Dear Diary

[Fata cu par de foc]

[melodrama]
Strainule,
daca dupa atata amar de vreme si atata iubire ce ne-am impartasit-o. Daca dupa toate rahaturile pe care am incercat sa le fac ca sa te simti fericit. Daca dupa bataile de cap sa iti gatesc briose cand erai bolnav, daca dupa carticica pe care am stat in secret sa ti-o fac, daca dupa ce mi-am stors creierii sa fie bine si sa te ajut la greu. Daca dupa toate momentele in care incercam sa nu-ti lipseasca nimic si sa ma stii alaturi. Daca dupa tot ce ai incercat si tu pentru mine. Daca dupa toate starile nasoale si toate momentele in care ma chinuia trecutul, pe care am incercat sa le depasesc pentru tine, provocate tot de tine. Daca dupa ce furtunile dintre noi ne aduceau tot mai aproape. Daca dupa ce am incercat sa-ti completez tot ce-ti lipsea. Daca dupa tot ce am gresit, si totusi te-am iubit mai mult ca oricare alta. Nu merit un rahat de ,,salut!'', pentru mine poti muri. Numai asa te-as putea ierta...
strainule!
[/melodrama]

Una peste alta, acusea beau o bere, astept sa mai vorbesc cu prieteni si sa fac pregatirile pentru a pleca la mare. Atata doar ca ma preseaza timpul, trebuie sa ma apuc odata de invatat. Si sper sa treaca repede a 12-a, deja simt ca-mi ajunge pana in gat. Si sper sa ma angajez la toamna, ohgod!ohgod!ohgod!

[Lexxu]

Off: Daca tipu' ala nu-ti da nici un amarat de salut e mai rau decat un rahat. Stai linistita si eu is in aceeasi situatie, insa la mine a fost doar o relatie de amicitie foarte intensa care s-a spulberat.

On:

Jurnalule,


De ce esti atat de idiot incat nu poti sa vorbesti cu mine si nu de mine? sau poate ai impresia ca unul din prieteni mei o sa vina alergand la mine sa-mi spuna vorbele tale si eu o sa-ti sar in brate, hah? Nu dragule, asta nu o sa se intample. Prieteni mei imi spun ce tot indrugi tu de persoana mea pe acolo insa, dupa ce mi-ai trantit usa in fata de doua ori, nu o sa-ti sar in brate. Tu ce naiba crezi?! Ca o sa vin eu cumva sa-ti cer scuze? Asta-i buna. Tu ai gresit tu iti ceri scuze. Eu am facut-o deja, si mi-ai dat un sut in fund. M-am saturat de orgoliul ala pe care-l deti. Intr-un final o sa ramai singur si o sa-ti dai palme. Si asta numai din cauza ta. Nu inteleg ce dracu' ai patit de te comporti asa. Deja au trecut 2 luni de cand nu ai mai vorbit cu mine. Ce dracului e in capul tau?!?! Obisnuiam sa-mi pun intrebarea asta in fiecare zi, da' sti ce? Vezi-ti de viata ta si eu de a mea. M-am saturat sa ma mint singura , asa ca descurca-te. Ce mod frumos de a incepe o dimineata, nu? Pa-pa.

[Chriss]

Lexxu...you...scare me a little bit...

Dear Diary

O zi obisnuita ca toate celelalte in care ma i-au la pumni cu frate-miu pentru ca a bagat javra sora-mii in camera mea. Acesta si-a lasat balele pe desenele mele, pe care le las mereu intr-un colt al camerei pe podea pentru ca sertarul e deja plin. De obicei le puneam intr-o cutie dar saraca a sfrarsit prin a fi sfasiata de catre potaie (asemenea presului de la intrare si a doua perechi de papuci, care culmea, erau ale mele). Damn the stupid dog... acum stiti de ce urasc cateii, in special cei pufosi, maro, energetici, cu stofa de soprana si cu botul mereu umed. De ce n-a putut sora mea sa isi ia o mîţă lenesa, care doarme toata ziua sau un papagal care sta mereu in cusca T-T. Acum trebuie sa imi concep planul malefic prin care sa ma razbun pe frate-miu si sa o comving pe sora mea si pe mama sa scape de javra...how can I do this...?

[Kyandi.]

Dear Diary ,

A fost o zi plictisitoare, si incontinuare e asa .. ca toate celelalte zile. Linistita. Poate pana la un moment-dat, cand m-am certat cu unii prietenii foarte buni, din cauza comportamentului unui baiat, mai nebunatic si pervers, care uneori ma enerveaza, dar de la un timp .. am inceput sa-l plac, si ma sperie acest lucru. De obicei, suntem doar doi amici simpli, care se vad zilnic doar asa, doar din plictiseala care se joc carti si altele, suntem mai copilarosi, suntem o gasca unita .. dar azi a fost diferit. Nu puteti sa va dati seama, cat de trista m-am putut simti azi din cauza asa zisului .. " friend ".
Poate eu sunt prea egoista, poate prea indiferenta, las' lucrurile sa vina asa .. pur si simplu, pe tava si ma astept la mai multe de la viata. Dar nu e vina lor .. intr-un fel sau altul. Cred ca eu gresesc mult, nu-mi dau seama .. si pierd increderea celorlalti, care ma cred .. ciudata. Oricum, tu, tu esti singurul meu prieten, ajuta-ma, fa ca tot sa revina la normal ! Mi-as fi dorit azi, sa nu fi iesit afara deloc, sa fi stat in casa .. pierzandu-mi vremea pe net, la tv ..

[Lexxu]

Dear diary,

Astazi a fost o zi obisnuita si plictisitoare precum si celelalte. Am auzit-o pe sormea cum tot plange, mama care tipa pe mine ca nu mamanc indeajuns, prietenu-so, eh asta nu mi-o reprosat nimic azi. Ar mai fi si prieteni mei care tot ma suna si-mi spun ca i-am cam ignorat. Mda. Ce sa faci? Cateodata nu ai chef de nimeni si de nimic. Momentan, asa-s eu. M-am plictisit sa ies afara si sa aud fel si fel de chesti sau sa joc basket, ceea ce e ciudat venind din partea mea. Nu astept deloc Toamna. Ba chiar am ajuns s-o urasc. Se apropie cu pasi rapizi si cu ea... la fel si plecarea ei. Prietena mea cea mai buna... atatea amintiri impreuna, ca nu pot sa le enumar. Singura persoana care nu m-a dezamagit nicicand, care a stat cu mine mereu, in orice clipa. Da, ea. Sincer ma simt singura stiind ca o sa plece si nu se stie sigur daca o sa se intoarca, dar nu am ce face. Ma bucur ca o sa-si inceapa cariera insfarsit. Ii doresc tot binele din lume, chiar daca nu o sa ne mai vedem niciodata(ceea ce e imposibil). Dupa capu' meu, is instare sa fug de acasa doar s-o vad, nu conteaza ca e vorba de Bucuresti si sunt atatia km de strabatut. Nu asta e important. Sunt instare de chestia asta si gata, si ea o stie prea bine. Poate si din cauza asta mi-a facut o promisiune(?). Sper si sa nu mai intre in belele cum facea de obicei. Heh, o iubesc mult pe fiinta asta si nu stiu ce m-as face fara ea. Restul zilei a decurs lin, ceea ce m-a lasat intr-o plictiseala profunda. Cea mai frumoasa clipa din ziua asta a fost momentul cand am discutat cu ea. Nu stiu ce sa mai spun... deci, cred ca inchei aici. Ne mai vedem, jurnalule!

[Aggie]

fuuck this.^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

[Ana]

Draga jurnal scump,

Mereu de cate ori am vrut si am incercat sa iti scriu, am esuat. Nu m-a pasionat niciodata sa imi scriu fiecare dorinta si problema intr-un jurnal. Dar astazi ma simt bine si vreaus a iti scriu.[omul invizibil]. Astazi am o dispozitie buna, nu mai stiu ce este plictiseala. Postez, incerc sa fiu activa si ma simt bine facand asta. Acum lucrez la un tutorial pentru Chibi [cred ca i-ar trebui totusi alt nume]. Problemele mele in familie care nu doresc sa le detaliez unui jurnal, s-au rezolvat in mare parte si asta ma bine dispune. S-a amanat plecarea mea de aseara spre oras, acum fiind la tara sa imi ajut bunicul cu treburile de aici si sa stau cu verisoara mea Larisa. Bunica este plecata impreuna cu mama la matusa mea din Italia care tocmai a nascut un baietel dragut. David. L-am vazut in poze jurnalule si este foarte mic. Speram ca saptamana asta sa pot ajunge si eu in Italia sa il vad, dar aman pentru Septembrie cand va avea loc botezul.

Ma simt mult mai bine acum si urez jurnalule, tuturor sa se detaseze de plictiseala sa isi caute ocupatie. Devine o boala cu timpul. Jurnalule inchei si nu cred ca voi aparea curand sa iti scriu din nou. Va plictisiti? Postati, cititi, desenati, iesiti afara, vedeti un film. Viata iti este data sa fie traita nu irosita prin plictiseala. Nu aveti unde sa postati, nu aveti ce sa cititi sa desenati etc, incercati sa gasiti si unde. Nu exista "nu am unde" sau "nu am ce". : ) Deci atat jurnalule.

off: Nu stiu ce m-a apucat. :-|

[Rain]

Dragul meu jurnal,

Cred ca e a doua sau a treia oara cand iti scriu.
De dimineata planurile mele au esuat. Trebuia sa plec la Craiova cu parintii, insa tata nu s-a simtit prea bine, asa ca am dormit cam pana la 1, din pacate. Ziua a trecut incet, spre deosebire de altele. Cand ma gandesc ca mai e o luna din vacanta (mi se pare putin) si eu nu am facut mai nimic din ce mi-am propus, oftez in continuu. Unde mi-a disparut acea vointa de acum un an? *sad smile*
Am mai postat pe Zup, am mai ascultat muzica, am stat pe facebook si nimic nou. Pana si terminarea bratarii am amanat-o pana mai pe seara sau pana maine.
Tastatura mea a luat-o razna; a picat suc pe ea si butoanele s-au limit, asa ca o folosesc pe a tatalui. E "minunata". Trebuie sa o lovesc cu atata putere ca sa scrie ceva... Great!
Ne vedem maine, probabil, daca nu uit din nou sa scriu aici.

[Niska]

Dear diary,

People always ask, "Do you still like him?'' Honestly, I don't really know.
But I do know there's just something about him I can't let go.

[Fiction]

We meet again, virtual diary.

Forumul imi indica ca am mai scris aici candva, asa ca, fiind curios din fire, am luat thread-ul la puricat si-am dat peste postarea mea din 2 noiembrie 2011. Inainte sa citesc si sa vad concret ceea ce contine, aveam in cap cam la ce se refera. In orice caz, groaznic. O perioada de foc din timpul scolii, cu zeci de lucruri de invatat si de facut, timp insuficient parca, dureri de cap si stres. Acum, in vacanta de vara, nu pot sa reinviu cu exactitate acea emotie terifianta, nici nu-mi doresc asta, totusi simplul gand ma infioara - asta cu atat mai mult cu cat nu mai e mult si incepe scoala. Momentan sunt rezervat in ceea ce priveste clasa a noua si ce tine de ea, nu pot spune ca nu am emotii; incerc, cu toate acestea, sa fiu optimist si sa las la o parte gandurile negre. Nu poate fi naiba atat de negru, pana la urma.

In ceea ce priveste vara asta si perioada prin care am trecut in ultimele luni de zile si care s-a incheiat intr-un mod dramatic acum cateva zile bune, pot afirma ca-mi pare rau ca au trebuit sa se intample toate astea. Serios, nici acum, ca stau sa ma tot gandesc minute in sir, nu-mi dau seama de ce una, de ce cealalta si cum am putut fi atat de orb si inflexibil la rugamintile insistente ale persoanelor din jur care se indoiau de tot ce se petrecea. Ramane doar sa ma conving de ideea ca bunul Dumnezeu a vrut sa-mi ofere o lectie de viata si sa-mi arate mai multe lucruri de care sunt pe deplin constient acum. Lectia mi-am invatat-o, chiar daca inca mai exista remuscari firesti. Nu doresc asa ceva nimanui, iar eu nu o sa mai trec prin asa ceva niciodata pentru ca nu sunt prost, jurnalule. Nu trec peste asta fara sa le multumesc prietenilor si oamenilor apropiati care au fost alaturi de mine pana in ultimul moment si care, la final, m-au ajutat sa trec peste anumite momente nu tocmai placute. Regret ca inca mai exista persoane oarbe care se afla in situatia mea, in sfera de actiune a aceluiasi individ, care refuza sa vada adevarul. Dar asta este, in viata mai trebuie sa te dai si singur cu capul de anumite situatii ca sa vezi ca nu e bine si ca drumul apucat nu duce nicaieri. Ma face sa ma gandesc la ideea ca uneori trebuie sa inchizi usi, nu din orgoliu, ci pentru ca nu duc nicaieri.

Acum, ca am pus un punct si am inceput un alineat nou, trebuie sa repar si anumite chestiuni de care, se pare, mi-am batut joc in tot acest timp de ratacire si orbire sufleteasca de care inca incerc sa scap. Sper doar ca voi reusi sa revin la bunele relatii cu toata familia, cu unele persoane pe care s-ar putea sa le fi ranit in ultimele 8 luni si, cel mai important, sa-mi recapat comuniunea frumoasa cu Dumnezeu pe care am distrus-o din cauza unor lucruri pe care nu doresc sa le mai mentionez vreodata. E greu, uneori tare greu.

Revenind la un oarecare prezent, sunt multumit de faptul ca azi vremea a avut o tentativa de imbunatatire, a plouat cat de cat si norii au brazdat cerul pe parcursul intregii zile. Sper ca asta sa se mentina si maine, duminica, chiar daca meteorologii spun ca temperaturile tind sa creasca din nou. Detest asta... si ma intristeaza gandul ca din nou vom avea parte de o vreme relativ caniculara si fara precipitatii. Abia daca au cazut cativa stropi peste Brasov, ca se si duce totul. O vara incredibil de secetoasa, sper doar ca toamna sa nu fie asa. E singurul lucru pe care-l mai cer acum... Azi am fost si la bunica si m-am inveselit un pic, m-am jucat cu adorabilul ei catelus, am mai si citit din Padurea spanzuratilor (am ajuns la jumatate cu ea, m-am intins si am fost si lenes, puteam s-o termin de mult timp. De placut imi place, insa nu o gasesc extraordinara. Totusi, sunt increzator ca va aparea ceva pana la final care sa-mi schimbe opinia) si am mai si dormit cateva ore.

Nu stiu ce voi face maine cu siguranta, insa in cap am multe. Trebuie sa imi continui comentariul pentru concursul de pe zup, sa scriu poezia pentru duelul cu Arya, sa mai citesc, sa scriu pe blog, sa scriu la povestea pe care i-o voi face cadou bunei mele prietena Anna de Adormirea Maicii Domnului si tot asa. Sper doar ca viitorul sa nu-mi mai rezerve surprize neplacute pentru o perioada, mi-a cam ajuns cu ele.

Acum ca m-am descarcat, o sa trec mai departe. Poate am sa mai scriu aici.
Rares~