Capitolul 4
Asta imi era viata. Un cosmar din care nu ma mai trezeam. Nu este vorba ca o duc rau , chiar deloc, doar ca mai sunt probleme in paradis ca si in viata oricarui om. Ceea ce ma supara este faptul ca eu trebuia sa rezolv problemele si nu ma simteam in stare sa o duc pana la capat. Dadaca, asta eram in momentul de fata; trebuia sa cumintesc un adolescent deoarece eram apropiat de varsta lui. Noua ani diferenta, ce sa-i fac eu? In fine, am sa trec si peste asta cum am facut pana acum, chiar daca imi strica toate planurile de viata.Urma sa ma casatoresc cu persoana iubita si erau multe lucruri de pregatit si in plus vroiam sa ii fiu aproape in momentul asta cand am aflat ce ma paste peste noua luni, dar nu, trebuia sa raman aici.
Ma durea capul si spuneam doar prostii, dar a meritat sa cobor pana in bucatarie si sa imi fac un ceai. Cred ca nu trebuia sa exagerez cu bautura, dar la insitarile celor de la masa am luat un pahar cand doua si acum ma durea capul si nici nu prea vedeam pe unde pasesc. Obosisem, fusese prea mare efortul asa ca ma asez pe scarii si mai iau o gura din cana, poate asa imi trecea. La ces nici nu m-am uitat, stiam ca este tarziu si copilul nu a ajuns inca, dar am fost complet dezamagit cand am auzit usa de la intrare. Speram sa adorm pana venea el ca sa nu imi faca alt scandal, dar nu am sansa asta.
Il vad cum urca scarile linistit fara sa ma observe, ma uit la el si nimic. Imi dreg vocea sa auda ca nu este singurul treaz si scot cateva cuvinte, poate acum ma observa.
-C..ce?, ramane uimit la mine si cu o voce nervoasa continua: Tu!
-Eh, am zis ca nu scapi de mine.
Spun eu linistit ignorand tipetele lui si vazandu-mi de ceaiul meu. Azi a fost prea multa galagie si nu imi mai ardea de un copil rasfatat.
-Stii ceva...sunt obosit, am avut parte de multa actiune, ranjeste la mine. Vreau sa dorm, adauga mai apoi.
-Trebuie sa-ti spun ceva.
Vreau sa-i spun ca vom imparti aceasi camera, dar el deja urcase scarile si nu ma auzise. Grozav, acum trebuie sa ma bat cu el pentru patura. Oftez ridicandu-ma de jos si urmadu-i pasi catre camera. Acum sa vezi scandal cu el.''Da Doamne sa nu ma iau la bataie cu piticul'' Ma rugam in gandul meu sa nu fie un alt taraboi pentru ca inebuneam de tot. Cum ajung deschid usa si aprind becul.
-Scuzati deranjul, printesa?!
Incepeam cu ironizarile si nu cred ca faceam bine, dar tot nu am puteam abtine sa nu fiu rautacios chiar si in starea in care eram.
-Hei ! tipa la mine tragandu-si pantalonii inapoi pe el. Nu sti sa bati? , se incrunta cautandu-si un tricou.
-Nu prea, ca vom imparti camera, scot un ras amuzat ca se purta ca un copil.
-Ce?!, mormai asta apoi. Ei bine, e ok, tu dormi pe jos, acum devine serios dand din umeri linistit.
- Uite scaunul, adaug eu cu un rajnet badjocoritor asezandu-ma in pat aratand spre scaun cu degetul. Acolo dormi.
A vrut sa protesteze ceva, dar a tacut si bine a facut, insa nu pentru mult timp ca mi-a aruncat niste cuvinte de mi-au picat cu tronc.
-Ciudat pervers?!, ironizez ridicand dintr-o spranceana. Nici nu m-am atins de tine.
Totusi toate schimbarile lui de comportament imi dau de gandit si curiozitatea asta ma omoara.
-Sau cumva... spun apropiindu-ma de el si cum ma asteptam ca se da inapoi si schimba subiectul. Ai de gand sa-mi spui ce ai? Ce zici sa dormi in pat?, incercam sa-l conving sa ciripeasca.
-Ei bine, nu vreau sa stau in aceasi camera cu tine, imi spune acum rece de parca m-au lovit niste sageti in inima, figurat vorbind, de m-au trecut toti fiorii.
-Daca spui am sa plec, il privesc suparat de atitudinea lui. Daca nu, ma inghiti, adaug pe un ton superior.
Incepe si ma injura in sopta si apoi aud un ''te urasc'' si o privire confirmand spusele. Stam si ma uitam la el in picioare, desi ametit eram hotarat sa aflu ce are si nu avea cum sa ma opreasca.
-Bine, oftez pentru ce va urma sa zic. Nu spui, deci dormi cu mine in pat si legat, adaug pe un ton apasat ultimele doua cuvinte ca poate va intelege.
El se ridica pe varfuri si ma saruta. Eu raman masca, nu stiam ce sa-i mai fac acum. Eram si asa ametit ca sa ma mai trezesc si cu un sarut de la un pusti, dar totusi buzele ii erau moi si...il indepartez.
-Ce dracu' ai? Nu sunt homo....spun suparat stergandu-ma cu bluza la gura. Daca imi mai faci asta...te jupoi.
Il amenintam si el se incrunta la mine apoi pufneste dispretuitor. Vroiam sa-i mai arunc cateva vorbe de dulce, dar m-am oprit si m-am intins in pat pentru ca deja am exagerat.
-Vreau sa dorm in patul meu, incepe sa bata nervos din picior probabil uitandu-se la mine.
-Si dormi, ii rapund luand patura stand cu spatele la el si invalindu-ma cu ea.
-Da-te jos din patul meu.
Maraie la mine ca un catel si eu ii spun un ''Nu'' hotarat, dar nu se opreste aici si se urca pe mine zicand sa ma dau jos din pat, iar eu ii zic sa se dea jos de pe mine ca nu il mai suportam.
-Am sa raman, ii spun enervat. Te dai jos de pe mine? O iau cu frumosul, daca nu, o incurci.
Ajunsesem la capatul rabdarii si gata sa-l iau la bataie, dar spre fericirea mea se ridica, insa tragnad patura de pe mine incercand sa iasa tarand-o dupa el. Cum vad asta ma ridic si il prind de mana.
-Nu prea cred, gandac.
Si ii scot un zambet malefic, poate il speria, insa primesc in schimb o palma de imi clantane dintii in gura. Il fac sa renunte la lupta cu mine vazand si el ca nu face fata.
-Sti ceva?, se uita la mine lasand patura jos. Ia patura, ia camera, poti sa-l iei si pe tata, dar lasa-ma dracu' in pace.
Cum a terminat de spus astea fuge pe scari. Nu puteam sa-l las la ora asta afara cine stie ce patea asa ca fug dupa el si in cele din urma il ajung din urma cum vad ca nu da semne sa se opreasca si-l intorc la mine.
-Calmeaza-te, nu vreau nimic de la voi, spun eu gafaind.
-Nu-mi pasa, lasa-ma in pace.
Continua sa fie nelinistit si incerca sa-si elibereze mana, dar fara succes. Ma supara faptul ca era asa misterios si speriat de intreaga mea persoana astfel ca pronunt niste cuvinte cam prea deplasate.
-Nu mai fi asa isteric, parca te-ar fi violat cineva! , tip la el sa ma auda, iar el ma priveste socat si sopteste un ''Da-mi drumul''
Ca un prost slabesc stransoarea si cum se vede liber imi da o palma la fel de zdravana ca prima de mi se inrosise si celalalt obraz.
Incep sa-l caut ca nu puteam sa ma intorc acasa stiind ca sunt vinovat.
Pe strazi totul era pustiu, doar becurile iti luminau calea si in rest singur, liniste desi ar fi fost mai bine urletul lui in astfel de locuri.
-Andrew!!!, strig poate raspunde. Imi pare rau!, ridic vocea sa raspunda, dar nimic.
M-am asezat jos pe o bordura sa-mi revind pentru ca ma luase o invartita de nu mai stiam. Spre norocul meu s-a auzit un zgomot si l-am zarit pe cel ce il cautam. El era singur, asa ca ma ridic si de data asta il strang in brate.
-Nu mai scapi!
-Da-mi drumul!
Incepe sa tipa ca un isteric la mine si sa se zbata in bratele mele cazandu-i si telefonul jos.
-Imi pare rau ca te-am ranit, soptesc, dar ma trezesc cu un pumn de toata frumusetea.
-Nu te voi ierta niciodata, imi spune cu o privire rece, iar eu il intreb de ce?
Vad cum isi musca buzele, iar ochii ii clipeau la lumina becurilor, iar eu incep sa incing totul spunandu-i ca sunt un nenorocit ce-i fura familia, dar ma impinge negand totul. Ma incapatanez si-l strang mai tare in bratele mele..
-Atunci de ce imi pari asa familiar?, il intreb parca fiindu-mi in cele din urma cunoscut, de undeva, din visele mele... Ne-am mai intalnit?
-Nu!
Imi raspunde incercand din nou sa ma respinga, insa eu nici de nebun nu-l lasam.
-Parfumul tau...fac o pauza mirosindu-i gatul..Imi este cunoscut.
Termin propozitia calm si inhaland mai mult din esenta sa. El neaga muscandu-si buzele agitat.
-Nu sti sa fi sincer, deja ma nelinistea totul dintr-o data insa incercam sa uit. Nu-ti mai musca buzele, asa faci cand esti speriat.
-Nu sunt speriat, imi raspunde scurt. Acum lasa-ma in pace.
-Ba iti este frica, imi calmez vocea. Imi tremuri in brate, ii soptesc la ureche expirand tot aerul din palmani.
Nu se rezuma doar la atat, ci incerca sa spuna ceva insa de fiecare data ii temurau buzele si nu reusea nici un cuvant.
-Te-ai gandit ca te doresc?, incerca sa glumeasca si sa-si ascunda tremurul, insa pe mine nu ma pacalea
-Sti sa te joci cu niste cuvinte, pustiule!, ii raspund multumit ca incerca sa se controleze. Dar nu sunt homo...vine si raspunsul definitiv si calm.
Ranjeste la mine.
-Ai dreptate, esti bi... cu asta ma impinge din nou
Ii dau drepatate jucandu-ma si eu cu el, chiar luandu-l de barbie apropiindu-l de fata mea.
-Ce ai zice de un sarut?, incep deja sa zambesc la el intr-un mod chiar pervers.
Incearca din nou sa ma impinga, insa nu ii reusea nici acum. Chiar nu stiu de ce mai incerca? Se uita la mine panicat, vrand sa scoata din gura un ''Nu indraznii'' , dar fara succes pentru ca schita cu buzele, iar vocea fiindu-i pierduta.
-Te spun tetei, si-o regaseste spunand serios, aproape sa-l si cred.
Ridic din spranceana ironic si capul incepea sa ma doara si mai rau fata de cum era.
-Si are sa te creada?!, ironizez incercand sa ascund faptul ca nu ma simteam bine.
-Da, pentru ca sunt... tace, nu mai zicea nimic.
-Esti ce?...il intreb simtindu-ma ametit si lipsit de putere.
Aud o soapta si apoi nimic.Intuneric. Ma uit in jur, nu vad decat negru in fata ochilor si eu lipsit de vlaga pe jos, daca se putea numea podea. Priveam singuratatea,liniste. Cat de dor imi era de ea, parca mi-ar fi lipsit de o vesnicie.Imi auzeam gandurile, dar tot pustiu. Unde ma aflam?