Cold Blood

[i Ramenn.]

Paii dintr-un fel de "curiozitate" m-am gandit sa fac ceva si la proza. Si cat am stat eu pe ganduri, primul lucru ce mi-a trasnit prin minte a fost ceva vampiros o.o .. Paii, am vrut sa fie ceva simplu pentru inceput, deci doar atat :

Prolog

'Ma plimbam infricosata pe lungile coridoare ale liceului. Acest peisaj cutremurator era ca si cum as fi fost in cumplitul vizor al camerei de filmat a unui film de groaza. Imi dadusem seama ca totul era infinit, parca nu se mai termina. Coridorul inchisorii numita atat de calm: scoala, era cel mai fioros lucru pe care am pasit cu sfiala.
Stiam ca cineva m-a urmarea de ceva timp. Mergeam fin si delicat ca un iepure asteptand sa fie victima unui omor. O picatura cristalina a atins in graba podeaua cea rece, facand un zgomot infernal in mintea mea. Atunci mi-am dat seama ca acela imi era sfarsitul. Am inchis ochii incet si m-am oprit brusc, cu aceeasi tacere delicata. Ma panicasem deja. Nu imi mai puteam controla tremurul corporal, eram ingrozita. Inima incepuse sa imi bata din ce in ce mai tare, simtind ca o ia razna.
Un ultim rasuflu si m-am intors…L-am vazut. Am incremenit, uitandu-ma adanc in acei ochi de neconfundat, acei ochi stralucitori. Era un moment divin. I se citea pe chip scarba de sine insusi si totusi setea atat de clara si patrunzatoare. Stiam sigur ca nu mai pot scapa din capcana vesnica. Vazandu-ma atat de neputincioasa, groaza mi s-a spulberat intr-o secunda. Se apropia din ce in ce mai mult de mine, vrand sa se abtina.
In acel moment asteptam in tacere o lacrima neajutorata care sa mi se scurga incet pe obrazul rece ca gheata, purtand cu ea ultima picatura de demnitate. Ma uitam atenta cum se apropia cu pofta spre mine, acea persoana numita prieten…'

Edit: Am mai corectat din cuvintele alea scrise aiurea :-j.

[CyBeR]

Voi pune in paranteza, ingrosat, direct pe text comentariile mele.
Daca nu-ti convin, esti libera sa nu le iei in seama.

-Prolog-

M-a (se scrie legat, ca nu te plimba cineva ci te plimbai singura) plimbam infricosata pe lungile coridoare ale liceului. Acest peisaj cutremurator (e o folosire foarte foarte...nu am un cuvant frumos pentru cum e, deci ma rezum sa zic ca e foarte aiurea sa numesti holurile unui liceu ca fiind un peisaj; mai ales ca ceea ce tu ai descris pana acum nu denota un peisaj deloc ci doar un mic decor prost descris si pus in scena pana aici) era ca si cum as fi fost in cumplitul vizor (ciudata descriere, dar sa zicem) al camerei de filmat a unui film Horror (scrii in romana, nu pare sa faci parte din nici un fel de curent post-modernist, deci poti folosi la fel de bine si mult mai corect "film de groaza"; de asemenea, "al unei camere de filmat pentru un film de groaza" suna mult mai decent, desi in continuare descrierea nu prea-si ia avant aici). Imi dadusem seama ca totul era infinit, parca nu se mai termina (era deja infinit, nu e nevoie sa mai adaugi si partea a doua). Coridorul inchisorii numita atat de calm: scoala, era cel mai fioros lucru pe care am pasit cu sfiala. (ai pasit cu sfiala pe mai multe lucruri? Greble poate, jucarii, bucati de creta, telefoane mobile? Coridorul in cauza este un loc, daca-l denumesti ca fiind un lucru atragi atentia cititorului automat asupra unui element finit din cadrul sau, cum ar fi podeaua, ceea ce se cam bate cam in cap cu toata atmosfera pe care incerci sa o construiesti)
Stiam ca cineva m-a (din nou, este "ma" si nu "m-a", invata diferente intre forme) urmareste de ceva timp ("Stiam" = o forma de trecut, "ma urmareste" = o forma de prezent. Felicitari, ai reusit o supa de timpuri. Ai mai mare grija cu astea ca e usor la naratiunea la persoana intai sa le ametesti de bietul cititor sa se dea cu capul de pereti). Mergeam fin si delicat ca un iepure asteptand sa fie victima unui omor (citeste fraza asta cu voce tare si zi-mi daca tie iti suna bine. Nu poti descrie mersul cuiva ca fiind "fin". Daca te intereseaza sa cauti definitia cuvantului in DEX ai sa descoperi ca nu exista nici un inteles al acestui cuvant care sa se aplice de fapt pentru mersul unei persoane). O picatura cristalina a atins in graba (se grabea undeva picatura cristalina care nu se poate grabi nicaieri deoarece este un obiect inanimat?) podeaua cea rece (exista mai multe podele care se aflau concomitent in jurul personajului tau in asa fel incat cea pe care cade picatura sa fi fost "podeaua cea rece"?), facand un zgomot infernal in mintea mea. Atunci, (e bine ca incerci sa folosesti semne de punctuatie, dar o virgula aici nu are nici o treaba cum eu nu am nici o treaba cu conducerea Statului Papal de la Roma) mi-am dat seama ca acela imi era sfarsitul. Am inchis ochii incet si m-am oprit brusc, cu aceeasi tacere delicata (te-ai oprit cu tacere? Serios? Te-ai oprit fara sa faci nici un zgomot, fara nici un sunet, fara sa atragi atentia, fara sa deranjezi linistea adanca ce te inconjura...dar nu cu tacere). M-a (E a treia data cand faci aceasi greseala. "M-a" este potrivit atunci cand cineva ti-a facut ceva tie, dar este facut de o alta persoana) panicasem deja. Nu imi mai puteam controla tremurul corporal (bine ca nu era tremurul sosetelor tale, sau a bluzei de pe tine, independent de corpul tau), eram ingrozita. Inima incepuse sa imi bata din ce in ce mai tare, simtind ca o ia razna. (Inima simtea ca o ia razna? Sau tu simteai ca inima ti-o lua razna. Felul in care ai compus tu propozitia zice ca inima simtea asta, de una singura, independent de corpul tau sau de vointa ta, o entitate separata. E destul de inspaimantator cand diverse parti ale corpului fac lucruri de capul lor)
Un ultim rasuflu si m-am intors…L-am vazut. Am incremenit, uitandu-ma adanc in acei ochi neconfundati (neconfundati cu ce? Poate vroiai sa zici "de neconfundat"). Era un moment divin (nu se potriveste DELOC cu ce e mai sus). In ochii lui se citea scarba de sine insusi si totusi setea atat de clara si patrunzatoare (Buna ziua Edward Cullen, ma bucur ca ti-ai facut aparitia pe aici). Stiam sigur ca nu mai pot scapa din capcana vesnica (ce capcana vesnica? Asta de unde iese? Pregatire undeva intr-un paragraf anterior? Vreun motiv sa fie vesnica? Vreo legatura cu textul de pana acum?). Vazandu-ma atat de neputincioasa, groaza mi s-a spulberat intr-o secunda (cum are asta vreo logica? Da, da, soarece incoltit care nu mai are nimic de facut decat sa lupte...doar ca aici nu reiese de nicaieri ca esti incoltita de el). Se apropia din ce in ce mai mult de mine, vrand sa se abtina.
In acel moment asteptam in tacere o lacrima neajutorata (lacrima nu este o persoana, nu are cum sa fie neajutorata, avand in vedere ca lacrima nu are sentimente de nici un fel) care sa mi se scurga incet pe obrazul rece ca gheata, purtand cu ea ultima picatura de demnitate (ce bine probabil ca suna, ce context nu are). M-a (mai are rost sa-ti atrag atentia ca si aici ai scris gresit?) uitam atent (esti un tip? Ciudat, pana acum suna destul de bine ca si cum personajul era o fata) cum se apropia cu pofta spre (de apropia DE CEVA, nu spre ceva...desi sunt sigur ca aici s-ar putea sa fie acceptate ambele forme, nu bag mana in foc) mine, acea persoana numita prieten…

Ok, sa rezumam putin:

1. Timpuri. Ai grija la ce timpuri folosesti si cum le pui impreuna. Naratiunea la persoana I pare usoara, dar e deosebit de simplu aici sa faci varza timpurile verbale.
2. Folosirea cratimei. Avand in vedere ca in intreg textul ai scris gresit acelasi lucru (se intampla oricui sa greseasca, nu e o chestie atat de rea...dar sa nu persistam in greseala) ti-as sugera sa fii mai atenta la ce forma a cuvintelor folosesti.
3. Logica si context. NEAPARAT CONTEXT! Cand pui o picatura de ce-Dumnezeu-o-fi-fost care face nu stiu ce, din senin, nu suna impresionat, nu evoca nici o imagine si nu face absolut nimic ca sa transmita cititorului ceva. O picatura de ceva ar putea la fel de usor sa fie in mintea cititorului o picatura de apa care se scurge de pe o frunza in mijlocul padurii in Changalunga.
4. Propozitiile foarte scurte distrug curgerea unui text. Sunt mecanice si in general e preferabil sa le eviti daca vrei ca cititorul tau sa nu se plictiseasca fiindca naratorul e un robot.
5. Petrece un pic de timp pe atmosfera cand scrii. Te plimbai pe coridoare infinite intr-un liceu si s-a scurs ceva undeva pe o podea. Eu asta am retinut din textul tau. Nu atmosfera, nu detalii de scena, nu ambianta, nu nimic. Nu ai oferit nimic cititorului care sa-i zica ce faci tu acolo de fapt, ce urmaresti. Din partea mea personajul de la final ar putea la fel de bine sa fie un chihuahua care-ti vaneaza personajul pe holurile liceului.
E bine sa fii un pic obscura, sa fii misterioasa in ce scrii, dar totusi trebuie sa se inteleaga CEVA de acolo.
6. Reciteste si corecteaza. Unde nu esti sigura, consulta un dictionar de orice fel. Fii riguroasa cu textul tau din toate punctele de vedere.

Cum am zis la inceput, esti libera sa nu iei seama de aceste lucruri. Interesul meu nu este sa fiu rau si nu este sa fiu necinstit. Iti convin criticile, bine; nu-ti convin, iarasi bine, e la latitudinea ta.

[Yumi.]

In primul rand : Cum ai putut sa iti faci atata timp incat sa poti sa iti mai faci inca un fic? Te invidiez pentru ca ai mai mult timp O.o.
Deci, nu am ce critica, inafara de mici chestiute.
Am vazut ca ai dus personificarea pana la extrem ( nu te'am mai vazut asa :)) ), nu e chiar specific tie, dar de cand incepi sa descrii din ce in ce mai mult, cu atat te pricepi mai bine ^-^.
Mi se pare ca, in prolog ai tot ce iti trebuie. Timpurile, nu am vazut sa fie ceva neregulat. Bine ca ai dat edit, "m-a"? :))
Nu ma mai lungesc, nu prea am timp: E foarte frumos si astept sa ma anunti la primul capitol.
:*

[Ayumi Michaelis]

Bine ca e la proza si e mai scurt.
Da. De asta am timp.
Pai nu a fost prea lung, adica nu a fost lung deloc, dar a fost relativ captivant. Pot spune ca mi-a placut. Ai evoluat sa stii, destul de frumos. Dar cum au spus si ceilalati mai ai cateva greseli care trebuie retusate. In mare prologul este bun. Imi place mult titlul, chiar e genial.
Sincer astept nextul, care spre sa nu fie prea lung ca sa am timp de el. Cat despre celalalt fic nu stiu ce sa iti zic, voi trece curand. Scuze ca tot aman.
Anunte-ma cand pui nextu.

[i Ramenn.]

Ciudat de rapid, dar am adus NExt. :)) Critica vreau neaparat pentru ca nu stiu unde exact gresesc T-T... Deci, povestirea cum era si la prolog la persoana 1: Riku.
Sa vedem :

'Plecarea...'.




In sfarsit pot sa iau un loc, pe undeva. Dupa atatea ore de asteptare, am pornit. Nu ma intrebati unde ma duc. Ideea e ca ma duc.
Imi fac loc prin multimea de oameni, ma uit pe biletelul meu cu semnatura si vad inscris cu numere arabe “13”. Caut prin aglomeratie locul cu numarul 13 din compartimentul D, pentru ca acolo trebuie sa fie. Ma strecor ca o pisicuta prin drumuletul facut cu ingaduinta de persoanele cu bun simt si ajung in fata compartimentului. Deschid brusc usa, enervata deja de toata harmalaia din vagon si ma uit in jur. Doar doua persoane sunt prezente in compartiment: o doamna in varsta si un student.
Doamna cu palarie stridenta imi zambeste politicos si ma invita sa iau un loc langa dansa. Este o ‘babutica dragutica’, ce pot sa zic. Zambind dinadins, ii fac loc geamantanului meu negru cu brelocuri colorate in toate felurile in spatiile rezervate pentru bagaje, scot Mp3-ul din buzunar si ma asez cuminte langa doamna. Se pare ca e o liniste de mormant. Parca le-as face ceva, asa sunt de tacuti. Mai ca imi e frica si sa pornesc muzica sa nu starneasca vreo emotie neasteptata, sa nu faca doamna infarct. Totusi, am ce face. Ceea ce imi place mereu sa fac cand merg cu trenul este de a ma uita pe geam, gandindu-ma la ce am sa fac in continuare. Daca e liniste, cu atat mai bine.
Dar, nu pot sa ma uit pe geam din cauza privirii mele patrunzatoare, fixata spre studentul din fata mea. E un baiat mai ciudatel, imbracat ‘vulgar’, cum ar spune vechea mea diriginta. Asculta muzica la casti si sta, aproape adormit. Are parul in toate felurile, blond stins. Bine totusi ca nu e unul din acei copii manelisti sau, mai popular as zice poponar. El are un stil unic, evitand lucrurile stramte ca de homosexuali. Ochii lui sunt negrii, patrunzatori. Ei stralucesc la cea mai mica raza de lumina. As vrea sa il bag in seama, poate se mai duce plictiseala, dar nu pot. Sunt atat de timida in fata baietilor incat nu misc un deget.
Ma refugiez atunci la fereastra mea aburita. Afara se vad luminosi brazii si muntii lor pustii, acoperiti cu omatul stralucitor ce imi orbeste fata. Trenul merge fara oprire, spulberand tot in calea lui. Vantul se pare ca bate din ce in ce mai tare, vazand cum inclina jalnic copacii plini de roua diminetii. Iarba straluceste si ea, balanganindu-se spre frig, degerand. Peisajul asta este strabatut de milioane de pasari. Cred ca acele randunele au ramas in urma cu plecarea. E atat de frig incat cred ca ar fi plecat demult pentru ca baltoacele de apa au inghetat deja, facand peisajul mai adormit. Oare ce le-o fi retinut? Dar, nu e treaba mea. Treaba mea este sa fac ceva cu viata mea, incepand de acum.
Nu inteleg de ce trebuie sa plec atat de departe...
‘-Riku! Poti lasa o secunda internetul si sa vi pana aici? Striga mama cu un ton rautacios.
-Ce este? M-ati intrerupt de la teme si spuneati ca temele sunt importante.
-Da, internetul este tema mai nou? Umh, nu mai conteaza. Trec direct la subiect pentru ca vad ca nu ai chef de vorba*da, ai nimerit-o mama*. Riku, te trimitem la liceu, in partea opusa a tarii...
-Poftim? Ce faceti? Am intrerupt-o eu nepoliticos.
-Este cel mai bun liceu de arta, draga mea. Am facut deja inscrierea si le-am trimis fisa ta de elev. A spus tata, incercand sa ma linisteasca.
-D-dar, dar prietenii mei! Sunt toti aici, nu pot sa plec. Acolo nu cunosc pe nimeni...Tata, mama! Am spus eu ridicand tonul printre semnele de intrebare multicolore din capul meu. Nu puteti sa imi faceti asta!
Si asa am pornit-o plangand in hohote spre camera mea, intrand cu navala in ea si trantind usa in urma. M-am rostogolit in pat si am inceput sa tip. Gandurile imi erau insirate peste tot. Nu vroiam sa plec, de aceea varsam mii de lacrimi amare, pe moment. Nu puteam sa plec de langa casa mea, de langa familie, de langa prieteni. Nu puteam sa-i parasesc pe toti pentru un amarat de liceu. Sau, asa gandeam pe atunci.
M-au convins totusi, dar am facut mare scandal. Nu vroiam sa plec de nicio culoare si nici sa mai aud de acel lucru numit ‘liceu’. Imi parea rau ca au facut asta, fiind parintii mei. Era de datoria lor sa ma intrebe, dar fapta lor era deja consumata. Pentru asta, m-am suparat groaznic si pe marimea faptelor parintilor, nu am vrut sa le mai vorbesc, asta fiind singurul motiv pentru care am acceptat sa plec din orasul meu natal.
Aveam biletul pentru tren. Mii de lacrimi au fost scurse, dar eu tot am plecat. Vointa ma indemna, dar sufletul nu vroia. A fost un lucru extrem de greu sa-mi parasesc cei mai buni prieteni si sa ma cert cu parintii, gandindu-ma ca nu e chip de impacare pentru fapta lor de neiertat. Dar, eu cum sunt mai inchisa fata de parinti, nu m-a durut asa tare cum ar fi trebuit. Oricum, asta merita pentru ce mi-au facut.
In ziua plecarii, cand eram pregatita sa o iau spre acel oras, nimeni nu ma insotit. Nu am vrut sa imi iau ‘La revedere’ cu capul in jos. Am luat singura un Taxi si am pornit spre gara. Singura am trecut prin suferinta oferita de parintii mei, chiar cand nu ma asteptam. Pentru mine, a fost un cutit infipt adanc, tradare. Urasc tradarea, minciuna. Niciodata nu am suportat oamenii prefacuti, dar m-am trezit tarziu, fiind prea naiva pentru a scapa din capcana acestor scarbe. Da, am fost prinsa brusc in ceva din ce nu mai pot da innapoi. Nu am putut riposta acelei dorinte, acelei obligatii de a pleca pentru ca am fost luata prin surprindere. Acum, sper ca nu voi regreta, ca nu voi face lucruri care nu vor fi necesare. Au fost niste zile de cosmar, iar ziua plecarii urma sa imi aduca suferinta sau fericire. Ziua in care ma voi trezi in fata unui liceu imens va fi ziua decisiva.‘
Pana atunci, ma multumesc cu compartimentul cald, cu doamna si baiatul acompaniindu-ma.
Totusi, daca puteam sa ma opresc, de ce am plecat oare?...

[BlackER]

Dupa ce am citit povestioara am dat click pe profilul tau sa vad ce varsta ai. Am ramas sincer surprins sa aflu ca ai doar 13 ani. Nu stiu sincer cati dintre noi scriau ceva de genul la varsta asta.
Sunt cateva chestii pe care as vrea sa ti le spun dar probabil o sa sune ciudat.
In primul rand, sa fi criticat de cineva, desi multi se cam lasa de scris dupa ce sunt criticati dur, inseamna ca ai potential iar criticul incearca doar sa iti arate la ce capitole trebuie sa lucrezi pentru a deveni un scriitor bun. Lumea nu are nevoie de milioane de scriitori mediocri de aceea criticii sunt atat de duri. Asta a fost ca o paranteza mai mult.
Sfaturile mele sunt ca ar trebui sa cauti un scriitor sau daca nu chiar mai multi, din care sa te inspiri. Aici nu ma refer la ideile folosite ci la modul de a scrie. Asta inseamna sa citesti foarte mult iar dupa ce ai un scriitor( sau mai multi) care iti place cum scrie si crezi ca asa ai vrea si tu sa scrii doar atunci o sa incepi cu adevarat drumul catre a scrie ceva bun. Bun ma refer la ceva ce milioane de oameni ar vrea sa citeasca. Insa pana atunci continua sa scrii. Nu conteaza ce, pentru ca doar asa o sa exersezi. Cat despre greselile de ortografie/exprimare sunt niste lucruri pe care le poti invata de la cineva, dar sa "scrii" nu te poate invata nimeni.
Si inca ceva. Cel mai greu o sa fie, atunci cand cel mai dur critic o sa fii chiar tu.
Astept urmatoarea povestioara ^^.

EDIT : Nu am inteles inca despre chestia de a avea voie sau nu de a critica pe cineva. Daca nu am voie sa critic pe cineva va rog sa imi spuneti si o sa sterg postul.

[Miss M]

Hey! Ti-am vazut ficul si am decis sa trec pe aici.
Ideea
Nu este nimic iesit din comun, eleva noua in oras nou, scoala noua, colegi noi. De tine depinde daca vei dezvolta intreaga idee si vei realiza ceva inedit. Eu sper ca vei reusi, mai ales ca ai potential.
Prologul & Capitolul 1
Interesant, presupun ca e vorba de vampiri. Tare mi-e ca acel baiat este chiar brunetul din capitolul 1...
Te pricepi la descriere, e destul de captivanta, mie una imi place cum ai realizat-o. Din nefericire, unele propozitii nu au logica in context, dar acest lucru a fost bine punctat de CyBeR.
Repeti unele cuvinte si tinzi sa inlocuiesti anumite substantive cu un el/ea. Nu suna foarte bine, poti trece peste, mai ales cand respectivul pronume este la inceputul propozitiei.
Ai grija la timpurile verbale si la balansul dintre descrieri. Tinzi sa descrii prea mult actiunile personajelor. Nu am nimic in potriva, doar sa nu omiti descrierea sentimentelor. Pune-te in pielea lui Riku, incearca sa privesti prin ochii ei.
Dialog nu prea ai avut, deci inca nu ma pot pronunta cu privire la el.

-Da, internetul este tema mai nou? Umh, nu mai conteaza. Trec direct la subiect pentru ca vad ca nu ai chef de vorba*da, ai nimerit-o mama*

Nu mi-au placut stelutele alea. Puteai inlocui cu:
- Internetul este tema mai nou? Mmm, nu mai conteaza. Trec direct la subiect pentru ca vad ca nu ai chef de vorba.
Da, ai nimerit-o mama. Fara stelute

Ai mai avut cateva greseli de tastare, dar ce bate la ochi sun semnele de punctuatie, mai ales virgulele care sunt puse aiurea in unele locuri.
Povestea este cam incurcata momentan, relatia trecut-prezent nu e destul de bine conturata, din nou, grija mare la context.

Cam atat momentan, mult noroc in continuare!:*

[i Ramenn.]

Am venit cu next o.o.

'Un nou inceput'

Am ajuns in orasul meu nou. E foarte diferit, oricum. Stau in fata garii si privesc cum norii se aliniaza, formand tot felul de ondulari. Aici, totul e mai trist. Sau, poate sunt eu trista. Cei drept, mai bine nu judec totul din prima vedere. Problema mea este ca nu stiu drumurile. Ma voi incurca la orice pas, chiar daca dau coltul in dreapta, daca ocolesc, traversez. Nu pot sa iau Taxi-ul pentru ca nu am bani si pentru el. Off, si nici macar nu m-am miscat din loc. E un mare dezavantaj cand te muti, departe de lumea ta in care ai trait si ai copilarit.
De acum in colo sunt pe cont propriu, deci. Va trebui sa ma descurc oricat de rau mi-ar fi. In plus, cat de rau e sa gasesc o amarata de scoala...

. . .

Asta-i! M-am resemnat. In tot orasul nu pot gasi nici macar o straduta care sa duca la scoala aia nenorocita. Nu pot sa fac altceva decat sa intreb pe cineva. Dar, sa fie cineva de varsta mea, mi-e rusine de multe ori.
- M-Ma scuzati...
- Da? Raspunde politicos.
Era un baiat roscat. Cand s-a intors, i s-au remarcat imediat ochii sai albastrii. Stralucirea suvitelor sale era unica. Parca n-as mai fi vazut un baiat pana atunci.
- Ăă..Da, scoala. Stii cumva unde e o scoala numita ‘Yuro Hudasaki’?
- Normal. Sunt si eu la scoala aia. Esti noua cumva?
- Da –blushez-. Inca nu m-am familiarizat cu locul, e prima data cand vin aici.
- Te inteleg. Pai, iti voi arata drumul. Eu sunt Moku. Stiu, ciudat nume mai am si eu. –laughs-
- Eu sunt Riku. La ce clasa esti?...
Si am continuat vorbind tot drumul. A acceptat sa-mi prezinte maine liceul. Am avut o surpriza afland ca el e clasa a9a B, la fel ca si mine. Ma bucur ca mi-am cunoscut unul din colegi, chiar intamplator. A fost un drum lung oricum. Nu il gaseam nici de cautam in tot orasul. Cel mai bine e ca exista camere in interiorul liceului. Adica, e ca un fel de facultate. Pot sa dorm in aceeasi cladire cu scoala mea, e grozav. Incerc sa am o atitudine cat mai buna.
- Ma descurc de aici. Mersi mult, Moku! Ne vedem la cursuri, maine.
- Oricand. La reverede!
Este un baiat bun.
Uau, totusi. E o cladire giganta cu zeci de etaje. Cred ca e mai mare decat mall-ul, sau-sau… Lumea e mai luxoasa aici. Se pare ca imi place deja. Vorbesc cu femeia de la biroul de secretariat si ea imi da cheia de la camera. Am auzit ca unele camere s-au renovat pentru ca au plecat mai multi elevi. Deci, camera mea e una renovata. Inca nu am coleg sau colega de camera. E ca intr-o noua viata, sau sa-i spun paradis? Merge oricum. Urc cu liftul pana la etajul 7 si o iau de-alungul coridoarelor. Sinistru loc. Ma ia cu fiori de cand am iesit din lift, dar nu e momentul pentru chestii copilaresti. O iau la dreapta si peste cateva camere e si a mea, micuta si draguta.
Ajung in fata usii. Toti elevi sunt la cursuri acum, mai ales cei mari. Ma uit bine la cheie care e aurie, nou-nouta, zambesc si o bag in broasca. Intorc firav, cu un gest alene si imping incet. Usa scoate imediat un zgomot deranjant, aproape iritant. Cred ca balamalele s-au dus demult. Nu ma deranjeaza prea tare. Intru si inchid usa la loc, cu acelasi gest si aceeasi melodie infernala, numai ca acum, e cantata invers. Caut usor, intinzand mana si simtind peretele rece, intrerupatorul. Aprind lumina si deschid ochii larg. O intreaga camera mirifica se arata in fata mea. Totul e curat si aranjat, nici pic de particula de praf. Ma minunez de atata frumusete si imi las bagajul jos. Ma uit prin fiecare coltisor, avand un zambet triumfator pe fata. Mi se citea nebunia in ochi. Eram nerabdatoare sa cotrobai peste tot. Dar, inainte : ma pun in mijlocul camerei...
-Asta e noua mea casa!
Cu gura pana la urechi, despachetez tot ce aveam la mine si incep sa insir totul prin camera. Toate ‘draciile’ mele sunt acum pe pereti, sub pat, peste tot. Acum, ma simteam chiar ca acasa. Nu a trebuit decat sa asez si sa lipesc cateva chestii. Am putut sa fac totul in abia cinci minute.
Sunt franta de oboseala, dar vreau sa vad tot ce este prin cladire. Totusi, sunt invinsa de cruda oboseala si cad prada somnului adanc.
Sunt intinsa pe podea, soarele batandu-mi in parul meu stralucitor. Ochii mei inchisi isi arata genele lungi si fine. Respiratul meu firav este din ce in ce mai lejer.
Si asa mi-a fost ziua crunta, plina de belele.

Nu e un capitol chiar bun, astept foarte multa critica:|. ( Dinnou xD ) Imi cer mii si milioane de scuze ca e atat de mic, nu am avut inspiratia necesara xD. Si cre'ca m-am si grabit.. x[.
Sa vedem ce iese .

[Ayame.]

In sfarsit ! In sfarsit next !! III ce bine :X:X :love:
"E ca intr-o noua viata, sau sa-i spun paradis? Merge oricum. Urc cu liftul pana la etajul 7 si o (o ce?) de-alungul coridoarelor. " HEH neatentia:) ai mai scris "Nu a trebuit decat sa asez sis a lipesc cateva chestii. Am putut sa fac totul in abia cinci minute. " sis a :)) si mie mi se intampla in rest, e foarte misto :X:X DOAMNE imi da asa o stare... nush cum sa ma exprim da e misto rau de tot :bv:
SA MA ANUNTI CAND PUI NETXU!! XD

[Amy :3]

Deci, uite că trec şi eu pe aici. Chiar nu ştiam că ai un fic şi mna, nici eu nu m-am uitat să văd dacă ai postat ceva. Proasta de mine T.T .
Oricum, să trecem la subiect.
Îmi place foarte mult cum scri. Ai un stil aşa de frumos pentru a descrie. Te invidiez T.T . Pe lângă mine, eu sunt praf :]].
Nu am ce spune pentru că, este absolut minunat. N-am observat greşeli sau, nu ma lăsat plăcerea de a citi să văd.
Deci, aştept nextu. Şi să mă anunţi da:-w ?