15-05-2010, 11:40 AM
Capitolul 14
Simţeam că îmi explodează capul. De ce trebuie să am atâtea probleme pe cap? Însă oricât de mult voi suferi, o să îi înving pe toţi cei care vor să mă vadă distrusă. Nu o să le dau lui Chris’ şi Cezar satisfacţia de a mă vedea învinsă şi abandonată. Aveam nevoie de o vacanţă. De o mare şi relaxantă vacanţă. Încă trei săptămâni şi se termina şcoala asta nenorocită. Abea aştept să mă întorc în Spania.
Ce repede a trecut ziua asta. La televizor nu era nimic interesant. Aceleaşi telenovele siropoase de dragoste, aceleaşi filme de acţiune. Plictisitor! M-am întins pe canapea, gândindu-mă la Chris’. La dracu’. Ce se întâmplă cu mine? De când l-am lăsat să mă sărute mă gândesc numai la el. Ce bine m-am simţit azi când a devenit gelos. Chris’, Chris’ nu ar trebui să te pui cu cineva care nu e de teapa ta.
Deodată am auzit uşa. M-am ridicat în fund şi l-am văzut pe Cezar. M-a privit pentru câteva clipe, apoi a înaintat spre scări.
- Ai repetat cu echipa ta pe stradă? Pentru că numai acolo ai suficient spaţiu încât să te faci de râs.
Am început să chicotesc, în timp ce am simţit o înţepătură în inimă. Îmi părea rău. Şi asta o recunoşteam. Dar sorry frăţioare. Tu mai obligat să mă comport aşa.
Nu a spus nimic. A urcat scările şi s-a dus în camera lui. A trântit uşa în urma lui. Era nervos. Dar nu îmi păsa. M-am întins din nou pe canapea. Telefonul a început să sune. Perfect! L-am luat şi am răspuns.
- Kassie! Ce bine îmi pare să te aud.
M-am ridicat în fund şi am chiţăit puţin. O singură persona îmi spunea ’ Kassie’.
- Selena! Tu eşti! Nu îmi vine să cred. Nu am mai vorbit de ani de zile.
- Mda, păi asta se va schimba. În toamnă mă întorc înapoi în Japonia. Abea aştept să te văd Kassie. Sunt sigură că ai crescut mult. Dar spune-mi Cezar ce m-ai face?
- Păi...în acest moment suntem doi străini care locuiesc sub acelaşi acoperiş. Dacă vrei să vorbeşti cu el, pot să îi spun unei servitoare să îl cheme.
- Nu! Vreau să îi fac o surpriză când mă întorc acasă. Să nu spui nimănui ok? Numai tu şi Duda ştiti. Să nu mă dai de gol. Ok?
- Niciodată!
- Poate te ajut când mă întorc acasă. Ştii tu, cu Cezar. Hai că trebuie să plec. Mă cheamă datoria. Vorbim când vin acasă. Te pup.
- Åži eu. Te aÅŸtept. Bye.
Am închis telefonul, punându-l la locul lui. Nu îmi venea să cred. Selena se întorcea acasă. Cât o iubesc pe fata asta. Mereu îmi lua apărarea. Mai ales în faţa lui Cezar. Nu am mai văzut-o de 5 ani. Cezar o să aibă o mare surpriză. Prima lui dragoste şi slăbiciunea lui se întorcea acasă. Dacă nu aş fi ţinut atât de mult la Selena, poate aş fi folosit-o că o armă pentru a-l răni pe Cezar. Stai puţin! A spus că numai eu şi Duda ştim? Duda? Daniel! De când nu am mai auzit porecla asta. Ştia şi nu mi-a zis? Las’ că vezi tu!
Am luat telefonul şi am format numărul familiei Buenrostro. Mi-a răspuns o servitoare. Tipic. I-am spus să mi-l dea pe domnişorul casei şi în câteva clipe mi-a făcut legătura. Ce urât suna : domnişorul casei. Bleah!
- Alo?
- Nemernicule! Nesimţitule! Nenorocitule! Nu îmi vine să cred. Ela vine acasă şi tu nu mi-ai spus nimic. Ruşine Duda, ruşine! De cât timp ştii?
- Abea azi m-a sunat şi mama şi Selena ca să îmi spună. Stai puţin! Tocmai mi-ai spus Duda? Ai fumat prea mult Kass?
- Nu Daniel, în ultimele zile nu am mai făcut-o deloc. Hei doar pentru că ne-am îndepărtat unul de altul, asta nu înseamnă că nu mai eşti prietenul meu cel mai bun, nu e aşa? Tu rămâi acelaşi Duda cu care am crescut şi căruia îi puneam gumă în păr.
- Mda..amintiri frumoase...pe care vreau să le uit. Ştii, îmi e dor de acea fetiţă care se credea cea mai bună şi cea mai frumoasă. De prinţesa Kassie.
- Şi mie. Ce spui dacă ne întâlnim la ’Lightning’ şi depănăm amintiri? 10 minute e bine?
M-a aprobat. Am închis telefonul şi m-am ridicat de pe canapea. Am urcat scările şi m-am dus în camera mea. M-am oprit în faţa dressing-ului. Cu ce să mă îmbrac, cu ce să mă îmbrac? Mi-am ales o pereche de pantaloni scurţi, albi şi un tricou alb, larg. M-am încălţat cu o pereche de cizme albe. Mi-am pieptănat părul şi m-am machiat. Mi-am luat telefonul, cheile de la maşină şi portofelul, apoi am ieşit din încăpere.
Am coborât scările şi am ieşit din vilă. M-am urcat în maşină şi am pornit spre cafenea. Îmi părea bine că eram plecată din casă. Dacă dădeam de multe ori peste Cezar se ajungea la ceartă şi poate s-ar fi lăsat cu o bătaie. Ajunsă în faţa localului, am oprit automobilul şi m-am dat jos , intrând în cafenea. L-am văzut pe roşcat la masa lui. Cât de mult îmi plăcea cafeneaua asta. Eu şi Bianca aveam masa noastră privată, Selena şi Daniel o aveau pe a lor, iar Cezar şi Chris’, masa lor. M-am apropiat de prietenul meu şi l-am sărutat pe obraz. M-am aşezat pe scaunul din faţa lui. Un chelner s-a apropiat de mine. I-am cerut un frappe mocha. Roşcatul mi-a zâmbit şi mi-a întis pachetul lui de ţigări. Am luat o ţigară şi am aprins-o, trăgând fumul în piept.
- Deci? Ce e cu miracolul ăsta. Au trecut atâţia ani de când nu am mai ieşit.
- Ştiu, dar niciodată nu e prea târziu, nu? Sau este?
- Nu Kass. Pentru tine nu e niciodată prea târziu.
- Îmi poţi spune Kassie, Duda!
A zâmbit. Cât de mult mi-a lipsit. În câteva clipe mi-a sosit comanda. Chelnerul mi-a pus băutura în faţă, apoi s-a retras.
- Deci, vrei să îmi explici şi mie de ce Cezar şi Chris’ te-au provocat? E destul de ciudat. Mai ales din partea lu’ fratitu’. Şi ce e cu Chris’? Ce e cu schimbarea asta radicală? M-ai să îmi pice faţa când l-am văzut.
- E o poveste lungă. Da’ o scurtez. Sinceră să fiu nu ştiu ce e cu Cezar în ultimu’ timp. Adică mă respinge, e rece cu mine, iar acum asta. Are totul, de ce vrea să îmi ia singura mea pasiune? Singurul meu talent? Cât despre tocilar, nu e foarte schimbat. Nu ştiu concret ce la motivat să se schimbe, însă sentimentele lui au rămas aceleaşi. Încă e îndrăgostit de mine. I-ai văzut reacţia când l-am lăsat pe Horaţiu să mă sărute?
- Aha, deci de asta suporţi săruturile sărantocului. Da’ totuşi Kassie nu înţeleg de ce au pornit această confruntare.
- Eu da! Cezar şi ’fratele’ său vor să mă facă să plătesc, pentru că sunt o micuţă regină. Vor să mă facă să îmi pară rău pentru toate acţiunile mele. Patetic! Ce rataţi sunt! Sunt nişte idioţi dacă cred că mă vor învinge pe mine. Adică...ce şansă au doi amatori, care abea ştiu să se mişte. Se împiedică şi când merg pe stradă. Chiar cred că sunt de nasul meu? Aştept cu nerăbdare să le văd prestaţia pe scenă. Hamilton se va plictisi de moarte şi poate o să le dea note proaste la biologie.
Am început să râd, iar în scurt timp roşcatul m-a acompaniat. Abea aşteptam ziua de vineri. Va fi aşa de...pusă în scenă. O să îmi facă plăcere să le râd în nas. Mai ales deşteptului de Chris’. Dar voiam să mă sărute din nou. Kassandra, la ce te gândeşti? Te abaţi de la subiect.
- Abea aştept să vină Ela acasă. O să mă ajute să îl fac pe Cezar să înnebunească de dragoste.
- Încă o place pe sor’mea? Wow! Asta da surpriză. Sincer să fiu, Cezar are nevoie de o mică lecţie. Şi cred că Selena o să fie mai mult decât de acord.
- Da, dar să nu uităm că surioara ta încă îl place la rândul ei. Şi nu aş vrea sa mă bazez prea mult pe asta, dar dacă planul eşuează şi îmi fac mai multe probleme cu Cezar?
- Nu cred! Selena mereu e lângă tine!
Avea dreptate. Ela era mereu lângă mine. Însă aş vrea să mă împac cu fratele meu. Şi totul să fie ca înainte. Absolut totul. Inclusiv Chris’. Am mai stat o oră sau două cu Daniel. Îmi era atât de dor de el. Brusc am ajuns la subiectul ’Bianca’.
- Deci cum se face că tu şi Bianca sunteţi împreună? Ştiam că vă urâţi nu că vă iubiţi.
- Crede-mă că nici eu nu ştiu ce s-a întâmplat. A venit acum câteva zile la mine, plângând. Mi-a spus că s-a despărţit de Cezar şi că se simte singură. Şi a sărit pe mine şi m-a sărutat.
- Şi tu cum ai reacţionat? Ai împins-o, nu?
- La dracu’, Kassandra sunt şi eu băiat. Ce crezi? I-am răspuns. Şi să nu îmi spui că eu şi Bianca nu suntem destinaţi să fim împreună. Kass’, poate ar trebui să nu mai controlezi viaţa altora.
Wow! Am rămas cu gura căscată. Însă avea dreptate. Poate din această cauză Cezar a început să mă evite. Cred că era timpul pentru o schimbare.
După jumătate de oră mi-am luat la revedere de la prietenul meu şi am plecat spre casă. Era atât de ciudat. Cred că ar trebui să îi cer scuze fratelui meu. Dar nu acum! Vineri, când va pierde în faţa mea. Dacă sunt aşa o ticăloasă, de ce să nu fiu până la sfârşit?
Simţeam că îmi explodează capul. De ce trebuie să am atâtea probleme pe cap? Însă oricât de mult voi suferi, o să îi înving pe toţi cei care vor să mă vadă distrusă. Nu o să le dau lui Chris’ şi Cezar satisfacţia de a mă vedea învinsă şi abandonată. Aveam nevoie de o vacanţă. De o mare şi relaxantă vacanţă. Încă trei săptămâni şi se termina şcoala asta nenorocită. Abea aştept să mă întorc în Spania.
Ce repede a trecut ziua asta. La televizor nu era nimic interesant. Aceleaşi telenovele siropoase de dragoste, aceleaşi filme de acţiune. Plictisitor! M-am întins pe canapea, gândindu-mă la Chris’. La dracu’. Ce se întâmplă cu mine? De când l-am lăsat să mă sărute mă gândesc numai la el. Ce bine m-am simţit azi când a devenit gelos. Chris’, Chris’ nu ar trebui să te pui cu cineva care nu e de teapa ta.
Deodată am auzit uşa. M-am ridicat în fund şi l-am văzut pe Cezar. M-a privit pentru câteva clipe, apoi a înaintat spre scări.
- Ai repetat cu echipa ta pe stradă? Pentru că numai acolo ai suficient spaţiu încât să te faci de râs.
Am început să chicotesc, în timp ce am simţit o înţepătură în inimă. Îmi părea rău. Şi asta o recunoşteam. Dar sorry frăţioare. Tu mai obligat să mă comport aşa.
Nu a spus nimic. A urcat scările şi s-a dus în camera lui. A trântit uşa în urma lui. Era nervos. Dar nu îmi păsa. M-am întins din nou pe canapea. Telefonul a început să sune. Perfect! L-am luat şi am răspuns.
- Kassie! Ce bine îmi pare să te aud.
M-am ridicat în fund şi am chiţăit puţin. O singură persona îmi spunea ’ Kassie’.
- Selena! Tu eşti! Nu îmi vine să cred. Nu am mai vorbit de ani de zile.
- Mda, păi asta se va schimba. În toamnă mă întorc înapoi în Japonia. Abea aştept să te văd Kassie. Sunt sigură că ai crescut mult. Dar spune-mi Cezar ce m-ai face?
- Păi...în acest moment suntem doi străini care locuiesc sub acelaşi acoperiş. Dacă vrei să vorbeşti cu el, pot să îi spun unei servitoare să îl cheme.
- Nu! Vreau să îi fac o surpriză când mă întorc acasă. Să nu spui nimănui ok? Numai tu şi Duda ştiti. Să nu mă dai de gol. Ok?
- Niciodată!
- Poate te ajut când mă întorc acasă. Ştii tu, cu Cezar. Hai că trebuie să plec. Mă cheamă datoria. Vorbim când vin acasă. Te pup.
- Åži eu. Te aÅŸtept. Bye.
Am închis telefonul, punându-l la locul lui. Nu îmi venea să cred. Selena se întorcea acasă. Cât o iubesc pe fata asta. Mereu îmi lua apărarea. Mai ales în faţa lui Cezar. Nu am mai văzut-o de 5 ani. Cezar o să aibă o mare surpriză. Prima lui dragoste şi slăbiciunea lui se întorcea acasă. Dacă nu aş fi ţinut atât de mult la Selena, poate aş fi folosit-o că o armă pentru a-l răni pe Cezar. Stai puţin! A spus că numai eu şi Duda ştim? Duda? Daniel! De când nu am mai auzit porecla asta. Ştia şi nu mi-a zis? Las’ că vezi tu!
Am luat telefonul şi am format numărul familiei Buenrostro. Mi-a răspuns o servitoare. Tipic. I-am spus să mi-l dea pe domnişorul casei şi în câteva clipe mi-a făcut legătura. Ce urât suna : domnişorul casei. Bleah!
- Alo?
- Nemernicule! Nesimţitule! Nenorocitule! Nu îmi vine să cred. Ela vine acasă şi tu nu mi-ai spus nimic. Ruşine Duda, ruşine! De cât timp ştii?
- Abea azi m-a sunat şi mama şi Selena ca să îmi spună. Stai puţin! Tocmai mi-ai spus Duda? Ai fumat prea mult Kass?
- Nu Daniel, în ultimele zile nu am mai făcut-o deloc. Hei doar pentru că ne-am îndepărtat unul de altul, asta nu înseamnă că nu mai eşti prietenul meu cel mai bun, nu e aşa? Tu rămâi acelaşi Duda cu care am crescut şi căruia îi puneam gumă în păr.
- Mda..amintiri frumoase...pe care vreau să le uit. Ştii, îmi e dor de acea fetiţă care se credea cea mai bună şi cea mai frumoasă. De prinţesa Kassie.
- Şi mie. Ce spui dacă ne întâlnim la ’Lightning’ şi depănăm amintiri? 10 minute e bine?
M-a aprobat. Am închis telefonul şi m-am ridicat de pe canapea. Am urcat scările şi m-am dus în camera mea. M-am oprit în faţa dressing-ului. Cu ce să mă îmbrac, cu ce să mă îmbrac? Mi-am ales o pereche de pantaloni scurţi, albi şi un tricou alb, larg. M-am încălţat cu o pereche de cizme albe. Mi-am pieptănat părul şi m-am machiat. Mi-am luat telefonul, cheile de la maşină şi portofelul, apoi am ieşit din încăpere.
Am coborât scările şi am ieşit din vilă. M-am urcat în maşină şi am pornit spre cafenea. Îmi părea bine că eram plecată din casă. Dacă dădeam de multe ori peste Cezar se ajungea la ceartă şi poate s-ar fi lăsat cu o bătaie. Ajunsă în faţa localului, am oprit automobilul şi m-am dat jos , intrând în cafenea. L-am văzut pe roşcat la masa lui. Cât de mult îmi plăcea cafeneaua asta. Eu şi Bianca aveam masa noastră privată, Selena şi Daniel o aveau pe a lor, iar Cezar şi Chris’, masa lor. M-am apropiat de prietenul meu şi l-am sărutat pe obraz. M-am aşezat pe scaunul din faţa lui. Un chelner s-a apropiat de mine. I-am cerut un frappe mocha. Roşcatul mi-a zâmbit şi mi-a întis pachetul lui de ţigări. Am luat o ţigară şi am aprins-o, trăgând fumul în piept.
- Deci? Ce e cu miracolul ăsta. Au trecut atâţia ani de când nu am mai ieşit.
- Ştiu, dar niciodată nu e prea târziu, nu? Sau este?
- Nu Kass. Pentru tine nu e niciodată prea târziu.
- Îmi poţi spune Kassie, Duda!
A zâmbit. Cât de mult mi-a lipsit. În câteva clipe mi-a sosit comanda. Chelnerul mi-a pus băutura în faţă, apoi s-a retras.
- Deci, vrei să îmi explici şi mie de ce Cezar şi Chris’ te-au provocat? E destul de ciudat. Mai ales din partea lu’ fratitu’. Şi ce e cu Chris’? Ce e cu schimbarea asta radicală? M-ai să îmi pice faţa când l-am văzut.
- E o poveste lungă. Da’ o scurtez. Sinceră să fiu nu ştiu ce e cu Cezar în ultimu’ timp. Adică mă respinge, e rece cu mine, iar acum asta. Are totul, de ce vrea să îmi ia singura mea pasiune? Singurul meu talent? Cât despre tocilar, nu e foarte schimbat. Nu ştiu concret ce la motivat să se schimbe, însă sentimentele lui au rămas aceleaşi. Încă e îndrăgostit de mine. I-ai văzut reacţia când l-am lăsat pe Horaţiu să mă sărute?
- Aha, deci de asta suporţi săruturile sărantocului. Da’ totuşi Kassie nu înţeleg de ce au pornit această confruntare.
- Eu da! Cezar şi ’fratele’ său vor să mă facă să plătesc, pentru că sunt o micuţă regină. Vor să mă facă să îmi pară rău pentru toate acţiunile mele. Patetic! Ce rataţi sunt! Sunt nişte idioţi dacă cred că mă vor învinge pe mine. Adică...ce şansă au doi amatori, care abea ştiu să se mişte. Se împiedică şi când merg pe stradă. Chiar cred că sunt de nasul meu? Aştept cu nerăbdare să le văd prestaţia pe scenă. Hamilton se va plictisi de moarte şi poate o să le dea note proaste la biologie.
Am început să râd, iar în scurt timp roşcatul m-a acompaniat. Abea aşteptam ziua de vineri. Va fi aşa de...pusă în scenă. O să îmi facă plăcere să le râd în nas. Mai ales deşteptului de Chris’. Dar voiam să mă sărute din nou. Kassandra, la ce te gândeşti? Te abaţi de la subiect.
- Abea aştept să vină Ela acasă. O să mă ajute să îl fac pe Cezar să înnebunească de dragoste.
- Încă o place pe sor’mea? Wow! Asta da surpriză. Sincer să fiu, Cezar are nevoie de o mică lecţie. Şi cred că Selena o să fie mai mult decât de acord.
- Da, dar să nu uităm că surioara ta încă îl place la rândul ei. Şi nu aş vrea sa mă bazez prea mult pe asta, dar dacă planul eşuează şi îmi fac mai multe probleme cu Cezar?
- Nu cred! Selena mereu e lângă tine!
Avea dreptate. Ela era mereu lângă mine. Însă aş vrea să mă împac cu fratele meu. Şi totul să fie ca înainte. Absolut totul. Inclusiv Chris’. Am mai stat o oră sau două cu Daniel. Îmi era atât de dor de el. Brusc am ajuns la subiectul ’Bianca’.
- Deci cum se face că tu şi Bianca sunteţi împreună? Ştiam că vă urâţi nu că vă iubiţi.
- Crede-mă că nici eu nu ştiu ce s-a întâmplat. A venit acum câteva zile la mine, plângând. Mi-a spus că s-a despărţit de Cezar şi că se simte singură. Şi a sărit pe mine şi m-a sărutat.
- Şi tu cum ai reacţionat? Ai împins-o, nu?
- La dracu’, Kassandra sunt şi eu băiat. Ce crezi? I-am răspuns. Şi să nu îmi spui că eu şi Bianca nu suntem destinaţi să fim împreună. Kass’, poate ar trebui să nu mai controlezi viaţa altora.
Wow! Am rămas cu gura căscată. Însă avea dreptate. Poate din această cauză Cezar a început să mă evite. Cred că era timpul pentru o schimbare.
După jumătate de oră mi-am luat la revedere de la prietenul meu şi am plecat spre casă. Era atât de ciudat. Cred că ar trebui să îi cer scuze fratelui meu. Dar nu acum! Vineri, când va pierde în faţa mea. Dacă sunt aşa o ticăloasă, de ce să nu fiu până la sfârşit?