Desire

[Black Pearl]

Tragedia a inceput in urma cu douazeci si cinci de ani, inca din clipa in care a patruns intr-o alta lume diferita de cea protectoare unde era ocrotit de meschinarie, de parsivitatea omeneasca, mai exact de cruda realitate.
Trecerea anilor nu a fost blanda cu el, mediul in care a crescut a fost marcant pentru el si definitive in luarea decizilor: incepuse sa-i fie sila de femei vazand-o pe mama sa din ora in ora aducand cate un barbat sa se destrabaleze sub ochii lui si al tatalui sau care isi inneca problemele in alcool si droguri.
Era dureros sa vezi oamenii din jur si sa stii ca familia ta nu va fi niciodata un model demn de respectat. Ii era sila sa intre in casa simtind acelasi miros gretos de sex, desfranare, transpiratie si alcool. Ii era groaza sa-si vada tatal, un barbat cocosat, nespalat, cu barba ce-i acoperea fata si mustata plina de acel praf alb ce il desprindea de realitate. Demn model de urmat ii dadea acest barbat, pe care mama lui l-a stors de bani inainte de a ramane insarcinata, de aici si supozitia ca el este adevaratul tata.
Reputatia familiei era cunoscuta si la scoala. Nu avea nici un prieten, iar profesorii il tineau la distanta.
Satul de privirile rauvoitoare, altele compatimitoare, intr-o seara se decise sa puna capat cosmarului in care traia. La miezul noptii, fara sa ia nimic cu el, fugi fara parere de rau si fara sa priveasca in urma. De mult planuise sa fuga doar el si sperantele care ii fusesera alaturi in orice moment al vietii lui si in orice loc se afla. Spera din tot sufletul ca-i va fi mai bine decat acasa si era mistuit de teama ca bunele sale prietene, sperantele, vor fi doar iluzii, iar cand acestea se vor destrama va ramane din nou singur.
Ploaia rece care ii patrundea prin haine inghetandu-i fiecare portiune de piele, il aducea la realitate cu fiecare strop care cadea pe trupul sau adolescentin.
La varsta la care tinerii se indragostesc, se initiaza in jocul iubirii, el trebuia sa se lupte cu problemele vietii. Se lupta cu frigul care ii invada trupul accelerandu-i bataile inimii, cu foamea pe care incerca in zadar sa o ignore, dar crudul destin facu ca el sa treaca pe langa o brutarie. Cuprins de mirosul painii calde ii fu imposibil sa lupte contra tentatiei de a intra in brutarie. Cum banii pe care mama lui ii castiga din prostitutie ii cheltuie pe haine, iar tatal sau pe alcool, el pleca cu cu banii pe care ii castiga in week-end ajutand un om sa care materiale de constructie, dar care ii ajungeau doar pentru doua bilete de tren.
Infometat si descurajat vru sa plece, dar un gand ii strafulgera mintea: “sa fure” si profitand de neatentia vanzatorului lua o paine si incerca sa fuga, dar se impiedica de un cumparator.
Barbatul ce nu parea sa aiba mai mult de cincizeci de ani il ridica cu grija privindu-l patern.
-Sa nu mai faci asta niciodata, il dojeni bland barbatul.
-Taci bosorogule, doar nu esti Mama Omida sa ghicesti ce vroiam sa fac, se ratoi baiatul la batran.
-Si nici nu ar trebui sa vorbesti asa cu o persoana mai in varsta.
-Hai, hai ca nu e nevoie sa-mi reciti Codul Bunelor Maniere, il batjocori baiatul si pleca dupa ce puse painea la loc.
Tot destinul facu ca dupa trei ani cei doi sa se reintalneasca. Era in plina varsta de rebeliune, rebeliune imprejmuita de zidurile scolii de corectie, era un baiat cu niste ochi de o stranie frumusete, albastri cu scanteieri luminoase ai fi zis ca inauntrul lor bat din aripi fluturi nelinistiti, insetati dupa polenul vietii. Cand se zbateau genele lui bogate, te faceau robul lor, te invaluiau usor si te tineau strans ca un paianjen victima lui. Avea parul ca misterul noptii, unduios, stralucitor, cu mii de stele, o piele alba sidefata, moale si diafana si o gura cu buze ispititoare, senzuale. Aceleasi trasaturi de atunci le pastra si acum. In urma cu doi ani cedase complet tentatiei de a fura. Isi ura viata, isi ura parintii pentru ca nu i-au asigurat un viitor si ura femeile pentru ca le credea pe toate la fel de neispravite ca pe mama lui.
Intamplarea facuse ca in ziua in care era eliberat de la scoala de corectie sa treaca pe acolo un batran peste care anii s-au asternut frumos pastrandu-si aceeasi ochii blanzi, calzi si privirea senina. Cum ar fi putut sa uite singurul om care i-a vorbit duios trezind in el o emotie de
nedescris vazand privirea paterna din ochii batranului. Desi s-au recunoscut nu spunea nici unul nimic. Se priveau in ochi de parca isi apartineau unul altuia.
-Cum te cheama pustiule?
-Mmm, numele meu este Neige.
-Neige?! ce fel de nume mai este si acesta?
-Domnule, este un nume frantuzesc, ce desemneaza zapada. A fost idea mamei mele.
-Se pare ca mama ta este o fiinta speciala, din moment ce ti-a dat un asemenea nume. Puritate, cine ar fi crezut ca un adolescent atat de saracacios si slinos are asa un nume atat de interesant.
-Daca spuneti dumneavoasta…de fapt ii placea sa faca cumparaturi in Paris si ii placeau barbatii, nimic mai mult.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Nimic domnule. Acum daca nu va suparati, ce doriti de la mine? Cumva am o datorie neachitata?
-Nu! Am venit sa iti fac o propunere. Ce zici de o adoptie?



Repostam pentru toti viitorii cititori ce doresc sa vada si inceputul.
Cu aceasta ocazie vreau sa va explic de ce este grabita actiunea. Noi trei am cazut de accord, ca trecutul lui Neige sa fie necunoscut pentru voi pana la un monent anume.
Anyway enjoy :)