Dear Love, where are you?

[Lexxu]

Şi nextul' sper să vă placă! Aştept părerile voastre:3.Lectură plăcută şi Ja nee'.

Capitolul 3.


Derrick P.O.V

Fug disperat pe străzi căutând cu privirea un taxi. Plâng ca un copil mic şi neajutorat. Nu ştiu ce ar trebui să fac.. ce ar trebui să zic. Parcă sunt legat la ambele mâini şi picioare. Nu-s decât un copil orfan acum. Nu mai am pe nimeni... doar Amy, verişoara mea cică. Unde naiba o să o găsesc eu acuma? Trebuie să părăsesc oraşul cât mai repede şi să trăiesc din bani pe care-i am aici 2 ani, până ce voi fi major. Totul e aşa complicat.. zici că-s în filme.
Găsesc un taxi. Ce minune, însfârşit soarta mă ajută cu, ceva.. chiar dacă, e doar un taxiu. Trebuie să plec, cât mai repede de aici. Intru în taxiu, spunându-i omului de la volan să mă ducă la gară. Acesta se conformează, pornind înspre gară.
Nu puteam să mă duc la aeroport, deoarece nu am 18 ani şi nici un însoţitor cu mine. Cei care fac controalele m-ar fi prins imediat şi m-ar fi dat pe mâna justiţiei, ajungând la un orfelinat pentru următori doi ani. Super nu? Dacă toată familia mea, a murit pentru a mă proteja pe mine şi verişoara mea Amy, nu am de gând să mă dau bătut. O să mă răzbun pe cei care i-au omorât! S-a dus copilul inocent care eram, a murit odată cu aflarea veştii despre moartea părinţiilor mei. Nu vreau decât să mă răzbun şi să o găsesc pe Amy, aşa cum m-a rugat Tania. Mă întreb.. Oare ea e bine? sau a murit... Mi-a spus să nu mă întorc niciodată înapoi, însă vroiam să ştiu.. Totuşi mai bine ascult de cuvintele Taniei. O să mă agăţ de viaţă, luptând cu oricine îmi iese în cale. Trebuie să ajung ceva, mare, ca să-l pot găsii pe criminal. Trebuie să intru în anturajuri proaste, făcându-mă şef peste ceilalţi, doar aşa pot reuşi. Deci asta voi face.. Dumnezeu să-mi ajute!
Fără să-mi dau seama am ajuns la gară, iar taximetristul îmi cere bani pentru că m-a adus aici.
I-au ghiozdanul, deschizându-l apoi îi plătesc, plecând. Oare unde să plec? Nici nu ştiu unde ar trebui să fiu acum.. Poate dacă citesc scrisoarea, o să-mi dau seama unde e şi Amy. I-au ghiozdanul din nou, deschizându-l, luând scrisoarea în mână.
Tremur din toate punctele de vedere. Sunt curios ce mi-a scris tata. Sunt.. furios că nu mai e printre cei vii. Privesc atent scrisoarea, făcându-mi curaj s-o deschid.
Oare mă v-a surprinde cu, ceva această scrisoare? Nuştiu.. hai să vedem.
I-au hârtia albă, umplută cu rânduri de cerneală, începând să citesc rândurile scrise de o finţă atât de dragă mie.. care nu mai e.

" Dragă Derrick, îţi urez un călduros la mulţii ani, deoarece când citeşti această scrisoare tu trebuie să ai 18 ani împliniţi. Mă întristez doar când scriu aceste rânduri, că nu pot să fiu lângă tine în momentele rele sau cele bune. Că nu pot să fiu acolo să te ajut cu vreun sfat.. că acum eşti orfan. Ştii eu cred că tu eşti un băiat puternic, şi sunt sigur că vei face faţă tuturor provocărilor.
Acum vreau să-ţi spun că : Nu trebuie să ne răzbuni sau altceva. Nu te lăsa cuprins de ură fiule, altfel această ceartă între familii v-a continua veşnic. Nu vreau să omori pe nimeni, vreau ca tu să fii cinstit, faţă de cei care fac parte din cealaltă familie.
Vreau ca tu să o găseşti pe Amy, verişoara ta şi să vă mutaţi împreună. Ştii cum se spune "unde-s 2 puterea creşte". Vreau să ai grijă de ea ca şi ochii din cap, protejeaz-o şi cel mai important, nu o lăsa niciodată singură.
Vezi tu că lumea e rea şi haină.
Ţi-am lăsat moştenire toate proprietăţiile şi o grămadă de bani, poţi să călătoreşti prin toată lumea împreună cu Amy. Ea ştie despre tine. Tania a dat-o pe verişoara ta, soţului ei în grijă.
Nu ştiu sigur unde se află, dar ştiu că sunt în New York. O să-i găseşti tu. Amy este o fată frumoasă, are părul de un roşu aprins şi ochii albaştrii ca marea. Atât ştiu eu, doar am văzut-o când era mică. Poate s-a vopsit sau cine ştie ce.. în fine.
Vreau să ai grijă de tine, Derrick. Şi îţi mai repet încă o dată, nu te lăsa cuprins de ură, de întuneric altfel o să ajungi ca acei criminali.. Ai grijă de tine! Nu uita.. că eu şi mama ta te iubim mult, chiar dacă nu mai suntem printre cei vi.

Cu drag Kanibal ÅŸi Alissa "


Super tată, scrisoarea asta m-a atins direct la inimă. Însă nu voi renunţa la această răzbunare niciodată! Din cauza acelor criminali am rămas orfan. Singur în lumea asta plină de răutăţii. Îmi cumpăr un bilet spre New-York, aşteptând trenul, care părea că nu mai vine. Sper doar că această seară să nu-mi mai facă "surprize", am avut parte de destule pentru toată viaţa.. însă ştiu că o să dau şi de alte greutăţii.
Fără să-mi dau seama, o lacrimă amară mi se scurge pe chipul meu angelic, ajungând undeva pe ciment. Sunt mai trist ca niciodată în momentul de faţă, nimic nu mai contează, decât ca Amy să fie în siguranţă şi răzbunarea mea. Nu-mi voi lăsa baltă planurile, am de gând să lupt, nu vreau să fug toată viaţa. Pregătiţi-vă jeguri ordinare, o să aveţi de aface cu mine.. Poate că acum sunt doar un copil, dar voi ajunge cineva şi atunci.. o să vedem noi cine e prada şi cine e carnivorul. O să vă mănânc pe pâine, o să regretaţi momentul când va-ţi găsit să vă luaţi de familia mea.
Trenul a sosit, iar eu m-am şi urcat. Destinaţia? New-York. Mă plimb prin compartimente, auzind fără să vreau o conversaţie:
" - Deci ai ucis-o pe bătrână? zicea unul din ei.
- Da bă. Acum nu ne mai rămâne de făcut decât să-i găsim pe copii ăia doi şi să-i ucidem, la ordinele lui şefu.
- Prostule, şefu a zis că vrea să îi speriem, nu să-i ucidem acum! Oricum, a mai zis că vrea să se joace cu băiatul acela. spune altul"

Conversaţia lor mi-a căzut mai rău decât credeam. Cum adică "să se joace" şi cine-i şeful lor? Au omorât-o pe Tania? Ticăloşi!
Mă îndepărtez repede, de acel compartiment, ajungând într-unul mai îndepărtat. Intru şi mă aşez direct pe unul din scaune, în dreptul geamului. Priveam, stelele, mă gândeam la biata Tania, care mi-a salvat viaţa dând-o pe ai ei în schimb. Nu e corect.. de ce toţi oameni la care ţin eu, mor? Nu am făcut nimic greşit..
Aud un răguşit, care-mi întrerupe gândurile. Eram prea încordat, mă speriam din orice, mai ales că oameni aceia erau în aceelaşi tren cu mine. E mult prea stresant... sper doar să nu bănuiască, că-s aici!
- Puştiule, ai nevoie de ajutor? îmi zice o voce răguşită.
Nu ştiu ce să-i zic, dacă era unul de-al lor? Ce mă fac? Nu trebuie să mă las prins, niciodată. Îmi îndrept privirea spre acel "misterios" bărbat. Încep să-l analizez, dându-mi seama că nu poate fi un tip atât de rău.. cred!
- De unde ştii că am nevoie de ajutor? spun eu tremurând.
- Am ghicit. -făcu o pauză- Uite puştiule, eu sunt un adevărat demon, iar dacă vrei să trăieşti trebuie să vi cu mine şi să faci tot ce zic eu. Ce zici? întrebă el.
Demon? Cât de prost crede că sunt ca să-l cred? Demoni nu există... nu am văzut unul niciodată, la fel cum nu am văzut nici un înger. Mi-aş dori să văd, însă cred că e cu neputinţă..
- Crezi că-s prost, omule? Nu există demoni.. acum.. , dar nu apuc să termin că mi-o taie repede.
- Dacă îs om normal, de unde ştiu că nu mai ai părinţi, de unde ştiu că ai o verişoară, de unde ştiu că vrei să te răzbuni, că vrei să-i ucizi.. Haide cu mine, te voi învăţa să te aperi, te voi învăţa că întunericul nu-ţi e duşman, ci prieten!
- Hm.. bine, s-a făcut. Unde mergem? spun eu.
- Într-o mică excursie, în New-York.
- Ok. Spun eu fără să mai pun alte întrebări.. cred că o să aflu mai multe despre acest "demon" pe parcurs..
Dacă el e înstare să mă ajute cu răzbunarea, atunci e binevenit. O să fac tot ce-mi spune el, doar ca să mă răzbun. O să vadă acei criminali de ce sunt înstare..

ÃŽn rai...

- Se pare că situaţia a luat o întorsătură, urâtă aş putea spune.. zice Tania.
- Ce vrei să spui ? De ce? spune Kanibal.
- Uită-te şi tu.. a intervenit Drake! Acum puştiu o să se răzbune, o să i-a în braţe întunericul... o să-l pierdem.
- Nu te grăbi, Tania, eu cred că iubirea o să învingă în final, îmi cunosc băiatul... şi acum singura lui salvare şi pe viitor, e dragostea.
- Să sperăm că v-a alege ce e mai bine.. şi Drake, o să mi-o plătească!"