Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Deseneaza Limitele Dragostei - [+18]

#19
Sakura:

Caietul geaman. Aceleasi trasaturi, aceeasi imagine cu caietul pe care il detineam eu, acelasi an in care suntem, scris pe fotografie. Acest caiet fiind tinut in mainile lui King. Desi nu-l vazusem niciodata, Sasuke stia cum arata. Facuse hackering prin dosarele lui multi ani la rand, iar multe dintre pozele documentelor il includeau si pe el, asa ca mi-a aprobat din cap banuiala. Dar nu avea cum sa faca poza caietului care il aveam eu, anul asta, cand eram mai sigura ca oricine ca nu l-am aratat macar cuiva, mai ales sa-mi fi scapat printre degete, ajungand la King.
-Caietul este la tine, corect? Ipoteza ca el sa-l fi furat cade. Si tot ceea ce ne mai ramane...
-Este faptul ca mai e unul, il completez eu pe Sasuke.
-Destul de probabil. Dar nu e singura varianta pe care o avem, Sakura. Poate fii doar o comfuzie, coperta aceea fiind de fapt doar o copie. Poate ca acest caiet a fost odata pe mainile lui King. Sau poate ca, atunci cand s-a pozat cu chestia asta in mana, era la el, iar singurul lucru care a fost facut, a fost faptul ca data a fost modificata...
-Iar poza trimisa intentionat, il completez eu, din nou.
Insa brunetul clatina din cap, in semn ca nu.
-S-ar putea sa fie si asta. Insa, daca teoria asta pica, inseamna ca trebuie sa ne facem griji pentru Z. E probabil ca King sa stie despre Z, sa-i urmareasca toate mailurile, ca de exemplu, unde duc ele, folosindu-se astfel de el pentru a ajunge la noi. Deoarece, crede-ma, Ki ng nu are de unde sa sie unde e caietul.
S-a ridicat de pe pat, lasandu-ma sa ma gandesc la o alta teorie. Dar, gandurile mi-au fost intrerupte brusc de vocea brunetului:
-Iar daca acest caiet geaman chiar exista... Facu o pauza destul de lunga, cat sa pricep ca ce urmeaza sa spuna e de rau. Ar trebui sa ne facem griji pentru noi si pentru Melissa.
Dar, in momentul in care ii pomeneste numele, isi muta privirea intr-o directie cu totul diferita, evitand sa ma priveasca. Ii puteam citi tristetea, acel zbucium launtric care nu-l lasa sa treaca peste si sa-si spuna sine insusi „O sa-i treaca”. Si asta, probabil, pentru ca nici el nu se poate ierta. Si nici eu nu ma pot ierta pentru ca, practic, l-am gani afara, cand trebuia sa incerc s-o apropii pe Melissa de el pana reuseam. Si asta pentru ca ei sunt frati, asta este familia lor... Sau, tot ceea ce a mai ramas din ea. Nu-i stiam povestea, nu stiam ce se intamplase cu familia lui, nu stiam de ce e diferenta asta de varsta intre el si Melissa... Dar, defiecare data cand il priveam, simteam ca il cunosc. Dar nu il cunosteam. Putea fi doar o vaga impresie de-a mea, insa cu siguranta nu aveam de unde sa-l cunosc.
M-am ridicat de pe canapea si i-am pus mana pe umar, privindu-l patrunzator, in acelasi mod in care ma privea si el cand a realizat ca i-am pus mana pe umar. Iar cand i-am vazut ochii, am simtit un oarecare junghi in stomac. Ce aveam sa-i spun? Incerca sa ma priveasca bland cu atata putere, sa-si ascunda tristetea... Desi se vedea pe fata lui ca e trista.
-Esti obosit? Spun eu, nestiind ce altceva as putea spune. Dar era o intrebare stupida. Stiam ce se petrecea cu el, si cu siguranta nu era oboseala. Dar parea si mai ciudat mi se parea sa-l intreb asta dimineata, cand el era treaz de cateva ore. Uf, Sakura, mereu o dai in bara!
Dar el doar mi-a zambit modest si mi-a raspuns:
-Sunt bine odihnit.
Nu puteam sa-l las in starea in care era. Nu mai suportam toate acele zambete false cu care ma cuprinsese pana acum... Simteam nevoia sa actionez. Sa-i spun ceva despre Melissa. Sa-l conving ca surioara lui o sa fie mai bine in cateva zile, daca nu in cateva ore.
-Sasuke, Melissa nu te...
Dar, fix in acea secunda, te lefonul meu a inceput sa vibreze pe masa. Am oftat zgomotos, apoi m-am repezit sa-l iau, hotarata sa inchei cat de repede posibil cu oricine ar fi fost la telefon.
-King deja ne-a repartizat pe vile. A fost suspicios in ceea ce te priveste. Nici nu sti cat de norocoasa esti sa ai o sora asa ca mine! Am rezolvat totul. Dar tu unde esti? Ce faci? Ce s-a petrecut aseara?
-Sunt acasa la tipul care l-ai vazut aseara. A trebuit sa rezolvam niste chestii, zic eu cu cea mai mare graba pe care o puteam tine in glas. Dar nu te ingrijora, am continuat. O sa vin imediat ce termin aici.
Si, imediat ce am spus astea, am inchis telefonul. Nu i-am dat nicio sansa sa mai spuna ceva. De altfel, aveam un lucru de zece ori mai important de facut acum. Mai ales ca, atunci cand mi-am redirectionat privirea spre brunet, facuse o fata haioasa, care ma facuse sa rad cu pofta.
-Nu ma iubeste, nu- asa? Zice el, devenind serios.
Eu, inca fiind in acea stare de „Sakura ce jucausa si zambitoare”, m-am apropiat de el, tintuindu-l din priviri, cu chipul cald si vesel, gata-gata sa-l fac sa se simta mai bine.
-Melissa nu te uraste. Era doar putin... suparata... Vreau sa spun, e bolnavioara, si nervoasa. A spus totul la nervi. Dar tu esti si vei ramane mereu fratiorul ei, cel care va avea mereu si mereu grija de ea. Si te sfatuiesc sa nu ma contrazici, pentru ca nu ai sanse in fata mea.
Starea mea „contagioasa” ii transmisese si lui un mic zambet. Dar nu pentru mult timp. Zambetul ii pierise imediat de pe chip, in timp ce privirea sa ii devenise ingrijorata. Iar eu nu aveam altceva de facut decat sa-mi schimb starea si sa-i arat ca imi pasa. Pentru ca intr-adevar imi pasa.
-Dar tu?... A facut din nou acea pauza lunga care sa-mi dea de gandit. Apoi si-a mutat rusinat privirea in alta parte, incercand sa o evite pe a mea, continuand: Tu nu ma urasti, nu-i asa?
Ceea ce spusese ma lasase masca. Si acum?! Ce aveam sa-i zic acum?!

Sasuke:

Asteptam cu sufletul la gura raspunsul ei. Probabil ca deja uitase incidentul de dimineata. Probabil ca trecuse peste. Dar ma simteam oarecum obligat sa o intreb. Trebuia sa stiu daca intr-adevar ma uraste, dupa acea mica scapare pe care am avut-o. Dar nu puteam face nimic. O iubeam atat de mult, desi nu stiam nimic despre ea. Insa stiam intr-atat de mult cat sa-mi dau seama ca e un suflet bun: Si-a pierdut virginitatea pentru a salva viata unui copil bland si, in ciuda fapului ca eram aproape sa o violez, a incercat sa ma faca sa ma simt mai bine, in legatura cu surioara mea. Si chiar daca starea aceea ma cuprinsese doar pentru cateva secunde, imi fusese de ajuns. Eram putin mai bine ca inainte, ceea ce pentru mine era un progres imens.
Vazand ca raspunsul ei inceteaza sa apara, m-am intors cu spatele la ea, gata sa plec pe usa.
-Sa inteleg ca inca ma urasti...
-Nu...
-Sakura, spun eu, intorcandu-ma spre ea. Oricat ai incerca, nu te pot crede. Stiu ca esti suparata, stiu ca ma ur...
-Sunt suparata, Sasuke. Dar nu te pot uri. Este o chestie care o sa se stearga cu timpul, o simpla suparare. Dar nu te urasc. Nu te urasc deloc! Si, oricat de mult m-as chinui vreodata, nu as reusi. Pentru ca pur si simplu nu pot.
Mai mult ca sigur ma mintea. Si vinovatul eram eu. Acel „mic” incident o facuse sa-si schimbe parerea despre mine. Si asta tocmai acum, cand descoperisem in ea toate calitatile pentru partenera mea perfecta de viata. O indepartasem pe persoana pe care o iubesc orbeste, despre care nu stiu nimic, desi nu pot trai fara ea. Si era doar vina mea. Daca o iubeam atat de mult, de ce nu m-am oprit?! Dar nu mai conta. Avea sa plece la vila aia nenorocita a lui King si sa ramana acolo, fara sa mai vrea vreodata sa coopereze cu mine.
M-am intors stana imprejur si am iesit pe usa camerei, nervos, nemaiauzind nimic altceva in urma mea decat Sakura care imi striga numele.
Ajuns in camera mea, in camera in care eu si Sakura am petrecut o seara nemaipomenita impreuna, unde lumina soarelui si toata caldura disparuse, m-am incuiat in camera. M-am trantit zgomotos pe pat incepand sa ma amagesc in ceea ce o priveste. Minunat! Ba chiar mai mult. Perfect! Melissa ma uraste. Sakura ma uraste. Eu ma urasc. Si multa lume care ma va mai intalni, ma va uri. Pentru ca sunt un nemernic. Pentru ca stiu sa fac numai rau, si niciodata bine nimanui.
Am vazut-o pe Hannu intrand prin usa. Mi-am mutat imediat privirea, la fel de enervat. Asta, tinand cont ca era dragonul Sakurei...
-Copila se pregateste de plecare. Mi-a zis doar sa te anunt.
-Nu ma int’reseaza...
-Vreau sa stiu ce i-ai facut, copilandrule. Pentru ca nu ti-ar fi lasat asta pe masuta din living daca nu s-ar fi intamplat ceva, zice ea, scotand un biletel alb de la spate. La aruncat pe patul meu, cat ca il pot lua si sa-l pot citi. Apoi ii eram dator cu explicatie. O explicatie pe care in ruptul capului nu aveam sa i-o dau dragonului astuia!
„Draga Sasuke,
Nu stiu ce sa mai cred. Eu chiar nu te urasc... Dar am ajuns la concluzia ca, din moment ce iti doreai atat de mult raspunsul asta, abea asteptai sa-mi spui acelasi lucru. Ca si tu ma urasti. Dar sincer, n-am avut niciodata intentia sa te ranesc, sa-ti spun ceva ce ar putea sa te doara. Pentru c nu vreau sa te vad necajindu-te. Mi-am luat pastila de dimineata iar acum ma indrept spre sediul lui King...
STOP CADRU! Unde se duce?! Ea e chiar nebuna?! Acolo se afla baza de date a intregului caz! Habar n-are la ce pericol se expune! Am aruncat rapid biletul pe pat, refuzand sa citesc mai departe un oarecare „Nu ma urmari” sau ceva de genul.
-Unde e Zanra? Spun grabit.
-In camera Melissei. A ramas sa aibe grija de ea. In cazul in care se trezeste sau in cazul in care i se intampla ceva, noi suntem primii care afla.
-Am inteles. Hannu, vii cu mine! Trebuie s-o salvam pe Sakura!
[Imagine: SIGN.png]
Thanks ^Ciresica^
SasuSaku fics || Miky`s Smile Zone



Răspunsuri în acest subiect
RE: Deseneaza Limitele Dragostei - [+18] - de Yin - 12-03-2011, 05:49 PM
RE: Deseneaza Limitele Dragostei - [+18] - de Miky sweetie :3 - 13-04-2011, 09:16 AM
RE: Deseneaza Limitele Dragostei - [+18] - de Yin - 15-04-2011, 12:07 AM
RE: Deseneaza Limitele Dragostei - [+18] - de Innaa. - 01-08-2011, 07:51 PM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Dincolo de limitele intunericului si luminii(Naruto) :.:. Onytsa :.:. xOxO 19 15.716 12-05-2010, 03:09 PM
Ultimul răspuns: Elena.


Utilizatori care citesc acest subiect:
5 Vizitator(i)