Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Crezi că există un portal și spre inima ta ? ( +16 *yaoi* )

#11
Scuze pt greșelile ( toooate, alea mult care sunt)


Ryoku P.o.V - Și totul din cauza unor anumiți prieteni...


Nu mi-a venit să cred cât de repede a cedat puștiul ăsta, dar mi-a plăcut cum și-a pus inelul primit de la Yumi ( părea că încearcă el ceva de la început) . Am chicotit și am închis ochii să pot adormi. Vreau să visez frumos, cu micul Neko-kun. Cum va arăta la șaisprezece ani? Va fi mai înalt?Se va comporta diferit? Tot felul de întrebări asemănătoare îmi treceau prin minte și nu înțelegeam de ce s-a purtat așa.
***
Iată că apărut și soarele și m-am ridicat în capul oaselor privind în jur și am văzut că Alexander stătea lângă mine privindu-mă cu ochii lui albaștri și strălucitori, zâmbind.
- S-a întâmplat ceva, Alex? l-am întrebat spunându-i Alex pentru că Neko mi se părea ciudat...
- Nu. Nimic, spune și se ridică. Am văzut că era în niște pijamale bleu, când s-o fi schimbat nu știu ( probabil după ce am adormit eu ). Mama a făcut plăcintă cu mere, vrei? mă întrebă el și deschide dulapul. Ia de acolo un maieu alb și larg și niște pantaloni scurți pe care le aruncă pe pat apoi ia un tricou și niște blugi pe care mi le-aruncă exact în față.
-Îmbracă-te... Mamei nu-i place ca o persoană să poate aceleași haine două zile la rând.
- De ce? în întreb și îmi dau jos cea aveam pe mine. Mi-am pus tricoul și m-am mirat când am văzut că e exact măsura mea. Dar de ce ai haine așa de mari..nu largi ? îl întreb și privesc blugii.
- Pentru că îmi plac ,prietenii îmi spun că-s drăguț când mă îmbrac așa, îmi răspunde și îmi ia maieul. Oh, Doamne chiar că e drăguț... acel maieu care îi vine cu puțin mai jos de fund și pantalonașii scurți bleu se asortau perfect. M-am ridicat și am mers lângă el.
- Ryo, ce crezi? Cum îmi stă? m-a întrebat cu o voce așa de inocentă că îmi vena să-l pap cu totul.
Fără să-i zic nimic m-am apropiat și mi-am pus mâinile în jurul taliei sale și capul pe părul său și am privit oglinda care era în fața noastră. M-am aplecat și i-am spus la ureche că e sexi și l-am mușcat ușor de lob. Lăsă capul în jos și mormăi ceva apoi îi reveni zâmbetul pe buze și mă trage de mână pe scări. Ajungem în bucătărie, Kyuu se juca cu o linguriță iar Yumi îl privea visător. Pe masă erau doar două farfurii așa că eu a trebuit să o împart cu Alex. Nu m-a deranjat și câteodată l-am mai șters pe față de plăcintă. Ohm, ce simpatic era atunci când se murdărea.
După ce am terminat m-ia dat o dantură falsă, de vampir, ca să trec neobservat și să încercăm să vedem dacă pot să mă întorc la sora mea. Am ieșit din casă, Kyuu și Yumi au luat-o spre școală iar eu cu Alex spre templul de unde venisem. Când am ajuns la templu am observat că nu pot intra, ceva mă impiedica, un fel de barieră invizibilă.
- Hei, Ryo, vii sau stai acolo? mă întreabă Alex care intrase deja. Îl priveam mirat.Acum exista și magie în lumea asta?
-Nu pot.
-Hai nu mai glumi, vin-o aici odată, Ryo.
Mă dau puțin in spate și când vreau să alerg spre barieră, o fată mă oprește. Era frumoasă, de vârsta lui Alex. Fugise de la ore, se vedea asta pe fața ei. De ce? Se uită la mine apoi își îndreaptă privirea de vampiriță către Alex.
- Angelica, ce-i cu tine aici !?
- De parcă n-ai ști. Idiotule! Tu nu ai fost atent chiar deloc la orele despre reîncarnări?
Ne uităm amândoi la ea... Eu unul nici măcar nu știam de așa ceva... de unde venise cu porcăriile astea?Reîncarnări, neko, vampiri vârcolaci.. deja mă doare capul. Lumea asta e ciudată și vreau să plec de aici... dar îl voi lua cu mine pe Alex, orice ar fi. Îi dau mâna la o parte și alerg spre templu dar la un pas de barieră, corpul mi se oprește. Ce dracu?
- Îmi explicați și mie?
-Păi, spune Angelica, nu ți-a zis ăla? Îl arată cu degetul pe vinovat, Alex, și se uită la mine.Uite, îți voi zice in câteva propoziții. Unu. În tine este spiritul unui criminal din L.A care a vrut să-și corecteze greșelile. Doi. Nu poți pleca de aici până când ori scapi de spiri ori el pune stăpânire pe corpul și mintea ta.. și din câte vad eu deja începe. Și ultimul lucru - dacă de îndrăgostești aici și cel pe care îl iubești devine al tău, dacă înțelegi ce vreau să spun, devii unul de-al nostru.
-Ce? se aude vocea lui Alex și vine repede lângă mine. Angela îl privește mirată... Hm, se pare că ăia doi nu i-au spus chiar tot. Alex vede că ea nu știe și nu mă atinge.
-Și, Angelica, și cum scap de spirit?
-Mai întâi trebuie să știi ce criminal a fost și ce a făcut, mi-a răspuns scurt . O privesc și Vreau să mă dus spre ea, dar parcă eram bătut în cuie. M-a privit și a oftat, a scos din buzunar o sticluță și a aruncat pe mine cu un praf albastru și am putut să mă mișc.
-Ai cinci ani, dacă ești reîncarnare bineînțeles, dacă nu reușești. Dacă în cinci ani nu pleci de aici, vei muri.
Cum? Nu mi-e frică de moarte dar acum aș vrea să stau cu Alex. Am cinci ani să descopăr chestiile astea. Ah.. ce să fac ca să plec de aici? Ajutor nu pot cere pentru că sunt om.
-Și altfel nu pot deveni ca voi? am întrebat. Dacă vroiam să rămân și să scap de Ăla din mine trebuia să am niște informații.
- Nu. Hai că eu plec. Deja am lipsit de la ora de matematică și nu am chef să mă certe scorpia aia de directoare.
L-am privit pe Alex, e așa de inocent dar i-am promis că până la șaisprezece ani nu mă ating de el și nu sunt genul care își încalcă promisiunile. Am oftat. Mai aveam doi ani până făcea Neko-kun șaisprezece ani și cinci până la marele somn... asta dacă nu reușesc să scap de spirit.
-Hei,Ryo, se aude vocea lui Alex care mă întrerupe din gândit. Tu chiar vrei să pleci?
L-am privit. Da... bună întrebarea... Eu chiar vreau să plec? Mi-am găsit aici jumătatea... sau cel puțin asta cred, lumea asta e mult mai frumoasă decât aia din care am venit. Nu i-am răspuns ci doar am rămas nemișcat, gândindu-mă la ce mă întrebase.
-Ryo... Hai să mergem la poliție. Iar îmi întrerupe gândirea. Oh, Doamne băiatul ăsta nu știe să lase oamenii în pace?Dar trebuie să recunosc că e o idee bună. O să primesc poate și niște explicații pe care să le înțeleg de la ăia. L-am luat de mână și i-am spus că vreau să mergem, dar nu în imediat. M-am privit fericit și am plecat amândoi pe stradă... Poate cine știe, scap de spirit și rămân aici... dar sigur rămân.
My Blog - Visele pot deveni realitate. I am Killer!

[Imagine: akira_sig_01_2.png]

#12
Cat de tare a fost nextu`, acum chiar ca m-ai lamurit:))
Imi place ideea cu reincarnarea, mai ales discutia dintre Angelica si ceilalti. Hmmm, ador ideea; asta inseamna ca odata si-odata, Ryo tot o sa-l faca al lui pe micul Alex. totusi, sunt chiar 2 ani? neeeh`, imposibil:)))
Hai cu nextu`:*
:bv:

#13
Merci pt. comenturi...
Spuneti-mi daca e sa mai pun next..ok?

_____________________________________
5.Alexander P.o.V - Era cât pe-aci!

Mă plimbam cu Ryo pe stradă. Nici unul dintre noi nu a zis vreun cuvânt... Și eu cred că l-am deranjat de prea mult ori când părea că se gândește la ceva..Ei și?Dacă mă vrea trebuie să se învețe cu comportamentul meu infantil. Am zâmbit puțin malefic. Uh, nu știu dacă îl plac sau pur și simplu îmi place că e om.Nu știu.
Am ajuns acasă. Mama era plecată, pisica era pe-afară, musafiri nu aveam... practic era pustiu ca în deșert. Ryo a intrat după mine și a închis ușa. M-am dus in living. Acolo aveam o bibliotecă uriașă cu foarte multe cărți. Mamei îi plăcea să citească așa că în fiecare săptămâna, de douăzeci de ani, cumpără câte o carte. Ah..cu cine oi fi semănând că mie nu-mi place deloc să citesc.
M-am dus la un raft. Cartea era destul de sus și prin jur nu era niciun scaun .Ah..m-am ridicat pe vârfuri și am întins mâna după ea dar tot nu ajungeam. În spatele meu îl auzeam pe Ryo râzând în hohote.Ah, ce nu l-aș fi plesnit eu dar nu era important asta acum.
-Stai că te ajut eu, spuse Ryo și mă apucă de talie apoi mă ridică. Roșesc vizibil dar asta nu mă împiedică să iau cartea, dar nu am fost atent și acolo mai erau și alte cărți, puse aiurea. Când să o iau pe cea folositoare, alte cinci cad peste noi... patru pe mine una-n capul lui Ryo... Ghinion. Cădeam amândoi ca niște saci de cartofi și încep să râd. M-am lovit, dar era amuzant. Stăteam pe abdomenul lui Ryo. Cred că l-am lovit destul de tare, chiar dacă am doar cincizeci și șase de kilograme.
-Hei, Ryo, ești ok? l-am întrebat dându-mă de pe el. Chiar dacă acceptasem era ciudat să stau așa.
-Da, păpușă.
Păpușă? Ah, l-aș fi strâns de gât.Ei, ce-i drept, sunt o păpușă drăguță, deșteaptă, frumoasă dar n-are el dreptul să-mi spună așa. Am mârâi la el și Ryo a început să râdă. Ce era așa amuzant?
-Acum, citim? am întrebat așezându-mă in stil turcesc, privindu-l.
-Dacă mă săruți.
Cum?Așa dintr-o dată?Și... de când sărut eu?Nu știu, nu mă pricep sunt varză la asta, dar doar la asta..in rest sunt un copil perfect.Perfect vă spun, dar... m-am apropiat de el.Ah, aș vrea să mă sărute el să scap de chin. M-am aplecat peste el și l-am sărutat scurt pe buze. M-a privit dezamăgit.
-Ce vrei, dacă nu știu? am recunoscut ascunzându-mi obrajii roșii cu mâinile.
- Să încerci.
Corect. Dar dacă nu-mi iese?Dacă fac o prostie mare cât Texas și pleacă?Ah... mă interesează, probabil îl plac... mult. Mă așez pe el, încă nu se ridicase, și-mi pun mâinile pe pieptul său. Chiar ciudat. Mă apropii timid de fața lui. Stătea nemișcat, cât uram asta... când stătea așa. Mi-am apropiat buzele de ale sale și le-am unit într-un sărut. Simțeam cum limba sa îmi cerceta fiecare colțișor al gurii mele. M-am alăturat lui închizându-mi ochii. Își plimba in voie mâinile pe spatele meu. Simțeam că explodez... de fericire, de furie. S-a ridicat în fund și a început să mă sărute pe gât. Ce făcea? Își încălca promisiunea! Am vrut să țip la el, să-l bat, să-l omor dar ceva m-a oprit și l-am lăsat să continue până când îți strecoară mâna in pantalonii mei.
-Gata, Ryo, ai ajuns prea departe! am spus, dar parcă era surd.
-Neeko-ku... se auzi o voce pițigăiată de fată dar se opri imediat când mă văzu în brațele lui Ryo. Ah, Angelica, m-ai salvat, dar dacă spui cuiva te omor. Ce bine că i-am dat o cheie de rezervă.
Ryo se ridică privindu-mă cu ochii aceia triști. Mă topeam. Angelica doar sătea colo și mă privea.. zâmbind? Ce avea toată lumea cu mine? de ce toți țineau morțiș să fiu cu Ryo ( sau cu oricine altcineva) ?
-Ce vrei, Angi?
-Păi, venisem să-ți spun că am găsit o soluție... dar se pare că am întrerupt un moment important. Eu plec, scuze Ryoku, spuse ea privindu-l pe Ryo.
-Nu, stai. Ce ai găsit? întrebă băiatul privind-o insistent. Se vedea dup expresia sa că era curios și vroia să afle imediat. Am oftat ușurat știind că dacă află nu-și va continua jocul.
-Păi, spuse Angelica, ne-a spus doamna de la cursul, la care tu, Ryo, nu ai fost, că reîncarnările odată ajunse aici vor încerca să ia legătura cu rudele sale... sau cea mai rămas din ele.
Mă duc și-l iau pe Ryo de părul său lung.Îl trag mai aproape de fața mea și-l privesc insistent. De când venise nu a plecat vreodată singur a stat cu mine. Eh, ce-i drept că venise doar de câteva zile.
Fără să țină cont că Angi era de față, a profitat de faptul că suntem așa de apropiați și m-a sărutat scurt pe buze. M-am luat repede mâna din părul lui și l-am împins.
- Nu cu public! îi spun și mă uit la Angi. Aoleu... fata aia iar zâmbea.Băi, cred că o ucid până la urmă. Ce vede așa de amuzant la mine și Ryo? A chicotit, a spus un „pa” și a plecat, lăsându-mă singur cu domnul care aproape își încălcare promisiunea. Ah, noroc. am auzit ușa și a apărut mama.
-Tadaima, Alex-kun. spuse ea zâmbindu-mi.
-Okaiiri, oka-san. Nu știu de ce, la un timp mereu o întâmpin așa.
M-am aplecat să adun cărțile pe care le dărâmasem și i le-am dat apoi lui Ryo, spunându-i pe un ton autoritar să me pună de unde le-am luat... eu. M-a ascultat și l-ea pus înapoi pe acel raft înalt la care nici nu ajungeam.
-Am plecat în camera mea. Dacă vrei ceva zi-i mamei.
Am urcat scările în grabă și am intrat in cameră, încuind ușa de cum am intrat. Am scos de sub pat o cutie și mi-am scos de acolo un jurnal, tip Death Note, și am început să-l mâzgălesc. În cutie mai erau niște produse cosmetice, măști și costume de Halloween, reviste PlayBoy si nenumărate CD-uri. Cosmeticele erau pentru deghizare... tema primită de directoare. Am terminat de scrit în „jurnalul” meu.
Ryo >_< ... ce cauta băiatul asta aici?
Ce mult mai scrisesem și eu. L-am băgat în cutie și am început să-mi răsfoiesc liniștit revistele.
My Blog - Visele pot deveni realitate. I am Killer!

[Imagine: akira_sig_01_2.png]

#14
Chiar ca a scris mult in jurnal:)) Mie una, mi-a placut sincer. Dupa cum vad, Ryo incepe sa-si incalce promisiunea, mai ales daca l-a sarutat asa pe Alex:X Oh, love is in the air!:love:
Si sentimentele lui incep sa "prinda contur":))
Haideti, oamnei buni, sa curga comm-urile, pentru scumpa noastra autoare>:)
Draga mea, te pup dulce si vino cu capitolul:bye:

#15
VI. Alex P.o.V - Let`s play a game, play a love game!

Așa... După ce m-am uitat prin revistele alea vechi și le-am aruncat înapoi de unde le-am luat, am scos de acolo acele truse de machiaj peruca și toate porcăriile alea pentru deghizare și cu gândul că ar trebui să-l testez pe Ryo, dacă el chiar i se pare că sunt drăguț și nu doar m-a văzut, mă are și pa-pa!
Bun, rezolvat! În dulap aveam, printre hainele bune un top și niște blugi scurți și un sutien. M-am îmbrăcat repede, și în sutien am strecurat puțină vată, așa... de frumusețe. Cum am un corp mai feminin, nu mi-e greu să mă îmbrac ca o fată, dar mai greu cu make-up-ul, dar am grijă și cu ăla.
Mi-am dat cu un gloss și cu un fond de ten apoi m-am dat cu un fard bleu apoi mi-am pus acea perucă neagră, ca în anime-uri. M-am privit în oglindă și pot jura că mi-aș fi dat întâlnire. Am scos din ladă niște pantofi cu toc și apoi am făcut curățenie în cameră. Am descuiat ușa și m-am strecurat afară. Noroc că nu m-a văzut nimeni că altfel trebuia să dau explicații și nu-mi place asta deloc!
Cum am ieșit, m-am încălțat și am fugit după Angi. Nu am fugit mult pentru că nu ajunsese departe.
-Angi, stai!țip eu după fată, abia respirând.
Ea s-a oprit și s-a întors cu fața le mine, uitându-se uimită.
-Dar deghizarea nu era tema de acum două luni? întrebă ea abținându-se să nu râdă.
-Taci, că vreau să văd dacă Ryo s-ar da la mine. Vii cu mine înapoi?
Angi a acceptat fără să stea pe gânduri și ne-am întors amândoi la mine acasă unde Angi avea să mă prezinte drept verișoara mea venită din... eu știu, la asta nu m-am gândit. Când am ajuns acasă, Angelica a deschis ușa fără să mai sune și în fața noastră era Ryo, care vorbea cu mama despre ceva... nu am fost atent.
- Hei, Ryo dragule, ce faci? a întrebat Angi ducându-se la el. I-a zis ceva la ureche apoi mi-a făcut semn să mă duc acolo. Înaintez și ajuns lângă ei.
- Mi se pare cunoscută, ne-am mai întâlnit? a întrebat analizându-mă atent.
Am dat din cap în semn că nu. De vorbit nu aveam să vorbesc pentru că m-aș da de gol așa că urma să fiu verișoara mută și drăguță. Am dat mâna cu el și Ryo s-a lăsat pe vine ca să mă vadă mai bine, pentru că eu stăteam cu capul în jos. A zâmbit și și-a pus mâna pe obrazul meu.
-Și cum te cheamă? Alexa? Alexandra? a întrebat. Credeam că am dat-o în bară și și-a dat seama. Am roșit și am dat din cap în semn că nu, dar Ryo văzuse ceva ciudat la mine.
-O cheamă..ăăă..Gina, da Gina! a intervenit Angi și simțeam că m-a salvat dar n-am avut eu norocul ăla.
- Auzi, Angi mama lui Alex mi-a spus că vrea să-ți dea ceva legat de o prăjitură chiar înainte să pleci. Mai bine te duci la ea, să vezi ce dorește.
Probabil a spus adevărul pentru că fata îmi spusese că îi trebuie ceva de la mama. A plecat în bucătărie și eu am rămas cu Ryo. Aveam o senzație ciudată de deja-vu. Oi fi văzut scena asta într-un film, nu știu dar ideea era că eu mă simțeam aiurea, îmi pierdusem toate planurile pe drum.
- Gina sau Alex, mi-e tot una. Ia zi, de unde ai chestiile astea?
Am tresărit apoi am oftat. Eu chiar credeam că l-am păcălit dar și-a dat seama. Cum?
-De unde ai știut? am întrebat și el a zâmbit larg.
-Gata, te-am prins. Dacă nu vorbeai, eram sigur că ești fată!
Simțeam că explodez!Era vorba să-l testez EU nu el. Exact atunci apăru și Angi și ne spuse că trebuie să plece. Mama îi dăduse se pare niște zahăr și o rețetă. A zis ceva de camera mea dar eram prea împrăștiat și nu puteam fi atent . A zburat apoi spre ușa și eu m-am îndreptate spre camera mea. Nasol era că Ryo stătea la mine, așa că trebuia să mă schimb în fața lui.
-Poți să stai și tu afară cât timp mă schimb?
Nu a zis nimic, doar a dat din cap în semn că nu vrea.Mai aveam puțin și-i rupeam gâtul... planul meu nu a mers așa cum îmi imaginam și cel mai rău era că el și-a dat seama și acum nu mă lăsa să mă schimb.
Am intrat în cameră și el după mine. Eu m-am dus într-un colț și m-am întors cu spatele la el. Mi-am dat jos peruca și apoi am scăpat de acel toc inconfortabil. Încercam acum să dar jos sutienul, dar nu ajungeam. Am încercat de două trei ori până când i-am simțit mâinile calde ale lui Ryo scăpându-mă de acel articol vestimentar enervant. Am roșit, am lăsat capul în jos dar i-am mulțumit. El s-a lăsat pe vine și m-a sărutat scurt pe frunte.
Mi-am dat jos și pantalonii apoi m-am îmbrăcat repede cu pijamalele. M-am șters cu niște șervețele umede pe față, am învățat de data trecută când m-am dus machiat la școală și m-am uitat absent la pat. Am vrut să merg spre fereastră dar Ryo m-a luat în brațe și și-a pus barba pe umărul meu astfel încât să-i simt respirația caldă. Am roșit și l-am lăsat să stea așa. M-a luat apoi pe brațe și m-a așezat în pat, m-a învelit și s-a pus lângă mine, privindu-mă insistent.
- Vreau un pupic de noapte bună! a spus apropiindu-și chipul de al meu cu ochii închiși.
Nu aveam nimic de pierdut, așa că l-am pupat scurt pe buze apoi m-am cufundat in pernă. el a zâmbit satisfăcut și s-a întins lângă mine, punându-și mâna în jurul taliei mele. Nu prea mi-a convenit dar l-am lăsat așa. Am adormit amândoi, eu gândindu-mă la ce o să se întâmple in ziua n care voi împlini șaisprezece ani iar Ryo probabil mă visează gol la ce zâmbet are pe buze...Îh.
My Blog - Visele pot deveni realitate. I am Killer!

[Imagine: akira_sig_01_2.png]

#16
C`mon, guys! Unde sunt comentariile? Doar eu dau? :[
Revenind, cat ma bucur ca ai postat, chiar asteptam acest capitol. Atentie la scriere! Mi-a sarit in ochi cativa "apoi" -uri puse aiurea, adica le-ai repetat de multe ori, aceeasi faza si cu "dar" :)) Asa... Lasand la o parte greselile...^^
Planul lui Alex mi s-a parut foarte geniail, dar in acelasi timp, foarte amuzant. Si se pare ca a esuat. Well, my poor Alex, se mai intampla. : )) Off, nu trece si timpul asta mai repede? Vreau ca Alex sa creasca, mai precis, sa ajunga la varsta de 16 ani>:)
Astept urmatorul capitol, dear! Byeh :]

#17
ok pot spuna ca sunt o mare nesimitita sau lenesa nu contaza ca ceva tot oi fi pai ca nam comentat si io pe aici desi imi place ficu tau.lasaand asta la oparte este genial capitolu asta. :bv:cateva cuvinte repetate dar am pierdut siru la vreo 3 de ,,dar`` cam asa mi se intampla mereu.in rest pentru mine e bine tot. deabea astept sa vad ce o sa se mai intample:love: deci nex plisss:pls:.pa si spor la treaba! :bye::bye:
[Imagine: chibi_5534.gif]
hairote juniper, chibi-ul lui
[Imagine: 267221.jpg]Chiar daca lume iti spune sa nu privesti in urma nu o sa ii asculti insemnand sa lasi un prieten in urma,NU-I ASA [Imagine: 316209.jpg]O sa fii intotdeauna ALATURI DE EL desi asta ar insemna sa te scufunzi in intuneric ALATURI DE EL.

#18
VII. Ryo P.oV - Hop, uite cum trece timpul (1)

Și uite că am crescut... peste trei zile Alex împlinește șaisprezece ani. De când l-am cunoscut am încercat să mă apropii de el din ce în ce mai mult, să-l folosesc... dar se pare că din simplul fapt că m-a ignorat și făcea pe indisponibilul m-a făcut să-l iubesc enorm. Am convins-o me mama lui să ne lase să ne mutăm singur atunci când Alex va împlini șaisprezece, și spre mirearea mea, acceptat fără nicio problemă.
Ahm..în doi ani nu prea am făcut căutări, dar am mai găsit lucruri interesante despre mine... cică.
- Ryoku! l-am auzit din camera de-alături. Își căuta ă se îmbrace, trebuia să mergem la un concert.Uh... De vreo șase luni a începu să-mi zică Ryoku... mai rar Ryo, doar când vrea ceva.
- Da , iubițel, zi.
M-am ridicat de pe fotoliul mare și pufos și m-am dus să văd de ce mă chemase. Când am intrat mă abșimeam să nu râd. Toate hainele erau împăștiate prin toată camera și el avea doar niște blugi pe el.
-Ți-am zis să nu-mi mai zici iubițel? Dacă vine cineva?m-a intrebat și m-a privit zâmbind.
-Da, bine. I-a zi, ce s-a întamplat?
-Nu-mi găsesc haine.
A luat o bluză largă și lungă, semăna cu o rochie, dar lui îi plăcea și o cămașă. Le privește pe amândouă apoi își scoate de pat acea cutie pa care refuză să mi-o arate.
- Cred că o iau pe asta! a spus și s-a îmbrăcat cu „rochia”. L-am privit și mi-am dat seama că bluza aia era chiar drăgușă Nu era chiar așa lungă, îi trecea cu puțin de fund, nu era așa cum îmi imaginam eu.
Și-a luat o gentuță făcută de mama sa când fusese în spital și și-a aruncat-o , spunându-mi să mă aranjez, că plecăm.
M-am dus la baie și mi-am pieptănat puțin părul și mă intorc repede la Alex. Chiar dacă mai are putin până la șaisprezece, nu a crescut foarte mult în înalțime...A oftat când m-a văzut și mi-a ciufulit părul.
-Mai bine așa. Hai, ne așteaptă Angi și Yumi.
-Dar cu Kyuu ce s-a întamplat? Nu l-am mai văzut de cava timp.
-Nu ți-am zis, idioatule, aseară?Ei.. da tu visai deja la fundul me, a spus apoi a chicotit, Kyuu e la spital, mergem să-l vizităm.
-De ce e acolo?
A ofat și și-a intors capul spre fereastră.
- Mai știi când l-a îmvățat Yumi să meargă pe role? Ei bine, se pare că i-a plăcut prea mult și a plecat în oraș și a avut un accident.
-Aaa...Ok, hai să mergem la el. Vreau să-l văd.
Ok, zis și făcut. am ieșit afară unde ne așteptau Yumi și Angi. Fata s-a schimbat mult în doi ani, dacă nu aș fi văzând-o crescând, nu aș fi recunoscut-o. Yumi, nu se schimbase deloc.
- Hai măi, n-am timp de pierdut.
-Yumi, ești cu Kyuu din a VI-a, cred că te va ierta dacă întârzii puțin, spuse Angi cufulindu-l. A zâmbit șters și m-a privit.
-Și ia zi, tu și Ryo? Huh, huh?
-Angi! Ce ți-am zis eu?
-Să taaac.
L-am luat subtil pe Alex de mână și el m-a strâns. În doi ani s-au întamplat multe... și bat a crede că și el mă iubește... mult. Am zâmbit și l-am tras în brațe. Cei doi ne-au privit puțin mirați. Alex stătea în brațele mele ca o pisicușă fără să zică nimic și mă privea în ochi.
-Sărută-l odată și să mergem, l-am auzit pe Yumi nerebădător să meargă la spital.
Am vurt să mă aplec eu, dar Alex mi-a luat-o întainte. S-a ridicat pe vârfuri și m-a sărutat scurt pe buze apoi s-a dus du Angi înainte, lăsându-mă cu Yumi.
-Auzi, mă intrebă el, cum l-ai făcut să scape de homofobie? Ca atunci când te-a cunoscut nici măcar nu se uita la mine când îl țineam de mână pe Kyuu.
-Habar n-am, am spus și am dat din umer apoi am zâmbit.
Vroiam să aflu ce vorbește Angi cu Neko... ah, de caând nu i-am mai zis așa...
ȘLi uite că am ajuns la spital. am intrat și am mars la un salon de la etajul doi. Kyuu sătea pe pat, l fereastră cu o carte în mână.
- Pisicuțul meu...! a exclamat fericit Kyuu și s-a dat jos din pat. Yumi a fugit repde la el și l-a oprit.
-Vampirașul meu, ia zi, cum te mai simți? l-a intrebat și noi ne-am așezat pe un pat, privindu-i. Am zâmbit.
-Păi, in afară de faptul că sunt un vampir intr-un spital în care toată ziua miroase a sânge, sunt bine.
- Lasă, l-am convins pe doctor să-ți aducă el ceva, a spus Angi aplecându-se puțin în față.
-Da, merci, Angel. A zâmbit și l-a privit pe Alex. Mergeți la concert?Ua.. ce aș vrea să merg și eu... dar nu mă lasă, cică aș putea face victime... Nu înțeleg de ce.
- Ești vampir deșteptule... citesem undeva că ai vevoie de sânge ca să e refaci mai repede.
După o luungă conversațite la care nu am fost deloc atent, Yumi a rămas în spital și noi ceilalți am plecat spre locul unde era concertul. Când am ajuns acolo am privit în jur și am văzut o femeie, părea de patruzecei de ani. Ceva m-a atras la ea,că frumoasă nu era. M-am dus acolo, să vorbesc cu ea... de fapt, corpul meu s-a dus, fără să-mi dau seama.
-Ryoku... unde te duci? A intrebat Angi prinzându-mă de braț.
-Ah? Aaa... mai știi, atunci când ai zis ceva de rude? O vezi pe femeia aia? Simt că o cunosc.
Angi a dat din umeri și a plecat să vorbească cu acea femeie. eu m-am uitat la Alex, care sătea întins pe spate pe o brancă. m-am dus la el și m-am aplecat pe bancă.
- Saluuut..ubițel. Ce faci?
- Ryo... Ia zi, mă iubești?
-Ce-ți veni așa dintr-o dată? l-am intrebat și m-am așezat la capul lui. M-am aplecat până părul meu lung i-a căzut pe față. Bineînțeles...
-Bineînțeles. A spus și mi-a tras capul. Buzele noastre s-au uni intr-un sprut scurt, dar pasional... sau asta până când a apărut Angi.
-Ryo, mișcă-ți fundu ăla aici... d-na Portes vrea să vorbească cu tine...


To Be continued...

#19
Citat:-Sărută-l odată și să mergem, l-am auzit pe Yumi nerebădător să meargă la spital.
Daa. =]] Oricine ar fi atat de nerabdator doar cand vede doi tipi, indragostiti, se pare, in fata. :]] Ce-as fi vrut sa-i vad fata lui Ryo atunci cand Alex l-a sarutat primul. 8-> Well, visatoarea de moi. :))
Btw, sunt inca suparata ca e cam pustiu pe aici, cu toate ca am vazut un comm de la wilma. ;)) Sper sa apara mai multe.. :-w
Revenind... Ar trebui sa bagi mai multa descriere, nu chiar asa multa, doar pentru ai da un alt aspect - poate de mister - ficului. : - ? Ohh, si vorbin de mister, eu tot n-am inteles faza de la final [ mda, neintelegatoarea si naiva de mine ], adica, sa fiu sincera, nu ma asteptam ca Alex sa rosteasca astfel de cuvinte. Cred ca ceva nu e in regula. Woow, ca sa vezi! Acum fac si pe detectiva. :]]
Te pup dear si-ti urez muuulta bafta la scris! * free hug * >:D<

#20
Buna! >:D<
Ultimul capitol a fost super!
Abia astept next-ul avand in vedere ca Alex trebuie sa faca 16 ani peste cateva zile si in mod normal ar trebui sa urmeze "actiune", doar daca nu va fi nepregatit si Ryo va mai avea rabdare sa astepte... :))
Multa bafta, succes, noroc, inspiratie si tot ce ai tu nevoie pentru urmatorul capitol!
Anunta-ma cand postezi next-ul, te roooog!

hugzz!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [+18] Unde dragostea nu poate exista... THE LAST UCHIHA 16 11.590 14-01-2014, 06:53 PM
Ultimul răspuns: SabrynaMe
  >Unde iubirea nu are speranta si totusi, EXISTA <3 Uchiha Rose 4 2.653 01-12-2013, 08:29 PM
Ultimul răspuns: THE LAST UCHIHA
  [Yaoi] Un pas spre fericire Dimasika 7 6.107 11-06-2013, 06:26 AM
Ultimul răspuns: Dimasika
  Inima Diavolului Yami 8 6.134 05-06-2013, 07:46 PM
Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
  [Naruto] Dincolo de tristete exista si fericirea. SakuraXLOVE 6 5.014 15-09-2012, 09:48 PM
Ultimul răspuns: KarinaD
  [Naruto] Drumul spre razbunare(SasuSaku) CiokolataxPortocala 6 5.126 10-08-2012, 05:19 PM
Ultimul răspuns: RalucaGabor
  Inima fara speranta Hope 6 4.386 05-08-2012, 03:36 PM
Ultimul răspuns: Hope
  Muzica pentru inima mea Hope 3 3.861 05-08-2012, 03:29 PM
Ultimul răspuns: Hope
  In dragoste nu exista limite... ~FreaKy and CuTe~xD 13 9.931 27-12-2011, 04:18 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Otrava pentru inima mea Elena. 2 2.844 23-10-2011, 12:20 AM
Ultimul răspuns: kyra_kyralyne


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)