22-05-2011, 12:36 PM
Buna, acesta este primul meu ficin care ca personaje principale sunt personaje inventate de mine si nu din anime-ul Naruto. Fic'ul este unul science fiction.
Cocorul Alb
In Japonia cu cinci sute de ani in urma, lucrurile reale se impleteau ce cele fantastice...
Intr-o casuta din lemn, la marginea unei paduri, locuiau un tanar si batrana lui mama.
Tanarul era pescar, intretinandu-si mama din acest lucru. Erau saraci, iar asta se vedea si prin casa. Avea gauri prin care vantul rece batea, tavanul nu mai oprea ploaia sau zapada.
Intruna din zile pe cand se intorcea de la pescuit, dintr-n tufis se auzea ceva. Tanarul se duse sa vaa ce se auzea si cand dadura crengile la o parte vazura un cocor cu penele de un alb nemaintalnit, patate cu sange si avand infipta o sageata in aripa. I se frangea inima la gandul ca cineva a putul sa incerce sa omoare o pasare asa de frumoasa.
Se apropie incet de fiinta in suferinta si ii scoase cu mare grija sageata dupa care isi rupse vesmantul pansand si curavand rana.
Cocorul dadeuse din plis parand ca-i multumeste.
Asa venea in fiecare zi tanarul si ii aducea de mancare pasarii pana intr-o zi cand nu o mai gasi in tufis. Se gandi ca si-a luat zborul.
Fericit se indrepta spre lac unde trebuia sa prinda peste deoarece mancarea se imputinase si banii primiti pe peste ii mai puteau ajuta cu ceva.
Ajuns in fata lacului se puse pe iarba vestejita, semn ca iarna nu mai avea mult si le batea la usa si isi puse undita in lac.
Statu asa toata ziulica iar cosu-i de langa el il avea plin varf.
Dupa ce se insera se decise sa plece la piata unde sa vada pestele. Pe drum se intalni cu nobilul Qiang, care vazand pestele frumos din cosul lui Kotaro ii spuse ca il cumpara el pe tot.
Kotaro se inveselise stiind ca nobilul Qiang are dare de mana si il vanduse pe tot.
Mergea acum bucuros ascultand clinchetul monezilor din buzunarul sau. Kotaro se opri in piata si de acolo cumpara scanduri, lemne si un sac de orez. Dupa ce termina de cumparata tot de-i trebuie se indrepta spre casa.
Ajuns in fata casei se uita la casa ce i se afisa in fata ochilor. Era plina de gauri, tavanul avea feresre prin el, iar gardul ce-i inconjra casa statea pe jos. Lasa sacul de orez pe veranda din lemn si se puse sa repare casa. Astupa gaurile cu lemn, puse gardul in picioare, facu tavanul.
Dupa ce termina se sterse pe frunte si se uita bucuros la casa care acum nu mai avea gauri si nici ferestre prin tavan iar gardul asta in picioare.
Obosit se duse in casa siisi saluta mama.
Batrana femeie se uita la fiul ei. Kotaro era un tanar voinic, cu parul negru iar ochii de aceeasi culoare. Purta o pereche de pantaloni albi iar pe deasupra o bluza albastra.
-Kotaro, esti un tanar voinic, destept, muncitor si ai o casa a ta. Tot ce-ti mai lipseste este o nevasta si un copil.
Kotaro asculta si tacea din gura nestiind ce sa-i spuna mamei sale cand auzi un ciocanit in usa.
Se duse sa deschida usa si in prag statea o tanara femeie, cu parul negru si ochii negrii abisali, foarte frumoasa.
-Buna seara. M-am ratacit si caut o gazda.
Barabtul fermecat de frumusetea femeii o invita inauntru. Tanara se prezenta timida drept umila Komatchi.
Trecura doua zile, trecura o saptamana si tanara nu mai parasi casa pana intr-o zi...
Cocorul Alb
In Japonia cu cinci sute de ani in urma, lucrurile reale se impleteau ce cele fantastice...
Intr-o casuta din lemn, la marginea unei paduri, locuiau un tanar si batrana lui mama.
Tanarul era pescar, intretinandu-si mama din acest lucru. Erau saraci, iar asta se vedea si prin casa. Avea gauri prin care vantul rece batea, tavanul nu mai oprea ploaia sau zapada.
Intruna din zile pe cand se intorcea de la pescuit, dintr-n tufis se auzea ceva. Tanarul se duse sa vaa ce se auzea si cand dadura crengile la o parte vazura un cocor cu penele de un alb nemaintalnit, patate cu sange si avand infipta o sageata in aripa. I se frangea inima la gandul ca cineva a putul sa incerce sa omoare o pasare asa de frumoasa.
Se apropie incet de fiinta in suferinta si ii scoase cu mare grija sageata dupa care isi rupse vesmantul pansand si curavand rana.
Cocorul dadeuse din plis parand ca-i multumeste.
Asa venea in fiecare zi tanarul si ii aducea de mancare pasarii pana intr-o zi cand nu o mai gasi in tufis. Se gandi ca si-a luat zborul.
Fericit se indrepta spre lac unde trebuia sa prinda peste deoarece mancarea se imputinase si banii primiti pe peste ii mai puteau ajuta cu ceva.
Ajuns in fata lacului se puse pe iarba vestejita, semn ca iarna nu mai avea mult si le batea la usa si isi puse undita in lac.
Statu asa toata ziulica iar cosu-i de langa el il avea plin varf.
Dupa ce se insera se decise sa plece la piata unde sa vada pestele. Pe drum se intalni cu nobilul Qiang, care vazand pestele frumos din cosul lui Kotaro ii spuse ca il cumpara el pe tot.
Kotaro se inveselise stiind ca nobilul Qiang are dare de mana si il vanduse pe tot.
Mergea acum bucuros ascultand clinchetul monezilor din buzunarul sau. Kotaro se opri in piata si de acolo cumpara scanduri, lemne si un sac de orez. Dupa ce termina de cumparata tot de-i trebuie se indrepta spre casa.
Ajuns in fata casei se uita la casa ce i se afisa in fata ochilor. Era plina de gauri, tavanul avea feresre prin el, iar gardul ce-i inconjra casa statea pe jos. Lasa sacul de orez pe veranda din lemn si se puse sa repare casa. Astupa gaurile cu lemn, puse gardul in picioare, facu tavanul.
Dupa ce termina se sterse pe frunte si se uita bucuros la casa care acum nu mai avea gauri si nici ferestre prin tavan iar gardul asta in picioare.
Obosit se duse in casa siisi saluta mama.
Batrana femeie se uita la fiul ei. Kotaro era un tanar voinic, cu parul negru iar ochii de aceeasi culoare. Purta o pereche de pantaloni albi iar pe deasupra o bluza albastra.
-Kotaro, esti un tanar voinic, destept, muncitor si ai o casa a ta. Tot ce-ti mai lipseste este o nevasta si un copil.
Kotaro asculta si tacea din gura nestiind ce sa-i spuna mamei sale cand auzi un ciocanit in usa.
Se duse sa deschida usa si in prag statea o tanara femeie, cu parul negru si ochii negrii abisali, foarte frumoasa.
-Buna seara. M-am ratacit si caut o gazda.
Barabtul fermecat de frumusetea femeii o invita inauntru. Tanara se prezenta timida drept umila Komatchi.
Trecura doua zile, trecura o saptamana si tanara nu mai parasi casa pana intr-o zi...