De la zi la noapte

[Ryuu]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Nu fiti prea duri.

DE LA ZI LA NOAPTE

<< Inainte de a porni pe drumul meu am avut un vis absurd. Totul era alb-negru , iar pata de culoare era data de sarmana fetita cam de 11 ani. Ma privea , asemenea facand si eu. Nu imi puteam lua ochii de la ea , de la hainele sale -mai bine zis zdrente- , ochii ei mari si negrii parca cereau o mana de ajutor , o imbratisare -pe care nu a avut-o de ceva vreme- parul ei blond cadea in valuri peste umerii goi. O pata de noroi ii completa chipul ei ca de inger. Mi-a dat seama ca ea nu a fost niciodata ingrijita cu adevarat de mama ei. Mi-am dat seama de acest lucru chiar din prima clipa cand am zarit-o in fata mea >>

*1*

-Acum voi pleca , mama. Sa nu-mi simti lipsa. Ma voi intoarce repede.

Baiatul in varsta de 18 ani pleca la drum. Nu a izbutit sa mai arunce o ultima privire spre casa parintilor , intr-un fel a mamei deoarece numai pe ea o mai avea...
Parul sau negru flutura in bataia vantului. Inchise pentru o clipa ochii albastrii dupa care privea entuziasmat cerul lipsit de nori. Un zambet i se strecura pe chipul batut de razele puternice are soarelui.
Era 28 august , iar Takashi se hotarase sa plece intr-o mica calatorie departe de cei ce i-ar putea sta in calea implinirii visului sau. Fiind un membru din clanul E , era considerat inferior-totii membrii clanului E erau considerati astfel-

>>Regiunea de est era impartita in mai multe clanuri. Fiecare avea propiul semn si nume ,dar pentru a le fi mai usor oamenilor , eu au pus fiecarui clan cate o initiala.
Clanul E era , teoretic , ce mai inferior clan. Ceilalti cetateni din est se foloseau de ei.
In anul 1456 noul rege venit la putere , dupa marele castig al regatului , a dat un decret :"Toate clanurile de pe acest pamant sunt egale. Nu faceti discriminari intre voi. Acestea fiind spuse , sigiliul este pus."
Insa in toamna anului 1491 , dupa moartea regelui , a avut loc un incendiu ce a izbucnit in camera centrala , acolo unde erau tinute toate decretele date de fiecare rege ajuns pe tron.
Auzind despre paguba produsa , ceilalti din clanuri au crezut ca decretul nu mai are nicio importanta fiind facut scrum , astfel au hotarat sa ii considere , pe cei din E , slugi.
Dupa anul 1491 , fiecare rege venit la putere nu a mai dat niciun astfel de decret facand ca viata celor din clanul E sa devina nesemnificativa<<

***

Incet incet Takashi se apropia de locul dorit , Un locu in care sa se simta asamenea unei pasari libere , insa mereu trecea pe langa el. Fiecare clipa ,de cand plecase din casa parintilor , era un chin. Orice usa ii era inchisa in fata , acest lucru facandu-l sa sufere mult mai mult.
Cate o lacrima cristalina se strecura pe chipul sau , oarecum palid. Sufletul sau fiindu-i pustiu.Nu avea niciun sprijin din partea cuiva , insa nu a renuntat.
Si-a continuat drumul sau pana in Hanji , un sat ce nu aparea pe harta. Era destul de mic , insa sufletul oamenilor de aici il faceau sa fie "mare". Cand vedeai om pe drumurile prafuite ale satului , te incepeai sa schitezi un mic zambet.
Fericirea lor parca te facea sa te simti implinit. Aici credea si Takashi ca va gasi un sprijin , insa nu era deloc asa.
Satenii erau cu totul altfel. Ei lasau sa para ca fiind niste oameni cu care poti sa discuti despre orice insa nu era asa.

****

-Scuzati-ma ,doamna. Imi puteti da ceva de mancare? Calatorec de ceva timp si sunt lihnit , spuse baiatul cu o voce calma spre femeia ce ii statea in fata.
-Mancare? Aici nu se da mancare sarantocilor. Fugi de aici si nu-ti mai arata chipul. Nu ai ce cauta , spuse femeia putin artagoasa.
Auzind aceste cuvinte venite din sufletul femeii ce isi aranja mica taraba cu mancare , baiatul s-a simtit jignit. Nu avea ce sa faca. Nu putea sa sara catre femeie sa o bata. Nu ii statea in fire.
Isi continua drumul.
In fata ochilor era doar un drum pustiu. Nicio urma de oameni , doar niste case pe o parte ,iar pe alta ...nimic.
Iarba verde parca se inalta pana la cerul albastru ,acolo unde pasarile zburau linistite...
Era liniste , o liniste infricosatoare. Un zgomot puternic a facut sa dispara acel sentiment de teama , facandu-l pe baiat sa tresara. Parea a fi o pusca. Desigur , unde era pusca era si un soldat din armata.
Un tipat de femeie s-a auzit imediat dupa incheierea sunetului puternic. Takashi a fugit spre locul de unde s-a auzit totul.


[da...micul text de la inceput nu e prolog >.<]