07-02-2010, 04:05 PM
Sper sa va placa si sa-mi spuneti parerile voastre. N-am mai scris de vreun an jumate si ceea ce urmeaza nu stiu daca o sa fie prea fain. Ma rog, astept criticile:).
Capitolul I-Profetia, partea I
[/align]
Marrow era un oras destul de mare, vestit din cauza scolii Wiffmont.
In aceasta scoala, care in cartile de istorie se spune ca s-a aflat acolo de la inceputul timpurilor. Se gaseau magistratii cei mai mariti si viteji din cauza eroismelor lor.
Fiecare baiat care baiat care avea o inclinatie cat de mica spre magie visa sa ajunga la aceasta scoala si sa fie invatat de un adevarat maestru.
Dar in acest oras nu sunt doar magicieni, ci si alte fiinte cum ar fi vampirii de care se scrie in cartile de istorie ca s-au purtat cele mai aprige batalii, sau ingerii care sunt putini la numar. Se nasteau doar cativa pe an.
Luptele cu vampirii au durat secole intregi dar in final magicienii au reusit sa-i alunge de pe aceste taramuri.
Ingerii nu aveau nici o putere speciala, nimeni nu stia de ce, dar ei aveau intodeauna un loc in scoala Wiffmont.
Nu aveau nici un rol, iar aripile lor apareau doar o data pe an si nici atunci nu aveau nici un folos.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Acum ne aflam in secolul XIX iar protagonista noastra este insasi Aria. Ea este o fata orfana iar de cand se stie se afla in aceasta scoala.
Fiind un inger in varsta de 17 ani invata ca si ceilalti in anul trei, istoria luptelor, despre vitejii luptatori, 1000 si 1 de plante folosite pentru vindecare, istoria artelor intunecate, alchimie, ierburi si potiuni si totul despre animalele mitice.
Ingerii erau cate 20 in fiecare clasa(I;II;III;IV) iar dintre toti ea era singura cu parul ciocolatiu, in rest toti il aveau blond.
Erau singurii care invatau in clase, magicianii aveau propii lor magistrati.
Din cauza vanatorilor nu aveau voie sa paraseasca castelul.
Fiind diferita de ceilalti, nu prea avea prieteni, asa ca in timpul liber bantuia pe culoarele castelului.
Chiar intr-o plimbare dinaceasta l-a auzit pe profesorul de istoria luptelor spunandu-i celui de istoria artelor ca profetia avea sa se intample in curand.
Inca isi mai amintea exact cuvintele:
-Credema, profetiile nu mint. Citeste si in stele si-ai sa vezi. Aria nu ne v-a dezamagi. De ea depinde totul.
Isi si imagina. Ea v-a lupta impotriva raului, sau v-a salva castelul sau chiar orasul si de fiecare data i se intiparea un zambet pe fata ei alba ca si spuma laptelui.
Dar parul ei nu era singura diferenta fata de ceilalti. Mai erau si ochii mari si albastrii, ceilalti ii aveau verzi ceea ce ii faceau semi ingeri. De aceea o urau.
Examenele se apropriau si toti erau agitati. Fiacare dupa ore petrecea ore in sir in bibloteca retinand fel defel de formule si definitii. Chiar si Aria. Dar in ultima vreme nu-i mai statea capul la invatat caci nu de mult timp a sosit un nou magicean in Wiffmont.
Are 19 ani si deabia a descoperit magia dar are o puternica conexiune cu ea. Scoala l-a primit si ca maestru i l-au dat pe vestitul Thoin.
Acesta a invins un dragon cu mainile goale nemaiavand nici urma de magie in el.
Era un maestru foarte bun.
De fiecare data cand Aria intra in bibloteca era si el acolo. La fel ca si azi.
** * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * ]
Biblotaca era o sala foarte mare.
De cum intrai, la dreapta se afla un birou de culoarea ciresului plin de carti si hartii. Pe scaun se afla d-na Warloo.
In stanga se aflau bancile lungi si scaunele ( 60, una langa alta de-a lungul biblotecii) in care elevii stateau si studiau. Iar in fata rafturile de aceeasi culoare in care gaseai fele de fel de carti.
- Buna ziua d-na Warloo.
-Buna sumpa mea. Ce-ti dau astazi?
-Doar cartea de plante.
Urmarind-o cum pleca cum pleca nu avea cum sa nu-i cada privirea asupra baiatului brunet care o fixa cu ochii lui de-un verde inchis amestecat cu cateva liniute galbene. Te puteai pierde in ei.
Il placea. Pana acum nici un baiat nu a mai privit-o asa. Poate si el era indragostit de ea.
- Hei, dar ce faci draga?
La ce visezi?
-O, ma scuzati.
Dupa ce a luat cartea s-a idreptat spre un scaun mai in colt unde credea ca privirea baiatului nu o v-a mai stingheri.
Fiind trei randuri de banci ea statea in primul iar el in ultimul iar cel din mijloc era ocupat de alti ingeri. In sfarsit putea sa fie atenta la ce citea.
Nu au trecut nici 10 minute ca simtea privirea arzatoare a baiatului.
Si-a ridicat ochii din carte si l-a zarit chiat in fata ei. O privea fix.
S-a ridicat repede, a alergat pana la biblotacara, a lasat cartea si a fugit in camera ei.
-Proasta, proasta, prosta,.... oooooof!!!
Nu puteam sa reactionez ca un inger normal?
A doua zi la la ore nu a mai fost atenta. Astepta doar sa-l vada pe baiat.
Si pe holuri unde de obicei se barfea despre ea si unde ciulea urechile nu au mai interesat-o, a alergat fix spre bibloteca.
Dar el nu mai era acolo.
-Ce-ti dau azi, Aria?
-Ceva despre artele intunecate, a raspuns cu glasul pierit.
In sfarsit putea fi atenta la ce citea, dar parca ii lipsea privirea enigmatica a baiatului.
Nici in urmatoarele zile baiatul nu a mai aparut.
A inceput sa se gandeasca din ce in ce mai des la el. Poate sa imbolnavit si zace la pat, sau poate a plecat intr-o misiune cu maestrul sau pentru a infrunta raul, sau poate nu-l mai interesez, acest gand durea cel mai rau, dar, incet, incet, lectiile grele i-au luat locul.
Era noaptea zilei de 16 Decembrie. O zi buna de notat in calendar pentru Aria, caci din acea zi totul s-a schimbat.
Statea intinsa in patul ei comode si se uita la peretii ei de un albastru ca si bolta cerului. Era culoarea ei preferata.
Afara soarele asfintea si ea visa cu ochii deschisi cand deodata a cuprins-o un somn greu.
Din departare se auzea ceva, parca o strigare.
-Aria!
Nici un raspuns. Doar ceata apasatoare.
-Aria!
Parca incepea sa se distinga o forma de corp, dar Aria in zadar incerca sa se miste sau sa vorbeasca caci nu putea.
-Aria!
Numele-i se auzea din ce in ce mai tare, iar din ceata o silueta se intrezarea.
-Nu te speria, sunt eu.
Era baiatul brunet ce-l vedea odinioara in bibloteca.
-In stele scrie Aria, si-n cartile tale profetice. Intunericul are sa vina. Daca ai vreodata nevoie de ajutor striga-ma pe nume...
Dar vorbele-i erau din ce in ce mai slabe incat numele nu l-a mai auzit.
Incet, incet baiatul a disparut iar ceata groasa i-a luat locul.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
A deschis brusc ochii si s-a trezit in camera ei.
Draperiile erau trase si geamul deschis. Peste padurea Elmud se zareau muntii Elainei. Toata lumea stia povestea trista a Elainei si a lui Elmud.
Era o fata cu parul de aur si ochii ca si marea iar pielea-i era fina si alba ca laptele. Era fiica de padurar, nici prea bogata dar nici prea saraca.
Casa-i era situata la marginea padurii Elmud langa cararea Vietii pe atunci neavand aceasta denumire. Era doar padure, la fel ca si muntii Elainei, erau doar munti.
Padurea fiind exact langa castelul Wiffmont Eliana vedea ucenicii vrajitorilor cand plecau cu maestrii lor intr-o misiune sau doar la o plimbare.
Asa a fost intr-o zi cand un maestru Bill si vestitul sau ucenic Jim il cautau pe tatal ei. El nefiind acasa iar Bill trebuind sa plece l-a lasat pe Jim cu Elianain asteptarea tatalui ei.
Bill era un bun prieten cu tatal Elianei si tot timpul il trimitea pe ucenicul sau cu mesaje acesta ramanand cu Eliana in asteptarea tatalui sau astfel ca s-a indragostit de ea si ea de el.
Bill fiind un bun maestru si nevrand ca ucenicul sau sa-si indrepte atentia spre altceva inafara lectiilor i-a spus lui Nelson(tatal fetei) si amandoi le-au interzis sa se mai vada.
Acestia nesuportand despartirea au plecat din aceste taramuri prin munti dar si-au gasit sfarsitul fiind mancati de fiare, iar scheletele le-au fost gasite de vrajitori. Astfel muntii au capatat denumirea fetei iar padurea a baiatului.
De fiecare data cand Ariana se uita pe geam o cuprindea melancolia.
Se imagina ea fiind Eliana iar baiatul din sala de bibloteca Jim, plecand din acest taram ca sa-si poata trai iubirea dar omorati de fiare si totusi murind cu zambetul pe buze caci acolo unde plecau ei nimeni nu-i v-a mai putea opri.
Fiecare inger si magicean stia ca in vis daca esti vizitat de o forta intunecata corpul nu te mai asculta, iar la acest gand Ariana se ingrozi. Nu se putea ca printul ei sa fie o faptura rea. Doar ii spuse-se ca o v- a ajuta daca are nevoie.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * ** * * * * * * * * * * * ** * * * * * * *
Saptamanile treceau iar examenele au sosit. Fata era pregatita pentru ele. Studiase din greu, chiar si noaptea. Dar sa nu va spun ce stres era nu doar asupra ei ci a tuturor cand auzeau notele: 5.42; 6.49; 4.49. Erau 40 astfel de note. Cei care aveau sub 5 nu puteau trece in urmatorul an, iar examenele au fost exagerat de grele. Mai erau doar doua lucrari. A ei si a Sianei. Cea pe care o ura cel mai mult.
-Siana 7.
Toata lumea a aclamat-o, cea mai mare nota, iar Aria sigur nu o putea intrece.
-Aria, 9.
Toti au ramas muti de uimire, chiar si Siana care inainte i-a aruncat o privire mandra si superioara.
In urmatoarele zile din fata ciudata a devenit celebritatea scolii. Nimeni nu avea o nota mai mare ca a ei. Chiar si baietii ii faceau curte. Ii placea doar un lucru o dispera la culme. Un anume Nelson, baiat roscat cu ochii negrii, uratel si cel mai rau din scoala, nu o lasa de loc in pace.
Tot timpul o urmarea, o intreba daca vrea sa fie prietena lui iar ea nu stia cum sa-l refuze. Toti cei care l-au refuzat la ceva au incurcat-o rau de tot.
De fiecare data ii spunea cu zambetul pe buze ca se mai gandeste,iar el o urmarea din ce in ce mai des, pana cand intr-o zi i-a spus tare si raspicat in sala de mese NU.
Era nervoasa in acea zi pe profesorul de istoria luptelor ca i-a pus intentionat o intrebare la care nu stia raspunsul. Toata lumea stia ca o indragea mai mult pe Siana.
Chiar cand a spus nu in sala se facuse liniste si toata lumea a izbucnit in ras.
Nelson se uitase imprejur si vazind ca de el se radea a privit-o pe fata cu ura si i-a promis ca o v-a pati rau de tot.
Si chiar asa s-a si intamplat.
Era o zi de Sambata si Aria statea in bibloteca si citea o carte fantasy, genul ei preferat, cand l-a zarit pe Nelson urmarind-o. Nu l-a bagat in seama, nu putea sa- faca nimic in preajma d-nei Warloo.
Dupa un scurt timp a plecat sa manance in sala de mese unde si acolo l-a observat urmarind-o.
-Pune ceva la cale.
Asa ca a plecat in camera ei.
Tot asa s-a intamplat si in urmatoarele zile. Ori el ori baietii lui o urmareau la fiecare pas. I-a spus profesoarei de ierburi si potiuni, caci ea era subdirectoarea scolii dar nici ea nu putea face mare lucru.
Asa ca s-a obisnuit cu ei urmarind-o la fiecare pas. Totul mergea destul de bine pana intr-o seara.
Era 1:00 noaptea iar fata avea nevoie la baie. A deschis incet usa iar cand a dat coltul l-a zarit pe Nelson si gasca lui in fata ei, dar nici nu a apucat sa faca vreo miscare ca acestia o inhatasera si ii astupasera gura cu un batic.
Au tras-o dupa ei pana inafara castelului in padurea Elmud.
Numai fusese nicodata inafara castelului si nu cunostea imprejurimile dar se pare ca ei da.
In zadar incerca sa-si aminteasca numele baiatului caci nu putea.
Au mers o ora intreaga pana cand au ajuns la o pestera parasita. Fata deja isi imagina ce avea sa se intample si incepeau sa i se umezeasca ochii. Incerca sa se impotriveasca dar ei erau 12 iar ea una.
Au intrat in pestera, au aprins niste lumanari, i-au dezlegat baticul de la gura si au impins-o pe un maldar de fan. Ceilalti baieti au iesit din pestera si au mai ramas doar ea cu Nelson. A incercat sa se ridice dar acesta a plesnit-o atat de tare incat aceasta a cazut inapoi iar acesta s-a aruncat asupra ei sarutand-o brutal pe gura, apoi pe obraz si pe gat.
Aria nu mai stia ce sa faca. In zadar incerca sa i se impotriveasca, era mult mai puternic ca ea iar in zadar incerca sa se gandeasca la vreo idee caci in acest moment in capul ei totul era negru.
Baiatul a inceput s-o pipaie iar din ochii fetei au inceput sa curga lacrimile.
Un cuvant s-a strecurat in mintea fetei iar ea l-a murmurat timid.
-Daanan...
Apoi a inceput sa straluceasca (tot in mintea fetei) si l-a rostit mai tare.
-Daanan.
Pana cand a inceput sa pulseze incat fata l-a strigat cu toate puterile ei.
-Daanan!!!!!!
Atmosfera pesterii se schimbase. Se facuse atat de frig incat ti se vedea respiratia. Baiatului ii inghetase sangele in vine. Era inca deasupra Ariei Cand doua perechi de aripi uriase, negre ca de liliac isi facusera aparitia din necunoscut tinand in aer un baiat brunet cu ochii verzi inchi, strabatuti de cateva liniute galbene si cu tenul alb, imbracat in haine negre.
L-a privit pe baiat cu o privire ucigatoare.S-a dus inspre el si i-a strapuns pieptul cu mana sa.
Ceilalti baieti auzindu-i strigatul de durere a lui Nelson au intrat in pestera si au avut aceeasi soarta. Au murit cu totii. Din degetele lui Daanain au iesit niste gheare gri si i-a sfartecat, apoi au redevenit unghii.
S-a intors spre Aria care privea ingrozita scena, incapabila sa se miste. S-a uitat in ochii ei atat de bland incat fetei au inceput din nou sa-i cada lacrimile.
Daanain s-a dus inspre ea, a ingenunchiat si a intins mana spre fata fetei stergandu-i incetisor lacrimile. O privea fix in ochi, la fel ca in acea zi.
-Ti-am spus ca voi veni
Capitolul I-Profetia, partea I
[/align]
Marrow era un oras destul de mare, vestit din cauza scolii Wiffmont.
In aceasta scoala, care in cartile de istorie se spune ca s-a aflat acolo de la inceputul timpurilor. Se gaseau magistratii cei mai mariti si viteji din cauza eroismelor lor.
Fiecare baiat care baiat care avea o inclinatie cat de mica spre magie visa sa ajunga la aceasta scoala si sa fie invatat de un adevarat maestru.
Dar in acest oras nu sunt doar magicieni, ci si alte fiinte cum ar fi vampirii de care se scrie in cartile de istorie ca s-au purtat cele mai aprige batalii, sau ingerii care sunt putini la numar. Se nasteau doar cativa pe an.
Luptele cu vampirii au durat secole intregi dar in final magicienii au reusit sa-i alunge de pe aceste taramuri.
Ingerii nu aveau nici o putere speciala, nimeni nu stia de ce, dar ei aveau intodeauna un loc in scoala Wiffmont.
Nu aveau nici un rol, iar aripile lor apareau doar o data pe an si nici atunci nu aveau nici un folos.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Acum ne aflam in secolul XIX iar protagonista noastra este insasi Aria. Ea este o fata orfana iar de cand se stie se afla in aceasta scoala.
Fiind un inger in varsta de 17 ani invata ca si ceilalti in anul trei, istoria luptelor, despre vitejii luptatori, 1000 si 1 de plante folosite pentru vindecare, istoria artelor intunecate, alchimie, ierburi si potiuni si totul despre animalele mitice.
Ingerii erau cate 20 in fiecare clasa(I;II;III;IV) iar dintre toti ea era singura cu parul ciocolatiu, in rest toti il aveau blond.
Erau singurii care invatau in clase, magicianii aveau propii lor magistrati.
Din cauza vanatorilor nu aveau voie sa paraseasca castelul.
Fiind diferita de ceilalti, nu prea avea prieteni, asa ca in timpul liber bantuia pe culoarele castelului.
Chiar intr-o plimbare dinaceasta l-a auzit pe profesorul de istoria luptelor spunandu-i celui de istoria artelor ca profetia avea sa se intample in curand.
Inca isi mai amintea exact cuvintele:
-Credema, profetiile nu mint. Citeste si in stele si-ai sa vezi. Aria nu ne v-a dezamagi. De ea depinde totul.
Isi si imagina. Ea v-a lupta impotriva raului, sau v-a salva castelul sau chiar orasul si de fiecare data i se intiparea un zambet pe fata ei alba ca si spuma laptelui.
Dar parul ei nu era singura diferenta fata de ceilalti. Mai erau si ochii mari si albastrii, ceilalti ii aveau verzi ceea ce ii faceau semi ingeri. De aceea o urau.
Examenele se apropriau si toti erau agitati. Fiacare dupa ore petrecea ore in sir in bibloteca retinand fel defel de formule si definitii. Chiar si Aria. Dar in ultima vreme nu-i mai statea capul la invatat caci nu de mult timp a sosit un nou magicean in Wiffmont.
Are 19 ani si deabia a descoperit magia dar are o puternica conexiune cu ea. Scoala l-a primit si ca maestru i l-au dat pe vestitul Thoin.
Acesta a invins un dragon cu mainile goale nemaiavand nici urma de magie in el.
Era un maestru foarte bun.
De fiecare data cand Aria intra in bibloteca era si el acolo. La fel ca si azi.
** * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * ]
Biblotaca era o sala foarte mare.
De cum intrai, la dreapta se afla un birou de culoarea ciresului plin de carti si hartii. Pe scaun se afla d-na Warloo.
In stanga se aflau bancile lungi si scaunele ( 60, una langa alta de-a lungul biblotecii) in care elevii stateau si studiau. Iar in fata rafturile de aceeasi culoare in care gaseai fele de fel de carti.
- Buna ziua d-na Warloo.
-Buna sumpa mea. Ce-ti dau astazi?
-Doar cartea de plante.
Urmarind-o cum pleca cum pleca nu avea cum sa nu-i cada privirea asupra baiatului brunet care o fixa cu ochii lui de-un verde inchis amestecat cu cateva liniute galbene. Te puteai pierde in ei.
Il placea. Pana acum nici un baiat nu a mai privit-o asa. Poate si el era indragostit de ea.
- Hei, dar ce faci draga?
La ce visezi?
-O, ma scuzati.
Dupa ce a luat cartea s-a idreptat spre un scaun mai in colt unde credea ca privirea baiatului nu o v-a mai stingheri.
Fiind trei randuri de banci ea statea in primul iar el in ultimul iar cel din mijloc era ocupat de alti ingeri. In sfarsit putea sa fie atenta la ce citea.
Nu au trecut nici 10 minute ca simtea privirea arzatoare a baiatului.
Si-a ridicat ochii din carte si l-a zarit chiat in fata ei. O privea fix.
S-a ridicat repede, a alergat pana la biblotacara, a lasat cartea si a fugit in camera ei.
-Proasta, proasta, prosta,.... oooooof!!!
Nu puteam sa reactionez ca un inger normal?
A doua zi la la ore nu a mai fost atenta. Astepta doar sa-l vada pe baiat.
Si pe holuri unde de obicei se barfea despre ea si unde ciulea urechile nu au mai interesat-o, a alergat fix spre bibloteca.
Dar el nu mai era acolo.
-Ce-ti dau azi, Aria?
-Ceva despre artele intunecate, a raspuns cu glasul pierit.
In sfarsit putea fi atenta la ce citea, dar parca ii lipsea privirea enigmatica a baiatului.
Nici in urmatoarele zile baiatul nu a mai aparut.
A inceput sa se gandeasca din ce in ce mai des la el. Poate sa imbolnavit si zace la pat, sau poate a plecat intr-o misiune cu maestrul sau pentru a infrunta raul, sau poate nu-l mai interesez, acest gand durea cel mai rau, dar, incet, incet, lectiile grele i-au luat locul.
Era noaptea zilei de 16 Decembrie. O zi buna de notat in calendar pentru Aria, caci din acea zi totul s-a schimbat.
Statea intinsa in patul ei comode si se uita la peretii ei de un albastru ca si bolta cerului. Era culoarea ei preferata.
Afara soarele asfintea si ea visa cu ochii deschisi cand deodata a cuprins-o un somn greu.
Din departare se auzea ceva, parca o strigare.
-Aria!
Nici un raspuns. Doar ceata apasatoare.
-Aria!
Parca incepea sa se distinga o forma de corp, dar Aria in zadar incerca sa se miste sau sa vorbeasca caci nu putea.
-Aria!
Numele-i se auzea din ce in ce mai tare, iar din ceata o silueta se intrezarea.
-Nu te speria, sunt eu.
Era baiatul brunet ce-l vedea odinioara in bibloteca.
-In stele scrie Aria, si-n cartile tale profetice. Intunericul are sa vina. Daca ai vreodata nevoie de ajutor striga-ma pe nume...
Dar vorbele-i erau din ce in ce mai slabe incat numele nu l-a mai auzit.
Incet, incet baiatul a disparut iar ceata groasa i-a luat locul.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
A deschis brusc ochii si s-a trezit in camera ei.
Draperiile erau trase si geamul deschis. Peste padurea Elmud se zareau muntii Elainei. Toata lumea stia povestea trista a Elainei si a lui Elmud.
Era o fata cu parul de aur si ochii ca si marea iar pielea-i era fina si alba ca laptele. Era fiica de padurar, nici prea bogata dar nici prea saraca.
Casa-i era situata la marginea padurii Elmud langa cararea Vietii pe atunci neavand aceasta denumire. Era doar padure, la fel ca si muntii Elainei, erau doar munti.
Padurea fiind exact langa castelul Wiffmont Eliana vedea ucenicii vrajitorilor cand plecau cu maestrii lor intr-o misiune sau doar la o plimbare.
Asa a fost intr-o zi cand un maestru Bill si vestitul sau ucenic Jim il cautau pe tatal ei. El nefiind acasa iar Bill trebuind sa plece l-a lasat pe Jim cu Elianain asteptarea tatalui ei.
Bill era un bun prieten cu tatal Elianei si tot timpul il trimitea pe ucenicul sau cu mesaje acesta ramanand cu Eliana in asteptarea tatalui sau astfel ca s-a indragostit de ea si ea de el.
Bill fiind un bun maestru si nevrand ca ucenicul sau sa-si indrepte atentia spre altceva inafara lectiilor i-a spus lui Nelson(tatal fetei) si amandoi le-au interzis sa se mai vada.
Acestia nesuportand despartirea au plecat din aceste taramuri prin munti dar si-au gasit sfarsitul fiind mancati de fiare, iar scheletele le-au fost gasite de vrajitori. Astfel muntii au capatat denumirea fetei iar padurea a baiatului.
De fiecare data cand Ariana se uita pe geam o cuprindea melancolia.
Se imagina ea fiind Eliana iar baiatul din sala de bibloteca Jim, plecand din acest taram ca sa-si poata trai iubirea dar omorati de fiare si totusi murind cu zambetul pe buze caci acolo unde plecau ei nimeni nu-i v-a mai putea opri.
Fiecare inger si magicean stia ca in vis daca esti vizitat de o forta intunecata corpul nu te mai asculta, iar la acest gand Ariana se ingrozi. Nu se putea ca printul ei sa fie o faptura rea. Doar ii spuse-se ca o v- a ajuta daca are nevoie.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * ** * * * * * * * * * * * ** * * * * * * *
Saptamanile treceau iar examenele au sosit. Fata era pregatita pentru ele. Studiase din greu, chiar si noaptea. Dar sa nu va spun ce stres era nu doar asupra ei ci a tuturor cand auzeau notele: 5.42; 6.49; 4.49. Erau 40 astfel de note. Cei care aveau sub 5 nu puteau trece in urmatorul an, iar examenele au fost exagerat de grele. Mai erau doar doua lucrari. A ei si a Sianei. Cea pe care o ura cel mai mult.
-Siana 7.
Toata lumea a aclamat-o, cea mai mare nota, iar Aria sigur nu o putea intrece.
-Aria, 9.
Toti au ramas muti de uimire, chiar si Siana care inainte i-a aruncat o privire mandra si superioara.
In urmatoarele zile din fata ciudata a devenit celebritatea scolii. Nimeni nu avea o nota mai mare ca a ei. Chiar si baietii ii faceau curte. Ii placea doar un lucru o dispera la culme. Un anume Nelson, baiat roscat cu ochii negrii, uratel si cel mai rau din scoala, nu o lasa de loc in pace.
Tot timpul o urmarea, o intreba daca vrea sa fie prietena lui iar ea nu stia cum sa-l refuze. Toti cei care l-au refuzat la ceva au incurcat-o rau de tot.
De fiecare data ii spunea cu zambetul pe buze ca se mai gandeste,iar el o urmarea din ce in ce mai des, pana cand intr-o zi i-a spus tare si raspicat in sala de mese NU.
Era nervoasa in acea zi pe profesorul de istoria luptelor ca i-a pus intentionat o intrebare la care nu stia raspunsul. Toata lumea stia ca o indragea mai mult pe Siana.
Chiar cand a spus nu in sala se facuse liniste si toata lumea a izbucnit in ras.
Nelson se uitase imprejur si vazind ca de el se radea a privit-o pe fata cu ura si i-a promis ca o v-a pati rau de tot.
Si chiar asa s-a si intamplat.
Era o zi de Sambata si Aria statea in bibloteca si citea o carte fantasy, genul ei preferat, cand l-a zarit pe Nelson urmarind-o. Nu l-a bagat in seama, nu putea sa- faca nimic in preajma d-nei Warloo.
Dupa un scurt timp a plecat sa manance in sala de mese unde si acolo l-a observat urmarind-o.
-Pune ceva la cale.
Asa ca a plecat in camera ei.
Tot asa s-a intamplat si in urmatoarele zile. Ori el ori baietii lui o urmareau la fiecare pas. I-a spus profesoarei de ierburi si potiuni, caci ea era subdirectoarea scolii dar nici ea nu putea face mare lucru.
Asa ca s-a obisnuit cu ei urmarind-o la fiecare pas. Totul mergea destul de bine pana intr-o seara.
Era 1:00 noaptea iar fata avea nevoie la baie. A deschis incet usa iar cand a dat coltul l-a zarit pe Nelson si gasca lui in fata ei, dar nici nu a apucat sa faca vreo miscare ca acestia o inhatasera si ii astupasera gura cu un batic.
Au tras-o dupa ei pana inafara castelului in padurea Elmud.
Numai fusese nicodata inafara castelului si nu cunostea imprejurimile dar se pare ca ei da.
In zadar incerca sa-si aminteasca numele baiatului caci nu putea.
Au mers o ora intreaga pana cand au ajuns la o pestera parasita. Fata deja isi imagina ce avea sa se intample si incepeau sa i se umezeasca ochii. Incerca sa se impotriveasca dar ei erau 12 iar ea una.
Au intrat in pestera, au aprins niste lumanari, i-au dezlegat baticul de la gura si au impins-o pe un maldar de fan. Ceilalti baieti au iesit din pestera si au mai ramas doar ea cu Nelson. A incercat sa se ridice dar acesta a plesnit-o atat de tare incat aceasta a cazut inapoi iar acesta s-a aruncat asupra ei sarutand-o brutal pe gura, apoi pe obraz si pe gat.
Aria nu mai stia ce sa faca. In zadar incerca sa i se impotriveasca, era mult mai puternic ca ea iar in zadar incerca sa se gandeasca la vreo idee caci in acest moment in capul ei totul era negru.
Baiatul a inceput s-o pipaie iar din ochii fetei au inceput sa curga lacrimile.
Un cuvant s-a strecurat in mintea fetei iar ea l-a murmurat timid.
-Daanan...
Apoi a inceput sa straluceasca (tot in mintea fetei) si l-a rostit mai tare.
-Daanan.
Pana cand a inceput sa pulseze incat fata l-a strigat cu toate puterile ei.
-Daanan!!!!!!
Atmosfera pesterii se schimbase. Se facuse atat de frig incat ti se vedea respiratia. Baiatului ii inghetase sangele in vine. Era inca deasupra Ariei Cand doua perechi de aripi uriase, negre ca de liliac isi facusera aparitia din necunoscut tinand in aer un baiat brunet cu ochii verzi inchi, strabatuti de cateva liniute galbene si cu tenul alb, imbracat in haine negre.
L-a privit pe baiat cu o privire ucigatoare.S-a dus inspre el si i-a strapuns pieptul cu mana sa.
Ceilalti baieti auzindu-i strigatul de durere a lui Nelson au intrat in pestera si au avut aceeasi soarta. Au murit cu totii. Din degetele lui Daanain au iesit niste gheare gri si i-a sfartecat, apoi au redevenit unghii.
S-a intors spre Aria care privea ingrozita scena, incapabila sa se miste. S-a uitat in ochii ei atat de bland incat fetei au inceput din nou sa-i cada lacrimile.
Daanain s-a dus inspre ea, a ingenunchiat si a intins mana spre fata fetei stergandu-i incetisor lacrimile. O privea fix in ochi, la fel ca in acea zi.
-Ti-am spus ca voi veni