Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Complicat

#21
Debea astept extra-urili viitoare caci acesta mi-a placut mult.In primul rand...stiam eu ca cei doi sunt un cuplu,eram suta la suta sigura.Se potrivesc de minune.Ce pot sa zic,cred ca Steve ii va ridica o statuie lui Dany daca va continua sa il aduca pe Fuyu in acea stare.Ma intreb care ar fi acel motiv personal a lui Dany?!Creierul meu deja incepe sa isi faca niste idei despre acest motiv,si toate ideile mele incep cu:"Pun pariu ca il place pe Aki si de aceea ...";sau ceva de genul.Fuyu ramane in continaure preferatul meu,din prima l-am adorat.Debea astept sa vad cum va decurge relatia celor doi,deci spor la scris si bafta in continuare.P.S: Imi imaginez cum o fi sa fii secretara celor doi(jobul perfect daca esti bun prieten cu yaoi-ul).
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#22
Dupa pauza cu extra-ul, am revenit cu un capitol sase. ^^ Care e detsul de luuung... Lectura placuta~


Chapter VI - Part one

Intalniri neplacute si prieteni comuni


Pentru a doua oara de cand pasise in firma, Akira statea in fata biroului directorilor, in acelasi scaun conforbatbil. Insa acum nu se mai simtea nervos si emotionat. Mai degraba curios. De cum ajunsese la firma fusese chemat de frumoasa secretara a celor doi - se intreba daca nu cumva e mai mult decat o secretara, cateodata; la ce picioare avea... - si acum se afla in fata biroului, asteptand ca barbatii sa-l cheme inauntru.
- Akira, poti intra, spuse femeia, zambindu-i dragut; mult mai dragut ca prima data cand asteptase acolo.
- Mersi, spuse el zambind si intra in birou, fara sa bata la usa, surprinzand momentul in care Fuyu asculta exasperat un discurs de-al lui Steve.
- Vrei sa taci? Doamne, britanicii si gura lor cea mare! exclama nervos Fuyu si Steve ofta enervat, de asemenea. Akira rase scurt si se aseza pe scaun, dandu-le buna dimineata, desi se vedea pe chipurile lor ca nu are cum sa fie asa buna.
- Akira, te-am chemat sa te anuntam ca nu vei mai lucra in echipa cu Daniel, spuse scurt Fuyu si paru mult mai rece decat vru sa fie. Era doar vina lui Steve, ce il enervase la prima ora cu niste rapoarte nenorocite. Iar cand el ii spusese ca nu sunt "asa importante" pentru el, incepuse sa vorbeasca despre vitala importanta a acelor hartii pentru firma.
Akira il privi nedumerit si se gandi, pentru o clipa, ca Daniel e un las. Macar trebuia sa ii spuna, la naiba! O secunda; de ce trebuia Daniel sa ii spuna lui? Nici el nu stia de ce voia asta, insa se simtea tradat de blond.
- Poftim? intreba Akira, inca susprins de cuvintele japonezului.
- El spune ca nu poate lucra in echipa.
- E un alintat! completa usor scos din sarite Steve si era sigur ca avea dreptate. Daca ar fi fost dupa el, l-ar fi obligat pe Daniel sa stea in echipa cu Aki. Akira era un scriitor bun, articolele lui erau printre cele mai indragite; ce problema avea Daniel cu asta? Si era sigur ca numai Fuyu si slabiciunea lui de neexplicat erau vinovate de purtarea acelui britanic. Vazu privirea nervoasa a lui Fuyu si se intoarse spre Akira, spunandu-i:
- Cu toate ca Fuyu nu recunoaste, spuse la fel de agasat Steve si se ridica de pe scaunul lui, iesind din birou. Akira ofta usor suparat, uitandu-se la barbatul din fata lui deznadajduit.
- Poate nu e alintat, dar e las, spuse pentru el Aki si se lasa mai mult in scaunul lui. Apoi isi aminti celalalt motiv pentru care voise si el sa-si vada sefii in dimineata aceea si zambi fericit.
- S-a intamplat ceva, Akira? spuse usor surprins Fuyu de schimbarea totala de stare a subalternului sau. Sa nu-mi spui ca esti asa fericit pentru ca scapi de Daniel.
- Dimpotriva, domnule. Nu asta e motivul. Voiam sa va rog sa imi dati astazi, de pe la pranz, liber, fiindca o prietena de a mea vrea sa o ajut cu cateva pregatiri pentru nunta. Fuyu zambi vesel si dadu afirmativ din cap, spunandu-i:
- Pai, ia-ti si maine liber. Caci trebuie sa mergi si la nunta in sine, nu? Aki raspunse cu o plecare a capului, apoi se ridica si ii multumi sefului sau, plecandu-se politicos. Fuyu raspunse cu o plecaciune usoara, zambind aproape parinteste.
- Si, legat de treaba cu D..., incepu Akira, insa usa se deschise si de dupa ea isi facu aparitia blondul, avand o privire la fel de superioara ca intotdeauna. Akira il privi un moment, vrand parca sa ii spuna tot ce avea pe suflet, apoi renunta si se intoarse spre seful lui, zambetul fiindu-i mai trist acum.
- Nu e nimic. Multumesc din nou. Fuyu zambi brunetului si Aki pleca, lasandu-i pe cei doi singuri in birou. Daniel se aseza pe scaun, cu o senzatie de disconfort si se tot intreba ce naiba vazuse in privirea baiatului de se simtea asa rau? Probabil ca ii reprosa faptul ca nu ii spusese in fata ca renunta la echipa. Insa nu ar putea intelege... se consola in minte, desi nu stia adevarul despre ceea ce credea Akira. Doar presupunea ca trebuie sa se departeze de el, fiindca asta nu era normal. Era prea complicat pentru el, oricum.
- Dar Steve unde e? spuse Daniel, fiindu-i greu sa-l priveasca pe Fuyu cu incredere. Intalnirea cu Akira il daduse peste cap. La naiba cu tine, Akira!
- Nervos, cred ca fumeaza o tigara pe undeva. Dar tu? Pe langa faptul ca ar trebui sa-ti ceri scuze ca ai intarziat, ce te aduce aici? spuse Fuyu zambindu-i calm. Desi mai devreme era nervos, Akira reusise sa il mai tempereze; se intreba doar de ce Daniel nu voia sa faca echipa cu o bomboana de baiat ca el.
- Trebuie sa imi iau liber vreo trei zile. Un prieten are o nunta si, ma rog, ajut si eu pe la pregatiri. Fuyu se stramba nedumerit, apoi zambi smecher si isi aseza ochelarii pe nas, intr-un gest de atotstiutor.
- Nicio problema. Daniel se uita ciudat la el si se ridica, apoi, vrand sa iasa din birou.
- Esti bine, sefu'? intreba blondul inainte sa iasa si Fuyu dadu afirmativ din cap, zambind la fel de secretuos.
- Perfect. Ramas singur, Fuyu chicoti amuzat si isi dadu jos ochelarii, spunandu-si pentru el:
- Care sa fie sansa?


:::::: * ::::::


De cum iesi de la firma, Akira lua primul taxi si se duse, cu un zambet larg pe fata, acasa la prietena lui cea mai buna, Hikaru. Era fericit ca aceasta se casatorea. Dintotdeauna i-au placut nuntile si, chiar daca era emotionat pana la lacrimi de juramintele simple si pline de dargoste ale iubitilor, tot ii placeau la nebunie. Nu participase la multe, asa ca era o ocazie buna sa vada si el cum merg lucrurile, "in spatele culiselor". Ajuns in fata casei, cobora din masina si admira locul, aproape invidios pe Hikaru ca gasise un sot atat de perfect incat sa-i puna la dispozitie o casa atat de frumoasa si mare. Bineinteles, Hikaru nu era materialista si, cand il intalnise pe Charles, banii fusesera ultimul lucru care au interesat-o la el.
Dupa portile de metal, bine inchise cu cel mai sofisticat sistem de alarma, o alee pietruita ducea direct in mijlocul curtii la o fantana arteziana ce stralucea haotic in lumina soarelui. Desi nu era decat martie, ziua voia sa fie calduroasa, perfecta pentru organizarea unei nunti. Isi puse mana streasina si mai privi o data casa, apoi plati soferului si suna la poarta, deschizandu-i un portar batranel ce ii zambi familiar si ospitalier. Cum inaintai pe aleea frumos aranjata, de o parte si a alta a careia se afla un gazon verde si ingrijit, puteai vedea casa construita intr-un stil gotic combinat cu ceva baroc. Avea colonade puternice care ii sustineau intreaga structura si doua etaje si geamuri mari, ascutite in partea de sus. Daca nu ai fi stiut ca e o casa, ai fi putut sa o confuzi cu o catedrala veche sau cu o casa regala care a apartinut unor personalitati renumite. Inainta pana la intrare si, inainte sa apuce sa sune, o doamna in varsta ii deschise si il primise, spunandu-i ca e dadaca lui Charles si ca o cheama Nora.
- Ma bucur sa va cunosc, eu sunt Akira. Prietenul cel mai bun, aproape din copilarie, a lui Hikaru. Femeia rase fericita si il mai imbratisa o data apoi il invita inauntru, indicandu-i o camera. Inauntru era acelasi zumzet neobosit; diverse fete treceau cu buchete de flori, materiale albe sau crem in mana, spre locuri necunoscute, in timp ce un majordom indruma un sir intreg de baieti - imbracati pretentios - ce carau scaune si ghivece cu flori sau simple tavi si pahare si farfurii. Akira facu ochii mari, aproape uimit de cum toti pareau asa de ocupati si batu la usa camerei indicata de Nora. Astepta un raspuns, insa, cand usa se deschise, zari un cap blond si un strigat de fericire inunda intregul hol.
- E Akira, Hika! striga femeia blonda si il primi inauntru pe brunet, acesta fiind si mai confuz ca inainte. Prietena lui se dadu jos de pe scaun, dandu-le la o parte pe toate femeile ce ii aranjau rochia de mireasa de pe ea, si aproape ca se impiedica in drum spre Aki; noroc ca brunetul o prinse la timp si, amandoi, razand, se stransera in brate.
- Oh, uita-te la tine, esti asa frumoasa! ii spuse Akira satenei si aceasta zambi fericita, ciupindu-l de obraz.
- Nici tu nu arati rau. Ma mir cum de vii singur. Baiat rau! spuse aceasta fericita si Akira observa ca satena are cearcane.
- Oh, de cand nu ai mai dormit?
- Pregatirile pentru o nunta nu sunt usoare, sa stii... Akira zambi ingaduitor si o mai stranse o data in brate, apoi auzi usa camerei deschizandu-se. Cine e badaranul care intra fara sa bata? se intreba Akira si, cand se intoarse, isi dori sa nu se fi intors. In pragul usii, cu o figura cuceritoare si un zambet simpatic pe fata, statea Daniel, tinand in mana un mare buchet de flori albe.
- Tu?! spuse uimit Akira si se uita mirat la blond. Daniel se uita si el nedumerit, cascand aproape ochii. Ce cauta el acolo? Si chiar nu putea scapa de el nicaieri?
- Umm... Va cunoasteti? intreba mireasa, privindu-i confuza pe cei doi.
- Mda...
- Nu, raspunsera cei doi, in acelasi timp - desi raspunsurile lor nu coincideau - uitandu-se apoi enervati unul la altul. Ce e in neregula cu ei? isi spuse Hikaru in minte si se duse sa il primeasca pe Daniel.
- Daniel e cel mai bun prieten al lui Charles, completa femeia, sarutandu-l pe ambii obraji si luand buchetul de flori. Akira ofta agasat si isi spuse numai pentru el, ciufulindu-si parul:
- Charles nu mai e asa perfect. Daca are un prieten ca el...
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#23
Yupi,capitol nou,care imi place la nebunie!Aki este indreptatit sa se poarte urat cu Dany si sa il faca las pentru ca Dany chiar a fost un las si jumatate deoarece nu i-a spus in fata ca nu mai vrea sa faca echipa cu el,sunt sigura ca Aki ar fi apreciat asta la Dany.Nu imi vine sa cred ca cei doi au nimerit la aceiasi nunta!Bine a zis Fuyu:"Care sa fie sansa?";Steve ,ca de obicei,este nervos si are si de ce sa fie nervos,uneori Fuyu este cam prea ingaduitor cu Dany,dar asa este Fuyu si nu ai ce sa ii faci(ce pot sa zic,sunt o mare fana a lui Fuyu).Debea astept capitolul urmator,spor la scris si bafta in continuare.P.S:Sper ca nunta sa decurga bine si fara nici incidente provocate de "stransa" relatie a lui Aki cu Dany.
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#24
Deci gata, nu mai e perfect daca are un asemenea prieten? :))) Morr!
Saracul Aki, nu scapa deloc de Daniel.
Dany, dragule! Esti o adevarata pacoste. Una extrem de...blah blah *limba incalcita* Magnifique. Je t'adore. Hm...ce mireasa impiedicata si totusi atat de haioasa. Ma intreb cum arata Charles. O_O
Eh, astept next. Sa pricep si eu mai multe.
Kissu :* :*
Si...Je t'aime!
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#25
Uuu...the bickering.
Initial am crezut ca Steva va avea ceva cu Akira...vazand cat de ciudat s-a comportat cu el...but guess he's taken.
Asta nu e o problema!
Doi baieti/barbati ce se cearta ca pisica si cainele, mai ales cu atata ardoare...sigur simt atractie unul fata de celalalt.
E foarte amuzant schimbul de replici intre ei.
Aki parca are "some karma problems" la felul cum tot da de Daniel, dar nu pot decat sa sper la mai multe.
Akio sigur are un rol in toata povestea asta, fiind singurului "outsider" al companiei pana acum. The almost married don't count. Cred :-?
Imi place atat tema povestii cat si personajele, deci sigur voi citi in continuare.

Looking forward to more bickering. :D
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#26
Here I am~ Trezindu-ma din salivatul meu visator dupa poze cu sexaciuni... Mi-am dat seama ca eu cam trebuia sa aduc next-urile. :)) No problem~ Am venit acum cu ele.

Mikky-rock68: Un fan Fuyu~~ Ieeei~ 1-0 echipa Fuyu~ Paaaai~ Cred ca nu "relatia" lor va fi problema. Zic si eu. Nu spun mai mult~ Well~ Thank you pentru comm si prezenta. 'Love you~
Kira's Scarlet: Si eu te ador~ ^^ Si il ador si pe Dany, caci imi place cum e tot timpul excat unde e si Akira. Personaj mai malefic ca asta n-am vazut... Anywaaay~ Mersi mult pentru sustinere. * hug *
Lithium-Angel: Uu~ Nume nou. Aw, mersi, scumpo. Si eu imi ador personajele si povestea~ :)) Zici? Crezi ca se plac? Hmmm~ Sa reflectam la asta. Si mersi pentru comm~ Ppo ppo~ * ce ciudat mai suna asta... *


Chapter VI - Part two

Si ziceau ca nu se potrivesc ca si echipa


Uitandu-se in jurul lui, Akira aproape ca vru sa tipe la toti si sa le spuna sa inceteze. Nu stia cand, insa toata ordinea de cand ajunse el se transforma intr-o masa de oameni stresati si ocupati cu diverse lucruri. Parca totul trebuia sa fie aranjat perfect. Statea in mijlocul curtii, vazand cum toata lumea trece pe langa el, fara vreun inteles sau sens. Toti erau nervosi, stresati si lipsiti de chef; cand naiba se intampla asta? Aproape ca se gandi ca Daniel adusese cu el un blestem, insa se plesni peste frunte. Doar nu il putea invinovati pentru asta. Si de ce se gandea la el? Isi scutura capul ametit si vru sa ajute si el cu ceva, dar cu ce? De fiecare data cand se apuca sa faca ceva, altul ii prelua sarcina si il trimitea spre alt loc, unde era, in cele din urma, inlocuit de altcineva. De parca nu ar fi fost de ajuns, cerul se innora si Hikaru se temea sa nu ploua. Daca ar fi fost asa, toata nunta ar fi fost distrusa, fiindca scaunele si intregul aranjament erau afara. Si un alt loc disponibil nu exista, iar invitatii nu ar fi incaput in casa. Ar fi fost un dezastru total.
- Ce faci aici? auzi o voce cunoscuta in spatele sau si, intorcandu-se, il vazu pe Daniel, fara niciun stres, cu o tigara atarnandu-i lejer intre buze.
- N-nimic! se balbai Akira si vru sa plece cat mai repede de langa el. Simtea din nou senzatia de greata; era emotionat, dar de ce? Cu siguranta din cauza nuntii! Da, asta trebuia sa fie. Blondul aproape ca rase cand vazu reactia lui Aki si isi continua drumul pana in casa.
Akira, cu o privire ingrijorata, se uita la cer si ofta, rugandu-se ca totul sa fie bine. Insa, cand sa se apuce sa ajute la asezarea florilor ce aveau sa "paveze" drumul spre altarul improvizat, simti cum picaturi reci ii trec prin bluza subtire, udandu-l pana la piele. Ploua. Toata lumea, panicata, incerca sa salveze ce se mai putea, insa era imposibil. Erau prea multe scaune, erau prea multe flori; mult prea multe lucruri. Nu au putut decat sa se retraga in casa si sa priveasca cum totul este stricat de furia furtunii. Munci de ore si ore distruse de o ploaie trecatoare. Hikaru, facandu-si loc prin multime, privi furioasa si suparata peisajul de afara si incepu sa planga, Akira ducandu-se dupa ea. O prinse din urma si, desi era ud, o lua in brate si ii spuse sa se calmeze. Inca purta rochia de mireasa insa ea nu simtea ca mai are vreo nunta. Acum cateva ore era fericita; totul mergea perfect. Acum nunta era ruinata, Charles nu era acolo si invitatii trebuiau sa apara. Cand se transformase totul in harababura asta? Plus ca se simtea rau din cauza faptului ca tinuse regim o luna intreaga pentru a incapea in rochia aceea scumpa si in ultimele seri nu dormise aproape deloc, foindu-se nelinistita.
- Stai calma! Inca mai putem...
- Nu mai putem face nimic! tipa ea la Akira, parandu-i rau, apoi, ca o facuse. De pe scarile din marmura cobora Chrales, si Hikaru, cum il vazu, facu ochii mari.
- Nu! Nu te uita! Sunt in rochie! Fugi din bratele brunetului si se inchise in camera in care o gasise Akira cand sosise, Charles privind uimit toata adunatura de oameni din casa.
- Ce se intampla? intreba Charles si, inainte ca Akira sa raspunda, auzi o voce puternica in spate spunand calm:
- Ploua. Toate lucrurile sunt distruse. De unde naiba a parut si el? se intreba Akira in minte, vazandu-l pe Daniel. Era ca si cum blondul aparea unde era si el. Si nu credea ca e doar o coincidenta.
- Ce naiba?! exclama nervos Charles si ofta exasperat. Si acum ce fac? spuse el si se vedea pe chipul lui ca ar fi vrut mai degraba sa se duca sa se arunce de pe pod decat sa se afle in situatia aceea. Daniel vru sa spuna ca nu stie ce ar trebui sa faca, insa, cand deschise gura, usa camerei in care se baricadase cu ceva timp in urma Hikaru se dechise si, de dupa ea, satena iesi plangand, cu rochia alba in mana. Avea urme de rimel intinse pe fata si tremura din toate incheieturile. Charles se repezi la ea si Akira o intreba ce a patit. Cu vocea tremuranda spuse, cuibarindu-se la pieptul viitorului ei sot:
- R-rochia e... Daniel ii lua rochia din mana, femeia incepand sa planga si mai tare, si se uita la ea, vazand ca e rupta aproape in jumatate.
- Cum s-a intamplat asta? intreba blondul si Hikaru incerca sa spuna, printre sughiturile de plans:
- M-am impiedicat si... Si... Nu stiu... Charles o mangaie pe par si ii privi pe cei doi deznadajduit, spunand pe un ton trist:
- Cred ca asta e... Nu va mai fi nicio nunta, pana la urma. Isi lua viitoarea sotie si mersera amandoi spre camera de proba, lasandu-i pe Akira si Daniel in hol, cu acea rochie rupta in brate. Akira aproape ca planse de nervi. Stia cat de importanta e acea nunta pentru prietena lui si ar fi vrut sa faca ceva, insa era incapabil. Se uita scurt timp la Daniel, blondul facand acelasi lucru, apoi ofta si iesi din casa, stand sub apararea colonadelor, sprijinit de una. Ploaia aproape ca se oprise si cerul se insenina. Insa era prea tarziu. Vantul si ploaia distrusesera toate aranjamentele florale si albul materialului cu care erau invelite scaunele se transforma in cenusiu. Ofta nervos si auzi cum usa se deschide. Nici nu se sinchisi sa se intoarca. Stiu cine e. Daniel isi aprinse o tigara si trase un fum din ea, apoi spuse, privind dezastrul din gradina:
- E prietena ta cea mai buna, nu?
- Da, raspunse sec Akira, pentru o clipa uitand ca nu il suporta. Atunci ar fi vrut sa il ia in brate si sa se simta mai bine, sa ii spuna ca poate face ceva pentru Hikaru. Insa asta nu era posibil...
- Si nu ai de gand sa faci nimic? continua blondul si mai trase un fum din tigara, Akira privindu-l nedumerit.
- Ce?
- Uite. Nu stiu despre tine, dar eu nu las nunta sa fie distrusa. Inca de acum un an Charles si Hikaru planuiesc asta. Si sa fie distrusa de o ploaie? E problema ta daca nu te bagi, insa...
- S-o facem! spuse fericit Akira si vru sa il stranga atat de tare in brate pe Daniel. La ce se gandea?!... In orice caz, voia sa-l ajute sa duca nunta la bun sfarsit. Intrara amandoi in casa si vazura angajatii cu fetele lor cazute si suparate. Nora plangea intr-un colt, inconjurata de fetele ce o ajutau pe Hikaru cu rochia in momentul venirii lui Akira.
- Umm... Ma scuzati, spuse usor brunetul, insa nimeni nu il baga in seama. Ma scuzati? incerca acesta sa vorbeasca mai tare, insa, din nou, nu fusese auzit. Daniel ofta si fluiera puternic, spunand serios:
- Toata lumea, ascultati!
- Mersi, spuse Akira. Bun. Inteleg ca nunta pare distrusa. Dar chiar vreti sa ii lasam pe Charles si Hikaru sa sufere atat? Putem repara asta! Ne trebuie doar organizare, bine? Sa dam tot ce avem mai bun sa facem nunta asta sa fie exact ce si-au dorit ei! continua Akira cu un zambet fericit si increzator pe fata. Multimea il privi o secunda, apoi toti aplaudara si exlamara fericiti, asteptandu-si sarcinile. In cateva minute, Daniel si Akira ii organizara pe toti si nunta se puse din nou in miscare.
- Inca avem tortul si invitatii, ii spuse Akira lui Daniel si blondul zambi, spunand:
- Eu ma ocup de rochie. Tu ocupa-te de altar si locurile invitatilor. Akira dadu din cap afirmativ si iesi afara, privind altarul distrus. Se invarti de cateva ori pe acolo, apoi se duse in spatele casei, cascand ochii de uimire. Un zambet fericit i se posta pe chip cand vazu lacul ce stralucea frumos in razele soarelui si foisorul din lemn.
- Perfect! isi spuse si lua cativa angajati incepand sa aranjeze altarul. Se hotara sa faca din foiros altarul si aranja o carare pana acolo, pe unde Hikaru ar fi fost condusa. Zambi fericit cand vazu ca totul merge de minune si se intreba ce face Daniel cu rochia. In cateva zeci de minute, locul arata perfect. Cararea pavata cu flori ce ducea la altar arata sublim si lacul ce stralucea in spatele altarului-foisor dadea o aura si mai paradiziaca locului. Iar acum ca soarele apunea, intregul loc era cuprins cu frenezie in imbratisarea unor culori calde si dulci ce dadeau o aura atat de intima acelui loc. Mai ales ca petalele de trandafiri impastiate peste tot reflectau atat de bine culoarea rosiatica a soarelui si ca florile de cires contrastau intr-un mod placut cu celelalte nuante puternice. Era perfect!
Insa, cand ajunse in curtea din fata, isi dadu seama ca altarul distrus e inca acolo. Se uita panicat cateva minute in jur, apoi gasi solutia. Deorece pamantul era inca moale nu puteau sa faca nimic acolo. Doar daca... Se uita pe internet si, in cateva minute, comanda o placa enorma din ceva marmura neagra, cei de la livrari promitandu-i ca va fi acolo in jumatate de ora. Intre timp avea timp sa stranga scaunele si sa aranjeze gradina astfel incat sa fie goala pentru placa ce avea sa soseasca. Exact la timp, dupa ce intregul aranjament anterior fusese strans, sosise si macaraua cu acea placa ce avea sa serveasca pe post de ring de dans. In jurul ei - aceasta ocupa aproape tot gazonul drept al gradinii - erau asezate mese si pe ele erau aranjate mancarurile sofisticate, ca un fel de bufet. Cateva flori tropicale pe post de aranjament, tavile cu sampanie fina, tortul imens de nunta si totul arata de vis. De parca nici nu fusese ceva inainte acolo si ca asa ar fi trebuit sa arate de la inceput.
Vru sa ii laude pe toti angajatii care il ajutasera cand auzi un sunet ce ii distrase atentia; prima masina sosea si invitatii, in haine de gala, priveau uimiti intregul aranjament ce ii primea cu eleganta pe proprietatea celor doi soti. Fantana arteziana parea mai frumoasa ca oricand si totul stralucea in lumina calda a soarelui ce apunea. Akira aproape ca planse de fericire vazand multumirea de pe chipul acestora si se simti mandru de el. Daca nu ar fi fost Daniel... isi spuse si zambi aproape timid cu gandul la blond - pentru prima data, nu il mai invinovatea pentru nimic, ci, din contra.
- Pe aici, auzi cum unul baietii aceia imbracati elegant ii conduc pe invitati in curtea din spate, la altarul-foisor. Akira zambi emotionat si intra in casa, chiar atunci Daniel coborand scarile din marmura cu o rochie alba in mana. Blondul zambi dragut si intreba:
- Iti place? Akira privi uimit rochia si zambi impresionat.
- Tu...
- Am luat niste cursuri de lucru manual. Rochia cu trena a lui Hikaru era acum o rochie mai scurta cu multe volane, care i-ar fi stat minunat. Batura amandoi la usa camerei in care statusera Charles si Hikaru pana atunci si Daniel striga, inainte sa deschida:
- Charles, iesi cu ochii inchisi din camera. Barbatul, inca confuz, facu cum i se spune si Daniel intra in camera, aratandu-i rochia lui Hikaru ce inca avea ochii rosii de plans. Cand vazu frumusetea de rochie ce o tinea blondul pe umeras aproape ca lacrima de fericire si incerca sa ingaime ceva, insa era prea emotionata.
- Haide. Nu e frumos ca o mireasa sa planga in ziua nuntii ei, nu? Ar trebui sa fie o zi fericita, spuse blondul cu un zambet simpatic pe fata si satena il imbratisa, multumindu-i in tacere; apoi toate domnisoarele de onoare navalira in camera si incepura sa o schimbe si machieze pe Hikaru, chicotind fericite.
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#27
Oh..me me me!
Actually..I am the oldest thing around here at last page of posts from newies :))
Leaving that aside


E foarte cute ca au lucrat impreuna sa asalveze nunta celor doi.
Mi-ar fi placut sa vad mult mai multa interactiune intre cei doi la "ajutat", dar daca asta e punctul de pornire pentru ei ca sa fie "on good terms" , well..I'm all in.
Still...I want more bickering. I need more bickering.
The type of bickering that ends up in furious kisses and then passionate things.
Ar fi fost foarte tare daca o faceai pe Hikaru a bridezilla. It doesn't fail to amuse me everytime I catch something like this on TV. E bine ca totul a revenit la normal eventual.
Cu toate astea, mi s-a parut cam scurt capitolul. Can't wait for more. :D
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#28
Deci nu pot sa cred. Akira si Dany honey fac o echipa minunata. Cursuri de lucru manual?? I think I fall in love with you darling :X :X Ma omoriii! De tine vorbesc, nu de Daniel. De el sunt de mult indragostita ;)) Cum sa fie Daniel atat de perfect?? Seamana cu tine. Nu, nu. Vreau si eu la nunta aiaaa. Vreau! Imi trimiti o invitatie?? *facand ochi dulci*
Ador capitolul. Sper ca next sa fie si mai sweet, la fel cum esti tu. ''Is bitter-sweet but is making me nervous'' *singing* Miku-tan is one of the bests! <3
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#29
Capitol nou,yeei!In primul rand ,tin sa urez fericire mirilor si casa de piatra.In al doilea rand,wow...asta da echipa.Nu ma asteptam ca cei doi sa nu se certe sau sa nu se ignore atata timp,acest fapt a fost un adevarat miracol(trebuie sa trecem ziua in calendar).Ma bucur ca nunta a fost salvata,iar Hikaru isi va putea vedea visul,cel de a se casatori cu Charles, implinit.In al treilea rand, pot sa zic cu mana pe inima ca Dany este numai bun la casa omului (daca stie si sa gastesca prajituri este perfect).Cei doi,Aki si Dany,au muncit mult si merita tot respectul pentru asta.Debea astept sa citesc capitolul viitor,spor la scris si bafta in continuare. P.S: Sus cu echipa Fuyu! :d
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#30
Hello, dear readers~ * sad smile *
Nice to see you all. Nu sunt aici ca sa aduc next, asa cum va asteptati. Ci ca sa anunt ca o sa icnhid toate fic-urile, inafara de acelea in colaborare - singurul motiv e ca acelea sunt terminate, deja. Nu mai simt nevoia sa scriu la ele si vreau sa iau o pauza. Nu o pauza de la a scrie, ci o pauza de la a scrie din obligatie sau din propria aroganta de a ma numi scriitor. Si nici nu fac post-ul asta ca sa primesc comm-uri... -.- Asta pentru toti haterii care se gandesc ca sunt atat de disperata. * rolling her eyes * Ideea este ca m-am gandit ca ar fi a little too rude from me sa vedeti doar: Topic inchis la cererea autoarei.
Motivele cred ca sunt suficient de simple: nu simt ca scriu. Este de fapt motiv, dar ascunde alte sute de motive. Printre care si ca sunt satula de ideile actualelor mele fic-uri. Hilar... * sad smile *
Anyway~ Voiam sa va multumesc pentru toate chestiile pe care le-ati facut pana acum pentru mine si, chiar daca credeti ca nu conteaza, comm-urile voastre m-au motivat mult. Poate prea mult. * giggle * Va sunt recunoascatore si, cum am mai spus, totdeauna veti fi o parte din opera mea~ ^^ Cred ca asta e, ah? Ne vedem... Nu stiu. Cand o sa imi fix all my broken parts si sper ca pana atunci sa fie totul in regula~ 'Love you, all~
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Complicat,dar tot te iubesc. Îngeraşş 1 2.725 06-09-2011, 05:33 PM
Ultimul răspuns: crazy little red


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)