Demenţa serii de 3 decembrie ( by Firefly. & Irukandji ) - Parodie

[Irukandji]

One-shot, dudes – Demenţa serii de 3 decembrie

Iru - Din cauza lipsei de ocupaţie şi a crizei de isterie din seara de 3 dec., când se presupune că cică noi ne culcam devreme, ne-am apucat să ne scriem memoriile din acest weekend de 4 zile ( * Youkito Fangirl 2 * - Adică 3 zile, că a patra-i mâine.; later edit – adică azi.) . Probabil că până va fi postată va fi deja duminică sau poate chiar luni. Eu am mai scris multe parodii până acum, deci sper că a ieşit ceva ok şi că veţi râde. Enjooooy!

Aria – Azi la zece şi (hai, nouă.) cât ne uitam la părţile neinteresante şi lipsite de Jack Sparrow ( * Youkito Fangirl * - Că, deh, piraţii 3 trebuie să înceapă fără Jack ca să fie siguri că nu o să ne uităm şi noi. ) m-am apucat să scriu (de fapt, vroiam să scriu un fic) când Iru a sărit pe mine ( * Youkito Fangirl * - Am sărit pe ce?) şi mi-a spus ( * Youkito Fangirl 2 * - m-a obligat; * Youkito Fangirl * - Da, dar ai fost de acord după nici 30 de secunde.) să scriem o parodie. Like a kouhai and her senpai, eu fiind la prima creaţie de genu'. Mi-a făcut plăcere să scriu toate inutilităţile pe care mi le-a dictat cu vocea ei de gao, gao, Stegozaurus (*1*) pe care a trebuit să le şterg după aceea că nu-i convenea ei exprimarea mea genială. Evident, nu recunoaşte un talent când îl vede. Sau aude.

Acum nişte expicaţii care ar trebui să vă ajute pe parcurs... :

* Youkito Fangirl * - Iru
* Youkito Fangirl 2 * - Aria
Chestiile scrise înclinat, adică cu italic, sunt lururile inutile pe care le comentam cât scriam.
Cele cu * Youkito Fangirl (2) * sunt lucrurile utile ( mai mult sau mai puţin ) pe care le-am spus între timp.
În anumite locuri veţi găsi *1*, *2*, *3*, *4*, *5* . Căutaţi la subsol după v-au ieşit în cale şi vă veţi lămuri mai bine ce şi cum.


Arya. (* Youkito Fangirl * – Like dulcyk, skumpyk, yubyta cu 'y' şi 'k'.)

Cum a început... :
Iru - Deci, degetul lung. Nu, nu, nu asta! Nu scrie asta. Da' ÅŸet!
Iru - Uite-l pe Jack Sparrow, uite-l pe Jack Sparrow!
Eu - Unde unde? Ah. Nu-i, e doar moşul ăla cu faţă de constipat.
Ok. bun. Începe. Revenim la prima zi. Aia cu plecarea ( Iru a zis să pun un 'a' aici. ). Da, bun. Într-o maşină mare-mică(* Yukito Fangirl * - Şi dacă eu vreau să fie enumeraţie şi nu epitet?! Mare virgulă mică. Acum nu vă gândiţi la alte chestii că eu deja încep... Lalala...), roşie, jegoasă (maşina mea, să nu vă aud) eram noi. Punct. Şi se face că mergeam. Adică maşina mergea, noi nu. Dar, noh, eram în ea deci mergeam şi noi.
Veneam aşa: Tata în faţă, la volan, că, noh, noi nu avem perimis, lângă mama. În spate eram eu (în spatele lui tata), Perimetru (frate-miu) şi cu Iru. ( Ăăă... ăăă ) Şi eu mă încăpăţânam şi nu aveam nici un chef să ascult muzica lui Iru, de pe telefonul ei cu căşti idioate (de 45 de lei, wtfish.). Am opus rezistenţă, aşa, vreo cinci minute, că, deh, - cum ai descrie un om cu o privire de câine plouat care te sperie ? (* Yukito Fangirl *-asta sunt eu ?!) - are putere de convingere. (* Yukito Fangirl * – Nu mai scrie 'ăăă' când zic 'ăăă'.) Apoi tot restul de două sau trei sau câte au fost (ore) am urlat Mamoru Myiano că doar nu era să strigăm Justin Bieber. Fireşte că am ascultat şi alţii: Midorikawa Hikaru, Namikawa Daisuke, Junichi Suwabe, Kousuke Toriumi, etc, chestii-chestii, melodii găsite de ea în ultimile zile.
Am ajuns. (* Yukito Fangirl * - La naiba, şi ce am mai făcut? Că nu mai ştiu... ).
Eu - You're in my heaaaart! *2*
Iru – I'm not.
Revenind. Se face că am intrat în casă şi am fugit până la baie. Iru se gândea să mă închidă acolo... Da, noh, clanţa (cheia) era de partea mea. Uşa mea e impenetrabilă. Lalalalala...
Iru (la tel cu Cătă): Şi tu? Cum a fost Sekaiichi? Şi de ce ai scris asta?! (către mine)
*Reclamă.*
Dudă - Baby. I'm cold.
Dude - Baby, I'm hot.
Eu – nu, nu eşti. Yukito e.
Back to ours.
Iru - Jack! Jack! Jack! Aaaah! Moooor !
Eu - Muriiim!
Cu foarte multă cruzime, nu am lăsat-o pe Iru să care nici un bagaj şi i-am lăsat pisica sinistră (căciula cu urechi) în maşină. (* Yukito Fangirl *-ce urât!). Ne-am dus sus şi am jucat un Catan. Cu greu l-am ţinut pe Perimetru departe de piese.
Iru – Cum să-ţi tragi nava(nu cu nava)? Da' eşti drăguţ.
Eu - Ce ai mai zis după aia?
Iru - Uite un crab. E aproape la fel de drăguţ ca Ciorito(See Air, ca să vă prindeţi. Nu vrem să spoilerim acum). Îmi place pălăria.
După ce mama ne-a umplut cu o groază de mâncare (O farfurie de ceva chestie). - * Yukito Fangirl 2 * Am zis ceva foarte tare, nu?! - ne-am dus sus să verificăm sticii cu animeuri, că, deh, copii nefericiţi, n-avem net deci ne cărăm ce putem de acasă.
Iru - Ce sexy e!
Eu - Cine e sexy?
Iru - Jack Sparrow, ofc. Dacă ar fi anime ... Mai bine conturat.
Perimetru a vărsat pe jos şahul şi noi, „animale crude” (* Yukito Fangirl * - Animală crudă eşti tu!), l-am lăsat să strângă singur. Între timp Iru a făcut o criză de nervi când a văzut că minunatul Kanon e dublat. (* Yukito Fangirl * - La ce naiba îi mai pun şi subb dacă e dublat?! Ce oameni cretini!).Pam pam pam paaaam ! (sol sol sol mi) . Apoi mi-a ţinut o prelegere de 300 de secunde ( dacă ziceam cinci minute părea mai scurt ) despre ce tare e ea că s-a gândit să aducă şi ea un anime. Aşa se face că am început Air. Ne-am chinuit să ne facem un plan să ne ajungă 13 episoade, două ova-uri şi 3 filme timp de 96 de ore. ( Din nou, dacă scriam patru zile, amatematicilor, părea prea scurt). Nu ne-a reuşit, în două zile au fost gătate (aşa, mai moldovinieşti, cred) .Încă de la primul episod, am început să salivăm după Yukito. În cele 13 episoade şi două OVA am salvat 170 de poze cu el şi cu stră-stră-stră-străăăă-cevaul lui, Ryuuya. Ne-am culcat pe la doişpe, după ce am văzut Naruto movie 4 (şi am salivat după Minato, fireşte, de a trebuit mama să şteargă pe jos de dimineaţă ). Aşa se face că a doua zi mai aveam doar 5 episoade, două OVA-uri (pe care le-am văzut în câteva minute, stând doar la fazele cu Ryuuya, ofc), şi două filme. Ce urât.


Iru.

M-am trezit pe la şapte, şapte jumate, şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă gândesc că vreau la baie (*Youkito Fangirl 2* - Şi nu trebuia să împărtăşeşti asta cu noi... ) dar nu m-am dus ca să nu trezesc Aria din somn. Ce urât, să doarmă ea şi eu nu. Până la urmă s-a trezit şi ea la vreo jumate de oră după mine, eu încântând-o cu vocea mea de dinorăpciuchestie. (*Youkito Fangirl 2* - Era să fac infarct. Ăăă, lalala ... ; * Yukito Fangirl * - Păcat că n-ai făcut.. Ăăă, lalalalala!)
Către Arie - Îţi place cum scriu? E atât de parodificat.
Aria – Eşti un geniu. (Gândeşte - pe altă planetă, poaaate. Ăăă, lalala.)
Către Arie, din nou – (Gândeşte – poate pe planeta ta... Ăăă, lalala!)
Prima comandă pe ziua aia ( minunee! Am cerut şi eu ceva pentru prima dată, deci toată lumea m-a crezut pe cuvânt că sunt bolnavă. ) a fost un ceai. Ieeee !Yukito! Cu greu am reuşit să mă fac înţeleasă până pe la ora doişpe ( *Youkito Fangirl 2* – noaptea, când am adormit.; * Yukito Fangirl *- Poate tu ... ), când a trebuit să ieşim afară şi mi-am pierdut din nou vocea de la frig. Am pozat toate pisicile vizibile şi invizibile care mi-am ieşit în cale, inclusiv pisica sinistră, căciula, pe care am găsit-o după un car de stres şi griji în maşină (singură, îngheţată. cum au putut?!). Am salutat toţi (ne)cucoscuţii pe care-i saluta şi Aria. După ce am făcut un drum de zece minute în 90 de minute (că o oră jumate părea prea puţin. Again.), am râs de colegii noştri sărmani (hahah, fraierilor, cine-i bossu acum?) care erau la şcoală şi dădeau lucrare şi ne-am pozat una pe alta ( *Youkito Fangirl 2* - Pentru curioşi, pe feisbuc. Omg, scrisesem 'şi ne-am una pe alta.'; *Youkito Fangirl * - Poate ca te-ai ... tu cu tine ) am ajuns acasă pe la două. Am mâncat şi am băut un ceai (*Youkito Fangirl 2* - altul decât cel de dimineaţă.). Apoi am început să stăm pe pat şi să ne întindem mâna la zece metri depărtare pentru a imortaliza feţele extraordinar de drăguţe (*Youkito Fangirl 2* - Avea doar una dar drăguţe cât mai multe ) ale lui Yukito-sama. Aşa am descoperit telecomanda, o prelungire la degetul mare pe care Aria l-a făcut lung (*Youkito Fangirl 2* - dacă nu mi-a trecut prin minte „mare”!; * Yukito Fangirl * - Nu, ţi-a trecut „lung” şi după asta mie mi-au trecut multe altele prin cap, dar dacă le-aş spune ar deveni +18 şi noi avem deabia 14. Adică eu, că sunt mai babă.). Deci degetul lung a rămas şi va rămâne... *3*
Degetul lung a fost foarte util, totuşi, participând la mania noastră pentru Yukito-sama, our second god, after Takishima Kei. Fireşte că nu poate fi împăţit, deci el aparţine tuturor (Adică mie şi lui Aria, voi nu vă puneţi.) .


Aria. (* Yukito Fangirl * - Unde e skumpyk şi yubyta cu 'y' şi 'k'?! Ce urât...)


So. Revenind la după-amiază. Iru a deschis Ova-urile la care eu mă uitam aşa din părţi, când zbiera la mine că „uite ce faţă drăguţă” sau „ce naiba face h..rva aia?!” . Apoi am jucat Catan, de două ori, până când am bătut şi eu (*Youkito Fangirl* - Că te-am aşezat eu!; *Youkito Fangirl 2* - Tu taci acolo. Nu te băga în ideea mea. La mine în cap te-am bătut măr de fiecare dată... Ăăă, lalala.). După a venit Perimetru „să ne ajute” aruncând zarul în capul meu. Atunci am oprit tot şi ne-am dus să ne prefacem că ne e foame, ca să terminăm la timp să ne uităm la Detective Conan (*Youkito Fangirl* - Suntem boss, avem Animax ), la Sinici, cum era în reclama cea genială (Animax sucks.) şi mai târziu la NANA, (*Youkito Fangirl 2* - Iru tot striga „are vocea lui Eyes, vocea lui Eyes! Să i-o dea înapoi!!” când îl vedea pe Shin. ) . După ce am terminat aceste animeuri, animale cum le zic ai mei, ne-am uitat la juma de ceas de Kiddy Grade Ignition (până m-am plictisit.); azi am descoperit că e de fapt summary. Baka de Iru (*Youkito Fangirl* - Baka, aşa, să ne dăm mari că ştim cuvinte în japoneză ! ) spunea că-i movie. Apoi am început o dramă, Cinci centimetrii pe secundă (mamă, te sperie şi numele, aşa de horror e.) la care Iru a făcut critică până a doua zi (aka azi) că e prea dramă şi că o lasă cu coşmaruri. Eu n-am observat asta, mi s-a făcut somn de când am început. As she said, era sec, da nu puteai să îi dai pauză. L-am văzut pe tot, cea mai lungă oră din viaţa mea. Doar mersul cu trenul a durat 20 de minute (aş fi zis 25, da' Iru a zis că puteţi să verificaţi şi voi, aşa că ori las 20 de minute, ori şterg numele animeului).



Iru.


Aria – Miauu! Masaaaj!
Eu - Eşti neko. Ţi-am zis că eu sunt făcută să fiu seme. Te pot face uke într-o secundă (neko=uke)
Minunata mea colegă de suferinţă (mă refer la faptul că n-avem net) a adormit în nici zece minute în timp ce eu, traumatizată de sad end (*Youkito Fangirl 2* - Ai zis final de capacapat – kkt - !) nu am putut să dorm vreo două ore. Din lipsa de ocupaţie, m-am folosit de telefon şi am citit un one-shot, că, deh, poate-mi trec coşmarurile din noapte asta. Pe la unu am încpeut să vorbesc cu o colegă, care a adormit înainte să terminăm. Se pare că toată lumea se hrăneşte din somnul meu, pe care nu-l am (*Youkito Fangirl 2* - sau poate ne adormi tu... ăăă, lalalala). M-am trezit o dată la cinci, şi o dată la şapte. Prima dată nu ştiu de ce, dar a doua oară Tv-ul dat la maxim de Perimetru mă scotea din sărite. Spre surpindea mea Aria încă mai putea să doarmă. Nici nu ştie câte am încercat să-i fac noaptea şi nu s-a trezit... Crdeţi-mă, au fost multe chestii. ( *Youkito Fangirl 2* - ... Mai bine tac. Dacă nu, îl facem +18. Limbaj violent, înjurături, horror, crimă; *Youkito Fangirl* - Viol...lent! Ăăă, lalalalala. )
Azi nu aveam nici un pic de voce, spre deosebire de ziua de dinainte, când sunam ca un Stegozaur (Gao, gao, stegozaurus; vezi Air.). Totuşi, mai târziu, când mi-am mai revenit puţin, mi-am reluat vocea de reptilă. Nu am putut să vorbesc cu mama până la 11. Dacă nu i-aş fi trimis înainte un mesaj, probabil că ar fi înjurat fiinţa de la telefon. Cele cinci căni de ceai din ziua percedentă (care mi-au umflat porii de pe limbă la cât erau de fierbinţi) nu au ajutat prea mult la starea gâtului meu. Totuşi, nu aveam nimic altceva. Deci, tot a trebuit să mergem după pâine, pe la 12, după ce am văzut două episoade de Kanon dublate. Pentru că eu m-am crizat cam tare, am oprit sonorul şi am binecuvântat sub-ul ăla cretin. Din nefericire la această plimabare s-a alăturat nouă şi Perimetru... Care se plângea că mergeam prea încet. (*Youkito Fangirl 2* - De când încet înseamnă cinci centimetrii pe secundă? Am făcut doar 40 de minute. ; *Youkito Fangirl* - Dus întors chiar!). Pe drum am văzut nişte porci piţi (*Youkito Fangirl 2* - aveau pe ei animal print )... Scary. *4*. La un momentdat pe mine mă chinuia talentul şi am început să fredonez „ You’re in my heart.” ( *1* ) Un om care stătuse liniştit în faţa casei sale a intrat inăuntru când am ajuns noi mai aproape, apoi a ieşit din nou când ne-am indepărtat. Înca mă intreb dacă a fost din cauza mea şi a vocii mele de dinorăpciuchestie (*Youkito Fangirl 2 * - Gao Gao Stegosaurus )
Restul zilei am dormitat,eu am citit Kou Yukina No Baai şi Aria a stat şi a vegetat lângă mine. După-masă am terminat Kiddy Grade, am folosit degetul lung pentru a mai da vreo douăzeci de printsreen-uri, şi am salivat la toate pozele pe care le aveam. (*Youkito Fangirl 2* - Aceasta este o p... (iaţă, cum am aflat mai târziu puţin.). Nu că ne gândeam noi la altceva după ce am cropuit o poză cam prost... Şi a rămas doar partea cu 'p'. ) *5*. Seara ne-am propus să ne culcăm la opt, însă, evident, e unşpe şi noi tot scriem la chestia asta. Ne-am plictisit şi nu mai râdem de mult. Deşi probabil când o să recitim, o să râdem (*Youkito Fangirl 2* - una de faţa celeilalte). Singurul lucru care ne mai dă putere şi îmi mai face să sune şi mie puţin vocea (Gao, gao, stegozaurus) cât să dictez asta, chiar şi la două ore după ce am început (bolnavii stau în pat, sărmanii oameni sănătoşi scriu. Nu ştiu de cine îmi e mai milă.) este faptul că PROTV, care s-a gândit la noi, ne oferă Piraţii din Caraibe (Adică Jack Sparrow, că noi numa pe el îl vedem).
Acum la sfârşit trebuie să îi mulţumim şi lui Cătă ( * Youkito Fangirl 2* - chiar dacă nu vrem ) care, pe lângă faptul că a vorbit cu noi juma de oră în timp ce scriam, pe banii ei ( * Youkito Fangirl 2* - Chiar dacă ne-am rugat de ea vreo trei zile să ne sune, după ce că o mai sunasem şi noi înainte. ) şi ne-a trimis vineri, cât eram în culmea agoniei ( * Youkito Fangirl 2* - nu avem chef nici măcar să ne uităm la Yukito, ce urâât!) mesajul salvator care ne-a scos din durerile plictiselii şi ne-a introdus în starea noastră de perverse obişnuite. Acum încheiem, înainte să se termine Jack. (* Youkito Fangirl 2* - Probabil că ziua de mâine nu va fi importantă pentru că Iru are puterea de a prezice viitorul şi presimte că vocea ei de Gao, gao, stegozaurus se va păstra ( Later edit: Yep, am avut dreptate ) . Legat de asta, eu prezic prezentul mai bine decât Iru viitorul sau Cătă trecutul ).

Dear Reader, please do me right now. On the kitchen table. In your bed. On the couch. Hell, I'll even take the floor in front of the TV. I don't care, I just need you to do me like I've never been done before. Sincerely, Your Homework.
Thx, Kuro Kitsune

Degetul lung să fie cu voi!

*1* http://i44.servimg.com/u/f44/14/74/69/92/untitl10.jpg
*2* http://www.youtube.com/watch?v=Qk_x6TOOlOo
*3* http://i44.servimg.com/u/f44/14/74/69/92/dsc06110.jpg ( degetul lung alaturi de Colonistii din Catan \m/ )
*4* http://i44.servimg.com/u/f44/14/74/69/92/dsc06111.jpg
*5* http://i44.servimg.com/u/f44/14/74/69/92/bscap010.jpg