25-07-2011, 06:12 PM
Este doisprazece noaptea; negura noptii se lasa peste miile de cladiri inalte. Eram chiar la intersectia \\\\\\\"Rc. Merland\\\\\\\", atunci... vad in paleea ce despartea hoteleul vis-a-vis de magazinul de dulciuri \\\\\\\"Beiber sug\\\\\\\". Ma apropiu, cu pasi scurti dar precisi. Bluza lui alba se scufunda din ce in ce mai mult in intuneric. Inaintez. Nimic. Nu e nimic. Bucata de material inca e acolo, iar pe jos e o palarie neagra, contopindu-se cu trotoarul -acea impresie stranie ma distrase de la faptul ca in jurul ei are ceva alb, mi se parea ca seamana cu palaria unui detectiv de pe timpuri. Aud o mata, ma uit in fata -gunoiul a fost dat pe jos de picioarele sau mainile unui/unei indemanatic/e. Zaresc in spatele meu aceasi bluza alba fluturand. Dulciurile din sac-ul maroniu cadeau iar el radea malefic \\\\\\\"Muhahahaha!\\\\\\\", atunci, imi pun palaria si o las pe un ochi, zambind rece.
- Te voi prinde intr-o zi; acesta e primul meu caz.
[acum ceva care sa implice intalnirea mea cu L]
L mananca dulciuri pe scaunul meu de la calculator. Il vad, se uita la mine intesiv, se uite si se uita iar. Ma inrosisem. Manca si manca, a dat pe jos o capsiuna plina de ciocolata si a stropit tastatura si plasma monitorului.
- Scuze, prea tarziu -lesinasem.
M-am trezit, nu mai era. Totul era curat si la locul lui. Doar un biletel a mai ramas \\\\\\\"Multumesc pentru dulciuri. L *o inimioara\\\\\\\". A fost adevarat? Am privit la poarta, el nu mai era, dar il auzeam cum rontaie o bomboana. *plosc* \\\\\\\"Macar in vise el sa ramana alaturi de mine\\\\\\\".
The End ^^ xd *am nevoie -chiar am (?)- de un premiu pentru capodoperele scrise
*
- Te voi prinde intr-o zi; acesta e primul meu caz.
[acum ceva care sa implice intalnirea mea cu L]
L mananca dulciuri pe scaunul meu de la calculator. Il vad, se uita la mine intesiv, se uite si se uita iar. Ma inrosisem. Manca si manca, a dat pe jos o capsiuna plina de ciocolata si a stropit tastatura si plasma monitorului.
- Scuze, prea tarziu -lesinasem.
M-am trezit, nu mai era. Totul era curat si la locul lui. Doar un biletel a mai ramas \\\\\\\"Multumesc pentru dulciuri. L *o inimioara\\\\\\\". A fost adevarat? Am privit la poarta, el nu mai era, dar il auzeam cum rontaie o bomboana. *plosc* \\\\\\\"Macar in vise el sa ramana alaturi de mine\\\\\\\".
The End ^^ xd *am nevoie -chiar am (?)- de un premiu pentru capodoperele scrise
*
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2