Dansul dragostei

[Alexi]

Capitolul 11


Era atât de diferit. La imagine, la caracter. Sărutul lui pur şi simplu mă dădea peste cap. Limba lui se plimba prin gura mea şi îmi atingea fiecare colţişor. Nu ştiam cum să reacţionez, însă nu îmi displăcea ce îmi făcea. Pe lângă sărutul lui Horaţiu, acest sărut mă făcea să plutesc. Să plutesc de parcă aş fi consumat heroină. Nu puteam să îl îndepărtez de lângă mine. Nici nu aveam puterea sau voinţa să fac asta. Am început să îi răspund la sărut, însă nu puteam concura cu el. Cine şi-ar fi imaginat? Un tocilar destul de neatrăgător, care nu a mai avut niciodată prietenă să sărute atât de bine. Brusc mi-am adus aminte de Monica. Am rupt sărutul şi am încercat să îl îndepărtez de mine, însă mă ţinea mult prea strâns.
- Ce s-a întâmplat? De ce m-ai oprit?
- Pentru că nu trebuie să facem asta. Du-mă acasă! Acum!
- O să te duc acasă, însă mai întâi vreau să termin ce am început.
Mi-a capturat din nou buzele, sărutându-mă. Şi-a strecurat limba prin gura mea, căutând-o pe a mea. Şi a găsit-o. A început să o mângâie, în timp ce încercam să îl îndepărtez de mine. După câteva minute şi-a despărţit gura de a mea şi m-a privit în ochi. M-a luat de mână şi ne-am îndreptat spre maşină. Ne-am urcat în automobil şi am pornit spre casă. Pe drum nu am putut să îl privesc. Nu voiam să cad din nou în capcana lui. Îmi era atât de greu să accept că ’fratele meu’ mai mare a devenit acum unul dintre cei care îmi fac curte. Sunt absolut sigură că tata şi tatăl lui Chris ar sări în sus de bucurie dacă ar afla că eu şi Chris suntem împreună, însă nu cred că mă voi putea îndrăgosti vreodată. Cu toate că îmi place schimbarea lui şi săruturile lui. O doamne Kassandra la ce te gândeşti? În acest moment trebuie să te concentrezi la echipa de dans. Am ajuns repede acasă. A oprit maşina în faţa porţii. M-am dat jos din automobil, înainte să apuce să îmi mai facă ceva. I-am mulţumit şi am intrat în curte, îndreptându-mă spre casă. Am trântit uşa în urma mea şi am început să urc scările, îndreptându-mă spre camera mea. Am închis uşa şi mi-am aruncat geanta pe pat. M-am dus la baie şi m-am oprit în faţa oglinzii. Îmi priveam reflexia , aţintindu-mi privirea către buze. Le-am atins uşor şi am închis ochii, retrăind momentul sărutului. Sau mai bine spus al săruturilor. Mi-am deschis brusc ochii, dând drumul la apă. Am început să îmi stropesc faţa, încercând să mă calmez. Dar nu eram nervoasă, eram agitată. Trebuie să recunosc, că de fiecare dată când se apropie de mine, inima începe să îmi bată cu putere. Ce e asta? Poate fi un semn? Doar nu mă îndrăgostesc de Chris’. Sau da?
Am părăsit baia şi m-am îndreptat spre dressing pentru a mă schimba. Mi-am dat uniforma jos şi m-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurţi albaştri şi un tricou alb. M-am încălţat cu o pereche de balerini albi. Mi-am întors capul spre ceasul de pe perete. Ora 4. Cezar trebuia să fie acasă. Simţeam nevoia să discut cu el, să lămuresc totul. Am ieţit din încăpere şi m-am oprit în faţa camerei fratelui meu. Inima îmi bătea cu putere. Trupul meu a început să tremure. Îmi era frică. Frică că mă va lovi din nou. Mi-am făcut curaj şi am bătut la uşă. Am auzit un ’intră’ plictisit. Am apăsat pe clanţă şi am deschis uşa, strecurându-mă înăuntru. Cezar stătea pe pat, ţinându-şi laptop-ul în faţă. Şi-a ridicat capul şi m-a privit.
- Ce cauţi aici?
Rece, scurt şi la obiect. Mi-am lăsat capul în jos şi m-am apropiat de patul lui.
- Vreau să discutăm.
- Despre ce? Cred că totul e clar.
- Nu Cezar nimic nu e clar. Nu înţeleg de ce te comporţi atât de urât cu mine. Ce s-a întâmplat cu iubirea ta pentru mine? Ai uitat că sunt sora ta? Că te iubesc? Niciodată nu ai dat în mine. Mereu erai lângă mine şi mă apărai, însă acum tu eşti cel care mă răneşte. De ce te comporţi aşa? Spune-mi de ce?
Am simţit cum lacrimile au început să mi se prelingă pe obraji. Şi-a sprijinit obrazul pe palmă şi m-a privit plictisit. Nu îl impresionam. S-a ridicat de pe pat şi s-a apropiat de mine. Mi-a atins uşor o şuviţă de păr şi a început să o tragă.
- Am uitat că eşti sora mea? Cred că glumeşti. Ştii care e problema ta Kassandra Rodriguez? Eşti mult prea naiva şi egoistă. Ştii ceva? Ar trebui să te conformezi cu faptul că ţi-ai pierdut fratele. Acum dacă eşti drăguţă mă laşi în pace?
M-a apucat de braţe şi m-a dat afară din cameră. A închis uşa şi m-a lăsat afară. Fără să îi pese de mine. Am început să lovesc cu palmele în uşă şi să strig.
- Cezar! Cezar deschide uşa. Te implor. De ce te comporţi aşa cu mine? Te rog deschide uşa. Cezar!
Am căzut în genunchi şi mi-am sprijinit capul de uşă, începând să plâng. Brusc mi-am auzit numele, însă nu mi-am ridicat privirea. Ştiam că nu e Cezar. De ce să mă obosesc? Am simţit că sunt îmbrăţişată şi mângâiată pe cap. Asta trebuia să fie tata. Şi aşa era.
- Ce s-a întâmplat iubita mea? De ce plângi?
- Tată vorbeşte cu Cezar. Te rog! Spune-i că vreau să fiu sora lui din nou. Te rog spune-i să mă iubească din nou. Te implor tată!
Nu a făcut nimic din toate astea. M-a luat în braţe şi m-a dus în camera mea. M-a lăsat pe pat şi s-a aşezat lângă mine. Am început să plâng şi i-am cerut să mă lase singură. S-a ridicat de pe pat şi a ieşit din cameră, închizând uşa în spatele lui. Mi-am închis ochii şi imediat am simţit că adorm. S-au întâmplat atâtea azi. Simţeam nevoia să adorm. Să uit de toate. Măcar pentru câteva ore.


Cezar P.O.V

Să discutăm? Chiar credea că putem discuta?
- Nu Cezar nimic nu e clar. Nu înţeleg de ce te comporţi atât de urât cu mine. Ce s-a întâmplat cu iubirea ta pentru mine? Ai uitat că sunt sora ta? Că te iubesc? Niciodată nu ai dat în mine. Mereu erai lângă mine şi mă apărai, însă acum tu eşti cel care mă răneşte. De ce te comporţi aşa? Spune-mi de ce?
Patetic. Kassandra ce crezi tu? Că sunt dobitocu’ de Horaţiu? Pe care îl păcăleşti cu câteva lacrimi de crocodil? M-am dat jos din pat şi m-am apropiat de ea. I-am prins o şuviţă de păr şi am început să o trag. Nu îi pot spune de ce mă comport atât de urât cu ea. Trebuie să îşi dea singură seama.
- Am uitat că eşti sora mea? Cred că glumeşti. Ştii care e problema ta Kassandra Rodriguez? Eşti mult prea naivă şi egoistă. Ştii ceva? Ar trebui să te conformezi cu faptul că ţi-ai pierdut fratele. Acum dacă eşti drăguţă mă laşi în pace?
Am luat-o de braţe şi am dat-o afară, închizând uşa. M-am întors cu spatele şi m-am sprijinit de lemnul masiv. A început să lovească cu palmele în uşă şi să plângă. Mi-am muşcat buzele ducându-mi mâna în păr. Am început să trag uşor de el. Deodată am auzit vocea tatei. Kassandra îl implora să vorbească cu mine. Îmi pare rău surioară, însă nici măcar tata nu va putea să îmi spună ce să fac. M-am lăsat în jos, ajungând cu fundul pe parchet. Liniştea s-a lăsat. Probabil tata a dus-o în camera ei. Mi-am pus şi cealaltă mână în păr. După câteva minute am auzit bătai în uşă. M-am ridicat de pe podea şi am deschis uşa. Tata a intrat în încăpere, aşezându-se pe fotoliul din camera mea. Am închis uşa şi m-am apropiat de el. M-am aşezat pe pat.
- Ai putea să îmi explici de ce ai făcut-o pe sora ta să plângă? Ce naiba se întâmplă cu tine Cezar? Niciodată nu ai făcut-o pe sora ta să plângţă. De ce acum? Nu înţeleg ce se întâmplă cu tine? Vrei să o pierzi?
- Tată nu ştii nimic. Habar nu ai de ce mă comport cum mă comport cu ea.
- Ba da. E din cauza Biancăi. Cezar ele sunt prietene de 5 ani. De ce tocmai acum reacţionezi?
- Pentru că fiica ta e o adevărată idioată. Se lasă păcălită de orice prost. Bianca o păcăleşte de atâţia ani, iar boul de Horaţiu o sărută de fiecare dată când are chef.
- Dar asta nu înseamnă că tu trebuie să o neglijeşti. Ştii ceva fiule, nu vreau să o pierd pe sora ta, exact cum am pierdut-o pe mama ta. Ai grija de ea şi nu o mai fă să sufere. Atât te rog.
S-a ridicat de pe scaun şi a ieşit din cameră. Poate că am fost prea dur, însă cineva trebuie să o facă să înţeleagă, că viaţa ei nu e roz. Nu tot timpul. Şi eu şi Chris’ o să fim antidotul perfect.