Dansand cu moartea

[Alee]

Sisu merci de comm :*. Ma bucur ca ai rabdare sa citesti toate balivernele pe care le scriu. Ei bine... am adus si capitolul doi >:D< Sper sa va placa.

Cap 2.

-Ana, esti nebuna?! Cine te crezi F.B.I-ul ?
- Se poate zice si asa. Dar planul e relativ simplu. Scot tot ce pot de la varu`mio si incerc sa ma infiltrez in gasca lor. Ii distrug din interior.
- Nu mai vorbi in rime, sti ca ma enerveaza! Revenind iti dai seama la ce pericol te expui? Daca vor sa te bage la trafic de carne vie? Sau daca vor sa te drogheze?
-Haide Ela! Nu sunt proasta, stiu ce fac! Imi asum toate riscurile.
-Mda, hai nu zau?! Tu pana nu mori nu te potolesti!
-Poate si asta e drept, dar mi s-a pus pata pe tipu` asta si stii ca, ce-mi intra in cap nu mai scoate nici naiba de acolo. Acum hai ca s-a sunat si avem ora cu vrajitoarea de diriga.
Dupa acest schimb de replici atat de”constructiv” cu buna mea prietena am mers in clasa. Deja diriginta era acolo. Ura, n-am ce zice.
- Ana , Mihaela acum la raspuns! De cate ori sa va spun ca la ora mea nu se intarzie?
Perfect! Nu stiam nimic din lectia stupida ce ne-a predat-o. Ei bine, voi vorbi din amintiri. Dupa tone si tone de intrebari din recapitulare ne-a lasat sa mergem la loc. Am impuscat un 9. O da! Uneori imi ador memoria de elefant! Desi in unele cazuri e chiar urat sa-ti amintesti si ce sosete avea profu` de sport acum doua luni sau cu ce ceas venise la ora profa de fizica. Numai ce imi zice mama nu retin, dar asta e altceva. De obicei ce zice mama nu e important si nu trebuie sa-mi obosesc neuronii sa retin.
Orele treceau asa de greu, de fapt ca sa fiu sincera numai mie mi se parea. Ardeam de nerabdare sa-mi pun planul in actiune. Aveam nevoie de adrenalina, multa adrenalina. Viata mea incepea sa devina monotona si ma plictisea al dracu` de tare. Soneria se aude. Imi iau repede ghiozdanul si ies pe usa inainte profesorului. Era deja ora 15:00. Cred ca drumul pana acasa mi s-a parut foarte scurt. Poate si datorita faptului ca fugeam, dar stiu sigur ca in mod normal imi lua cam jumatate de ora sa ajung acasa si de data aceasta mi-a luat 10 minute. Record personal! Deschid repede usa si intru in casa. Imi arunc ghiozdanul si geanta in mijlocul holului. Sincer speram sa se impiedice Ioana de ele cand vine de la scoala. Ajung la mine in camera si fac un dus. Ies din baie si aud telefonul sunand. Ah, mereu ma intrebam de ce am nevoie de aparatul asta galagios care imi da numai batai de cap. De multe ori am vrut sa ma scap de el, dar de fiecare data mama imi lua altul mai nou si mai performant, desi pentru mine era doar mai complicat. Cred ca mi-am stricat cinci telefoane doar sperand ca nu mai primesc altul, dar nu am avut noroc si porcaria asat galagioasa inca imi mananca zilele.
-Alo! Spun plictisita de situatie.
-Buna, Ana, scumpa mea! Ce faci ai ajuns acasa de la scoala? Cum a fost azi?
Mda, asta era mama. Ca de obicei, vesnicele intrebari. Nu e nimic, termin repede convorbirea acesta.
- Salut, mami! Spun pe un ton normal cu o tentativa de prea dulce,bleah! Uram sa folosesc apelativul “mami”, dar doamnei avocate ii placea si ma credea fetita ei micuta atat de inocenta cand ii spuneam asa. Macar sa-i fac si eu o placere. Da am ajuns, continui eu pe acelasi ton prefacut. A fost bine m-a acultat vra.... adica diriginta si mi-a dat un 9.
-Ok, ma bucur, draga mea. Ne vedem pe seara sau maine dimineata. Pa!
-Mda, pa!
Bla, bla, bla.... mereu ma plictisea. O iubeam mult pe mama, dar deja nu mai aveam nevoie de ea sa ma protejeze. Relatia dintre noi era mai calda in trecut, dar mai nou ea s-a distanta si de mine si de Ioana. Sta toata ziua cu nasu` in hartii si mereu are procese peste procese. Eu si sora mea am inceput sa credem ca acolo e viata ei, nu langa noi. De fiecare data cand ii ziceam ca vrem sa petrecem mai mult timp cu ea ne raspundea ca nu sunteam recunoscatoare pentru munca ei ca ea tot ce face, face pentru noi. Mda, povesti de adormit copii. Eu aveam nevoie de o mama nu de un sponsor. Deja era tarziu. Ma imbrac repede cu o pereche de pantaloni de trening un maieu si imi iau bluza in mana. Alerg pe scari si dintr-o data ma trezesc pe burta in fata usii.
-Ghiozdan tampit, nu eu trebuia sa ma impiedic de tine, ci Ioana, am inceput sa vorbesc cu lucrul acela fara viata de pe jos. Cred ca incepeam sa-mi pierd mintile.
Ii dau un sms surorii mele sa-i spun ca ma intalnesc cu varul nostru in parc si ii spun unde ii las cheile. Puteam foarte bine sa o las sa stea in curte pana vin eu, dar am zis sa nu fiu foarte nesimtita. Ies pe poarta vilei si imi bag castile in urechi. Pe strada salut toti vecinii, pana la urma nici nu o cunostea pe renumita avocata Maria si pe cele doua fete ale ei? Sa fim seriosi cred ca si cainii de pe strada daca ar putea vorbi m-ar saluta. Imi indrept picioarele spre locul stabilit. Era 16:45. O data in viata nu eram si eu in intarziere. In mai putin de 10 minute am fost in parc. M-am aseazat pe o banca si am inceput sa ma uit la cer. Era o zi frumoasa. Soarele isi arunca razele sale fierbinti peste trupul meu care parea lipsit de vlaga. Mainile atarnau pe langa spatarul bancii si capul imi era lasat pe spate. Ochii mei verzi inca cercetau cerul numarand pasarile care trec. Dintr-o data soarele nu imi mai rasfata fata, ceea ce inseamna ca cineva s-a pozitionat in fata mea.
-Hei, te dai? Imi iei soarele?
- Si daca nu vreau ce-mi faci papusa?
Era un tip cu tupeu, nu gluma. Ridic ochii si in fata mea era acelasi tip de care am dat de dimineata. Vai, copile! La cat de slab esti sa-ti trag o palma pici pe jos. M-am abtinut sa-i zic asta, dar nu m-am putut abtine sa nu-i zic altceva.
-Te bag undeva si te dau dracu. Si nu sunt papusa pentru toti fraierii. Acum hai pa pana nu ma ridic la tine.
-Ai tupeu in vene, imi place de tine. Ia zi vrei sa vi la o plimbare.
Alt prost. Deja chiar ma sacaie si imi pune la incercare rabdarea.
- Iti bati joc de mine? De fapt iti bati joc de tine, daca crezi ca ma ridic de aici pentru a ma plimba cu un fraier. Hai pleaca azi! Ca nu vorbesc cu toti cocalarii.
- In locul tau as asculta-o, se aude o voce din spatele lui. Era Alex. Nu iti forta norocul Andrei, ca nu mai suntem asa buni prieteni, continua el. De vara-mea nu se ia nimeni cu mine prin preajma. Acum lasa-ne singuri!
Nici nu a terminat bine Alex fraza, ca tipul acela, Andrei parca, disparu-se.
-Era si timpul nu crezi? Ii spun destul de iritata varului meu.
-Scuze, Ana, mici probleme. Deci despre ce voiai sa vorbim?
-Simplu, despre tipul acela care m-a enervat. Ceva nu e inregula cu el. Varsa tot ce sti! Spun autoritara. Alex inghite in sec si se uita in ochii mei. Nu glumeam, vedea asta. Daca ma mintea stia ca nu o sa-i fie bine. Era varul meu, dar am mai spus ca stiu sa obtin ce vreau.
-Ok.... dar trebuie sa promiti ca nu mai zici la nimeni.
-Asta eu decid, depinde cat de grava e chestia. Se drogheaza, nu ?
- Da, asa e. Face parte dintr-o retea de traficanti de dorguri si carne vie. Viata lui nu a fost tocmai usoara. Parintii i-au murit intr-un incediu cand el avea 6 ani. Apoi a fost crescut de bunici, dar si ei s-au stins. Au facut un imprumut mare de la un traficant si membru in mafia din Romania si au fost ucisi pentru ca nu au mai putut da inapoi suma. Asta s-a intamplat chiar sub ochii lui Andrei. A ramas cu sechele. Apoi omul care i-a omorat bunicii l-a luat sub aripa lui, cum ar veni, dar nu il invata lucruri bune. L-a invatat sa se drogheze si sa faca trafic cu droguri si carne vie. Isi alege tintele chiar la noi in liceu. Stii ca anul trecut se zvonea ca cele mai populare fete s-au transferat de la scoala noastra? Ei bine asta era doar pentru ochii lumii, de fapt ele au fost recoltate pentru traficul de carne vie. Si tu era-i in plan, dar cum eu si Andrei suntem amici te-au lasat in pace.
Am inghitit in sec. Era sa fiu si eu o curva? Sa ma ia din lumea mea si sa ma oblige sa ma culc cu toti nespalatii si mafiotii? Ne plimbam amandoi cu mainile in buzunar prin parcul pustiu si ne uitam la asfalt. Simteam ca tremur. Nu de frig, ci de frica. Poate pentru propria viata, dar si pentru viata celorlalte colege ale mele. Si nu numai! Baietii in scurt timp puteau deveni toti niste drogati. Asta nu era de bine, situatia era mai grava decat credeam.
-De unde stii toate astea? Esti si tu implicat? Spun soptit inca socata de cele auzite.
-Nu, nu sunt bagat in astea, dar mi-a spus Andrei tot intr-o zi cand l-am salvat dintr-o incaierare. De atunci intr-un fel ma venereaza. A incercat sa ma faca sa ma droghez si eu, dar bineinteles ca am refuzat. Imi spune totul pentru ca are incredere in mine, dar daca stie ca a aflat cineva imi taie capul, de aceea te rog sa nu mai spui la nimeni.
-Alex, stii ca nu putem lasa asta asa, nu ? il intreb privindu-l adanc in ochi.
-Si ce sa facem? Ana sa te pui cu mafia e sinucidere. Si daca ii denuntam si ii prind tot va ramane unul dintre ei liber si acela ne va pune capat vietilor. Nu fi proasta!
-Nu fi tu las! Eu nu am de gand sa las asta asa. Ma ajuti sau nu ?
- Ei bine.... nu te pot lasa singura in asta. Dar avem nevoie de ajutor. Acum hai sa mergem spre casa si sa inchidem subiectul.