Dans catre iubire

[maryx]

So..e primul meu fic :)) yeey. Astept comentarii :D
Pentru ca dragele mele prietene au vrut sa apar ain fic:
Lyss - axxa.no.angel
Rox - oana
Primul capitol

Soarele, ca un bulgare de aur, se inalta falnic pe cerul albastru adanc si limpede revarsandu-si razele sale fierbinti. Albine aurii, libelule cu aripi azurii si buburuze zburau vesele pretutindeni in aceea zi de week-end din mai.Vantul sufla, aproape fara succes, nereusind sa aduca putina racoare. Intr-o gradina mare si acoperita cu flori multicolore, sub umbra unui copac, stateam cu cele doua prietene de suflet ale mele. Eram asezate in jurul copacului, pe covorul fin de iarba. Allison,o fata inalta cu parul saten ondulat la varfuri,cu breton pe o parte si cu ochii caprui, purta o pereche de blugi albastrii trei-sferturi si un tricou lila, iar in picioare niste tenesi de aceeasi culoare. Cea din stanga mea, Roxanne, o fata blonda cu parul lung prins in doua codite de o parte si de alta a capului, de inaltime medie si cu ochii albastri.Purta o bluzita stramta roz, si o fustita scurta de blugi, iar in picioare niste sandalute de vara.Iar eu, ei bine, aveam parul saten, lung lasat pe spate, iar bretonul statea aiurea pe frunte. Ochii luau o nuanta capruie, desi deobicei oscileaza intre verde si maro.Eram imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti roz si un tricou alb. Purtam o pereche de balerini roz cu floricele negre.
Toate aveam cate un carnetel mic in mana si un pix, si incercam sa ne conturam tinuta pentru urmatorul concurs de dans care va avea loc intr-o saptamana. Eu si prietenele mele eram campioane la dans. Il practicam de la opt ani, iar acum avem paisprezece. Am castigat numeroase premii la concursuri impreuna cu parteneri nostri.Partenerul meu, Jamie, este un baiat dragu si haios. Este in clasa cu mine si prietenele mele, si este cel mai bun prieten baiat al meu. Stiu foarte bine ca ma place, defapt, nu mi-a marturisit, dar se vede de la o posta si deja jumatate de oras a remarcat asta. Dar pentru mine este doar un prieten. Imi place parul lui saten, mi se pare ca merge bine cu ochii lui caprui. Este partenerul meu din totdeuna.Partenerii prietenelor mele sunt si ei draguti, dar vin de la alte scoli.
La acel concurs aveam sa port un costum de dansatoare roz si niste sandalute negre. Era perfect. Lyss � Allison, avea sa poarte un costum lila, cu sandalute gri, iar Rox � Roxanne, urma sa uimeasca publicul cu un costum portocaliu. Ok, deci aveam o saptamana sa ne gasim rochite .Speram ca mama partenerului meu sa ne ajute, caci se pricepea.
Cand am ajuns toate la concluzia ca trebuia sa ii cerem ajutorul, am plecat spre casa unde locuia Jamie. Nu era departe.Eram in gradinalui Lyss, care statea vis-�-vis de el, si cam la trei strazi de mine si de Rox. Partenerul meu statea intr-o casa mare, incapatoare, cu doua etaje si cu o curte ceva mai mica decat cea in care tocmai am fost cu fetele la umbra, dar foarte frumos decorata. Traia cu fratele sau cu un an mai mare, Ralph, un baiat inalt, aratos dar, cel putin in opinia mea, un nesuferit. Si chiar el ne-a deschis usa si fara sa ne salute s-a retras plictisit in camera sa.
Mama lui, in schimb, ne-a primit calduros. Este o femeie frumoasa pentrucei patruzeci de ani ai ei, dar foarte grijulie. Ne-a poftit in sufragerie.Acolo ne-a asteptat o surpiza.Jamie era intins pe canapea, cu piciorul drept in gips. Am facut ochii mari.
-Ce s-a intamplat? Esti bine? L-am intrebat, evitand intrebarea de care imi era frica.El cand ne vazu se inrosi.Probabil datorita pantalonilor scurti cu floricele cu care era imbracat, sau datorita situatiei penibile in care se afla.
-Stii�vroiam sa-ti spun�dar am vrut sa aflu ce o sa zica medicul. Mi-am rupt piciorul.Imi pare nespus de rau, dar doua saptamani adio dans. Asta inseamna ca�scuze Lara�nu pot sa te insotesc la concurs. Acesta dadu raspunsul de care ma temeam, inghitind in sec si facand pauze mari.Deodata am simtit cum inima mi se sfasie in doua. Imi retineam cu greu lacrimile.Concursul la care visam de atatia ani, nu voi participa la el. Baiatul vazand deznadejdea din ochii mei continua plin de o falsa speranta:
-Dar poate iti vei gasi un partener provizoriu�
Dupa acel provizoriu, desi pe buze nu mai iesea nici un cuvant, stiam ca urma �slabe sanse�. Si avea dreptate.Dar nu voi renunta. O sa caut un partener, chiar daca va trebui sa caut acul in carul cu fan. Insa nu am putut tine piept valului de lacrimi care imi inunda ochii.

[Alexi]

'tenesi'- tenisi

'dragu'- dragut

'gradinalui'- gradina lui

'surpiza'- surpriza

Dragut, m-a atras titlu si eu sunt fascinata de dans...dar m-am lasat de el din motive personale:)
Imi place ideea...greselile de tastare le-am mentionat...dialogul e bun si nu e sec...descrierea e buna
Bietul Jamie, dar cred ca Lara se va indragosti de partenerul provizoriu nuh;;)...sau de ce nu de fratele lui Jamie:X
Astept nextu'
Chu si gambate:*

[maryx]

merci pt commuri si sper ca urmatorul capitol sa va placa
enjoy it :D

Capitolull II


Ceasul meu desteptator m-a trezit cu o alarma foarte puternica. Era duminica, urmatoarea zi dupa cea in care am aflat durerosul adevar: nu pot participa la concursul la care visez de cand eram mica sa merg. Grozav. Ar fi trebuit sa ma pregatesc pentru urmatoarele trei ore de dans, dar pur si simplu nu aveam chef sa dansez singura. M-am ridicat cat sa ma uit pe fereastra, perfect: ploua. Un motiv in plus ca sa nu ma misc din pat. M-am trantit zgomotos la loc. O noapte in care nu am inceput sa bocesc din nou.
Fusese o seara foarte lunga. In timp ce prietenele mele m-au condus acasa, poate ca sa nu incep sa plang in hohote din nou, imi tot ziceau ca pot sa dansez daca vreau cu partenerii lor. Dar refuzam in continuu categoric. Nu. Stiam ca si ele viseaza la asta, poate nu la fel ca si mine, dar fiind prietenele mele nu le puteam face asta. Desi le-as fi facut aceeasi propunere daca ele erau in locul meu. Acasa ma asteptau tata si mama vitrega. Tata s-a despartit de mama cand aveam trei ani din motive pe care sincer nu le cunosc. Am fost data in grija mamei pentru doi ani. Mama, fiind dansatoare, calatorea mai mereu la concursuri. De aceea imi doresc foarte mult sa particip peste cateva zile la unul pe care mama l-a castigat cand era de varsta mea, aceasta a fost cea mai mica campioana. Tata, in doi ani de atunci, s-a casatorit cu nesuferita mea mama vitrega. Atunci a facut un proces sau ceva de genu`, -nu le am cu astea - prin care cerea custodia mea. L-a castigat si iata-ma aici. N-am mai vazut-o pe mama de patru ani, inca mai calatoreste atat de mult. Iar tata, ei bine si el calatoreste toata ziua si eu raman cu insarcinata mea mama vitrega. In vreo luna va naste un baietel.
Nu ma inteleg deloc cu tata si cu ea. Cu adevarata mea mama ma inteleg super. Dar asta. Ei bine e de treaba, dar nu pot s-o accept ca mama. Nu-i poate lua nimeni locul. Iar tata este mereu de partea ei in certurile noastre - tabara inamica. Peste vreo doua zile o sa plece in strainatate. Doar ei doi, ce romantic imi vine sa vomit ! Si raman singura doua saptamani. Oricum am niste minuntate reguli ce (nu) pot fi incalcate. Fara petreceri, daca e vreo problema suna-ne, nu deschide usa la straini etc . Deci au uitat,din nou, de concursul meu. Oricum nu le-as fi spus ca am ramas fara partener.
Dupa o ora de ascultat muzica in pat, m-am ridicat si fara a ma obosi sa-mi scot pijamalele sau sa-mi fac patul, am coborat jos. La bucatarie, Beatrice - mama vitrega - isi punea un pahar cu apa. Ii zic un scurt "`neata" si imi iau un bol, cutia cu lapte si cea cu cereale.
-Buna. Nu ai dansuri azi? Intreba ea pe un ton ingrijorat. Uram cand incerca sa intre in discutie cu mine. De ce nu putea doar sa ma ignore asa cum faceam eu?
-Ba da. Am raspuns eu sec. Mi-am luat castronelul cu micul dejun si am intrat in sufragerie, unde m-am asezat pe canapea, am luat telecomanda televizorului si am inceput sa o butonez nestiind exact ce cautam.
-Si de ce nu te duci? intreba din nou Beatrice cercetandu-ma suspicioasa cu privirea. Imi pune mana pe frunte. Oh, doamne. Doar nu credea ca am febra sau mai stiu eu ce? M-am ridicat enervata de pe canapea, luandu-mi si bolul cu cereale, si am plecat din sufragerie, urcand scarile spre camera mea. Inca ma privea suspicioasa desi era clar ca nu aveam febra. Asta imi mai lipsea.
-N-am chef. i-am rapsuns intr-un final de la etaj doar pentru a nu urca scarile .
M-am asezat la birou si mi-am deschis laptop-ul, odata ajunsa in dormitorul meu. Dupa ce mi-am terminat micul dejun era deja ora zece. Am lasat bolul gol in bucatarie, neobosindu-ma sa il spal. De asta se ocupa mama. M-am intors in camera mea. Afara inca ploua torential.
La zece jumatate eram imbracata intr-o pereche de blugi bleu subitiri si un tricou portocaliu. Fara sa-i dau vreo explicatie mamei am iesit afara. Cerul parea o panza intunecata. Stropii din ce in ce mai multi de apa erau reci. Cadeau pe fata mea, dar mie nu-mi pasa. In cateva minute eram uda pana la piele. Ma plimbam prin oras. Mi-era frig, dar imi placea. Desi nu s-ar fi vazut daca plangeam sau nu, n-o faceam. Pur si simplu simteam ca imi pierd ultima farama de onoare daca incep sa plang din nou. Am paisprezece ani, totusi. Dupa jumatate de ora de plimbat, in care m-am gandit la multele lucruri aflate in capul meu, am plecat spre casa lui Roxanne. Statea pe aceasi straduta cu mine, dar intr-un bloc nou, intr-un apartament mare si incapator la etajul al cincilea din cele zece.
Am luat liftul pana la ea. Doar nu era sa urc pe scari. Ajung la usa si ciocan usor, speram sa fie acasa. Nu stiam exact cat era ceasul si speram sa fi scapat de la dans. Noroc: Roxx si Allison imi deschid. Aveau o fata foarte ingrijorata, si am observat ca Lys avea telefonul in mana pe apelare catre... mine. Imi lasasem intentionat mobilul acasa. Cele doua mi-au sarit in brate si au observat, prea tarziu insa, ca eram complet uda. Ne-am salutat si m-au invitat inauntru. Roxanne mi-a oferit niste haine. Imi veneau foarte bine. Oricum, noi doua suntem foarte asemanatoare la fizic.
Ma usuc pe par si ma imbrac cu o pereche de pantaloni negri de trening si cu un tricou alb, timp in care ele au facut un ceai cald special pentru mine. Intr-un final ne-am strans toate in sufragerie. Incercam sa imi impun un zambet fals.
-Si... ce faceti voi? am intrebat eu. Prost inceput de conversatie, dar ele pareau sa nu observe.
-Lara, e super! spuse Roxanne entuziasmata, dar vazand fata mea confuza continua. M-am indragostit! E inalt, e frumos, are ochii caprui si parul saten inchis. E...ca un print din poveste. clar ca era indragostita, se citea asta prin tonul ei visator si prin felul cum topaia prin camera.
-E Samuel. Stii tu...ala, prietenul lui Ralph, continua Allison. Oh, da. Normal ca il stiam. Cel putin pe fratele partenerului meu il stiam. Pentru ca nu ezita niciun moment cand se lua de mine. Dar prietenul lui parea de treaba.
-Si, din pacate, are prietena: partenera lui Ralph. se trezi si Roxx din visare. Macar ea avea partener. Trebuia sa incetez sa ma mai gandesc la asta.
-Atunci se stie. Maine la scoala o radem in cap! am raspuns eu hotarata. Toate am inceput sa radem. Nu ma prefaceam. Chiar radeam din interiorul inimii. Eram fericita. Eram cu prietenele mele!


*Doua zile mai tarziu*
-Lara! Vino jos! Plecam! vocea tatei ma trezea in fiecare dimineata. Dar acum era altceva. Era mai frumos, caci, de azi ei doi pleaca pentru o saptamana in strainatate. Singura. De cand mi-am dorit asta.
Am coborat din pat. Oricum trebuia sa fac asta o data si o data. Cobor scarile. Tata avea un troler negru in spate. Era imbracat intr-o camasa albastra si o pereche de blugi, iar in spatele sau, mama avea o rochita alba. Nu intelegeam de ce ma cheama tata, nu aveau nevoie de ajutor. Le zic un scurt "Bine." fara a-mi lua la revedere si ma intorc spre camera mea. La jumatatea drumului spre scari, tata isi deschide lar mainele si spune:
-Draga mea, nu iti iei ramas bun de la noi?
De ce? Doar nu plecau de tot. M-am intors pe calcaie si ignor imbratisarea dorita de tata.
-Bine, bine. am spus zambind ca o fetita "cuminte" ce sunt.
-Pa! continui pe un ton rece si urca scarile in mare graba ca sa nu se astepte si la altceva. El a lasat mainile jos. Cand am ajuns la etaj, mi-a strigat:
-Si noi te iubim, scumpete.
A zis cineva ca era vorba de iubire? Il iubesc pe tata. Da, recunosc. Dar nu vreau s-o arat. Intru in camera mea si ma uit pe fereastra.
Parintii mei intrara in masina, iar masina porni pe straduta, luand drumul libertatii mele. Eram singura. In sfarsit eram singura.

*Ziua concursului*
Eram acolo, intr-o sala mare, cu ferestre gigantice acoperite de niste perdele rosii. Intr-o parte era o scena imensa, iar la stanga era o masa lunga cu trei scaune unde se aflau juriul.
In vreo cinci minute urma sa intru pe scena. Eram imbracata costumul la care am visat: un costum roz si niste sandalute negre. Eram in fata juriului. Ma pregateam sa le spun ca ma retrag din concurs. Tremuram. Incercam sa-mi inabus larcimile. Nu era momentul pentru melodrame. Prietenele mele ma sprijineau. Erau cu mine si asta ma facea sa-mi dau seama ca nu e un capat de lume. Ca aveam niste prietene minunate si o viata in general frumoasa. Am inghitit in sec.
-Bu..buna ziua. Sunt Lara.. Lara.. Rothen si..si..vreau sa...sa...ma retrag din concurs. i-am spus unei femei in varsta din juriu, printre sughituri.
-Esti sigura? ma intreba femeia.
Nu. Nu eram sigura, nu vroiam sa fiu sigura, dar trebuia sa fiu. Ma pregateam sa dau aprobator din cap, cand, o mana calda imi prinse bratul:
-Lara, nu! imi spuse o voce cunoscuta langa mine. O voce pe care nu ma asteptam s-o aud. Nu acolo, nu atunci si nu in felul acela...



Partea A II-a
Plutind pe scena
-Si ce-ai vrea sa fac, Ralph? l-am intrebat accentuandu-i numele.
Ce cauta acolo? El nu participa la concurs. Partenera lui nu putea, era plecata. Si mai ales, de ce m-a oprit?
- Danseaza cu…mine. raspunsul lui plictisit m-a luat pe nepregatite. Am pufnit in ras. Cum? Sa dansez cu el? Asta inseamna sa-mi semnez condamnarea la umilinta totala.
-Da, da, da. Si de ce te-ai oferi tu sa dansezi cu mine? Sa ma faci de ras, nu? Nu-s proasta. i-am raspuns.
-Pe bune. De fapt… stii ceva? Eu ti-am facut o propunere pentru mine, castigarea acestui concurs este visul meu. Ah, legat de faza cu prostia, eu n-as fi asa sigur. a continuat legandu-se de mine.
Ok… ce era de facut? Le arunc o privire prietenelor mele, cerandu-le un raspuns. Acestea erau nedumerite.
-Ok. Dansam. Dar ce vrei in schimb, nesuferitule? am cedat.
Eram prea innebunita de dorinta de a-mi trai visul, incat daca imi cerea sa fac ceva pentru el, as fi facut-o, daca dupa aia ar fi dansat cu mine, desi simteam ca nu va fi deloc bine. El se pare ca nu a observat cat de usor m-am lasat.
-Oh, doamne. Ce-ai vrea sa cer in schimb de la tine, pitico? N-are voie omul sa faca o fapta buna pe gratis? Bineinteles ca acel creier cat un bob de mazare al tau nu ar intelege asa ceva, dar…
Au! Asta a fost replica sub centura. Oricum, am sa ma gandesc la o razbunare pe masura, poimaine, la scoala. Imi va veni pana atunci un plan diabolic prin care sa-l umilesc… sau nu.
-Deci, participati impreuna? Tu esti…
-Ralph Deering. raspunse partenerul meu provizoriu la intrebarea femeii din juriu. Aceasta ne dadu cate o foita pe care era scris numarul cincisprezece. Eram perechea cu numarul cincisprezece, din categoria de varsta 13-16. Acea foita trebuia sa ne-o prindem de costum, pe spate.
El este fratele lui Jamie, adevaratul meu partener, dar care si-a rupt piciorul si nu poate participa la acest concurs, insa stiu ca imi va vedea dansul. Nesuferitul (Ralph) este cu un an mai mare decat noi. Seamana izbitor de mult cu frate-sau, cu exceptia parului sau saten mai deschis la culoare. Amandoi au ochii caprui. Nu ma inteleg deloc cu Ralph, in schimb Jamie e unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.
- Vals cu spin, chasse si toate alea, da? Incearca sa nu ma calci pe picioare si sa te tii dupa mine. imi spune nesuferitul. Binteinteles, nu m-am putut abtine sa nu-l injur in gand.
Normal ca nu aveam sa-mi chinui sandalutele mele negre frumusele cu toc doar ca sa calc un baiat.
In doua minute a trebuit sa intram pe scena. El era imbracat intr-un costum de dansator negru, cu un papion alb si niste pantofi negri. Eu aveam un costum roz. Paru-mi era prins intr-o codita mica la spate, iar bretonul statea frumos pe frunte. Le-am urat succes prietenelor mele. Cand a pornit muzica m-am asezat in pozitie: in bratele partenerului, putin lasata pe spate si cu privirea spre stanga. Imi placea si ma pricepeam la vals. Cand am inceput pasii, simteam miscarile lui si ma luam dupa el. Dar simteam ca danseaza rigid, oricum mai rigid decat Jamie. Acesta parca pluteste si este relaxat. Dar fratele sau mai mare…e foarte ingrijorat. E ciudat.
Intr-o intoarcere spre dreapta, o vad pe Lys cu partenerul sau. Ne privim pentru o mica secunda. Faptul ca era acolo, pe scena, cu mine, ma facea sa ma bucur nespus ca imi traiesc visul, desi nu cu partenerul pe care mi-l doream. Ea era cu o rochita de dans lila si niste sandalute gri. Parul ei saten era prin in doua codite fiecare de o parte si de alta a capului.
Dupa ce melodia s-a terminat, toate cele sapte perechi de pe scena au facut un reverence si am parasit scena pentru a face loc urmatoarelor opt perechi, printre care era si Rox. Ea purta un frumos costum portocaliu si sandalute inalte negre. A dansat un vals minunat. Parca… plutea. Nicio greseala.
Cand am coborat toate, eu si prietenele mele ne-am imbratisat si ne-am urat success din nou. In cateva minute avea sa se hotarasca care vor fi cele trei perechi care vor pleca acasa. Eram emotionata.
Antrenoarea de dans ne-a felicitat. Ne-a zis ca am dansat superb si am avut noroc atunci cand Ralph s-a oferit sa danseze cu mine. Noroc? Mai bine dansam singura.
Juriul a chemat toate perechile pe scena. Concurentii s-au aliniat in ordinea numarului de pe spatele lui. Eram la capatul sirului. Apoi a inceput eliminarea perechilor. Perechile cu numarul sase, paisprezece si trei au fost eliminate dupa primul dans… ghinion. Am trecut de primul dans cu bine.
Am dansat quick step. M-am descurcat bine, cred. Oricum, am trecut si de proba asta. Echipele numarul unu, doisprezece si unsprezece au fost date afara. Dupa cha-cha, echipele numarul doi, patru si noua au plecat. Perfect… n-am iesit pana acum. Urma cosmarul meu : jaif la un timp.
Dar am reusit. Echipele cinci, zece si treisprezece au fost eliminate. Inseamna ca…da! Eu, Roxanne si Allison mergem in finala. Eram atat de fericita, incat as fi putut sa-mi sarut partenerul… sau nu. Ii arunc o privire. Pe fata lui dupa care majoritatea fetelor din scoala ar muri, era un zambet slab.
Cand am coborat de pe scena m-am imbratisat cu prietenele mele. Era…un vis devenit realitate. Topaiam de fericire. Eram in paradis. Jamie venise si el acolo. In carje, dar venise. M-a felicitat si m-a imbratisat, cum a putut si el. Probabil ca era invidios ca fratele sau era cel care m-a ajutat si nu acesta.
In urmatoarea secunda am sunat-o pe mama. Trebuia sa stie ca eu ii calc din ce in ce mai mult pe urme. A durat ceva pana mi-a raspuns. Ca de obicei, si-a gasit foarte greu mobilul.
-Maaami! Ghici ce! Nu, nu, nu am luat un zece la mate. i-am spus prin telefon. Bineinteles ca era la curent cu marea mea problema cu matematica, tata s-a asigurat de asta.
- M-am calificat in finala de la campionatul de dans pentru juniori! Este la munte peste doua saptamani. Cum? Nu poti sa vi? Dar…de ce? Dar…bine. Pa! Te iubesc. am inchis telefonul. Cum putea sa participe intr-o comisie tocmai atunci?
Antrenoarea noastra, o femeie tanara cu parul blond si ochii verzi, a venit la micul nostru grup format din: mine, prietenele mele, partenerii nostri, si partenerul meu provizoriu.
-Gata! Dupa ultimele dansuri m-am hotarat. Ralph, tu ve fi de-acum partenerul lui Lara. Dansati extraordinar impreuna. Parca sunteti un singur trup. Va sincronizati perfect! a spus aceasta.
Nu! Nu se poate! Dintr-o data paradisul a devenit iad, visul- cosmar, iar noul meu partener era demonul. Cum putea sa se intample asta?
-Si eu? intreba Jamie, iar pe fata lui se vedea ca nu era prea fericit. Tocmai isi pierduse partenera pe care o iubea. Nici eu n-as fi prea fericita.
-Mi se pare logic ca vei dansa cu fosta partenera a fratelui tau, raspunse antrenoarea acru, accentuand doua cuvinte. De ce se purta urat cu el? Nu merita asta, mai ales dupa ce si-a rupt piciorul.
Imi venea rau. Nu era posibil. Nu puteam, nu vroiam si nici nu trebuia sa dansez cu Ralph. Nu m-am obosit sa-mi ascund indignarea de pe fata si ura pentru noul si nesuferitul meu partener. Doamne, cu ce am gresit sa trebuiasca sa dansez cu asta? Stiam eu ca am facut o greseala cand l-am acceptat.

[Axxa.No.Way]

yeeey<:-P in sfarsit ai postat al doilea capitol:x
greseli nu ai(of course;)))
descrierea e buna, la fel si naratiunea, iar dialogul nu e sec(so I looov:x it)
spor la scris si sa pui repede nextul:*:*
P.S: imi place cum ai imbracat-o pe Lys in primul capitol:P(de-asemenea pe Lara si pe Roxx)^___^

[maryx]

Cap II
Part 2: Impiedicata lesina
De ce ma durea atat de tare burta? Ce intrebare idioata! Stiu de ce: pentru ca n-am mancat mai nimic. Mi-era foame. Dar nu puteam sa mananc. Se presupunea ca nu vreau sa ma ingras. Adica, peste doua saptamani trebuie sa port o rochie care de abia imi mai vine, dar la care tin enorm de mult. Mergeam incet spre sala de dans. Nu aveam puterea sa imi grabesc pasul, desi aveam sa intarzii. Oricat incercam, picioarele mele nu reactionau impulsului ca daca nu ajung acum la sala de dans, care este la vreo doua strazi distanta, ma asteapta vreo cincizeci de genoflexiuni de facut. O nimica toata pe langa cele trei ore de dans cu nesuferitul meu partener ce vor urma dupa aceea.
Eram imbracata intr-o fustita roz din bumbac , intr-un tricou alb cu o inimioara pe el si purtam o pereche de tenisi . Sandalutele mele negre cu toc erau in rucsacul roz de pe spatele meu, in care se mai aflau: peria de par, o sticla cu apa, trei perechi de clame – nu se stie niciodata, Ipod-ul si un rimel. Parul meu saten era purtat usor de adierea blanda a vantului.
In scurt timp am ajuns in fata usii salii de dans. Se auzea muzica de…incalzire. Era oarecum bine ca nu trecusera inca la dans. Intru in vestiar. Imi pun sandalutele si imi prind bretonul cu clamite ca sa nu ma deranjeze, apoi las rucsacul in dulapiorul meu plin de abtibilduri . Ma alatur colegelor mele si profesoarei in sala de dans, o camera mare, aerisita si luminata de ferestrele gigantice de pe peretii laterali. In fata noastra se alfa un perete acoperit de oglinzi, iar in spate cateva banci. M-am asezat langa Allison, iar in stanga mea era Roxanne.
Profesoara era, bineinteles, foarte-foarte suparata de intarzierea mea. Dar m-a crutat de cele cincizeci de genoflexiuni, doar treizeci. Simteam ca o sa lesin in curand. Eram obosita. Dar, cum zicea profesoara “Nu este vreme de odihna.” . Nu puteam sa nu fiu de acord cu ea: peste doua saptamani, la cel mai mare concurs de dans organizat vreodata aveam sa dansez mai multe dansuri decat de obicei: pe langa cele obisnuite ca cha-cha, jaif, vals si quick step, mai sunt salsa, tango si passo doble.
Am inceput cu jaif. Grozav! In starea in care ma aflam, numai de ridicat genunchii cat mai sus aveam chef. Ma simteam din ce in ce mai rau. Uneori,pe parcursul dansului, aveam impresia ca picioarele mele nu ating pamant solid. Apoi, s-a intamplat intr-o fractiune de secunda: eu si Rlaph eram fata in fata, apoi nu stiu cum s-a petrecut, nu imi mai amintesc aproape nimic, ca m-am dezechilibrat si m-am prins cu mainile de tricoul lui… si n-am mai vazut nimic.

*o ora mai tarziu*
Cred ca m-am trezit. Nu vroiam sa deschid ochii. In astfel de momente trebuie sa iti folosesti simturile. Auzeam o respirate calda, regulata in dreapta mea. Mirosul era…miros de spital. Cel mai dezgustator, dupa parerea mea. Degetele mele atingeau ceva moale. O fi salteaua de la pat? Capul imi era asezat spre dreapta. Am deschis ochii. In dreapta mea era un dulap mare, alb si o ferestra minuscula pe peretele inalt, acoperit cam pana la jumatate cu faianta alba. Eram intr-adevar intr-un spital. Cred ca eram intr-un salon. Poate lesinasem si am fost adusa aici. Ok…macar eram treaza.
Imi intorc capul spre stanga, acolo, statea asezat pe un scaun Ralph. Oare el m-a adus de la sala aici? Ochii lui caprui imi fixau fata si se uita la mine de parca as fi nebuna. Parul lui saten era dezordonat. In spatele lui am reusit sa zaresc usa. Speram sa nu raman mult in acel pat.
-Daca tot te-ai trezit, eu plec. Ah, si data viitoare cand ai de gand sa lesini, anunta-ma si ma retrag din concurs. Am pierdut deja un antrenament, nu am de gand sa merg acolo daca am o partenera slaba. Putin imi pasa ca nu iti vine rochia…fa-ti alta. spusele lui au fost ca o lovitura. Nu… doar nu vroia sa renunte?! Nu putea sa renunte!
Cred ca, pana la urma, de asta am lesinat: pentru ca nu am prea mancat. Dar cine i-a spus lui asta? Primele cuvinte care mi-au venit in minte au fost: Lys si Roxanne. Ele erau singurele care stiau. Dar de ce au spus asta? Nu, nu cred ca i-au zis lui, sunt sigura ca i-au zis asistentei, care i-a spus lui si asa vestea o sa faca inconjurul lumii. Oh! Ar fi putut sa fie si stire de ziar, bineinteles daca ar scri-o Ralph, toate fetele alea de la scoala ar muri sa citeasca ce a scris el. Ar suna cam asa: `”Mareata” dansatoare impiedicata lesina` . Dar nu cred ca ar face asta. Daca ar face-o, pot afla foarte usor un lucru intim al sau.
In cateva minute de la iesirea partenerului meu, asistenta a venit, si mi-a spus , printre altele, ca pot sa plec. Atat asteptam. M-am uitat la ceas. Trecuse doar o ora. Inca mai aveam hainele cu care am fost la dans pe mine, asa ca doar mi-am luat rucsacul si mi-am pus tenisii. Aproape m-am ratacit prin coridoarele urat mirositoare ale spitalului.
Cand am iesit la aer curat, am luat un taxi. In aproximativ zece minute am ajuns in fata casei. Vremea inca era placuta, dar adierea vantului nu se simtea prin cele douazeci si noua de grade celsius de afara. Cand am intrat in bucatarie, privirea mea s-a indreptat spre ceas. Ora unsprezece.
Stomacul meu cerea mancare, dar nu inainte de a spala castronul din care se presupune ca am mancat de dimineata. M-am schimbat intr-un tricou portocaliu lung , niste pantalonasi scurti albi. Mi-am pus castile de la Ipod in urechi si am pornit muzica. Apoi m-am dus in fata chiuvetei, am pus mana pe burete si l-am umplut cu lichid de spalat vase. Am inceput sa frec timp de vreo un sfert de ora castronul, ascultand mai mult muzica, uitand ce am de facut. Cand a incpeut sa-mi ghiortaie din nou stomacul am clatit bolul, umpluandu-l cu apa. L-am lasat pe cealalta parte a chiuvetei, tot plin cu apa, si am inceput sa ma zbengui pe melodia mea preferata. Nu am fost niciodata foarte indemanatica. Printr-o simpla miscare de mana, am dat, fara sa vreau, castronul plin cu apa pe jos.
Acesta s-a spart, iar jumatate de bucatarie a fost un fel de piscina. Am adunat cioburile, dar nu stiam ce as fi putut face in legatura cu apa., asa ca am lasat-o sa se usuce.
M-am dus la congelator, care de-asemenea, inota si el in apa. Acesta avea sertare . In primul stiam sigur ca este o cutie mare de inghetata. L-am deschis si am luat cutia, apoi l-am inchis usor si am inchis si usa congelatorului, cred.
Era inghetata mea preferata: ciocolata si cirese. Dar cutia mai fusese desfacuta si continutul era pe sfarsite. Daca tot trebuia sa mananc ceva, am mancat inghetata…

*Dupa zece-unsprezece ore*
M-am ridicat de pe scaunul meu de la birou si am luat cutia goala de pe mormanul de cartii din care “mi-am facut temele” date la o parte de catre laptop. Am coborat in fuga scarile si am intrat la fel de repede in bucatarie. Ochii mei erau indreptati spre fereastra. Se lasase seara. Nu mi-am dat seama pe unde calcasem, si chiar daca mi-as fi dat , tot nu as fi putut sa ma opresc la timp ca sa evit catastrofa.
Intr-o secunda eram sus, apoi am alunecat. Fundul meu a luat din plin gheata. M-am uitat prin camera, sa vad sursa acestui mini patinoar. Se pare ca se crease pe balta pe care o facusem in urma cu cateva ore. Dar cum inghetase? Ochii mei au fixat congelatorul. Usa era inghetata. Apoi mi-am dat seama: probabil nu am inchis bine sertarul si usa congelatorului.
M-am ridicat cu grija. Am incercat sa patinez pana la aparatul de aer conditionat in capatul celalalt al bucatariei. Am luat telecomanda si l-am fixat sa incalzeasca toata noaptea.


hope u like it:D stiu ca capitolul asta e cam plictisitor.
actiunea intre lara si ralph va veni in urmatoare capitole :D

[Axxa.No.Way]

yeeey >:D< a new chapter:X
- nu ai greseli... eu n-am gasit nici una:-)
-descrierea si naratiunea sunt frumoase, iar dialogul nu e sec^__^
-un mic sfat ar fi sa lasi un rand liber intre numele capitolului si primul alineat al acestuia.
spor la scris, maryxu' si sa pui repede continuarea:*:*

[maryx]

Cap.III Crystal

Imi strangeam lucrurile, ingramadindu-le in ghiozdan. Clasa noastra era goala, cu exceptia mea si a celor doua prietene ale mele. Restul colegilor erau probabil afara sau pe hol, sau chiuleau. Asta vroiam si noi sa facem. Chiuleam de la geografie. Batranica nici nu prea isi dadea seama daca suntem sau nu prin clasa, ducand-o cam rau cu vederea.
Am iesit din clasa cu doua minute inainte de a se suna. Ne indreptam incet spre vestiarul fetelor. Uniforma noastra,compusa dintr-o fustita scurta in carouri, albastra, si un sacou negru cu emblema scolii , nu ne permitea sa fugim, din pacate. Apoi, am ajuns la o intersectie a doua coridoare: unul venea de la cancelarie,iar celalalt ducea spre vestiare. Am continuat sa mergem, trecand prin fata coridorului de la cancelarie, fara sa-i observam. Au intrat in noi. Eu, Lys, Rox si inca doi baieti, unul brunet cu ochii ciocolatii, iar celalat blond cu ochii albastrii, eram toti pe jos. Pe primul l-as fi recunoscut oriunde, oricand, desi sa ma inalnesc cu el nu era o placere. Uitandu-ma pe coridorul de unde au venit ei, am vazut-o pe directoare, o batrana enervanta, dar foarte credula, incercand sa alerge cu tocurile alea ale ei si fusta lunga. Prinvind-o mai bine, am descoperit ca ea fugea dupa baieti. Parul ei roscat ii statea nearanjat, iar ochii ei ne priveau, probabil incercand sa ne sperie.
Ralph m-a prins de mana si m-a tras pana la vestiarul baietilor. Desi vroiam sa ma opun,nu o faceam. La jumatatea drumului, cand deja directoarea nu ne mai putea vedea, am incercat sa-mi eliberez mana din stransoarea lui. Fara succes, desigur. Vroiam sa ma intorc, dar nu puteam. Mi-am lasat prietenele singure. Se descurca, da, stiam asta, dar suntem prietene totusi, la bine si la rau.
Linisteste-te, linisteste-te! Nu tu ai vrut sa pleci. El te-a luat. Si de ce te-o fi luat?
Am intrat in vestiarul baietilor. Era prima oara cand vizitam acel loc, si speram sa fie si ultima.Era o incapere de dimensiunii potrivite, cu multe banci si dulapioare, pe care erau scrise tot felul de porecle ale proprietarilor.
M-am indreptat spre ceva ce parea a fi o oglinda, de-asupra unei chiuvete. Era foarte murdara. Era clar ca baietii nu se prea priveau in ea. Am reusit sa-mi aranjez parul ciufulit de la alergare, apoi mi-am aranjat fusta. M-am intors spre partenerul meu. Era imbracat in uniforma, intr-un sacou ca al nostru, si o pereche de pantaloni negri. Parul ii statea dezordonat, dar nu s-a obosit sa-l aranjeze. S-a asezat pe o banca, fara sa scoata vre-un cuvant. Doar nu se astepta la un “Multumesc”, nu?
-De ce m-ai luat de langa prietenele mele si m-ai adus aici? l-am intrebat acru.
-Preferai sa ajungi in biroul directoarei? Ok. Acolo e usa. mi-a raspuns aratandu-mi iesirea. Pentru o clipa am ramas pe loc, cantarind situatia, dar apoi m-am asezat pe bancheta din fata lui. Nu. Nu plecam. Se descurcau ele.
-Da, bineinteles. Stai aici. Ti-a placut la nebunie cand te-ai prins atunci de tricoul meu, nu? a spus. Sau cand te-am luat de mana. Recunoaste, esti si tu ca alea, innebunita dupa mine.
Asta a umplut paharul.
-Poftiiim? am pufnit. Unu: nu-mi place de tine si nici n-o sa-mi placa vreodata. Doi: eu nu sunt ca celalalte fete, sa-ti cad la picioare. Trei: de ce mi-ar placea de tine? Esti un perve*s obsedat de reviste po*no.
Nici nu stiam daca era adevarat ce am spus despre el. Si nici nu-mi pasa. Ne-am ridicat amandoi si ne-am apropiat. Fetele noaste erau la cativa centimetri. Puteam sa-l privesc in ochii. In mod normal, in acel moment m-as fi simtit bine ca l-am jignit, dar ma simteam vinovata si nu intelegeam de ce.
Usa vestiarului s-a deschis zgomotos, dar nu am apucat sa marim distanta intre noi. Pe usa au intrat Allison si Roxanne. M-am bucurat foarte tare sa le vad, la fel de mult cum m-am bucurat ca au intrat in acel moment. Le-am imbratisat si apoi ne-am asezat toate pe banca. Ralph intre timp se sprijinise de unul dintre pereti.
-Lara, ce ne bucuram ca ai reusit sa fugi. Ne-a chemat in biroul directoarei. Noi i-am spus ca facem parte din echipa de volei si ca ne ducem la antrenamente. Ne-a crezut. Pe tine nu te-a vazut. Ralph, pe prietenul tau l-a dus in birou si era cam nervoasa. Voi..ce faceati aici? ne-a adus raportul Roxx, probabil curioasa despre scena pe care a vazut-o cand a intrat.
I-am raspuns putin stresata ca nu faceam altceva decat sa stam, iar Lys ne-a adus la cunostiinta ca se sunase. Cum trecuse atat de repede timpul?
Am plecat spre clasa noastra. Ma simteam din ce in ce mai vinovata, iar el nu mi-a mai adresat nici un cuvant. Probabil l-am jignit prea tare? Si nici nu stiam daca chiar aveam dreptate, am spus doar primele lucruri dure care mi-au venit in minte. Urmatoare ora aveam matematica, dar nu ma simteam deloc in stare sa ies la tabla, asa ca am facut o vizita la cabinetul medical. Asistentele mi-au dat o scutire, spunandu-mi ca e mai bine sa ma duc acasa.
Asta aveam de gand sa fac. In timp ce mergeam spre casa am avut timp sa ma gandesc la cele intamplate in aceea zi. Era cea mai oribila zi de luni si nu intelegeam de ce. L-am mai jignit in trecut, de ce acum ma simt vinovata? Pana la urma, era doar un baiat. Nu merita sa-mi cer scuze, indiferent ca am inventat sau nu. Doar un baiat.
Apoi, mi-am dat seama ca intr-adevar ma durea burta. Simteam…un gol… si in acel gol ceva da din aripi.
Cand am ajuns acasa, un catelus mic, alb, vesel si jucaus m-a intampinat langa usa. Corpul era acoperit de par lung si rasucit cu bucle. Capul ii era proportionat fata de corp, nasul rotund si negru. Ochii nu prea mari , rotunzi si negri. Picioarele ii erau drepte, cu osatura fina si evident, acoperite cu muschi.
Coada era purtata in sus, curbata, insa nu rulata pe spate; parul care o acoperea era lung si cadea deasupra spatelui.Acesta era fin, matasos, rasucit in bucle alungite si largi.
La gatul lui era agatata o zgarda, iar de zgarda era prins un bilet. L-am luat si l-am citit:
`Draga Lara,
Aceasta catelusa este pentru tine. Ti-o fac cadou caci stiu ca iubesti animalele. Sper ca o poti pastra si ca o vei indragi. Te iubesc!
P.S.: E Bichon Frise si are toate vaccinurile facute.
Cu drag, Chriss`
O scrisoare de la mama. Un caine de la mama. Era prea frumos sa fie adevarat. Am luat catelusul in brate si am alergat sus, in camera mea. Mi-am deschis o cutiuta cu lucruri pretioase, printre care se aflau : o bratara facuta impreuna cu Allison si Roxanne, bratara prieteniei, un lantisor de la mama si fotografiile de la primul meu concurs de dans. Am pus scrisoarea acolo.
Am coborat cu catelusa in bucatarie. Trebuia sa-i cumpar mancare, jucarii si un cosulet unde sa doarma. Avea sa doarma in camera mea. A doua zi aveau sa vina parintii mei si aveam sa merg cu ei la cumapraturi.
Deodata ziua mea devenise mai frumoasa. Mangaindu-i parul alb m-am gandit la un nume pentru ea: Crystal.

[Axxa.No.Way]

Crystal is so cute:X
am gasit o singura greseala:D
-"ceva dadea din aripi."
iti mai amintesti certurile cu alex=))? erau ceva in genul celor dintre Lara si Ralph, dar voi va prapadeati de ras(si eu si oana, of course;)) )
descrierea e frumoasa, naratiunea la fel, iar dialogul(I luv:X it)
spor la scris si sa pui cat mai repede continuarea:*:*

[maryx]

Capitolul IV: Adevar sau provocare
Drumul spre scoala era scurt, dar de ajuns pentru a-mi pune ordine in ganduri.Stiam ce e cu durerea de burta din ziua precendenta, dar mi-era frica sa recunosc. Stiam ca e normal, si ca lucruri din astea se intampla mereu, dar mi-era frica ca daca admit, n-o sa mai fiu eu. Eram exact cum mi-am dorit. Daca as fi admis, as fi fost o alta Lara, “Lara doi” . Acea durere de burta si ce simteam eu, nu puteau fi altceva, nu ma inselam. Cu parul lui brunet si ochii caprui facea chestia aia din golul din burta mea sa se miste. Ma minteam singura zicandu-mi ca am crampe. Nu eram pregatita sa recunosc adevarul.
Apoi am ajns in fata scolii. O cladire mare, intinsa, cu o curte plina de flori. In fata portii m-am oprit, nehotarata. Nu vroiam sa dau ochii cu el. Mai bine m-as fi prefacut bolnava, dar pe tata nu-l puteam pacali cu de-astea. El si mama mea vitrega tocmai se intorsesera din vacanta lor, iar burta mamei parca era mai mare decat deobicei. Si au fost de acord cu Crys, noul meu bichon. In timp ce ma gandeam la ea si la blana ei alba si pufoasa, am auzit un latrat jucaus cunoscut. M-ma intors, iar in fata mea statea Crystal. Pentru o secunda m-am bucurat ca venise, doar o secunda. Apoi mi-am dat seama ca numai aveam timp, si ca trebuia s-o iau cu mine. . .Fiind mica, am reusit cumva sa-ifacun locusor in ghiozdanul meu. Am lasat fermuarul putin deschis, ca sa aiba aer, si am intrat in scoala.
Ora de desen si cea de literatura trecusera fara sa-si faca cineva simtita prezenta, in afarade prietenele mele si de Jamie, carora le spusesem adevarul. Dupa pauza, profesoara de matematica, o doamna inalta, cu parul castaniu si ochii verzi, a intrat in clasa cu celebra ei propozitie :”Scoate-ti o foaie de hartie: test.”. Dupa galagia din clasa cand se cereau foi la colegi, profesoara a scris subiectele pe tabla.
Nu mi se parea foarte greu testul, bineinteles, cu ajutorul lui Jamie. Pe la jumatatea orei, cand mai aveam doar doua subiecte, iar ghiozdanul mi-era deschis, Crys a iesit. Atunci elevii au inceput sa rada, si profesoara sa tipe. Nu era secret faptul ca ii era frica de caini. Am iesit din banca si am resuit sa o prind fix pe catedra. Profesoara inca urla cand m-a trimis s-o las pe hol si sa-mi continui lucrarea, neuitand sa adauge ca am minus doua puncte. Am vrut sa comentez ca nu o pot lasa singura pe hol, dar privirea urata pe care mi-a aruncat-o m-a salvat de la probabil alte cateva puncte scazute.
Am lasat catelusul punandu-i zgarda, pentru a se intelege ca are proprietar, langa usa clasei,si am intrat continundu-mi testul. Peste cateva minute mai imi ramasese doar un exercitiu, dar care valora doua puncte. atunci am auzit un schelalait , si chiar daca nu-l mai auzisem niciodata, mi-am dat seama al cui e. Am predat prima testul, si am iesit “la baie”. Pe hol, colegii de-ai lui Ralph imi chinuiau catelul. Probabil am fost foarte curajoasa cand le-am spus sa-l lase in pace. N-a functionat. S-au luat si de mine. Erau inalti si unii chiar aveau ceva muschi, dar toti se credeau mari si tari. Veneau spre mine, iar pe fata lor se citea incantarea. As fi putut sa fug, sa ma ascund in baie, dar as fi lasat-o pe Crystal singura… si nu vroiam. Apoi, un glas pe care nu-mi doream sa-l aud si carefacea chestia din golul stomacului meu sa se miste nebuneste, le-a cerut sa inceteze. Nu puteam sa ma uit in ochii lui. Catelusa a sarit in bratele mele.
-Ralph, mersi… am soptit inca privind in pamant, apoi am fugit in baie unde am incercat sa-mi infrunt si sa alung durerea aia de burta. Degeaba, nu pleaca ea atat de usor.
Ma intrebam de ce cand nu-mi doresc sa-l vad, se intampla exact opusul. Viata mea se schimbase total de cand a devenit partenerul meu. Uneori, chiar imi doream sa nu fi acceptat aceea propunere de-a dansa cu el. Grozav inceput de saptamana.

*Joi*
Eram in camera mea facandu-mi bagajul, gandindu-ma la el. Nu ne mai vorbisem de marti, la repetitii nu scotea nici un cuvant, iar eu nu ma uitam la el. Am fost surprinsa sa-mi dau seama ca ne intelegem si fara sa vorbim. Poate miscarea picioarelor sau a mainilor ne ajuta sa ne dam seama ce vrea sa faca celalalt. Dar nici durerea de burta nu incetase o clipa, ba chiar cand il tineam de mana se accentua.
Imi faceam bagajul pentru plecarea la concursul de dans. Mergeam cu autocarul, asa ca fiecare sta cu perechea lui. Era..nemaipomenit! Patru ore pe drum cu el erau un adevarat chin. Bine ca avea sa fie Roxanne in spatele meu. Imi incarcasem iPod-ul, iar bateria dura vreo patru ore, asa ca nu va trebui sa conversez cu el.
In bagaj imi pusesem vreo doua costume si doua perechi de sandale, caci nu se stie niciodata. Il lasasem pe ultima suta de metrii. in urmatoarele cincisprezece minute trebuia sa fiu la sala de dans, de unde ne ia autocarul. Tata m-a dus cu masina, si am reusit sa-l prind. Eu si Ralph ne-am asezat mai in spate. In dreapta noastra erau Allison cu parteneru lei, Robin, iar in spate erau Roxanne cu Samuel.Calatoria a fost usoara, avand in vedere ca baietii s-au dus in spate sa vorbeasca despre ale lor, iar noi ne-am adunat sa vorbim despre ale noastre.
La ora optsprezece si cateva minute am ajuns. Ne-am cazat la un hotel undeva in centrul orasului, in apropriere de locul desfasurarii concertului. Orasul era la fel cu mi-l aminteam. Mi-am dat seama ca-I stiam fiecare straduta si alee. La hotelul unde eram noi mai stateau doar concurentii din orasul nostru.
Aveam sa dorm in camera cu Allison si Roxanne.Dupa ce ne-am instalat, o fata din orasul nostru, dar de la alt club de dans, Anna o chema, ne-a invitat in camera ei sa ne cunoastem, sa jucam un joc si sa ne distram. Noi am acceptat invitatia. Camera ei era vis-à-vis de a noastra, si erau asemanatoare. Am fost surprinse vazand ca a invitat si baieti. Cand Ralph a intrat pe usa, mi-am dorit sa fi ramas in camera mea. Durerea din stomac era mai puternica decat niciodata si vroiam ca ziua aceea sa se termine mai repede. Dupa prezentarii, Anna o fata balaie cu ochii caprui a luat o sticla de suc, si ne-a propus sa jucam adevar sau provocare. Aceea fata nu-mi placea deloc, parca o facea intentionat sa ma enerveze pe mine, iar uneori imi arunca priviri acide, si in acele momente ma bucuram ca privirea nu ucide, caci altfel as fi fost moarta deja.
Nu vroiam sa accept invitatia la joc, dar daca as fi refuzat, m-ar fi luat drept lasa. Ne-am asezat cu toti pe jos, intr-un cerc. Eu eram intre Allison si Roxx, prezenta lor acolo ma mai calma putin. Dupa cateva provocarii date, si adevaruri spuse, sticla era cu un capat la Ralph, si unul la Anna. Ralph urma sa aleaga.
-Provocare. a spus acesta simplu, iar atunci inima mea a incpeut sa o ia la galop si mi se facuse pielea de gaina. Atunci Anna, care probabil vazuse distanta dintre noi doi si comportamentul meu, a spus curajoasa:
- Sarut-o pe Lara. Aminteste-ti, fara refuzuri. atunci parca inghetasem am incercat sa spun ca refuz eu, dar blonda mi-a taiat vorbele.
- Lasa, nu trebuie sa-ti fie frica daca nu stii sa saruti, sunt sigura ca Ralph stie! Ah, sau poate esti o lasa?... dupa acele vorbe imi venea sa o strang de gat .
Ralph a stat nemiscat cat a durat schimbul nostru de replici, apoi s-a ridicat. Fara sa vreau m-am ridicat si eu. Atunci mi-am dat seama ca usa e foarte aproape si in cateva secunde as putea sa merg in camera mea. Am dat sa fug, ce conta daca eram luata drept lasa, ar fi fost mai bine decat sa ma sarute el. Picioarele parca intepenisera. Am incercat sa-mi misc mainile, sa-l imping mai incolo, caci se postase in fata mea, dar fara folos. Corpul numai vroia sa asculte de mine, asculta de…noua Lara, de inima, de stomac. Inauntrul meu incercam sa ma lupt contra lor, dar era zadarnic. Apoi, intr-o fractiune de secunda, in timp ce ochii mei isi stapaneau lacrimile, buzele noastre s-au atins. Si adevarul iesise la suprafata, desi nu eram in stare inca sa-l accept. Eram o noua Lara, o Lara care e indragostita de Ralph.

[Axxa.No.Way]

I came back>:D<
-imi place foarte mult ficul tau, descrierea este frumoasa, de-asemenea si naratiunea si am ajuns sa o admir pe Lara(she's my fav character:X)
-sper ca Anna sa-si primeasca pedeapsa(of course ;)) ) si sa le mearga bine fetelor la concurs^^
spor la scris si mult succes in continuare
P.S: luv ya:*