Dear Diary

[Lexxu]

Draga jurnalule, acum vreo saptamana credeam ca nu exista o zi mai rea dar astazi am vazut ca m-am inselat. Nu cred ca-i posibil sa fie o zi mai rea ca aceasta(sau se poate), in fine. Dimineata de cum m-am trezit(am fost trezita de mama ._.) m-am dus la bucatarie si mi-am facut o caffea. Am fumat o tigara si m-am aranjat pentru liceu, dar pe drum spre "destinatie" mi-am schimbat planurile si am fost in vizita la fosta mea scoala. Acolo, diriginta m-a intampinat frumos si am tot povestit de chestii vechi, traznai si altele(intre timp se tot plangea de durere de masea, saraca). Am revazut o mare parte din profesori, desi cel mai mult m-am bucurat s-o vad pe Mercean, fosta mea profa de matematica(ohh, cate amintiri). Nici intalnirea cu fostul profesor(zis si tapu) de romana nu a fost rea, am tot ras si am vorbit. A venit vremea sa plec si asa a fost. M-am gandit ._. ca e vremea sa dau si pe la liceu. Am luat un autobuz din statie si m-am dus la mall(langa mall este liceul) si nu a durat mult pana ce m-a sunat o colega *Roxi*. Am raspuns cu un "alo" si mi-a zis sa vin repede ca pnm' are nevoie de ajutor la romana, am zis "ok" si m-am dus rapid. Am ajuns in curtea scolii si am tot asteptat sa vina, dar in loc de ea... a venit fostul meu prieten si ne-am cam certat. L-am intrebat ceva in gen "ce cauti aici? " si mi-a raspuns "pai, nu tu m-ai chemat? Roxi mi-a spus ca vrei sa ne impacam..." si eram in mintea mea "ROXI TE OMOR!". Ei bine, i-am explicat lui Tudor ca nu vreau nimic de genul si a inceput sa-mi zica ca imi bat joc de el si dinastea... A plecat. Eu m-am enervat maxim dar nu i-am pomenit nimic Roxanei, nici macar nu am mai vorbit azi deloc. Orele au continuat sa decurga normal si am plecat la ora 1 de la scoala. Am ajuns si acasa, dar mi-am pierdut pofta de mancare undeva prin curtea scolii(ciudat, pentru ca mie mi-e foame mereu cand ajung acasa de la liceu). Am vrut sa fumez o tigara, dar am observat ca am ramas fara... si din nou, m-am enervat. Pfiu' ai mei nu-s acasa si mai dureaza ceva pana vin. In schimb mi-am facut o caffea si in continuare urmaresc animeul Nana. L-am mai vazut dar imi place sa-l revad, din nou si din nou si din nou. Imi place asa de mult, sper ca autoarea sa se insanatoseasca curand pentru a continua cu el nu mai vreau Manga-ul . Pai cam atat, draga jurnalule, multumesc ca m-ai ascultat. Ja ne!

[James Dean]

Draga jurnalule,
Ma intorc astazi la tine pentru a-ti demonstra drama dragostei lui ... lui ... a mea . Am fost la Vama luni,am ascultat acolo,a fost aproape simpatic,Chirila a fost asa cum il stiam,mi-a placut mult postiubire.Totusi,in capul meu nu se poate schimba nimic atata timp cat eu o vad in fiecare zi si cum incearca sa se ataseze de mine ca de un prieten bleg.E apasator si enervant.Cand ii raspund nervos,imi spune ca nu mai vorbeste cu mine.Dar ce?I-am spus eu sa vorbeascsa cu mine?Am inceput eu discutia?Nu stiu inca care dintre noi este mai idiot si mai egoist.Eu,ca vreau sa o am ca pe o iubita indiferent de vointa ei,sau ea care viseaza sa raman prietenul ei de cafea?N-am nici cea mai vaga idee,probabil ca fiecare vede lucrurile cum vrea.Si ce ma deranjeaza mai rau e ca nu ea are multe dintre ganduri,ci simpatica ei prietena(grasa,nu stiu cum se intampla,dar toate ajung la un moment dat cu o prietena GRASA ce stie mai bine ca ea cum sa faca si ce sa faca in legatura cu un baiat)care ii spune exact cum sa se comporte in continuare cu mine.Cand i-am spus ca are o prietena ce poate fii lejer denumita borfet social,n-a stiut ce sa-mi raspunda.Probabil nu stie ce inseamna borfet.Problema ei,pana la urma.Cel mai trist moment in viata unui om este cand stie ca persoana iubita nu poate simti reciproc ceva pentru el.Un moment absolut interminabil,ce atunci cand apare te duce cu gandul - cel putin pe mine - la univers.Te gandesti ca este un moment infinit,un moment ce o sa te inconjoare toata viata.Si nu stiu cum se intampla,dar in viata unei persoane ce se afla in situatia asta nu exista decat doua mari tipuri de persoane ce il inconjoara(dar niciodata aia de care are nevoie,evident).Grupul ala de oameni care iti spune ca nu conteaza,ca nu e Ea ultima,si cealalta grupa,grupa care te vede la pamant,depresiv,care te vede mirosind a bautura si abia asteapta sa te vada cum cazi.Cand ajungi in momentul asta,cealalta grupa de oameni uita de tine.Daca inainte,cand erai zambitor si glumeai cu ei,ramaneai un amic,acum,cand stiu ca esti pur si simplu inapt de glume si ai nevoie de sprijin dispari.Dispari din tot ce inseamna viata lor si ramai singur.Si cand ramai singur,trebuie sa fii un Eliade sau un Raskolnikov.Trebuie sa gasesti ceva de care sa te tii,o ultima creanga,o ultima piatra care sa te ridice iar la suprafata.Si cand te ridici la suprafata,brusc,subit,uiti.Cand o sa cazi iar,o sa te gandesti - din nou - ca asta e prima ta experienta de genul.Ce fiinte oribile suntem.Daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,asta inseamna ca si Dumnezeu a trait o data ce traim noi cand ramanem singuri?Probabil ca nu .
Cand o sa ma intorc aici,poate ma intorc fericit.Cand o sa ma intorc aici,poate o sa-ti povestesc cum mi-am gasit fericirea si o sa ma gandesc cat de penibil am fost.Cand o sa ma intorc aici,poate Ea,Diana,nu o sa mai conteze deloc si o alta prezenta feminina o sa ma acapareze.Vreau sa fiu iubit si sa simt asta.

Pa,jurnalule.

[Lexxu]

Jurnalule, din nou trec pe aici. Ma bucur ca esti aici disponibil pentru a ma asculta din nou. Astazi a fost o zi destul de aiurea. M-am uitat toata ziua la un anime si am lenevit. Cum m-am racit am stat toata ziulica acasa si m-am 'batut' cu durerile de cap. Ehh, e ceva si asta. Am palavragit pe messenger cu prietenul meu cel mai bun si, se pare ca maine ne vom vedea. Era si cazul, au trecut ceva zile de cand nu l-am mai vazut. Mi se facuse dor de el... Heh astazi am vorbit de asemenea si cu o amica, care mi-a marturisit ca ma vorbea pe la spate cu baiatul pe care l-am iubit mai mult ca pe orice/oricine. Astazi mi-am gasit insfarsit forta necesara ca sa las in urma tot ce a fost si orice fel de sentimente purtam pentru el. Au tot vorbit ca eu nu dau semne ca as vrea sa ma impac cu el. Dar cum sa dau semne de asa ceva? Cand... el este impreuna cu altcineva? Am ales sa nu ma bag si i-am urat toate cele bune din partea mea. Mi-a spus ca m-am racit mult fata de el, dar cum altcumva? Ce si-ar dori? Sa salivez dupa el sau sa fiu ca orice proasta dupa el? Nu multumesc, eu nu sunt asa. El si-a ales pe cine a vrut si eu am ales sa nu ma bag. Consider ca asta e cel mai bine pentru amandoi, sa ramanem 'prieteni' desi daca ma intrebi pe mine asta este cam imposibil. La noi e bine o zi apoi nu mai e ok, pentru ca din nou se instaleaza tacerea peste amandoi. Eh, asta e viata. M-am decis insfarsit sa-mi caut un profesor de muzica si sa invat sa cant la chitara + voce. As putea inainta pe acest domeniu. In momentul de fata visul meu este sa devin o cantareata de rock sau punk. Stiu, este doar un vis, dar... mi-am gasit vointa de a-l face realitate. Cu vointa poti orice. Asa ca, o sa las prostiile deoparte si dragostea si o sa-mi vad de scoala. Dupa ce o termin o facultate nu ar strica. Pff, pai cam atat am sa-ti spun astazi jurnalule. Ma duc sa ma bag in pat, acum. Mi-e putin rau si cred ca o sa adorm imediat. Multumesc, ca m-ai ascultat. Ja ne.

[Daria v2]

Draga jurnalule,
Astazi am dat teza la romana, mi-am facut blugii trena de sters pe jos si am facut o baie fierbinte. Acum mananc cirese si ma joc CastleVille si ma plictisesc de moarte. Toata ziua am fost o lazy cat ce nu si-a gasit de lucru, si cand ma gandesc ca maine trebuie sa ma trezesc ca sa-mi fac tema la mate imi vine sa-mi smulg parul din cap. Ma uit la Focus Monden din lipsa de ocupatie si-mi vine sa-mi smulg parul din cap - da, again - pentru simplul fapt ca nu-i deloc interesant. Ma oftic ca ieri nu am putut sa ma uit la MasterChef pentru ca am uitat si cam atat. Da, sumar, dar ma doare burta de-mi vine sa ma dau cu capul de pereti.
See you later, bye.

[Unia]

Dear,

De o saptamana ma simt ca naiba de obosita si plictsita. Am lucrat la un studiu de caz idiot (care mi-a iesit genial, de altfel) tot week-end-ul trecut si n-am apucat sa ma odihnesc ca lumea, iar in timpul saptamanii n-am nicio sansa sa ma culc mai devreme de miezul noptii. Nici nu ma chiniui sa intru in discutii cu colegii sau sa ma mai rog de prietena mea sa mai iesim prin oras, pentru ca simt ca am obosit sa mai socializez cu oamenii. Vreau mereu sa merg acasa si sa scriu sau sa ascult muzica si creez lumi perfecte de una singura. I-am promis unui fost coleg de clasa ca il mai sun, dar a trecut deja o luna si bineinteles ca nu l-am sunat. Urasc sa sun oamenii si cu cat trece mai mult vremea, cu atat pare mai ciudat. Totusi mi-e dor ca naiba de el si sunt convinsa ca zilele astea ar fi fost putin mai fericite daca inca mai era cu mine in clasa. Ma simt oribil cand ma gandesc ca era singurul baiat cu care chiar imi placea sa discut si acum numai este. In fine. Eu sunt o ciudata pentru ca nu stiu sa imi fac prieteni si apoi ma plang ca sunt singura. Si imi lipseste Anatomia lui Grey. Si iarna. Si cat de simple erau lucrurile in clasa a zecea, cand ma gandeam ca mai am inca doi ani buni de liceu. Acum ascult melodiile de la Eurovision de anul trecut, pentru ca imi aduc aminte de vremea aia faina. Singura perioada in care chiar am fost fericita.

[DeDal N.]

Dear.

Astazi a avut loc predarea cheii si eu ar fi trebuit sa fiu acolo, deoarece, ei bine, mai am un an pana termin liceul. Si cand ma gandesc ca vroiam atat de mult sa cresc, sa ma maturizez...in fine. Nu am fost astazi la scoala in primul rand deoarece m-am trezit tarziu. Nu destul de tarziu incat sa pot folosi asta ca pe o scuza dar totusi o sa o folosesc. Am facut putina ordine pe aici, am terminat toate sezoanele din 'Two and a half man' si vreau sa termin si cartea apoi sa ma apuc de alta. Mai am nevoie de cateva note dar sunt in regula. Nu ma stresez in legatura cu ele dar diriginta mea o face si asta ma calca putin pe nervi. De ce ii pasa ei mai mult decat mie. De fapt oricat de putin ii pasa, tot e mai mult decat mie, asta e sigur. Si la fel e si cu parintii mei.
In rest, imi vine rau cand ma gandesc ca vine vacanta de vara, chiar daca e mai scurta. Sper sa reusesc sa ma angajez si sa mai fac o schimbare sau doua la mine. Si sper sa ma intalnesc cu Ama mai des, de fapt, mai rar decat o facem acum nici ca se poate. In rest, totul e perfect si groaznic de plictisitor si normal.

[Alicia]

Draga jurnalule,
Azi a fost o zi foarte aiurea. Dimineata am fost singura, cam pana la 12. Am avut o stare de energie tampita si eram toata un zambet pana cand a trebuit sa plec la scoala. Dupa ce ne-au tinut doua ore afara in soare pentru ca a fost consilu' am putut in sfarsit sa intram in scoala, adica pe la 3. Normal cu nu a venit nimeni la noi sa facem "ore". Doar dirga care a spus ca anul viitor sa ne ia cine o vrea ca ea nu ne mai suporta. Nu ca ne-am fi suparat, nici noi nu o suportam. Dar totusi o inteleg, a fost un an foarte haotic. De la batai cu mere pana la ruptul bancilor -care eram noi la inceputul anului- si cornizei.
Ma rog, dupa ce am scapat de ea am ramas singuri in clasa. Au inceput unele sa planga ca vezi Doamne una dintre ele pleaca vara asta nu stiu unde naiba, a fost primul moment din zi cand am ras ca o nebuna pe ziua de azi. Dupa ce s-au calmat spiritele si ne-am plictisit -diriga ne spusese sa ramanem in clasa- ca niste copii idioti am inceput sa controlam listele telefoanelor si sa sunam oamenii cu numar ascuns. Mda, si mai multa plictiseala. M-am carat de acolo cat de repede am putut si am ajuns acasa. Casa dulce casa. Am facut un lucru pe care nu credeam ca il voi face curand : am facut curatenie generala cu sor'mea in camera. Am ras, ne-am distrat, si dupa ce am terminat ne-am uitat la ultimele 3 episoade pe care le mai aveam de vazut din Supernatural. Trist, era sa plang cand au ars sticluta care il mai tinea pe Bobby fantoma acolo .
Pe la 7 a inceput sa ma doara ingrazitor capul -nici acum nu mi-a trecut-. Chiar azi am terminat pastilele si mama mi-a adus altele, mai multe. Urasc sa iau pastile!
La 10 mi-a revenit inspiratia pentru desen si m-am apucat sa fac un desen foarte dulce cu solistul din Green Day. Nu sunt prea multumita de rezultat, dar mi-am primis ca il voi retusa maine.
O veste buna este ca m-am hotarat sa fiu din nou activa pe forum -daca am fost vreo data-. Iei.
Cam atat jurnalule, pe data viitoare.

[Lexxu]

Draga jurnalule, am venit din nou aici sa te deranjez cu intamplarile mele. Dar, cum nu poti sa-mi comunici nimic, vei sta si ma vei asculta ca deobicei.
Ieri a fost o zi destul de nasoala. Am fost ascultata la chimie, inclusiv astazi si tot nu m-a trecut. Idioata aia o sa regrete daca nu ma trece. Stiu ca nu-i face placere prezenta mea, si nici mie a ei, insa va trebui totusi sa incerc macar, sa... comunic, cu ea. Asta a fost problema mea, la scoala. Acasa am inceput sa strig la mama fiindca isi baga nasu in chestile mele, si nu-si vedea de treaba ei. Dupa ce s-au mai calmat spiritele pe aici am mai stat pe zup si-am ras pana la un punct. Fara sa vreau am zis ceva cam dureros pentru un anume user si-mi pare rau. Probabil o sa-i trimit imediat un PM, cu scuzele mele. Ahm, am trecut pe la mormantul lui Paul daruindu-i un buchet de trandafiri rosi(asa cum ii placea lui...) si am incepu sa vorbesc cu el ca de obicei. Poate ca restul oamenilor de acolo ma credeau o ciudata, dar... tot timpul cand sunt acolo ma simt libera sa spun ce ma chinuie, sa-mi exprim sentimentele, durerea... sa-l vad pe el langa mine, ca si-n vise de altfel. Durerea face parte din viata si viata face parte din durere, "toate trec asa se spune' da nimic nu trece fara sa lase urme" - cam asa ceva. Dupa ce m-am intors acasa m-am dus pe balcon, incepand sa privesc cerul, meditand la fraza pusa in ghilimele. Oameni ce-au pierdut persoane importante devin distanti si reci, nepasatori si indiferenti - asa mi-a spus o prietena buna, dandu-mi impresia ca se refera la mine. Probabil. Inca imi amintesc inmormantarea bunului meu prieten. Pe atunci credeam c-o sa ma inec de la atatea lacrimi varsate, nopti nedormite si regrete... durere. Probabil ca atunci mi-au secat toate lacrimile si caldura sufleteasca. Inafara de prietena mea cea mai buna nu mai am legaturi asa puternice, nici macar cu familia. Pe restul i-am indepartat. Sincer, nu as mai suporta inca o durere asemanatoare de a pierde pe inca cineva. Sper sa am destul timp asta-seara sa vizitez si mormantul lui Has si sa-i las si lui flori si sa aprind o lumanare.
Astazi a fost o zi destul de urata. Am fost ascultata si la mate si chimie, la fizica am dat test(am copiat uni de la alti) si tot nu mi-am revenit deloc. Mintea imi zbura tot mai departe si mai departe. Mi-am amintit de vechi prieteni, de vechi colegi, de clipe petrecute cu cei trecuti in nefiinta si tot nu-mi pot da seama de ce a trebuit sa se-ntample o asemenea nenorocire ca sa ma schimb asa. Mai bine muream in accidentul ala, de anul trecut... si asa, a fost o minune ca am scapat doar cu dureri de cap pe viata. Multumesc, ca m-ai ascultat jurnalule. Tot timpul pot conta pe tine.

[Lia]

Dear Batman,

It is not in my nature to sit with you by a cup of tea made by lovely old Alfred. Have I ever mentioned how much I dislike tea? No, probably not, otherwise you would've offered me coffee. I've had a few crappy months at work, I'm tired of this bullshit to be fairly honest, ten hours + a day, six days a week and the salary doesn't even add up to paying my schooling debts.

I've postponed my exams and I'm trying to change jobs, bouncing two at the moment. Hopefully I'll be getting my holiday in November, and when I'll be on Oasis of the seas and stopping in the Canary Islands, Barcelona, St Thomas and going Transatlantic to Florida where I'll visit Busch Gardens, Sea World and Disneyland, I'll give the highway salute to all those happy f***s leading their happy little lives. I might even get Shamu to say f' off to them as well.

Ain't it brilliant?

Then I'm gonna work for Royal Caribbean for about 2 years, do my Divemaster course, go to the American Academy and then off to Kent.

Sounds good to me.

On the other hand, I wish I could see everybody and not be stuck on this dreadful little island... I miss my friends. I'm tired of seeing spoiled brats getting everything they want for free, while I always have to work for everything that I own and even then the money isn't enough. I wish I had the money to go see my Dad in Spain, and Chuck and Jo in England and everybody else in Romania...

Can't wait to see Mada in September.

[Chriss]

Dear Diary,

Citesc manga (Katekyo Hitman Reborn) si sunt foarte nervoasa pt ca pana si imaginile mi se incarca al naibi de greu din cauza nenorocitei de viteze a internetului (12 - am modem). Lasand astea deoparte sunt foarte a venit vacanta, desi am suta de teme T-T trebuie sa fiu happy. Bye Bye clasa a 9-a, cu colegele din spate care erau si sunt niste pitzi, (au ramas repetente, evident). Asta inseamna ca sunt locuri libere in clasa si la anul voi avea colegini noi, interesting.
Naw...incerc sa raman calma si nu prea reusesc (am doi frati care tipa tot timpul, why me?? T^T). >.> my big sis cook pancakes

I'm going to eat, leater!