Dear Diary

[James Dean]

Draga jurnalule,

Dimineata cand ma trezesc vreau sa fumez o tigara si sa-mi beau cafeaua ca intr-unul din cantecele lui Chilian sau Vama Veche.Pacat ca nu fumez,asa ca nu pot sa simt depresia asa cum ar trebui.Simt depresia ca un amalgam de sentimente ce ma coplesesc si se aduna fara un motiv clar.Simt depresia pentru ca mi-am expus sentimentele in cel mai prost moment,in cel mai nasol moment,in momentul cand deja eram prins in alte probleme.Atunci,cand realizezi ca in momentul ala esti inutil iar persoana pe care o iubesti(nu-mi place iubita),iti spune cu o sincera vrajeala ca ea nu e frumoasa ta adormita.De ea o sa uiti peste cateva luni iar tu o sa-ti revii la viata ta.Nu stiu exact cine ma crede,dar Eliade sigur nu sunt,iar ea sigur nu e Maitreyi iar partea sociala nu exista in povestea noastra(desi,personal,as vrea sa zic a mea,dar oricum ea nu o sa citeasca ce scriu eu aici,asa ca zic a noastra).Ce moment trist cand tu ii explici ca de fapt totul este o pacaleala a ei prin care te face sa te simti bine,iar ea iti spune ca tine la tine dar nu te iubeste.Un barbat nu poate sa inteleaga chestia asta,avand in vedere ca in mintea lui(deci a mea),nu exista decat doua sentimente banale ce apar atunci cand nu are nevoie de ele.Iubire si ura.Nu exista altceva in creierul meu golit de substanta si construit pe seama unor teorii ce nu exista decat pentru mine.Bineinteles,femeia,ideea de femeie,iti va explica intotdeauna ca ea poate fii uitata,dar tu nu vrei sa o faci.Ca indiferent ce o face,dupa ce te vede in cel mai penibil mod,cu cearcane si cu lacrimi in ochi cand te uiti la ea,ea iti va spune un sincer "imi pare rau",iar cand tu o vrei intreba "pentru ce iti pare rau?",tacerea aia prosteasca ce se pune intre doi copii care nu se cunosc se va interpune intre noi si vom gasi un punct pe perete mult mai interesant decat discutia intre noi doi.Noi doi,oricum,nu ne-am sincronizat niciodata.Cand eu plecam,tu veneai.Cand eu te cautam,tu nu vroiai sa ma vezi.Cand tu ma cautai,eu nu vroiam sa te vad.Imi asum fiecare greseala pe care am facut-o in lunga mea experienta de viata,iar tu iti ceri scuze pentru tot ce nu ti s-a intamplat.Cand iti spun ca esti egoista,tu imi spui ca nu e asa.Cand iti spun ca tu te-ai inconjurat doar de oameni care vad ce vrei tu sa vezi,imi spui ca am dreptate.Cum esti pana la urma?Tu, pretioasa femeie,ce imi oferi toate sentimentele ce pot fii traite de mine intr-o galeata ce mi-o arunci in cap fara nerusinare si de care nu ma mai pot usca?Tu,floare de iris,cum vrei sa te mai vad in fiecare zi si totusi sa nu ma uit la tine?Cum vrei sa stau in acelasi loc cu tine ?Imi ceri imposibilul si nu-mi oferi alta varianta.Cand ti-am spus ca daca as putea,as lua o pastila si as uita tot ce stiu despre tine,mi-ai spus sa nu vorbesc asa.Cand ti-am spus ca te iubesc si ca tu meriti sa fii iubita,mi-ai spus ca nu te cunosc.Si totusi,tu ai incercat mereu sa-mi spui ca ma cunosti si ca merit altceva.Am impresia ca am auzit asta intr-un cantec prin anii 90,o mizerie de cantec ce sper sa nu-l mai ascult pentru a nu vomita ce am mancat pana acum.Plang o data la 10 ani si atunci plang saptamani intregi.Ce moment trist pentru mine,draga .Draga,vreau sa mai scriu o data chestia asta,dupa ce ti-am spus-o de nenumarate ori si tu mi-ai spus ca sunt beat.Cu ce ma imbatasem,cand eu nu bausem decat apa?Cu tine m-am imbatat iar acum nu pot sa trec de mahmureala.Am uitat ce vroiam sa-ti scriu,acum mi-am adus aminte.Te iubesc,Diana.


P.S. Acest post nu trebuie citit decat in cazuri de monumentala plictiseala,nivelul de confuzie este atat de mare incat nu o sa stiti niciodata despre ce scriu.In plus,cu un oarecare nivel de amuzant ce ma face sa bufnesc in ras,nu ma cunoasteti.

Va salut,dragi copii,Razvan.