29-02-2012, 10:10 PM
Well... heya! Acesta este primul meu fic, dupa ceva timp de gandire. La inceput eram: "Yaoi! Logic!" dar mi-am dat seama ca altceva ma atrage cu adevarat. Asa ca, stiu ca va fi cam scurt primul capitol, dar sper din toata inima sa va placa. Nu am folosit diacritice si va rog sa ma scuzati pentru asta, cel mai probabil le voi pune in weekend. Nu prea e corectat amanuntit. E primul fic si... am emotii ^^ Inca odata sper sa va placa. Si umm... lectura placuta!
Varsta minima: -
Gen: crima, mister.
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: Unele nume islandeze se termina in -son (fiu) sau -dottir (fiica). Mai sunt si nume care nu respecta regula, fiind greu sa identifici sexul persoanei respective.
Tipul de comentariu solicitat: Avansata (desi stiu ca voi regreta)
Psycho XD
Varsta minima: -
Gen: crima, mister.
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: Unele nume islandeze se termina in -son (fiu) sau -dottir (fiica). Mai sunt si nume care nu respecta regula, fiind greu sa identifici sexul persoanei respective.
Tipul de comentariu solicitat: Avansata (desi stiu ca voi regreta)
Capitolul 1 - Prima crima
Continuau sa cada intr-o tacere mormantala, fara ca cineva sa le observe. Oricum, nu se putea. Erau prea linistite si fara vlaga pentru a se face auzite. Rapuse de oboseala, se scurgeau incet, dar sigur. Eu, un simplu om le priveam cu atentie, din nu stiu ce motiv. Si eram bantuit de o singura intrebare: De ce? Am ales sa nu imi raspund, din simplul motiv ca nu stiam cum. Continuam sa le privesc pe ele, desi, o alta intrebare o insotea pe cealalta: â€Care era mai amarat? Eu sau dansele?†Din nou, am ales sa nu imi raspund. Totusi, poate-
-Domnule! Ne apropiem de locatia unde s-a petrecut crima! mi-a zis cu blandete dar si seriozitate in acelasi timp, tovarasul meu de cand ma stiu. Sau mai bine zis, de cand am intrat in politie.
-Zau? am spus, fiind in continuare absorbit de picaturile ce luau contact cu geamul masinii. Mi se parea ca se asemanau cu niste soldati intorsi de pe front. Soldati, care bineinteles si-au pierdut batalia pentru popor.
-E ceva in neregula cu dumneavoastra? a raspuns cu o intrebare – cum obisnuia sa faca - grijuliu, Thor Sigurdsson.
-Ai observat cat de minunate pot fi niste picaturi de ploaie? Am raspuns, asemeni stilului sau. Eram in continuare incantat de acele daruri micute din ceruri.
-Sper doar ca la varsta dumneavoastra sa nu ajung un om ce se bucura si de melcii de pe strada! a exclamat el, facand o grimasa – nu cred ca imi aprecia bucuria -.
-Am doar cincizeci de ani! am spus mandru. Tinere, trebuie sa recunosti ca la aceasta varsta inca ma tin destul de bine pe picioare. Si asa voi continua pana la o suta de ani! Am continuat, precum o persoana trufasa.
El, nu a mai zis nimic, ci doar si-a indreptat privirea la drum pentru a nu risca sa se peteraca un accident. Eu, am revenit la picaturile mele, pentru ca alta priveslite nu aveam. Ele, au impanzit intreg geamul, precum o panza a unui paianjen muncitor, si iti atrageau cu usurinta atentia. Si, mi-am mai pus inca o data o intrebare in taina: â€Eu cine sunt?†Cel putin, acum stiam sa raspund. Sunt un simplu batran – desi nu par! -, caruia ii cam lipseste umorul de calitate. Un detectiv, care crede ca a vazut tot ce se poate vedea. Sau nu? Soarele nu si-a mai prea facut aparitia prin Islanda, insa ploaia niciodata nu a intarziat. M-am apropiat de Thor si l-am intrbeat:
-Apropiatul asta al tau... e cam departat, nu crezi? Eram nerabdator sa ajungem la locatia indicata. Viata mea era prea monotona. Aveam nevoie sa mai fac ceva interesant din cand in cand, nu? Sa nu mor in scaunul de la birou, asta imi doream.
-Dupa colt si gata. Esti mai rau ca un copil si te exprimi ca unul!
L-a replica lui am ales doar sa ridic din umeri. Cand am ajuns la colt, am parcat masina si am coborat din ea. Baltile se aflau peste tot si era cam imposibil sa le ocolesti. Trebuia sa imi cumpar niste pantofi noi. Am urcat in blocul cu pricina si ne-am dus la usa apartamentul unde s-a petrecut totul. O data intrati acolo, am observat cadavrul ce statea fara viata pe podea. Mi-am pus niste manusi albe, specifice si la fel a facut si bunul meu coleg. Am analizat fata cadavrului... ce nu prea mai putea fi numita asa.
-Se pare ca acest asasin sau criminal este destul de sadic! Am spus zambind si intorcandu-mi privirea spre Thor, care mai avea putin si isi dadea duhul langa mine.
-Stiam ca trebuia sa ma fac avocat! Dar eu „Nu! Nu!â€! i-am auzit replica, la care am putut sa chicotesc la cat de slab era uneori. Avea aproape treizeci de ani, desi parea cu mult mai tanar – bineinteles, nu la fel ca mine -. Era divortat de cativa ani si a ales sa devina detectiv pentru a-si mai ineca amarul.
-Plangandu-te, nu vei ajunge nicaieri. Poate de asta te-a parasit si draga ta nevasta. Incearca sa fi mai barbat! Am incercat sa il fac sa se simta mai bine desi nu stiu daca acesta a fost rezultatul. Am continuat sa privesc cadavrul cu atentia. Cum ar fi putut muri? Crezi ca i-au taiat cu grija fata si dupa...
-Ajunge sa il privesc! Nu trebuie sa aflu cum a ajuns in halul asta! S-a rastit la mine fara sa vrea. Ce sa faci? Era slab de inima de cand il stiu.
-Tu pierzi distractia! Am spus, scotandu-i limba desi era „nepoliticos†la varsta mea, cum zice lumea – ce stiu ei? -.
Am controlat in intregime camera, pana am dat de un sertar. Am cotrobait prin el pana am dat de un bilet fara sens, cel putin pentru mine.
-„Tot e tot si eu sunt eu...†am recitit ceea ce era scris fara a le intelege sensul. Presupun, ca dupa chipul nedumerit nici Thor nu intelegea intelesul mesajului. Am stat nemiscat gandinu-ma ce ar putea sa insemne acel mesaj. Vreo idee? L-am intrebat pe cel de langa mine, sperand ca va fi stii ceva.
-Precum apa din deserturile Saharei.
Am oftat la raspunsul sau direct si am hotarat sa duc acel bilet sa fie analizat. Poate au mai ramas amprentele de cand a fost scris. Din cate puteam observa, a fost redactat in graba. Cuvintele „Tot†si „Eu†erau scrise cu majuscule, probabil pentru a fi evidentiate. Posibil sa fi fost o capcana pentru politisti, dar e tot ce aveam pe moment. Asasinul ori era un om inteligent si capabil, ori un simplu fraier cu noroc chior.
-Am controlat tot ce este in casa? L-am intrebat pe Thor, desi stiam raspunsul. Voiam sa fac o conversatie si nu gaseam subiect, asa ca am spus ce mi-a venit in minte.
-Ai fost langa mine, deci da! observasem ca nu mai dorea sa se afle in acelasi loc cu trupul neinsufletit, asa ca am sunat politia sa vina sa ridice cadavrul si sa gaseasca amprente.
Am hotarat amandoi sa iesim din bloc, cat timp echipa isi va face treaba. Dar, exact atunci am intalnit un om ce cum ne-a vazut, s-a grabit in apartamentul sau. Am alergat repede spre el si mi-am pus piciorul in usa, desi ce-i drept a cam durut.
-De ce fugiti de politie? am intrebat in graba. Raspunsul nu a venit dupa o secunda. Nici dupa doua, nici dupa cinci minute in care saracul om se chinuia sa imi rupa piciorul - cred! -. Pana la urma, mi-am retras piciorul si l-am lasat sa inchida usa. Am iesit afara cand a ajuns politia. Totusi, o umbra de la un geam - probabil cel al omului ce a fugit - mi-a atras atentia. I-am vazut capul... iar dupa nimic. Mi-am intors chipul ce purta u n zambet amarat si niste ochi asemeni spre Thor:
-De ce?
-Domnule! Ne apropiem de locatia unde s-a petrecut crima! mi-a zis cu blandete dar si seriozitate in acelasi timp, tovarasul meu de cand ma stiu. Sau mai bine zis, de cand am intrat in politie.
-Zau? am spus, fiind in continuare absorbit de picaturile ce luau contact cu geamul masinii. Mi se parea ca se asemanau cu niste soldati intorsi de pe front. Soldati, care bineinteles si-au pierdut batalia pentru popor.
-E ceva in neregula cu dumneavoastra? a raspuns cu o intrebare – cum obisnuia sa faca - grijuliu, Thor Sigurdsson.
-Ai observat cat de minunate pot fi niste picaturi de ploaie? Am raspuns, asemeni stilului sau. Eram in continuare incantat de acele daruri micute din ceruri.
-Sper doar ca la varsta dumneavoastra sa nu ajung un om ce se bucura si de melcii de pe strada! a exclamat el, facand o grimasa – nu cred ca imi aprecia bucuria -.
-Am doar cincizeci de ani! am spus mandru. Tinere, trebuie sa recunosti ca la aceasta varsta inca ma tin destul de bine pe picioare. Si asa voi continua pana la o suta de ani! Am continuat, precum o persoana trufasa.
El, nu a mai zis nimic, ci doar si-a indreptat privirea la drum pentru a nu risca sa se peteraca un accident. Eu, am revenit la picaturile mele, pentru ca alta priveslite nu aveam. Ele, au impanzit intreg geamul, precum o panza a unui paianjen muncitor, si iti atrageau cu usurinta atentia. Si, mi-am mai pus inca o data o intrebare in taina: â€Eu cine sunt?†Cel putin, acum stiam sa raspund. Sunt un simplu batran – desi nu par! -, caruia ii cam lipseste umorul de calitate. Un detectiv, care crede ca a vazut tot ce se poate vedea. Sau nu? Soarele nu si-a mai prea facut aparitia prin Islanda, insa ploaia niciodata nu a intarziat. M-am apropiat de Thor si l-am intrbeat:
-Apropiatul asta al tau... e cam departat, nu crezi? Eram nerabdator sa ajungem la locatia indicata. Viata mea era prea monotona. Aveam nevoie sa mai fac ceva interesant din cand in cand, nu? Sa nu mor in scaunul de la birou, asta imi doream.
-Dupa colt si gata. Esti mai rau ca un copil si te exprimi ca unul!
L-a replica lui am ales doar sa ridic din umeri. Cand am ajuns la colt, am parcat masina si am coborat din ea. Baltile se aflau peste tot si era cam imposibil sa le ocolesti. Trebuia sa imi cumpar niste pantofi noi. Am urcat in blocul cu pricina si ne-am dus la usa apartamentul unde s-a petrecut totul. O data intrati acolo, am observat cadavrul ce statea fara viata pe podea. Mi-am pus niste manusi albe, specifice si la fel a facut si bunul meu coleg. Am analizat fata cadavrului... ce nu prea mai putea fi numita asa.
-Se pare ca acest asasin sau criminal este destul de sadic! Am spus zambind si intorcandu-mi privirea spre Thor, care mai avea putin si isi dadea duhul langa mine.
-Stiam ca trebuia sa ma fac avocat! Dar eu „Nu! Nu!â€! i-am auzit replica, la care am putut sa chicotesc la cat de slab era uneori. Avea aproape treizeci de ani, desi parea cu mult mai tanar – bineinteles, nu la fel ca mine -. Era divortat de cativa ani si a ales sa devina detectiv pentru a-si mai ineca amarul.
-Plangandu-te, nu vei ajunge nicaieri. Poate de asta te-a parasit si draga ta nevasta. Incearca sa fi mai barbat! Am incercat sa il fac sa se simta mai bine desi nu stiu daca acesta a fost rezultatul. Am continuat sa privesc cadavrul cu atentia. Cum ar fi putut muri? Crezi ca i-au taiat cu grija fata si dupa...
-Ajunge sa il privesc! Nu trebuie sa aflu cum a ajuns in halul asta! S-a rastit la mine fara sa vrea. Ce sa faci? Era slab de inima de cand il stiu.
-Tu pierzi distractia! Am spus, scotandu-i limba desi era „nepoliticos†la varsta mea, cum zice lumea – ce stiu ei? -.
Am controlat in intregime camera, pana am dat de un sertar. Am cotrobait prin el pana am dat de un bilet fara sens, cel putin pentru mine.
-„Tot e tot si eu sunt eu...†am recitit ceea ce era scris fara a le intelege sensul. Presupun, ca dupa chipul nedumerit nici Thor nu intelegea intelesul mesajului. Am stat nemiscat gandinu-ma ce ar putea sa insemne acel mesaj. Vreo idee? L-am intrebat pe cel de langa mine, sperand ca va fi stii ceva.
-Precum apa din deserturile Saharei.
Am oftat la raspunsul sau direct si am hotarat sa duc acel bilet sa fie analizat. Poate au mai ramas amprentele de cand a fost scris. Din cate puteam observa, a fost redactat in graba. Cuvintele „Tot†si „Eu†erau scrise cu majuscule, probabil pentru a fi evidentiate. Posibil sa fi fost o capcana pentru politisti, dar e tot ce aveam pe moment. Asasinul ori era un om inteligent si capabil, ori un simplu fraier cu noroc chior.
-Am controlat tot ce este in casa? L-am intrebat pe Thor, desi stiam raspunsul. Voiam sa fac o conversatie si nu gaseam subiect, asa ca am spus ce mi-a venit in minte.
-Ai fost langa mine, deci da! observasem ca nu mai dorea sa se afle in acelasi loc cu trupul neinsufletit, asa ca am sunat politia sa vina sa ridice cadavrul si sa gaseasca amprente.
Am hotarat amandoi sa iesim din bloc, cat timp echipa isi va face treaba. Dar, exact atunci am intalnit un om ce cum ne-a vazut, s-a grabit in apartamentul sau. Am alergat repede spre el si mi-am pus piciorul in usa, desi ce-i drept a cam durut.
-De ce fugiti de politie? am intrebat in graba. Raspunsul nu a venit dupa o secunda. Nici dupa doua, nici dupa cinci minute in care saracul om se chinuia sa imi rupa piciorul - cred! -. Pana la urma, mi-am retras piciorul si l-am lasat sa inchida usa. Am iesit afara cand a ajuns politia. Totusi, o umbra de la un geam - probabil cel al omului ce a fugit - mi-a atras atentia. I-am vazut capul... iar dupa nimic. Mi-am intors chipul ce purta u n zambet amarat si niste ochi asemeni spre Thor:
-De ce?
Psycho XD
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)
