Complicat

[Clau~]

Well~ Aveam nevoie de ceva mai lovely si mai calm decat ceea ce am scris pana acum, asa ca am inceput alt fic. Nu e unul din cele mai bune fic-uri ale mele, dar il ador~ Si ma distreaza sa il scriu. ^^ Asa cum sper sa va distreze si pe voi cand o sa cititi. * chiar ca nu ma pricep la introcuceri * ^^"


Varsta minima: + 16
Gen: romance, slice of life, comedy
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Oricare

Capitolul 1


Greturi de gravida si vacante scurte

Cladirea impunatoare, facuta integral din sticla de cea mai buna calitate, stralucea in razele soarelui ca un colos din lumina. Se uita suprins si impresionat la ea si pasi inauntru, pe aleea frumos pietruita din fata ei. Totdeauna visase la asta, stia ce are de facut. Studiase, se pregatise pentru asta si nimic nu avea sa-l opreasca sa intre la acea firma. Avea recomandari bune si note excelente; ce si-ar mai fi putut dori angajatorii de la el? Asadar, intra in cladire, fiind intampinat de acel zumzet ce arata preocupatia celor din jur. Se auzea un xerox mergand incontinuu, tocurile femeilor ce treceau rapid prin fata lui, cateva cuvinte strigate; era asa cum isi imaginase. Era asa cum isi amintea, de fapt. Inca de cand vizitase cu clasa, in liceu, acea companie stiu ca vrea sa fie acolo. Brock&Dock era una din cele mai mari agentii de publicitate si scotea cele mai citite editoriale. Daca ar fi fost sa aiba vreun rival... Nu aveau rivali, de fapt. Erau numarul unu, cei mai buni si dominau intreaga piata a advertising-ului. Iar el astepta acolo, pe un scaun confortabil, in fata biroului directorilor. Avea un zambet emotionat pe chip si simtea cum mainile ii transpira din ce in ce mai mult.
- Domnul... Hiroshito Akira? pronunta secretara draguta, cu dificultate. Aproape ca sarise pe pe scaun si se impiedica, raspunzand cu un "da" rapid.
- Domnii sunt pregatiti sa va vada, spuse femeia cu un zambet politicos pe fata, iar Akira expira nervos si se indrepta spre usa biroului. Vru sa bata mai intai, apoi se gandi ca nu e nevoie. Dar daca, totusi, deranja? Trebuia sa bata la usa, nu? Atat de mult stres! Se hotara; batu la usa scurt, astfel incat sa isi faca simtita prezenta, insa fara sa fie prea ostentativ. Inainte sa apuce manerul usii, aceasta se deschise si de dupa ea iesi un barbat ciudat la aspect. Era strain, iar ochii albastri il scrutau parca cu superioritate. Akira se apleca usor, inca contrariat de imaginea barbatului, apoi intra in birou si intalni doi barbati zambitori, stand fiecare cu mainile incrucisate la piept.
- Akira? spuse unul dintre ei cu un accent de britanic crescut in casmir de cea mai buna calitate si care a baut apa cu nu stiu cat la suta siguranta impotriva bacteriilor, din pahare de cristal. Avea, intr-adevar, un aspect pretios, poate prea elegant. Akira se apleca la fel de umil, simtindu-se, din nou, inferior. Simti cum stomacul i se strange, pana dadu cu privirea de celalalt barbat. Era un japonez cam slabut, cu o figura aproape comuna. Insa il linistise. Avea ochi blanzi, ascunsi aproape dupa ochelearii sai cu rame subtiri, si un zambet calm pe chip.
- Ia un loc, ii spuse acesta, vocea sa aproape imperceptibila facandu-l si mai sigur pe Akira. Celalalt barbat, britanicul, lua un dosar de pe birou, fataindu-se in scunul sau si, invartindu-se o data, isi puse brusc mainile pe birou, Akira tresarind. Se gandise pentru o clipa ca tipul nu e in toate mintile.
- Akira Hiroshito, douazeci si cinci de ani, necasatorit, nici macar prietena, ai o pisica neagra, rasa necunoscuta, porti L la tricouri si nu iti place sportul. Iubesti dulciurile, ploaia si locuiesti intr-un apartament pe care il imparti cu un anume Chizu. Barbatul brunet zambi satisfacut, iar celalalt, de langa el, ofta exasperat si ii spuse lui Akira, care privea mirat si consternat:
- Asa face intotdeauna. Nu-l baga in seama. Eu sunt Fuyu Azami. Iar el e...
- Ma pot prezenta singur, dulceata, spuse celalalt si, desi vorbea in japoneza, avea acelasi accent britanic sacaitor. Eu sunt Steve Clark. Akira ii privi pe cei doi cu o figura destul de speriata, apoi zambi nervos si se apleca respectuos catre amandoi.
- Eto.., incepu el, cu un zambet stramb pe chip. Ati uitat sa treceti pe lista faptul ca joc sah. Steve il privi cu interes, apoi spuse scurt, trantind dosarul pe masa:
- Nu-mi place de el.
- Doar pentru ca te-a completat, spuse Fuyu cu o privire la fel de exasperata. Aki aproape ca se pierdu; daca nu il placeau...? Eu, in schimb, sunt foarte incantat de referintele sale. A studiat la un liceu bun, facultatea e buna...
- Spui asta doar pentru ca si tu ai studiat acolo! Such a thing... Akira se uita ingrijorat la cei doi, nestiind daca sa rada sau se ingrijoreze mai tare. Il treceau toate apele; la propriu. Mai fusese emotionat pana atunci - de multe ori, am putea spune -, insa atunci chiar i se parea ca va gafa toata treaba si se va duce de rapa tot ce visase pana atunci.
- Sedinta, spuse scurt Steve si cei doi barbati se departara de birou cu tot cu scaune, apoi incepura sa discute aprins. De parca nici nu ar fi avut cuvinte la el, Akira ii privea agitat, simtind cum nodul din gat devine din ce in ce mai insuportabil si cum ii coboara in stomac; ii era greata. Iar singurul lucru de care ii era frica era sa nu vomite pe biroul din mahon atat de scump al celor ce i-ar fi putut oferi un post la acea companie. Acea companie la care visase dintotdeauna. Inainte ca Akira sa spuna ceva - desi nu era sigur ce voia sa spuna -, cei doi s-au intors cu tot cu scaune la birou si Fuyu, cu o privire serioasa, spuse:
- Imi pare rau, Akira... Dupa standardele noastre nu esti potrivit pentru postul asta. Cand auzi asta, Akira aproape ca varsa pe loc si incepea sa planga. Nu era in regula! Nu asa trebuia sa decurga... Doar daca l-ar mai fi lasat sa spune ceva, sa le arate de ce e capabil... Dar, din nou, cand se hotara sa vorbeasca, Steve i-o lua inainte, cu un zambet amuzat pe chip:
- Esti super potrivit! Te vrem. Ce? Ai de gand sa stai ca o statuie? Brunetul rase pentru scurt timp, insa, vazand ca Akira nu raspunde, se panica.
- Akira? intreba Fuyu la fel de ingrijorat. Insa Akira, fara sa spuna ceva, incepu sa rada, lacrimi aparandu-i la coltul ochilor.
- Imi... Imi pare rau, dar... Cei doi zambira usurati si il felicitara pe Akira, apoi facura haz de mutenia lui. Cel mai greu pas fusese facut... Cu toate ca voia sa-si dea matele afara si ca nu stia daca ceea ce facea era plans sau ras... Fusese angajat. Iar asta avea sa schimbe total lucrurile.

:::::: * ::::::

- Bun asa! ii spuse Steve blondului, recompensandu-l pentru un alt set de poze reusite. Daca si articolele ar fi bune... isi spuse el in gand si ofta deznadajduit. Intalni, apoi, privirea multumita a lui Fuyu si se gandi ca, poate, nu are cum sa fie asa rau. Toate ca toate, dar revistele se vindeau bine. Iar faptul ca el obtinea ceva servicii pe gratis nu il deranja. Plus ca Fuyu avusese tot timpul o slabiciune pentru el si era, oarecum, gratiat.
- Daniel, ce spui despre cazul Ayame Etsuko? spuse Steve cu o figura serioasa, de afacerist. De cand il stia, britanicul il surprinse intr-atat incat nu avea cum sa mai fie uimit de comportamentul lui. De fapt, el era cel care ii gasise pozele intr-o revista pentru care lucra si, fiind si el din Anglia, il ajuta destul de mult. Nu a mai decat un pas pana la a ajunge unul din angajatii de baza ai firmei: cucerirea lui Fuyu. Si, dupa cum se vede, facuse de mult pasul acesta.
- Cred ca e o fetiscana obligata sa pozele prin tot felul de reviste, mai mult sau mai putin... rated, spuse el, negasind echivalentul cuvantului in japoneza. Cei doi se uitara la el, apoi unul la altul, si, ca de fiecare data cand Daniel vorbea, ramasera la fel de cuceriti de ceea ce spunea.
- De acord. Atunci... Cum demonstram asta? Crezi ca putem scoate vreun santaj? Incalcare a drepturilor? Blondul se uita la cei doi, ce stateau incordati in asteptarea raspunsului lui, si raspunse, lasand un oftat greu sa se propage in camera:
- Vorbesc cu niste surse, ma strecor prin patul catorva care au legatura si vedem. Deocamdata... Am nevoie de un concediu de vreo doua zile. E ok? Steve se uita usor neincrezator la el, apoi il auzi pe Fuyu cum ii spune:
- E in regula. Ai si tu nevoie de timp liber. Poti pleca. Daniel lua dosarul de pe birou, aproape smulgandu-l din fata lui Steve si vru sa iasa din birou, insa dadu cu ochii de un tip. Ochii aproape negri il priveau umil si, cum Daniel era mai inalt ca acesta, se simti superior. Altul care incearca sa intre aici... isi spuse in minte si il lasa pe brunet sa intre, uitandu-se scurt in urma lui, pana cand silueta-i fragila disparu dupa usa de mahon. Poate ca, daca nu il angajeaza, va avea nevoie de mine. N-ar fi rau sa am un fund ca ala, isi spuse Daniel zambind malitios si isi scoase din buzunar pachetul de tigari, fiind total constient de privirea admirativa a secretarei; de privirea, decolteul si roseata din obraji, mai bine spus.

[Michee]

Imi place ficul,este interesant!Numele se potriveste,descrie foarte bine viata oamenilor,ea fiind una complicata,este scurt si la obiect.Imi place de Akira,cred ca s-a descurcat de minune facandu-le fata celor doi(exceptand faptul ca a plans,asta l-a facut sa fie asa de dragut) .Steve mi s-a parut cam "rau",adica nu l-a placut pe Aki deoarece l-a completat,asta nu prea este corect,dupa parerea mea.Azami cred ca este de treaba,mi-a placut de el din prima.Am o intrebare: Steve este impreuna cu Az?(adica asa pare,deci sper ca cei doi sunt un cuplu ,se potrivesc).Daniel este cam,nu stiu cum sa spun...pai...un pic cam sigur pe sine si este cam superior,este genul de barbat care crede ca poate avea orice(asta nu stiu daca este de bine sau de rau,cred ca jumi-juma).Ma bucur ca Aki a fost acceptat de companie.Debea astept continuarea,sper sa aduci next-ul repede,spor la scris!P.S:Imi place semnatura(Nezumi si Shion sunt asa de draguti)!

[Kira's Scarlet]

:mpokerface: Decii e....MAGNIFIC. Auu ce dragut e Akira si uuu ce pervers e David ala. La ce se gandeste el ;). Daca te rog sa ma anunti cand pui next, te superi?
Chiar imi place. Vreau mai mult. Acum cred ca ne-ai infierbantat...
Cam atat am avut de spus. Spor la scris ^^

[Clau~]

Am adus si al doilea capitol~ So... Lectura placuta~ ^^ Si multumesc celor ce citesc si ma sustin. 'Love you all~

Mikky-rock68: Aw~ Multumesc, scumpo~ Multumesc ca esti aici mai tot timpul si ma incurajezi in tot ce fac. 'Love you so much~ Da, Steve poate fi dur. Dar ai sa vezi cu cine e dur. Si, nu stiu, poate cei doi - Fuyu si Steve - chiar au o relatie. Cine stie? :))
Kira's Scarlet: Aw, ma bucur ca "infierbant cititori". :)) Da, stiu, Aki e personajul meu preferat~ E... Asa dulce~ :)) Mersi mult pentru toata sustinerea ta~ Kiss-you~ ^^

Capitolul II


Surprize neplacute si tremur incontrolabil

Akira nu dormise deloc in acea noapte. Inca de cand fusese la interviu si devenise un angajat al Brock&Dock se invartea fara rost prin jur. Fusese cu Chizu, colegul lui de apartament, la cumparaturi, pentru a-si lau niste costume. Cu toate ca stia ca nu avea de ce sa fie asa ingrijorat, era. In prima instanta fusese fericit, apoi fusese ingrijorat si stresul nu il mai parasi de atunci. Acum, cand statea din nou in fata cladirii, stresul parca i se mai domoli.
- Nu e decat o cldire... isi spuse el si zambi increzator. Simtea ca, pentru prima data in ultimele zile, e mai increzator in el. Insa tot acel sentiment de siguranta se duse cand auzi o alta voce din spatele lui, spunandu-i:
- Da, dar inauntru... Barbatul fluiera, apoi continua la fel de rece. Inauntru nu e deloc asa pasnic. Akira se intoarse si dadu cu ochii de acel tip de care aproape ca se lovise acum doua zile, cand fusese pentru prima data in biroul lui Fuyu si a lui Steve. Iar acum statea acolo, cu privirea pierduta undeva in zare si tigara aprinsa si fumeganda intre buze; era prea intimidant pentru el. Prea intimidant... Purta haine lejere, de parca s-ar fi dus la cumparaturi, insa avea gust. Arata aproape ca acele modele ce le vezi pe revistele pretentioase. Da, exact ca un model arata. Si-l si imagina inconjurat de femei care ii cereau autografe; ce imagine jalnica. Blondul trecu mai departe, spre intrarea in cladire, lasandu-l pe el in fata portii, in costumul lui ce arata caraghios pe el. Cand il probase, ii statea bine, dar acum... Acum i se parea ca ori e prea larg, ori nu sta cum trebuie. Se mai uita o data dupa barbatul ce trecuse pe langa el si si-l imagina in costum. El nu avea sa fie niciodata asa. Cu un oftat deprimat si pasi lenti, fara sa aiba chef de ceva, intra in firma si se aseza la biroul ce de atunci avea sa devina al lui. Era un spatiu mic, curat si nefolosit; si era al lui. Zambi pentru scurt timp, uitandu-se apoi sa verifice daca nu il vede nimeni - nu voia sa creada noii colegi despre el ca e un nebun care ranjeste ca alienatul de unul singur. Incepu sa isi scoata mai multe lucruri din servieta cu care venise, aranjandu-le pe birou. Dupa un sfert de ora locul arata ca biroul sau de acasa. Iar cel mai important lucru de acolo era colectia lui de figurine Sailor moon. Auzi din spatele lui un chicot si, jenat, se intoarse, dand cu ochii de un barbat ce ii zambea prietenos.
- Buna, buna. Ce sunt alea? Papusi? Akira se uita urat la barbat si spuse pe un ton taios:
- Sunt figurine de colectie! Sunt printre cele mai scumpe figurine! Nu sunt... Papusi! Colegul lui rase scurt si ridica mainile in semn de pace, spunand apoi:
- Eu sunt Cho. Esti nou, nu? Revenindu-si in fire, Akira dadu din cap si isi ceru scuze pentru tipatul de mai devreme.
- Nu e nimic. Ei, cum te cheama? spuse acesta si se rezema de biroul lui Aki, luand una din figurinele lui prestioase; o invarti cu grija, astfel incat noul lui coleg sa nu aiba de ce sa se rasteasca.
- Ma numesc Akira, spuse brunetul cu un zambet amiabil pe fata si simti, deodata, ca e prost imbracat pentru locul in care se afla. Acel Cho nu purta decat haine lejere, ca si blondul ce il intalnise de dimineata. Iar el era intr-un afurisit de costum. Si nici nu statea cum trebuie pe el!
- Incantat, Akira, spuse Cho si stranse scurt mana brunetului. Daca tot esti nou... Noi avem un fel de traditie pe aici. Organizam un fel de petrecere. Usi inchise, nu-ti fa griji. Doar cei din departamentul asta. Si sefii, in caz ca vor. Ce zici? Akira vru sa refuze la inceput, gandindu-se ca nu e prea comod pentru el sa se desfasoare intr-o multime de oameni, insa, pana la urma, accepta, iar Cho scoase un sunet de fericire, spunand:
- Super. Vorbim la pranz despre asta! Cu un zambet multumit pe chip, Cho isi lau la revedere de la Akira si il lasa pe brunet singur. Aki ofta nesigur si vru sa deschisa un dosar, cand auzi vocile unor femei vorbind si razand. Ridicandu-si privirea, il zari pe blondul "smecher". Ca si in imaginatia lui, era inconjurat de femei... Blondul se uita scurt timp la el, fixandu-i privirea si Akira simti ca un nod i se pune in gat. Ce era cu sentimentul acela de pericol ce il avea in preajma lui? Il vazu cum zambeste femeilor si le vorbeste scurt - totusi lingusitor -, tinanadu-si privirea inca spre el. Aki incerca sa il ignore, insa, cand vazu ca se indreapta spre el, teama si nesiguranta il cuprinsera din nou si avu senzatia sa vomite. De ce i se intampla lui asta?...
- Tu, Akira sau cum te numesti! Steve zice sa vii in biroul lui. Auzi vocea aceea si il privi pe blond cu o figura uimita. Shipul atat de masculin al acestuia ii inspira si mai multa teama. Ce voia Steve de la el? Si de ce l-a pus pe el sa il cheme? Nu ii placea senzatia ceea; plus ca inca ii venea sa verse.

:::::: * ::::::

Inca de dimineata, de cand se trezi si realiza ca nu mai are zile libere, Daniel se simti nervos. Voia sa mai leneveasca putin in pat, sa poata avea si el ceva odihna. Insa trase de el insusi si se imbraca, apoi conduse pana la firma. Cand sa intre, dadu iar de nou venitul acela si nu se putu abtine sa nu comenteze rautacios. Asta era el. Vazand privirea ingrijorata a brunetului ce era cu mult mai mic ca el, se bucura oarecum. Era o fericire aproape sadica, insa asta ii facuse ziua mai buna. Apoi Steve il chemase in birou si, cu o fata cat se poate de zambitoare si calma, il puse sa il cheme pe unul Akira. Imediat ce isi dadu seama cine e, si-a dorit sa fi sunat de dimineata al firma si sa spuna ca e bolnav si nu poate veni - asa cum planuise, de fapt, de la inceput. Individul acela nu ii placea. Era mult prea fricos si nu avea suficient tupeu pentru a lucra in acel domeniu. Nu stia ce a fost in capul sefilor lui cand l-au angajat, insa spera ca nu va face de ras firma. Il chema, asadar, pe acel Akira; de ce i se parea ca il priveste ca pe un pradator? Avea o privire de animal incoltit, prins in capcana. De parca Daniel ar fi incercat sa ii faca vreo ceva. Nu facuse decat sa il demoralizeze putin. Atata tot...
Inaintand pe holurile firmei, cu Akira in spatele lui, isi dadu seama ca e si mai enervant. Era ca un catelus care nu comenteaza niciodata si asculta orice spune stapanul. Intra in birou fara sa bata la usa, gasindu-i pe cei doi sefi ai sai pierduti printre hartiile de pe biroul lor, si spuse, pe un ton sec:
- Sunt aici. Fuyu dadu la o parte un teanc mare de dosare si zambi primitor, invitandu-i pe cei doi sa se aseze pe cele doua scaune din fata biroului.
- Bun. Voiam sa va anuntam ca... Insa inainte ca Fuyu sa continuie ce avea de zis, Steve sari de sub acele maldare de foi si spuse pe un ton de prezentator tv excentric:
- Avem o surpiza pentru voi! Una mare si care nu se returneaza. Se deplasa pana in spatele celor doi, Duyu oftand la fel de agasat de comportamentul galagios al partenerului sau, si spuse, vorbind mult prea atre:
- De azi sunteti o echipa! Cat de tare e asta, ah? Akira privi uimit intreg spectacolul, apoi se uita la Daniel. Desi avea o fata calma, acesta isi incorda maxilarele si, pe un ton nervos, spuse hotarat:
- Eu lucrez singur. Tot timpul am facut-o. Nu sunteti multumiti de rezultat?
- Ba da, Daniel... Nu e asta. Avem nevoie de poze bune, dar si de articole bune, incerca Fuyu sa intervina, cu un zambet stramb pe fata. Veselia lui Steve pali cand vazu fata nu prea fericita a lui Daniel...
- Eu nu lucrez in echipa! spuse din nou blondul, de data asta ceva mai furios. Se uita spre Akira, ce statea aproape speriat in scaunul lui si marai scurt, de parca ar fi fost vina lui ca el se gasea in acea situatie. Fuyu, oftand deznadajduit, ii facu un semn lui Steve si brunetul, cu o figura serioasa, ii spuse subalternului sau:
- Mai bine mergem sa te calmezi la o tigara, Dany. Blondul ingana un "tch" enervat si se uita din nou urat la Akira, apoi parasi biroul, impreuna cu Steve. Akira ramase nemiscat, uitandu-se cu un zambet singherit pe chip la Fuyu; ce se intampla?...

[Michee]

Ura,capitol nou!!!Saracul Aki,ii este greu inca din prima zi,este clar ca Dany il uraste.Ideea ca cei doi sa faca o echipa este minunata,imi dau seama ca Dany o sa il trateze pe Aki ca pe o sluga sau ceva asemanator.Sa iti spun cum vad eu pe cei doi in aceast capitol: Aki imbracat la patru ace,cu o cravata neagra si cu un costum gri si o camasa alba ,iar Dany imbracat cu niste blugi largi,un sacou negru si un tricou alb pe care scrie:Go to hell,yes,you Akira!.Imi place din ce in ce mai mult de Fuyu,de Steve pot sa spun ca are o personalitate tare,mi-l si imaginez prezentator TV, la un show cu premi,gen:"Roata norocului".Cho mi se pare de treaba,dar o sa il iau la pumni daca o sa se mai ia de figurinele cu Sailor moon.Debea astept next-ul si binenteles ,debea astept petrecerea pentru Aki.Spor la scris si bafta in continuare.P.S:M-ai facut curioasa cu privire la Fuyu si Steve,and I love you too.

[Kira's Scarlet]

Multumesc mult ca m-ai anuntat. Sunt mereu aici ca sa te incurajez si a te apar, in caz ca cineva indrazneste sa se ia de tine (am patit eu pe anime world. S-a luat o nebuna de mine fara sa-i fac nimic). Saracutul de Akira. Bleahh costum??? Ce urasc eu mai mult? Barbatii in costum, plini de muschi etc. Dragule, cauta si tu pe net la stilul rapp, rock nu te imbraci la costum, chiar daca aia e o firma prestigioasa si toate cele. Eu o singura data am purtat un costum, la nunta verisoarei mele.
Si ce e cu Dany ala? Lucreaza singur, huh?? Ori sunt prea adormita, ori aia doi ajung sa formeze un cuplu??
Abia astept ce ne pregatesti.
Spor la scris ! ^^

[Forever Young]

Motherfucker *o*
Pana acum mi-ai captat atentia, promit ca voi urmari in amanunt acest fic <3 Imi pare a fi foarte bun pana in momentul de fata, e interesant si amuzant. Pe mine cel putin Akira ma amuza teribil, e ceva gen eu doar ca varianta masculina :)))
Dupa parerea mea, Steve e cel mai bunoc de pana acum xD Imi aduce aminte de Izaya di Drrr, si de inca cineva a carui nume l-am uitat. De Daniel nu-mi place >.> Un inganfat dupa parerea mea, genul ala 'cool' care ar trebui sa impresioneze :/ Nu si pe mine, dom'le, nu si pe mine. Auzi la el, lucrez singur. Da ce-i dupa tine? >:3
Titlul ficului imi place la nebunie, e subiectiv si se potriveste cu acest continut. Astept urmatoarele capitole pentru a vedea cat de complicata poate deveni treaba pe aici. Presimt un DaniAki :3
Greseli nu am vazut, cu toate ca nu sunt asa sigura. Am citit capitolele ieri si chiar daca as fi sesizat ceva as fi trecut cu vederea, prea dulce a ffost gustulvlasat in urma lecturii xD
Sper sa vi repede cu urmatorul capitol, mor de curiozitate pentru a vedea ce se intampla. Sa nu uitam ca Akishor mai are un coleg de camera :3
Mult spor si inspiratie, kiss ya :*

[Clau~]

Hello, guys~ Aki si Daniel sunt din nou aici, insotiti de Steve si Fuyu~ * tocmai va fac toti patru cu mana * Hope you'll enjoy it~ ^^

Mikky-rock68: Aw, awww~ Ce draguuut~ Nu chiar sluga. :)) Dar... Da, Dany poate fi bitch rau cand vrea. Si un seme dur. Dar... E de ciucalata prin interior~ :o3 O bezea~ Ai sa vezi tu. :*
Kira's Scarlet: Ce draguuut~ Ca ma aperi si sustii~ Ai devenit una din preferatele mele. :)) Si nu stiu cat de adormita ai fost sau daca astia doi formeaza un cuplu. :)) E... complicat. Ai sa vezi~ ^^
Forever Young: Motherfucker too. O.O Exista asa ceva? :)) Nu conteaza. Aw, multumesc ca ma urmaresti~ :o3 Glad to hear that I have another reader. ^^ * huuug * Presimti un DaniAnki? Hmm~ Nu stiu~ :)) Da, stiu... Steve e... O.O MY ZEUS, ahkslddksfhdjh... Mersi de comm~ ^^

Capitolul III


Intarzieri enervante si certuri la serviciu

Soarele deranjant patrundea printre jaluzelele atarnate la geam, facandu-l pe Daniel sa scanceasca enervat. Vru sa isi traga ceva peste cap, insa nu gasi patura. In schimb, deschizandu-si ochii, dadu cu privirea de corpurile a doua fete goale.
- Ce naiba... ingana acesta si isi dadu seama ca iar exagerase prin vreun bar cu privirile galese si paharele de tarie. Se ridica cu greu, uitandu-se din nou la cele doua fete din pat, apoi se intinse si casca zgomotos. Se duse in bucatarie si puse intr-o cana mare niste cafea rece ce ramasese din ziua anterioara. Bau o gura din aceasta, apoi se uita prin frigider; ca de obicei, il inchise fara sa ia ceva de acolo. Mai bau o gura de cafea si ochii ii cazura pe cadranul ceasului ce arata ca e deja noua dimineata.
- Noua! spuse el impacientat si aiurit. Trebuia sa fie la serviciu deja; intarziase o ora. Mai bau o gura mare de cafea si, dupa ce isi facu un dus, o termina de-a binelea. Peste zece minute era deja la usa si, cu o ultima privire fugitiva asupra camerei, iesi din apartament, indreptandu-se spre masina.
Peste alte doua zeci de minute de condus alert, ajunse in fata cladirii si se dadu jos, realizand ca afara e chiar rece. Isi sufla in pumni si isi stranse mai mult jacheta subtire pe el. Vru sa inainteze pe alee, cand zari pe cineva, asteptand dupa stalpul gros de beton din stanga. Cand se uita mai bine, il recunoscu pe Akira, infofolit intr-o geaca groasa, cu gluga trasa aproape peste cap. Daniel isi aprinse o tigara si brunetul, auzind zgomotul, isi ridica privirea spre el.
- Ce naiba faci acolo, in frig? pronunta sec blondul si se uita dur la baiat.
- Te asteptam... Raspunsul lui Akira il enerva. De aceea ura sa faca parte dintr-o echipa. El voia sa lucreze pe cont propriu, sa fie singur; nu avea nevoie de poveri sau tipi stresanti care sa stea dupa el. Insa, cand Steve ii explicase ca ar putea macar sa incerce, accepta asta. Iar acum ar fi vrut sa retraga acel accept, cu riscul de a-si pierde slujba. Trase din nou din tigara si il privi la fel de superior pe Aki, inganand un "tsk".
- Haide la masina, spuse blondul si inainta spre masina, simtind cum frigul trece prin hainele lui subtiri. Din nou acea senzatie cum ca Akira e ca un catelus care abia spune ceva in fata stapanului lui... Dar de ce trebuia sa fie el stapanul? De ce trebuia sa aiba grija de un catelus dezorientat si antipatic cum era Akira? Gandindu-se putin, isi dori sa nu se fi gandit sa i-o traga atunci cand il vazuse intrand in biroul sefilor lui.

:::::: * ::::::

Akira si Daniel stateau in fata acelei case de cateva ore. Brunetul era confuz si nu intelegea; de ce trebuiau sa stea in fata acelei case? Mai ales ca si Daniel era acolo. Daca inainte ii impunea superioritate, acum i se parea ca e un adevarat tortionar. Nu ii suporta prezenta, se simtea stingherit langa el si ura atat de mult ca fusese pus in echipa cu el. De ce trebuia el sa il suporte pe acel manipulator ingamfat? Insa nu putuse sa refuze ceea ce Fuyu ii propusese.
- Haide, macar de proba. Scrii grozav si el e un fotograf foarte bun. Sunteti o echipa buna. Acum nu mai era asa sigur de ceea ce spusese seful lui. Echipa buna?... Da, de-as sti si eu de ce am stat ca fraierul dimineata sa-l astept si de ce astept, tot ca un fraier, in fata unei case! isi spuse nervos in gand Akira si il privi scurt pe Daniel. Acesta fuma o tigara, privind linistit usa acelei case si imprejurimea. In cealalta mana avea un aparat de fotografiat performant, fiind gata sa capteze orice imagine ce era o stire buna. Sau, cel putin, asa credea el.
- De ce asteptam? spuse, intr-un final, Akira, fara sa-l priveasca pe blondin. Daniel se uita scurt la brunet, apoi arunca tigara si verifica aparatul, spunandu-i pe un ton rece si enervat:
- Filam, gasim informatii. Asta se face ca si jurnalist. Auzind cuvintele acelea, Akira mai avu putin si ii dadu una ingamfatului acela britanic, insa se calma, impunandu-si sa nu il bage in seama. Cam greu, insa, avand in vedere ca orice ar fi facut Daniel il enerva. Felul de a fi, de fapt. Il enerva si speria in acelasi timp. Cine era el ca sa ii ordone el? Poate o fi fost mai experimentat in meseria de jurnalist, dar asta nu insemna ca el e chiar nefolositor. Nu? Macar el stia sa scrie bine, spre deosebire de blondul britanic.
- Mi-e foame, ma duc pana la magazin, spuse Akira si vru sa coboare din masina, insa blondul il opri, cu o privire serioasa care ii spunea sa stea acolo si sa nu se miste.
- Stai aici, am putea fi descoperiti. Nu pleci nicaieri, spuse Daniel hotarat, injurandu-l in gand pe Steve; il pusese sa lucreze cu incepatori.
- O sa fiu descoperit pe naiba, murmura pentru el Aki si deschise portiera. Insa, cand vru sa o deschida, Daniel o trase inapoi, Aki fiind acum imobilizat intre corpul blondului si portiera. Iar locul nu era deloc incapator. Simtea respiratia fierbinte a lui Daniel pe ceafa sa si, brusc, parca stiind ca blondinul il priveste furios, incepu sa tremure. De ce tremura?
- Am zis sa nu pleci, spuse maraind, printre dinti, Daniel si inca statea aproape lipit de brunet. Daca era nevoie, avea sa-l lipeasca de acel scaun, numai sa stea acolo. Nu avea de gand sa piarda o poza buna si o stire de prima pagina doar fiindca incepatorul acela incerca sa faca pe seful!
- L-lasa-ma... pronunta aproape imperceptibil Akira, simtind cum vrea sa dispara in acel moment de acolo, sa se faca nevazut, ca acei magicieni care fac anumite trucuri si se evapora intr-un nor de fum. Cand auzi vocea atat de slaba si de intimidata a lui Aki, Daniel zambi malitios, pentru el; la cat de enervant era Akira, macar sa aiba satisfactia de a-l chinui. Cand, insa, vru sa ii spuna din nou ceva rautacios, zari cu coada ochiului o miscare; usa casei pe care o urmareau se deschise. Daniel se desprinse repede de portiera, Akira respirand usurat. Insa era prea tarziu. Ayame Etsuko deja intra in masina, alaturi de mama ei, care era si managerul ei. Daniel injura printre dinti, lovind cu pumnul in geam, apoi isi fixa privirea nervoasa asupra lui Akira.
- Ce? intreba brunetul, usor speriat de reactia lui Daniel. Ce facuse asa gresit?
- Am stat atatea ore degeaba! "Ce?" M-ai facut sa pierd nenorocita aia de poza! Ti se pare putin? Doar pentru ca pe tine te-a frecat... Insa Daniel nu mai putu sa pronunte niciun cuvant, caci Akira il opri, cu lacrimi in ochi.
- Stii ceva? E vina ta! Suspina de cateva ori, fara sa se uite la blond, apoi continua, pe un ton amarat: E doar vina ta. Tu ai fost ala neatent, nu eu! Daca esti asa profesionist, ceea ce ma insel...
- Daca mai spui ceva... spuse amenintator Daniel si il prinse pe Akira de camasa, uitandu-se furios in ochii lui. Era deja satul de prezenta lui si sa il insulte era ultimul lucru pe care il mai putea suporta. Nu ai idee cat de mult muncesc eu, bine?! Asa ca nu o fa pe atotstiutorul! Akira se sperie la inceput, temandu-se sa nu provoace si mai mult furia barbatului, insa, adunandu-si tot curajul, ii spune, tipand la el:
- Iar tu nu o mai fa pe seful! Nu esti seful meu si nu am de ce sa primesc indicatii de la tine! Blondul marai nervos si dadu drumul bluzei lui Akira, scotandu-si o tigara. Aki se ghemui aproape in scaunul lui, suspinand. Sunt satul de el! isi striga in minte brunetul, in timp ce in mintea lui Daniel rasuna la fel de nervos: Nu il mai suport!

[Kira's Scarlet]

Deci wow...Saracul Akira. O sa-l torturez eu pe Daniel ala daca se mai ia de el. Sunt destul de sadica cateodata deci...nu stie Dani ala cu cine are de a face...^^
Asa...acum Dani s-a razgandit in privinta lui Aki?? De ce? Ca doar arata bine, nu? Ma rog...oricum nu-l vreau in preajma lui.
Nu am prea multe de spus si nici timp, oricum. Mi-a placut capitolul foarte mult.
Iti doresc inspiratie si spor la tot ce faci.
Kissu :*

[Michee]

Wow...ce capitol minunat!Deci prima "misiune" a celor doi s-a dovedit a fi un esec,lasa Dany ca mai exista data viitoare.Acesta m-ai avea putin si il lua la bataie pe bietul Akira,ce sa faca baiatul daca ii era foame...Offf Dany asta(debea astept partea in care el o sa fie de ciucalata),sper doar ca Akira sa nu ajunga in spital pana atunci :)) .Cei doi sunt ca soarecele si pisica,sunt curioasa cum o sa decurga celelalte "misiuni" ale lor.Inca o data,jos palaria pentru idea lui Steve si a lui Fuyu de ai face o echipa,chiar daca asta s-ar putea sa duca la un al treilea Razboi Mondial.Debea astept capitolul viitor,spor la scris si bafta in continuare.P.S:Wow..se pare ca Dany nu duce lipsa de actiune... deci doua fete hmmm.