[ Death Note ] - Succesorul

[Unia]

Disclaimer: Nu deţin nici un personaj din animeul DN şi nu fac profit de pe urma acestora

In sfarsit, dupa atata timp, mi-am facut curaj sa postez primul meu fic pe un site. Nu-i cine stie ce, dar ma chinuia talentul si despre ce sa fie primul meu fic, daca nu despre anime-ul meu preferat, Death Note? Am inecercat sa creez o continuare a actiunii din anime. Dupa moartea lui Light lumea uita de Kira, dar ce se intampla cand apare cel ce vrea sa termine ceea ce a inceput Light Yagami?
Criticati-ma, criticati-ma ca nu ma supar.
Acestea fiind zise, sa incepem.

Succesorul


Prolog

Ma simteam imobilizata in centura de siguranta. Tineam ochii strans inchisi incercand sa scap de durerea ascutita de cap. Ma sprijineam cu fruntea de ceva rece; probabil de un geam. Eram se pare intr-o masina. Am incercat sa-mi eliberez bratul; am simtit o durere ascutita strabatandu-ma din varful degetului mijlociu pana in umar. Auzeam glasuri inabusite undeva afara dar nu reuseam sa deslusec o vorba. Am deschis incet ochii si lumina m-a izbit violent facandu-ma sa-mi zavorasc din nou pleoapele peste ochi. Am incercat sa-mi misc capul pe suprafata rece de care ma sprijineam dar in loc sa o simt lucioasa si alunecoasa s-a dovedit a fi aspra si sa-mi provoace zgarieturi fine pe frunte. Am incercat sa pun cap la cap tot ce simteam si sa incerc sa-mi aduc aminte ultimele lucruri pe care le vazusem sau facusem inainte sa-mi pierd cunostiinta. Am ajuns la concluzia ca eram intr-o masina. Nu mai stiam cum ajunsesem acolo, nici cine o condusese; datorita pozitiei capului mi-am dat seama ca eram pe scaunul de langa sofer, nu la volan. Mai mult ca sigur avusesem un accident, posibil sa ma fi lovit de fereastra din dreapta mea si sa fi lesinat; asta explica de ce era crapata acum. Am mai incercat inca o data sa deschid ochii. Am vazut o lumina puternica si pe masura ce ochii mei se adaptau lumea din jur a inceput sa prinda contur. Vedeam cateva siluete incetosate la cativa metri de masina. Am clipit de cateva ori si am incercat sa ma introc spre stanga. Am simtit cu parul de pe mana mi se ridica si am tresarit usor cand am dat cu ochii de silueta din stanga mea. Avea parul ciufulit si naclait de sange; capul lui se sprijinea de volan. Ciudat, airbag-ul nu se declansase. Avea un pistol in mana dreapta, iar degetul sau aratator era inca incordat pe tragaci. Imaginea acelui om a declansat ceva in mintea mea si am simtit dintr-o data o durere puternica in piciorul drept. Mintea mea o lua razna si am coborat privirea. Ochii mi s-au oprit pe balta uriasa de sange inchegat care se intinsese peste tot pe copasa mea. Nu mi-am putut reprima tipatul de groaza. Am privit speriata in jur. Vedeam inca in ceata si asta ma enerva la culme. Am clipit de cateva ori si am incercat sa strig dupa ajutor. Am vazut siluetele adunate in jurul masinii apropiindu-se. Durerea de picior crestea in intensitate de fiecare data cand incercam sa ma misc. Idiotul ala ma impuscase! Am incercat sa-mi desfac centura de siguranta care imi incorseta pieptul dar fara niciun rezultat. M-am lasat moale pe scaun. Un fel de ameteala ciudata incepu sa ma cuprinda. Imi simteam pleoapele grele de parca cineva atarnase plumb de ele.
- Hei! Ma auzi?Clipeste daca ma auzi!
Am clipit si am incercat sa-mi pastrez ochii macar intredeschisi in continuare. Vroiam sa raman treaza in continuare si sa fiu atenta la ce se intampla in jurul meu. Barbatul care vorbise cu mine striga catre ceielalti “Traieste! Avem un supravietuitor!” si se inderpata spre ei. In timp ce asteptam sa fiu salvata, mi-am rotit privirea prin masina. Oare aveam o geanta, o jacheta, un telefon sau tot ce mai aveam erau hainele de pe mine?Privirea mi-a cazut pe mapa neagra care cazuse intre scaune. Am intins mana si am apucat-o. Eram suficient de captivata ca sa nu ma mai simt obosita, in ciuda sangelui pierdut. Nu am reusit sa deslusec ce scria pe coperta mapei; inca vedeam in ceata. Am rasfoit paginile. Erau pagini intregi acoperite de cuvinte, dar n-am reusit sa le citesc. Pe una dintre pagini era scris ceva cu litere europene. Erau trei cuvinte care ocupau intreaga pagina si trecandu-mi mana peste litere mi-am dat seama cat de apasat fusesera scrise. Sigur persoana fusese furioasa. Pe alta pagina am vazut ceva foarte familiar. Forma simbolurilor, alaturarea lor in modul asta… Era un nume, dar al cui? Sigur mai vazusem asta inainte. Am inceput sa aud sunete confuze si simteam cum pleoapele mi se inchid incetul cu incetul.
- Nu-ti fa griji, totul va fi bine…bine…bine…

__________________
Avand in vedere ca are 42 de randuri, o sa las doar prologul pentru moment, sa vad ce parere aveti si o sa postez in curand si primul capitol. Daca e prea scurt prologul, spuneti-mi si dau un edit ca sa postez si primul capitol. Astept sa vad ce credeti.