05-09-2010, 01:08 AM
" Copii din ziua de azi..." Cum zicem noi asta, aşa ziceau şi alţii care erau de vârsta noastră pe vremea " noastră". Adică, lucrurile se schimbă, treptat, treptat. Noi deja îmbătrânim, devenim altă generaţie. Vă amintiţi când eram mai mici şi ziceam " noi o să îi înţelegem pe ăştia mici, nu cum fac ăştia mari cu noi"? hai că toţi am gândit asta.
Şi acum, ce facem? Ne întrebăm " cum e posibil?" şi ne tot zicem " copii din ziua de azi..." Its wrong. Vremurile se schimbă. Acum putem zice clar şi răspicat, s-a născut în faţa calculatorului/televizorului, cu telefonul în braţe, căştile în mână, Ipod-ul pe birou * laughs * şi aşa mai departe. Nu e doar chestie de telefoane, e generală.
Vreau să spun că mergeam acum câteva luni spre şcoală şi erau nişte copii se duceau şi el şcoală ( gen clasa 3a, dacă nu mă înşel ) şi vb. despre telefoane, fiecare cu telefonu' lui în mână şi unu tot povestea " ah, că îmi iau alt telefon, d'ăla cu nu ştiu ce şi nu ştiu ce şi nu ştiu ce " ( sincer, mă cam depăşea ) şi mi s-a părut amuzant. Pe atunci ziceam şi eu " copii din ziua de azi"... Şi eram puţin cam revoltată. Dar treptat am înţeles. Vremurile se schimbă. Generaţiile sunt altele. Dacă stăm să ne gândim, acelaşi lucru îl zic şi părinţii noştrii. Cel mai des cu treaba, cel puţin la mine. replica lor favorită " pe vremea mea... " şi eu " haide, las-o aşa, se mai schimbă timpurile".Bun, poate că ni se pare exagerat. Poate chiar e. Dar aşa merge viaţa mai departe. Ar trebui să vă/ne obişnuim deja cu asta. Îmbătrânim, alte generaţii îşi fac apariţia. Lor li se pare normal ce şi cum fac ei şi anormal ce tărim noi şi viceversa. Ar trebui să învăţăm să acceptăm asta.
Nu e mare nevoie de telefoane. Lol. Nu e ! Dar e. Nu e dar e? Cum vine asta? Ei bine, ăla are telefon, eu de ce nu am? Mă duc la şcoală şi mă pierd, de ce nu ai venit după mine? ia să îmi iei telefon să te sun! " De ce nu ai mâncat" , " nu am avut ce şi nici bani, ia să îmi iei telefon să te sun data viitoare să îmi zici unde sunt banii...". " De ce ai stat azi pe afară?", " mi-am uitat cheia", " de ce nu mi-ai zis?" " păi cum să îţi zic, îmi lua cinci ani să ajung la tine la serviciu! dacă nu am telefon"... şi tot aşa. Apoi, mai ales dacă eşti din Bucureşti, tre' să ai de la 3 ani telefon, cel puţin aşa cred. * laughs* Dar s-o lăsăm aşa. Vremurile se schimbă. Aşa-i că deja nu mai înţelegem ce se întâmplă? I'm only 17 and I feel so ooold * laughs* .
Şi acum, ce facem? Ne întrebăm " cum e posibil?" şi ne tot zicem " copii din ziua de azi..." Its wrong. Vremurile se schimbă. Acum putem zice clar şi răspicat, s-a născut în faţa calculatorului/televizorului, cu telefonul în braţe, căştile în mână, Ipod-ul pe birou * laughs * şi aşa mai departe. Nu e doar chestie de telefoane, e generală.
Vreau să spun că mergeam acum câteva luni spre şcoală şi erau nişte copii se duceau şi el şcoală ( gen clasa 3a, dacă nu mă înşel ) şi vb. despre telefoane, fiecare cu telefonu' lui în mână şi unu tot povestea " ah, că îmi iau alt telefon, d'ăla cu nu ştiu ce şi nu ştiu ce şi nu ştiu ce " ( sincer, mă cam depăşea ) şi mi s-a părut amuzant. Pe atunci ziceam şi eu " copii din ziua de azi"... Şi eram puţin cam revoltată. Dar treptat am înţeles. Vremurile se schimbă. Generaţiile sunt altele. Dacă stăm să ne gândim, acelaşi lucru îl zic şi părinţii noştrii. Cel mai des cu treaba, cel puţin la mine. replica lor favorită " pe vremea mea... " şi eu " haide, las-o aşa, se mai schimbă timpurile".Bun, poate că ni se pare exagerat. Poate chiar e. Dar aşa merge viaţa mai departe. Ar trebui să vă/ne obişnuim deja cu asta. Îmbătrânim, alte generaţii îşi fac apariţia. Lor li se pare normal ce şi cum fac ei şi anormal ce tărim noi şi viceversa. Ar trebui să învăţăm să acceptăm asta.
Nu e mare nevoie de telefoane. Lol. Nu e ! Dar e. Nu e dar e? Cum vine asta? Ei bine, ăla are telefon, eu de ce nu am? Mă duc la şcoală şi mă pierd, de ce nu ai venit după mine? ia să îmi iei telefon să te sun! " De ce nu ai mâncat" , " nu am avut ce şi nici bani, ia să îmi iei telefon să te sun data viitoare să îmi zici unde sunt banii...". " De ce ai stat azi pe afară?", " mi-am uitat cheia", " de ce nu mi-ai zis?" " păi cum să îţi zic, îmi lua cinci ani să ajung la tine la serviciu! dacă nu am telefon"... şi tot aşa. Apoi, mai ales dacă eşti din Bucureşti, tre' să ai de la 3 ani telefon, cel puţin aşa cred. * laughs* Dar s-o lăsăm aşa. Vremurile se schimbă. Aşa-i că deja nu mai înţelegem ce se întâmplă? I'm only 17 and I feel so ooold * laughs* .