09-07-2009, 08:38 PM
Cap.III Crystal
Imi strangeam lucrurile, ingramadindu-le in ghiozdan. Clasa noastra era goala, cu exceptia mea si a celor doua prietene ale mele. Restul colegilor erau probabil afara sau pe hol, sau chiuleau. Asta vroiam si noi sa facem. Chiuleam de la geografie. Batranica nici nu prea isi dadea seama daca suntem sau nu prin clasa, ducand-o cam rau cu vederea.
Am iesit din clasa cu doua minute inainte de a se suna. Ne indreptam incet spre vestiarul fetelor. Uniforma noastra,compusa dintr-o fustita scurta in carouri, albastra, si un sacou negru cu emblema scolii , nu ne permitea sa fugim, din pacate. Apoi, am ajuns la o intersectie a doua coridoare: unul venea de la cancelarie,iar celalalt ducea spre vestiare. Am continuat sa mergem, trecand prin fata coridorului de la cancelarie, fara sa-i observam. Au intrat in noi. Eu, Lys, Rox si inca doi baieti, unul brunet cu ochii ciocolatii, iar celalat blond cu ochii albastrii, eram toti pe jos. Pe primul l-as fi recunoscut oriunde, oricand, desi sa ma inalnesc cu el nu era o placere. Uitandu-ma pe coridorul de unde au venit ei, am vazut-o pe directoare, o batrana enervanta, dar foarte credula, incercand sa alerge cu tocurile alea ale ei si fusta lunga. Prinvind-o mai bine, am descoperit ca ea fugea dupa baieti. Parul ei roscat ii statea nearanjat, iar ochii ei ne priveau, probabil incercand sa ne sperie.
Ralph m-a prins de mana si m-a tras pana la vestiarul baietilor. Desi vroiam sa ma opun,nu o faceam. La jumatatea drumului, cand deja directoarea nu ne mai putea vedea, am incercat sa-mi eliberez mana din stransoarea lui. Fara succes, desigur. Vroiam sa ma intorc, dar nu puteam. Mi-am lasat prietenele singure. Se descurca, da, stiam asta, dar suntem prietene totusi, la bine si la rau.
Linisteste-te, linisteste-te! Nu tu ai vrut sa pleci. El te-a luat. Si de ce te-o fi luat?
Am intrat in vestiarul baietilor. Era prima oara cand vizitam acel loc, si speram sa fie si ultima.Era o incapere de dimensiunii potrivite, cu multe banci si dulapioare, pe care erau scrise tot felul de porecle ale proprietarilor.
M-am indreptat spre ceva ce parea a fi o oglinda, de-asupra unei chiuvete. Era foarte murdara. Era clar ca baietii nu se prea priveau in ea. Am reusit sa-mi aranjez parul ciufulit de la alergare, apoi mi-am aranjat fusta. M-am intors spre partenerul meu. Era imbracat in uniforma, intr-un sacou ca al nostru, si o pereche de pantaloni negri. Parul ii statea dezordonat, dar nu s-a obosit sa-l aranjeze. S-a asezat pe o banca, fara sa scoata vre-un cuvant. Doar nu se astepta la un “Multumescâ€, nu?
-De ce m-ai luat de langa prietenele mele si m-ai adus aici? l-am intrebat acru.
-Preferai sa ajungi in biroul directoarei? Ok. Acolo e usa. mi-a raspuns aratandu-mi iesirea. Pentru o clipa am ramas pe loc, cantarind situatia, dar apoi m-am asezat pe bancheta din fata lui. Nu. Nu plecam. Se descurcau ele.
-Da, bineinteles. Stai aici. Ti-a placut la nebunie cand te-ai prins atunci de tricoul meu, nu? a spus. Sau cand te-am luat de mana. Recunoaste, esti si tu ca alea, innebunita dupa mine.
Asta a umplut paharul.
-Poftiiim? am pufnit. Unu: nu-mi place de tine si nici n-o sa-mi placa vreodata. Doi: eu nu sunt ca celalalte fete, sa-ti cad la picioare. Trei: de ce mi-ar placea de tine? Esti un perve*s obsedat de reviste po*no.
Nici nu stiam daca era adevarat ce am spus despre el. Si nici nu-mi pasa. Ne-am ridicat amandoi si ne-am apropiat. Fetele noaste erau la cativa centimetri. Puteam sa-l privesc in ochii. In mod normal, in acel moment m-as fi simtit bine ca l-am jignit, dar ma simteam vinovata si nu intelegeam de ce.
Usa vestiarului s-a deschis zgomotos, dar nu am apucat sa marim distanta intre noi. Pe usa au intrat Allison si Roxanne. M-am bucurat foarte tare sa le vad, la fel de mult cum m-am bucurat ca au intrat in acel moment. Le-am imbratisat si apoi ne-am asezat toate pe banca. Ralph intre timp se sprijinise de unul dintre pereti.
-Lara, ce ne bucuram ca ai reusit sa fugi. Ne-a chemat in biroul directoarei. Noi i-am spus ca facem parte din echipa de volei si ca ne ducem la antrenamente. Ne-a crezut. Pe tine nu te-a vazut. Ralph, pe prietenul tau l-a dus in birou si era cam nervoasa. Voi..ce faceati aici? ne-a adus raportul Roxx, probabil curioasa despre scena pe care a vazut-o cand a intrat.
I-am raspuns putin stresata ca nu faceam altceva decat sa stam, iar Lys ne-a adus la cunostiinta ca se sunase. Cum trecuse atat de repede timpul?
Am plecat spre clasa noastra. Ma simteam din ce in ce mai vinovata, iar el nu mi-a mai adresat nici un cuvant. Probabil l-am jignit prea tare? Si nici nu stiam daca chiar aveam dreptate, am spus doar primele lucruri dure care mi-au venit in minte. Urmatoare ora aveam matematica, dar nu ma simteam deloc in stare sa ies la tabla, asa ca am facut o vizita la cabinetul medical. Asistentele mi-au dat o scutire, spunandu-mi ca e mai bine sa ma duc acasa.
Asta aveam de gand sa fac. In timp ce mergeam spre casa am avut timp sa ma gandesc la cele intamplate in aceea zi. Era cea mai oribila zi de luni si nu intelegeam de ce. L-am mai jignit in trecut, de ce acum ma simt vinovata? Pana la urma, era doar un baiat. Nu merita sa-mi cer scuze, indiferent ca am inventat sau nu. Doar un baiat.
Apoi, mi-am dat seama ca intr-adevar ma durea burta. Simteam…un gol… si in acel gol ceva da din aripi.
Cand am ajuns acasa, un catelus mic, alb, vesel si jucaus m-a intampinat langa usa. Corpul era acoperit de par lung si rasucit cu bucle. Capul ii era proportionat fata de corp, nasul rotund si negru. Ochii nu prea mari , rotunzi si negri. Picioarele ii erau drepte, cu osatura fina si evident, acoperite cu muschi.
Coada era purtata in sus, curbata, insa nu rulata pe spate; parul care o acoperea era lung si cadea deasupra spatelui.Acesta era fin, matasos, rasucit in bucle alungite si largi.
La gatul lui era agatata o zgarda, iar de zgarda era prins un bilet. L-am luat si l-am citit:
`Draga Lara,
Aceasta catelusa este pentru tine. Ti-o fac cadou caci stiu ca iubesti animalele. Sper ca o poti pastra si ca o vei indragi. Te iubesc!
P.S.: E Bichon Frise si are toate vaccinurile facute.
Cu drag, Chriss`
O scrisoare de la mama. Un caine de la mama. Era prea frumos sa fie adevarat. Am luat catelusul in brate si am alergat sus, in camera mea. Mi-am deschis o cutiuta cu lucruri pretioase, printre care se aflau : o bratara facuta impreuna cu Allison si Roxanne, bratara prieteniei, un lantisor de la mama si fotografiile de la primul meu concurs de dans. Am pus scrisoarea acolo.
Am coborat cu catelusa in bucatarie. Trebuia sa-i cumpar mancare, jucarii si un cosulet unde sa doarma. Avea sa doarma in camera mea. A doua zi aveau sa vina parintii mei si aveam sa merg cu ei la cumapraturi.
Deodata ziua mea devenise mai frumoasa. Mangaindu-i parul alb m-am gandit la un nume pentru ea: Crystal.
Imi strangeam lucrurile, ingramadindu-le in ghiozdan. Clasa noastra era goala, cu exceptia mea si a celor doua prietene ale mele. Restul colegilor erau probabil afara sau pe hol, sau chiuleau. Asta vroiam si noi sa facem. Chiuleam de la geografie. Batranica nici nu prea isi dadea seama daca suntem sau nu prin clasa, ducand-o cam rau cu vederea.
Am iesit din clasa cu doua minute inainte de a se suna. Ne indreptam incet spre vestiarul fetelor. Uniforma noastra,compusa dintr-o fustita scurta in carouri, albastra, si un sacou negru cu emblema scolii , nu ne permitea sa fugim, din pacate. Apoi, am ajuns la o intersectie a doua coridoare: unul venea de la cancelarie,iar celalalt ducea spre vestiare. Am continuat sa mergem, trecand prin fata coridorului de la cancelarie, fara sa-i observam. Au intrat in noi. Eu, Lys, Rox si inca doi baieti, unul brunet cu ochii ciocolatii, iar celalat blond cu ochii albastrii, eram toti pe jos. Pe primul l-as fi recunoscut oriunde, oricand, desi sa ma inalnesc cu el nu era o placere. Uitandu-ma pe coridorul de unde au venit ei, am vazut-o pe directoare, o batrana enervanta, dar foarte credula, incercand sa alerge cu tocurile alea ale ei si fusta lunga. Prinvind-o mai bine, am descoperit ca ea fugea dupa baieti. Parul ei roscat ii statea nearanjat, iar ochii ei ne priveau, probabil incercand sa ne sperie.
Ralph m-a prins de mana si m-a tras pana la vestiarul baietilor. Desi vroiam sa ma opun,nu o faceam. La jumatatea drumului, cand deja directoarea nu ne mai putea vedea, am incercat sa-mi eliberez mana din stransoarea lui. Fara succes, desigur. Vroiam sa ma intorc, dar nu puteam. Mi-am lasat prietenele singure. Se descurca, da, stiam asta, dar suntem prietene totusi, la bine si la rau.
Linisteste-te, linisteste-te! Nu tu ai vrut sa pleci. El te-a luat. Si de ce te-o fi luat?
Am intrat in vestiarul baietilor. Era prima oara cand vizitam acel loc, si speram sa fie si ultima.Era o incapere de dimensiunii potrivite, cu multe banci si dulapioare, pe care erau scrise tot felul de porecle ale proprietarilor.
M-am indreptat spre ceva ce parea a fi o oglinda, de-asupra unei chiuvete. Era foarte murdara. Era clar ca baietii nu se prea priveau in ea. Am reusit sa-mi aranjez parul ciufulit de la alergare, apoi mi-am aranjat fusta. M-am intors spre partenerul meu. Era imbracat in uniforma, intr-un sacou ca al nostru, si o pereche de pantaloni negri. Parul ii statea dezordonat, dar nu s-a obosit sa-l aranjeze. S-a asezat pe o banca, fara sa scoata vre-un cuvant. Doar nu se astepta la un “Multumescâ€, nu?
-De ce m-ai luat de langa prietenele mele si m-ai adus aici? l-am intrebat acru.
-Preferai sa ajungi in biroul directoarei? Ok. Acolo e usa. mi-a raspuns aratandu-mi iesirea. Pentru o clipa am ramas pe loc, cantarind situatia, dar apoi m-am asezat pe bancheta din fata lui. Nu. Nu plecam. Se descurcau ele.
-Da, bineinteles. Stai aici. Ti-a placut la nebunie cand te-ai prins atunci de tricoul meu, nu? a spus. Sau cand te-am luat de mana. Recunoaste, esti si tu ca alea, innebunita dupa mine.
Asta a umplut paharul.
-Poftiiim? am pufnit. Unu: nu-mi place de tine si nici n-o sa-mi placa vreodata. Doi: eu nu sunt ca celalalte fete, sa-ti cad la picioare. Trei: de ce mi-ar placea de tine? Esti un perve*s obsedat de reviste po*no.
Nici nu stiam daca era adevarat ce am spus despre el. Si nici nu-mi pasa. Ne-am ridicat amandoi si ne-am apropiat. Fetele noaste erau la cativa centimetri. Puteam sa-l privesc in ochii. In mod normal, in acel moment m-as fi simtit bine ca l-am jignit, dar ma simteam vinovata si nu intelegeam de ce.
Usa vestiarului s-a deschis zgomotos, dar nu am apucat sa marim distanta intre noi. Pe usa au intrat Allison si Roxanne. M-am bucurat foarte tare sa le vad, la fel de mult cum m-am bucurat ca au intrat in acel moment. Le-am imbratisat si apoi ne-am asezat toate pe banca. Ralph intre timp se sprijinise de unul dintre pereti.
-Lara, ce ne bucuram ca ai reusit sa fugi. Ne-a chemat in biroul directoarei. Noi i-am spus ca facem parte din echipa de volei si ca ne ducem la antrenamente. Ne-a crezut. Pe tine nu te-a vazut. Ralph, pe prietenul tau l-a dus in birou si era cam nervoasa. Voi..ce faceati aici? ne-a adus raportul Roxx, probabil curioasa despre scena pe care a vazut-o cand a intrat.
I-am raspuns putin stresata ca nu faceam altceva decat sa stam, iar Lys ne-a adus la cunostiinta ca se sunase. Cum trecuse atat de repede timpul?
Am plecat spre clasa noastra. Ma simteam din ce in ce mai vinovata, iar el nu mi-a mai adresat nici un cuvant. Probabil l-am jignit prea tare? Si nici nu stiam daca chiar aveam dreptate, am spus doar primele lucruri dure care mi-au venit in minte. Urmatoare ora aveam matematica, dar nu ma simteam deloc in stare sa ies la tabla, asa ca am facut o vizita la cabinetul medical. Asistentele mi-au dat o scutire, spunandu-mi ca e mai bine sa ma duc acasa.
Asta aveam de gand sa fac. In timp ce mergeam spre casa am avut timp sa ma gandesc la cele intamplate in aceea zi. Era cea mai oribila zi de luni si nu intelegeam de ce. L-am mai jignit in trecut, de ce acum ma simt vinovata? Pana la urma, era doar un baiat. Nu merita sa-mi cer scuze, indiferent ca am inventat sau nu. Doar un baiat.
Apoi, mi-am dat seama ca intr-adevar ma durea burta. Simteam…un gol… si in acel gol ceva da din aripi.
Cand am ajuns acasa, un catelus mic, alb, vesel si jucaus m-a intampinat langa usa. Corpul era acoperit de par lung si rasucit cu bucle. Capul ii era proportionat fata de corp, nasul rotund si negru. Ochii nu prea mari , rotunzi si negri. Picioarele ii erau drepte, cu osatura fina si evident, acoperite cu muschi.
Coada era purtata in sus, curbata, insa nu rulata pe spate; parul care o acoperea era lung si cadea deasupra spatelui.Acesta era fin, matasos, rasucit in bucle alungite si largi.
La gatul lui era agatata o zgarda, iar de zgarda era prins un bilet. L-am luat si l-am citit:
`Draga Lara,
Aceasta catelusa este pentru tine. Ti-o fac cadou caci stiu ca iubesti animalele. Sper ca o poti pastra si ca o vei indragi. Te iubesc!
P.S.: E Bichon Frise si are toate vaccinurile facute.
Cu drag, Chriss`
O scrisoare de la mama. Un caine de la mama. Era prea frumos sa fie adevarat. Am luat catelusul in brate si am alergat sus, in camera mea. Mi-am deschis o cutiuta cu lucruri pretioase, printre care se aflau : o bratara facuta impreuna cu Allison si Roxanne, bratara prieteniei, un lantisor de la mama si fotografiile de la primul meu concurs de dans. Am pus scrisoarea acolo.
Am coborat cu catelusa in bucatarie. Trebuia sa-i cumpar mancare, jucarii si un cosulet unde sa doarma. Avea sa doarma in camera mea. A doua zi aveau sa vina parintii mei si aveam sa merg cu ei la cumapraturi.
Deodata ziua mea devenise mai frumoasa. Mangaindu-i parul alb m-am gandit la un nume pentru ea: Crystal.