îmi era teamă pentru că eram în dezavantaj, dar faptul că Sasuke era lângă mine și că luptam cot la cot îmi dădea curajul necesar să-i înfrunt.

Lupta a început imediat, Sasuke înfruntând 3 dintre ei, iar eu pe ceilalți doi. Le țineam piept destul de bine, nu prezentau o problemă prea mare. Foloseam jutsu după jutsu, pergamentele cădeau unul după altul la picioarele mele și în cele din urmă i-am învins pe amândoi, deși mă alesesem și eu cu o rană destul de urâtă la mâna stângă. M-am întors automat spre Sasuke și am văzut că nu reușise să învingă decât un singur adversar și nu mai avea forța necesară pentru a-i înfrunta pe ceilalți doi.

Norocul lui și ghinionul meu a fost că și-au dat seama că scăpasem de colegii lor, așa că unul din ei a părăsit lupta cu Sasuke și a început să mă atace. Se vedea clar că era mult mai bine pregătit decât ceilalți doi și m-am trezit cu spatele lipit de al lui Sasuke, în timp ce atacurile veneau necontenit. Era foarte rapid și de-abia reușeam să îi parez loviturile, fără să am șanșa să îl mai atac. La un moment dat s-a îndepărtat de mine și m-am relaxat o secundă, dar am rămas șocată când am văzut 8 shuriken-uri care veneau cu o viteză amețitoare spre mine. Am închis ochii și am așteptat loviturile, dar asta nu s-a întâmplat. Am auzit un trosnet grețos de os rupt, apoi am simțit două brațe puternice care m-au îmbrățișat și modul cum zvâcnea trupul celui de lângă mine când shuriken-urile ajungeau la țintă.

Am deschis încet ochii și l-am văzut pe Sasuke chinuit de durere, în timp ce strânsoarea lui slăbea, până când a căzut în genunchi, sprijinindu-se de mine. Am folosit un ultim jutsu pentru a putea pleca de acolo, l-am ajutat pe Sasuke să se ridice și am început să fug ținându-mi o mână pe talia lui, sprijinindu-l.
- Lasă-mă jos, îmi spuse pe un ton autoritar. Trebuie să duci la capăt misiunea.
- Nu vreau, suntem o echipă. Nu te pot lăsa în urmă. Cât despre misiune, cum crezi că pot să o termin singură? vocea mi se sparse pe ultimele cuvinte, deși încercam să par categorică.
Nu s-a mai contrazis cu mine, probabil neavând forța necesară să o facă și m-am bucurat într-un fel că are încredere în judecata mea.

După un timp am ajuns în fața unui templu ce părea părăsit. L-am dus pe Sasuke repede înăuntru și apoi am pus o serie de capcane în jurul clădirii. M-am întors grăbită la el pentru a vedea cum se simte. L-am găsit inconștient pe jos, respirând greu și având temperatura foarte rificată. Mi-am pus instinctiv mâna la gură fiind șocată, dar mi-am revenit repede și am început să aplic cunoștințele mele de medic ninja. Mi-am dat seama că shuriken-urile fuseseră otrăvite și am început să analizez otrava de pe ele pe măsură ce le scoteam din spatele lui Sasuke. Am realizat că era una dintre cele mai puternice otrăvuri și că nu aveam antidot pentru ea. Am început să plâng involuntar, totul era prea ciudat să fie realitatea. Trebuia să mă trezesc din clipă în clipă și să fiu în patul meu, iar Sasuke să fie bine. Brusc Sasuke adeschis ochii și m-a apucat ușor de mână. M-am uitat printre lacrimi la el, știind că nu mai avea mai mult de 24 h de trăit. Nu puteam face nimic pentru el? Mă simțeam atât de neputincioasă în acel moment, iar vorbele lui de consolare m-au făcut să plâng și mai tare.

Totul semăna mult prea mult cu visul meu, dar nu voiam să se termine la fel. Trebuia să găsesc o modalitate să-l salvez, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-aș face.

[Debb.']

Insfarsit ai adus nextul ! Nu sti cu cata nerabdare l-am asteptat ! ^^
So : Imi place ! Devine tot mai interesant si mai palpitant cu fiecare capitol. Naratiune ai, dialogul ce sa mai zis ? A fost superb si nu a fost sec. Descrierea ? Ce sa mai vorbim ? Doh :-j A fost pur si simplu minunata. Descri asa de frumos sentimentele Sakurei incat imi vine sa ma urc pe pereti de placere ! ^^ Oh.. cand ai descris acel sarut incepeam sa salivez pana si eu. =p~
Mi-a placut mult partea aceea cand Sakura i-a zis chestilea alea despre echipa. Imi ziceam : Fata asta o sa ajunga scriitoare intr-o buna zi ! ^^
Well.. atat am avut de spus ! Sper ca nextul va veni curand.
Bafta si multa inspiratie in continuare ! >:D<
Chuu & Gambate ! ^^
:bye:


Edit : E ziua ta ? :O Happy Birthday !

[Marina.]

Bunaa! mai intai de toate vreau sa-ti urez La Multi ani! Sa fii fericita si fie ca toate visurile sa ti se implineasca!
Ei bin e, pot spune ca asta a fost un cadou minunat[cu toate ca noi trebuia sa iti dam tie cadouri:))]
Acest capitol a fost minunat, ca toate celelalte, desigur! Oh, cat pot sa-l ador pe Sasuke. E... minunat! Sper sa supravietuiasca...dar... ce tot spun?! Normal ca o sa supravietuiasca ;;)
Descrierea, ca intotdeauna a fost minunata. Dialogul deloc sec si foarte bine gandit, iar naratiunea perfecta.
Abea astept urmatorul capitol asa ca pune-te pe scris si ne auzim la urmatorul capitol! Multa bafta in continuare:*

[curcubeu fara culori]

perenelle: ma bucur ca iti place ce am scris ;), desi nu ma consider o scriitoare buna...stiu ca mai scartai si eu, dar mersi pentru ce ai spus...ma simt oarecum ciudat:)), dar in senul bun :P

Debby.: scena cu sarutul mi s-a marut chiar si mie super hot cand am recitit si chiar ma gandeam cand am scris asa ceva :))...nu stiu daca voi ajunge scriitoare :)), ma multumesc cu forum-urile :P...niciodata nu m-am gandit mai departe de forum-uri, nu stiu daca am talentul necesar si decat sa scriu ceva care nu este de calitate, mai bine nu scriu...cum am spus si mai sus ma simt ciudat intr-un mod placut de fiecare data cand citesc ceea ce comentati legat de fic-ul meu pentru ca mereu am impresia ca am scris ceva gresit, ca am exagerat prea mult anumite scene :P

Marina.: mersi de urari...continuarea capitolului s-ar putea sa vina mai repede decat te astepti...azi am avut o pofta nebuna sa scriu, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de mult timp...daca te uiti la ce ora am postat asta sa stii ca pana acum am scris (nu toata ziua, dar destul:)))


ma bucur cel mai mult ca am cititori fideli, dar as vrea sa am mai multe comentarii legate de fic pentru a stii cum ma descurc...e frustrant sa vezi atatea vizualizari si doar 3 comentarii...le multumesc celor care au comentat pentru faptul ca ma ajuta sa ma perfectionez, desi as vrea si niste critica ceva mai dura :>

capitolul va veni destul de curand ;)
pana atunci,


see ya ^_^

[Cookiesor]

Buna! Ti l-am citit si eu astazi! Am intarziat, nu? Da, cred ca asta am facut insa despre ficul tau nu pot pune nici un fel de critica. Este chiar extraordinar. Si chiar esti o scriitoare minunata. Nu conteaza cat de mult iti i-a sa pui urmatorul capitol pentru ca eu astept cu inima la gat sa vad ce se petrece in continuare intre cei doi prumbei.
Acum in legatura cu scena cu sarutul. A fost mult prea hot. Sincer, cred ca am citit-o si recitit-o de n ori.
Si acum, stiu ca este cu o zi mai tarziu si ca am pus tocmai la sfarsit insa La Multi Ani! Sa ai parte de tot ceea ce-ti doresti.
Te rog sa ma anunti cand pui continuarea pentru ca eu sunt cam aeriana de felul meu si nu voi observa dact daca ma chorasc la ecarn.

[curcubeu fara culori]

sooo....azi-noapte m-am intalnit cu Mosul si ghiciti ce surpriza v-a lasat? continuarea capitolului 7...trebuia sa-l postez ceva mai devreme, dar Mosul avea chef de vorba si nu puteam sa-l dau afara din casa...s-a intors azi pe zi dupa ce livrase toate cadourile si am stat de vorba pana acum, cand i-am spus:
- Mosule, imi pare rau, dar trebuie totusi sa le dau cadoul, nu crezi?
a fost de acord sa plece si mi-a spus ca de-abia asteapta sa ne vedem la anu', dar ca s-ar putea sa mai treca pe la mine din cand in cand...de-abia astept sa vina :D

revenim la oile noastre:))...dedic acest capitol tuturor cititorilor si in special lui Where's my cookye? si Marina.


enjoy it :D


Totul semăna mult prea mult cu visul meu, dar nu voiam să se termine la fel. Trebuia să găsesc o modalitate să-l salvez, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-aș face. Am început să mă gândesc la orele pe care le petrecusem cu Tsunade pentru a învăța diferite tratamente ce putea fi aplicate în lipsa unor antidoturi. Mi-a venit în minte o plantă despre care știam că este răspândită cam în toată țara și, cu puțin noroc, putea fi găsită și în zona în care ne aflam. M-am aplecat încet spre Sasuke, până când am ajuns în dreptul urechii lui, l-am trezit încet și i-am șoptit:
- Mă duc să caut o plantă care te va ajuta. Crezi că poți rezista o oră fără mine?
A dat aproape imperceptibil din cap și am simțit cum mi se strânge inima și în gât se formează un nod dureros. Sufeream împreună cu el, dar nu am lăsat să se vadă asta și mi-am mușcat dureros buza pentru a mă concentra pe ceea ce era important.

- Încerc să mă întorc cât pot de repede, i-am spus în timp ce mă ridicam și am simțit cum încerca să mă apuce de mână.
Nu avea forță rămasă nici măcar să mai ridice mâna așa că am întins-o ușor pe a mea și am așteptat ceea ce voia a fi o strângere de mână. I-am zâmbit trist și m-am ridicat înainte ca lacrimile să înceapă să curgă din nou pe obraji. M-am îndreptat cu pași rapizi spre ieșire și am început să caut planta cu pricina în jurul templului prima dată. Dacă aveam noroc putea fi rătăcită pe acolo.

După ce am căutat o jumătate de oră disperată, am ajuns într-o clădire veche și dărăpănată. Am ezitat înainte să intru, dar știam că Sasuke are nevoie de mine, așa că mi-am înfruntat teama și am pășit înăuntru. Mi-am dat seama că în trecut fusese o seră și am realizat cât de norocoasă pot fi. Am început să caut din priviri planta, în timp ce alergam în jurul unor rafturi care abia se mai țineau. Nu o găseam, deși în jurul meu erau și alte plante medicinale. Am profitat de ocazie și am adunat o parte din ele, dar tot nu dădeam de cea de care aveam nevoie urgentă. Chiar înainte de a părăsi încăperea m-am împiedicat de o bucată de lemn de care nu-mi aduceam aminte să fi fost acolo.

M-am lovit destul de rău la cap și când am încercat dă mă ridic m-a luat amețeala și am simțit un firicel de sânge cum se prelingea grețos de-a lungul feței mele. Am respirat adânc de câteva ori și m-am uitat în jurul pentru a fi sigură că mi-a dispărut amețeala. Într-un colț, destul de aproape de mine, am zărit-o. M-am grăbit târându-mă în patru labe spre planta pe care o căutam de atâta timp și am luat-o rapid, de parcă s-ar fi evaporat în următoarea secundă. Am ieșit rapid din seră, deși capul îmi zvâcnea de durere, și în cinci minute eram deja lângă Sasuke și îi verificam starea. Nu se schimbase semnificativ de când plecasem, ceea ce era un semn bun.

- M-am întors cât de repede am putut, așa cum am promis, i-am șoptit și l-am strâns ușor de mână.
A deschis încet ochii și s-a uitat la mine, având pe față o tentativă eșuată de zâmbet. Am inspirat adânc și m-am apucat de prepararea antidotului. Știam că dacă l-aș fi preparat cum trebuie nu ar mai fi fost nevoie de altceva, așa că m-am concentrat cât de mult am putut pentru a nu greși niciun pas. Orice greșeală ar fi însemnat să o iau de la zero și timp prețios pierdut aiurea.

Peste câteva ore eram destul de sigură că terminasem antidotul, așa că m-am grăbit să i-l dau lui Sasuke. Era inconștient de ceva timp, dar s-a trezit când l-am strigat.
- Am terminat, Sasuke. Acum deschide ușor gura pentru a-l lua.
A dat din cap absent în semn că a înțeles și s-a conformat cu ceea ce spusesem. A înghițit destul de greu medicamentul – nu mă mira, avea un gust oribil - și a închis din nou ochii. Când am încercat să-l strig nu s-a mai trezit și am intrat în panică.

Am început să-l zgudui și să-l strig disperată, în timp ce lacrimile curgeau în șuvoaie pe fața mea lividă. Simțeam cum groaza crește din ce în ce mai mult în mine ca un monstru care mă prinde în ghiarele lui, fără să am vreo scăpare. Inima îmi bubuia să-mi sară din piept și simțeam o durere sfâșietoare în suflet. Nu se putea termina totul acum, nu când mă apropiasem atât de mult de el. Chiar făcusem ceva atât de oribil în cât să nu merit să fiu fericită? Oare fiecare moment de bucurie din viața mea trebuie să-mi fie răpit de suferință?

Eram sigură că preparasem antidotul corect, dar oare era prea târziu? Nu mă puteam da bătută acum, așa că mi-am concentrat chakra în palme și am început să o trimit în corpul lui Sasuke. I-am simțit inima bătând încet și neregulat, dar măcar avea puls. Am încercat să îi accelerez pulsul, iar după cinci minute chinuitoare am reușit. Am oftat ușurată când a deschis obosit ochii, nu am mai rezistat și l-am îmbrățișat în timp ce un nou val de lacrimi curgea liber pe obrajii mei.

- Ce s-a întâmplat? a murmurat în urechea mea. Unde suntem?
M-am ridicat ușor și l-am privit în ochi, după care am început să râd ușurată. Nu mă puteam abține, trecusem prin niște clipe mai întunecate decât orice coșmar și nu știam cum să reacționez acum. Așa că râdeam în timp ce Sasuke se uita la mine având în priviri nedumerire și nesiguranța dacă am înnebunit sau nu. Am inspirat adânc de câteva ori pentru a mă calma și i-am răspuns:
- Ai fost rănit în luptă de opt shuriken-uri otrăvite. Am reușit să ajung aici, dar deja îți pierdusei cunoștința din cauza otravei. Am preparat un antidot pe care ți l-am administrat cu puțin timp în urmă.

A rămas liniște puțin timp, după care Sasuke a vrut să știe mai multe detalii. Am oftat încet și am început să-i spun ce voia să știe.
- Am uitat să-ți mulțumesc pentru că m-ai apărat de shuriken-uri, am spus încet și mi-am mutat privirea undeva în colțul camerei.
- Nu te amăgi, veni răspunsul său promt și m-am uitat din nou la el. Am făcut-o pentru că fără tine nu puteam duce misiunea la capăt, iar dacă ai fi fost rănită probabil nu te-aș fi putut salva. Dar pentru efortul depus, cu toate că nu trebuia, îți mulțumesc că mi-ai salvat viața, a spus serios în timp ce mi-a apucat mâna și a strâns-o ușor într-a lui.

Chiar nu putea să renunțe a mai fi un idiot? De câte ori trebuia să mai facă pe durul? Am înghițit dureros în sec și mi-am înnăbușit câteva lacrimi ce amenințau să apară pe fața mea, după care mi-am tras brusc mâna dintr-a lui, m-am ridicat de lângă el și m-am așezat pe sacul meu de dormit.
- Mă bucur că te simți mai bine, am spus pe un ton încărcat de sarcasm și m-am băgat în sacul de dormit, având grijă să stau cu spatele la el.

Mi s-a părut că l-am văzut schițând un zâmbet, dar nu puteam să mă întorc să verific. Am închis ochii și am încercat să adorm, dar oricât am încercat nu am reușit. Mintea mea era prea ocupată pentru a putea dormi, dar am ținut ochii închiși în speranța că la un moment dat mă va fura somnul. Am auzit la un moment dat niște sunete ciudate, urmate de o tuse oribilă. Fără să mă gândesc la comportamentul meu de mai devreme am sărit ca arsă din sacul de dormit și m-am dus la Sasuke.
- Ce ai pățit? l-am întrebat îngrijorată.
- N-am nimic, mi-a răspuns cu un zâmbet pe față. Voiam să văd cât de enervată ești, a continuat și a început să râdă.
Nu a reușit să-mi râdă în față datorită rănilor, așa că rapid zâmbetul a fost înlocuit de o grimasă de durere.
- Așa îți trebuie dacă te comporți așa, i-am spus busumflată. Crezi că te poți ridica să îți verific rănile?
- Pot să încerc, mi-a răspuns și mi-a făcut cu ochiul.
Mă uitam la el șocată și mă miram că nu am și gura căscată. Ce se întâmpla cu el de avea schimbările astea bruște de comportament? L-am ajutat să se ridice fără să-i mai adresez vreun cuvânt și am dat ușor într-o parte bandajul care acoperea rănile. Până acum nu putusem să mă folosesc de chakra pentru a le vindeca datorită otravei, dar eram sigură că o pot folosi acum.

- Mă voi folosi de chakra să-ți vindec rănile, i-am spus fără să mă uit la el. Vei simți niște înțepături ușoare, dar voi încerca să termin cât mai repede.
A dat ușor din cap și mi-am îndreptat atenția asupra rănilor. Mi-am pus ușor mâinile pe spatele lui și mi-am concentrat chakra în palme. Efectul s-a văzut imediat. Țesuturile se lipeau la loc unele de altele, până la nivelul pielii. Ultima rană a fost cea mai profundă și oricât am încercat să nu rămână vreun semn, o mică cicatrice tot s-a încăpățânat să apară pe omoplatul drept.
- Am terminat, am spus încet. Am făcut tot posibilul să nu rămâi cu cicatrice, dar nu am reușit.
- Nu e nicio problemă, mi-a răspuns. Important e că sunt în viață.

Încă aveam mâna pe spatele său și îmi treceam absent un deget peste cicatrice, gândindu-mă la ce se întâmplase. L-am simțit pe Sasuke cum tremură ușor sub atingerea mea și mi-am retras imediat mâna. M-am ridicat cu gândul de a mă duce spre sacul meu de dormit, însă Sasuke m-a prins de mână și m-a tras spre el, lucru ce m-a făcut să mă dezechilibrez și să aterizez în brațele lui.

- Ce crezi că faci? l-am întrebat pe un ton dur.
- Încerc să te răsplătesc pentru că mi-ai salvat viața, mi-a răspuns în timp ce își punea o mână pe talia mea.
- Și cum ai de gând să faci asta? am spus în timp ce simțeam cum îmi crește pulsul.
- Să mă gândesc. Ce-ai zice de un sărut? a spus apropiindu-se de fața mea.
Am ridicat o mână în fața mea și i-am atins buzele cu un deget, sperând să se oprească.
- Chiar crezi că asta este de ajuns pentru tot ce am făcut pentru tine? l-am provocat în joacă.
- Nu neapărat, dar cred că e un început bun, a mormăit de sub degetul meu.

Mi-a apucat ușor încheietura cu cealaltă mână și a străbătut distanța dintre fețele noastre, apăsându-și buzele de ale mele. Am început să-mi mișc buzele în același ritm cu ale lui, muscându-l ceva mai tare de buza de jos la un moment dat. Nu s-a lăsat nici el mai prejos și și-a trecut limba printre buzele mele întredeschise, începând să-mi exploreze în voie gura. Mi-a dat involuntar drumul la mână și și-a trecut-o ușor pe spatele meu, coborând de-a lungul coloanei, în timp ce eu mă agățam de gâtul său, având degetele împletite în părul negru și mătăsos. Tremuram la atingerile lui simțind cum crește în mine dorința și gemeam fără să vreau, lucru ce îl făcea pe Sasuke să devină mai îndrăzneț. Când l-am simțit cum încearcă să-mi pipăie sânii am întrerupt brusc sărutul și l-am împins în spate.

- Îmi pare rău, nu pot face asta. Nu acum, i-am spus în timp ce mă înroșeam.
S-a uitat câteva secunde la mine, după care m-a luat în brațe șoptindu-mi că e în regură și cerându-și scuze pentru comportamentul lui.
- Reacțiile tale mă înnebunesc, adăugă el sincer.
Am rămas șocată din nou și nu am mai știut ce să spun. Ceea ce auzisem acum trebuia să fie un vis. Era prea frumos pentru a fi adevărat. Era posibil să am eu acest noroc? Chiar aveam șansa să fiu cu Sasuke? Am încercam să îi spun ceva, dar de fiecare dată când deschideam gura niciun sunet nu-mi părăsea buzele.
- De ce îmi spui lucrurile aste acum? am reușit în cele din urmă să spun.

A stat să se gândească puțin și să-și formuleze ideile probabil, după care s-a uitat în ochii mei și mi-a spus:
- Pentru că până acum nu am avut curajul necesar să o fac. Tu mereu ai fost mai curajoasă și mai puternică decât mine și nu ți-ai ascuns deloc sentimentele.
Nu îmi venea să cred ce auzisem. De când mă știu l-am iubit pe Sasuke și am tânjit după aceste vorbe, iar acum că le-am auzit îmi este aproape imposibil să le cred. Am început să plâng ușor și mi-am lipit fața de pieptul lui.
- Nu te cred, a spus printre suspine. De ce aș face-o? am continuat în timp ce am început să-l lovesc cu pumnii în piept. Spune-mi, Sasuke. Am vreun motiv să te cred?

Mi-am ridicat capul și mi-am îndreptat privirea furioasă spre el. Se uita blând la mine, lucru ce mă scotea din sărite, și mi-a apucat mâinile de încheieturi, forțându-mă să mă opresc. Mi-a mutat o mână lângă cealaltă, apuncându-le cu o singură mână, în timp ce cu cealaltă a început să îmi traseze ușor conturul feței. Mi-am scuturat capul nervoasă și m-am smucit pentru a mă elibera.

- Nu-ți cer să mă crezi, mi-a spus și m-am oprit brusc. Nu am dreptul să fac asta, dar lasă-mă să ți-o dovedesc.
- Să știi că asta nu se va întâmpla peste noapte, ești conștient, nu? i-am replicat dur.
- Da, sunt. Tot ce-ți cer este timp. Ce zici?
Mă uitam la el suspicioasă, dar am încuvințat ușor din cap, după care am oftat. În sufletul meu dansam de bucurie, dar nu îl puteam lăsa să vadă asta, așa că m-am prefăcut furioasă în continuare.
- Îmi poți da drumul, te rog?
Mi-a eliberat imediat mâinile, dup care m-am ridicat și m-am îndreptat ca o vijelie spre sacul meu de dormit. I-am mai aruncat o privire fulgerătoare și el mi-a zâmbit, după care m-am întins și am încercat să adorm.

L-am auzit pe Sasuke cum se foia, dar nu am băgat în seamă și nu am deschis ochii decât atunci când i-am simțit mâna pe talia mea.
- Am uitat un lucru, mi-a spus în timp ce-l priveam surprinsă. Noapte bună! a continuat și m-a sărutat scurt pe buze, după care s-a ridicat și s-a îndreptat spre locul său.
- Noapte bună! am spus și eu mai incet și am închis ochii adormind cu un zâmbet imens pe față.




spor la citit si astept critici si sugestii, asa cum v-am obisnuit deja:P

see ya ^_^



P.S.: Ho ho ho (de la Mosu')

[Marina.]

Bunaaa! Inca un capitol superb! De-a dreptul minunat. Nu am cuvinte, nici nu mai stiu ce anume sa spun. Ador momentele intime dintre cei doi. Ficul asta e genial, cvel mai bun pe care l-am citit vreodata[ fara sa le jignesc pe celelalte, dar acesta mi se pare cel mai bun]
Nu cred ca trebuie sa-ti mai spun ca descrierea si celelalte figuri de stil sunt geniale pentru ca stii si tu asta.
Yh... ti-am mai spus pana acum ca ador atitudinea lui Sasuke? De-ar fi asa si in anime:X Uh... cred ca m-am indragostit.
Oricum.. greseli de tastare- ca intotdeauna- n-am gasit. Nici nu cred ca voi putea gasi vreodata.
Uh, iti multumesc pentru acest capitol superb. Cu dedicatie pentru mine... si Cookie. Ma imt onorata! Merci muuult:X

Abea astept nextu` draga mea. Te poop:* Spor la scris in continuare>:D<