08-02-2010, 08:51 PM
Bună :X Minnie Mouse îţi mulţumim de comentariu şi apreciem faptul că citeşti. Sper să continui aşa <3 şi sper să îţi placă în continuare.... >:d<thanks again.
Lectură plăcută!
Nu era de mirare că femeia asta a mea era atât de nebună. Juca un teatru grozav. Ajunsese să îşi rupă şi rochia pentru asta? Şi totuşi, nu am putut să ignor loviturile avelea. Mici zgârieturi desigur, dar mă stresau. Ştiam că fuseseră făcute de Zalux special pentru planul ei.
Şi totuşi. Aş fi putut să îl ucid eu pe cretinul ăla de Mark fără să las vreo urmă. La dracu. Ce se întâmpla cu mine? În timp ce urmăream imensa prostie şi cantitatea uriaşă de egoism a socrului meu, am simţit un miors ciudat.
Toţi au părut să reacţioneze. Ce duhoare.
- Vârcolaci!
Am auzit-o pe Crysstal accentuând şi am văzut-o cum s-a pregătit să fugă spre luptă. Normal că nu aveam să las un asemenea lucru să se întâmple. Între timp, un idiot s-a găsit să vorbească.
- Nu trebuiau să atace doar săptămâna viitoare?
Asta l-a provocat pe Krez să vorbească. Rareori se băga în discuţii, dar replica fusese de-a dreptul stupidă.
- Oh da, au nevoie de invitaţie specială. Ne-au anunţat să o să vină săptămâna viitoare să ne atace ca să fim pregătiţi. Tu ce crezi?
Am zâmbit la asta şi am auzit câţiva vampiri chicotind. Ce-i drept îi durea undeva de câţiva atacatori ( cinci la număr ) aşa că o parte dintre ei s-au dat pe margine să urmărească spectacolul.
Asta pentru că nu aveau de gând să îşi mânjească mâinile pentru ceva atât de lipsit de importanţă. Aşa erau vampirii cu fiţe. Eu totuşi nu mă bucuram de acelaşi privilegiu. Nu că aş fi vrut. Cu Cryss care tot vroia să se bată, nu puteam permite aşa ceva.
Fata asta nu avea frică?
Normal că nu. Dar era rănită. Şi îi mai băusem şi din sânge cu puţin timp în urmă. Era clar că nu era în forţă.
- Mă ocup eu de asta.
Am accentuat tare şi clar pentru ca vânătorii să o audă. Eh la dracu. Am mers spre ea.
- Lasă-mă pe mine.
Am zis rece ca să nu se înţeleagă relaţia dintre noi doi. Adevărul e că fierbeam de furie şi nu vroiam să o las să facă ceva. Nu vroiam să fie rănită. Încăpăţânată creatură.
- Am zis că rezolv eu.
Oh da , sigur. Nu am observat că mai degrabă cei din jur şi-au pus atenţia asupra micii noastre dispute.
- Eşti rănită, îi termin eu.
Am replicat fără să gândesc şi aceasta a izbucnit de furie. Şi mie îmi accelerase inima şi aş fi vrut să zdrobesc ceva în acest moment. De ce nu înţelegea fata asta? Nu vroiam să păţească ceva. Asta era clar .
În timp ce noi aveam o discuţie în contradictoriu, un vârcolac ne-a atacat. Uitasem total de prezenţa lor. Ce naibă mă Crysstal. E doar vina ta . Nu îmi venea să cred că ajunsesem să uit chiar că sunt într-o luptă din cauza prezenţei sale. Trebuia să o pun în siguranţă altfel clar nici eu nu mă simţeam bine.
Fără prea mult efort, s-a întors spre vizitatorul nostru cu blană şi urât mirositor şi i-a tăiat capul cu o sabie. De fapt era cuţit dar se prelungea. Lama a strălucit în aer, apoi sângele a început să se prelingă de pe metalul lucis pe podea. Potaia era deja moartă.
L-am auzit pe Zalux fluierând.
- Vezi? Mă descurc!
A spus nervoasă, pentru a-mi demonstra cât de vitează este. Eu eram prea ocupat şi deranjat pentru gestul pe care tocmai îl făcuse amicul meu cu sânge pur. Ce vrusese să însemne asta?
Femeia asta era a mea. Åži doar a mea. Ce dracu?
Cred că se observa acum cât de furios devenisem. Am mârâit inconştient. A apărut un alt vârcolac în spatele lui Crysstal şi într-o secundă m-am aflat acolo, am luat-o de mână şi am întors-o.
Acum ne aflam spate în spate. Am scos pistolul tot într-o fracţiune de secundă şi l-am împuşcat. Mort dintr-un simplu glonţ. Patetic.
Aceasta s-a depărtat de mine. Ce bine fusese să îi simt trupul aproape. Lipit de al meu. Aş fi vrut mai degrabă să sar pe ea şi să o sărut decât să o feresc de câinii ăştia. Am oftat şi i-am zâmbit. Ne aflam acum faţă în faţă. I-am văzut expresia iritată . Probabil din cauza gesturilor mele. Însă nu am slăbit asta.
- Mă descurc!
A ţipat ea din nou la mine şi s-a năpustit spre dreapta, unde apăruse o altă potaie. Totuşi, m-am grăbit şi folosindu-mi de această dată puterile de vampir, am tăiat potaia aia în două. Nu îmi mai folosisem ghiarele de mult. Eram amândoi pătaţi de sânge. A fugit spre stânga şi înainte să pot reacţiona, a ucis şi ea un alt vizitator nepoftit.
Mi-am dat ochii peste cap. Iar ne uitam unul la celălalt. Mi-a zâmbit superior.
- Ce să zic.
Am zis vizibil nervos de toate gesturile astea. Bine totuşi că nu păţise nimic, sincer asta chiar mă făcea să mă simt uşurat. Am uitat că mai aveam încă un musafir.
- Idiotule, în spatele tău !
A vorbit repede roşcata şi eu într-o jumătate de secundă m-am întors şi am văzut câinele ce vroia să se arunce peste mine. Era mai mare decât ceilalţi, şi mai negru. Nu avusesem de gând să îmi folosesc colţii pentru ceva atât de jegos, însă am realizat că vârcolacul acesta era ceva mai special decât ceilalţi. S-a întâmplat foarte repede. M-am mişcat la aceaşi lungime de undă cu creatura şi am sfâşiat-o cu dinţii. Scârbos dar necesar. A căzut pe podea repede.
- 3 – 2.
Am zis eu chicotind spre roşcată şi am vătzut că era gata să îmi dea şi ea o replică de valoare când a intervenit Zalux. Care era problema lui?
- Fabulos.
Crysstal a dat din umeri şi a zâmbit mergând spre tatăl ei . Nu am putut să o urmez aşa că tocmai mă pregăteam să mă fac nevăzut. La dracu de treabă, acum urma să am eu câteva vorbe cu femeia asta. Nebună rău de tot. Eu vrusesem doar să o apăr! Şi care era legătura dintre ea şi vampirul ăsta cu sânge pur?
Ce avea el ÅŸi nu aveam eu?
Bine. Nu trebuia să mă gândesc prea mult asta . Diferenţele erau mult prea evidente. Şi asta mă enerva s-o recunosc.
Eu măcar aveam o inimă.
- Drăguţ spectacol.
A continuat să vorbească amicul meu dar am decis să îl ignor. Am observat că mi se adresa mie aşa că i-am zâmbit. Sarcastic fiind desigur. Nu ştiu cât a prins din mesajul acesta.
- Curajoasă fată Richard. O adevărată nestemată, cum am spus şi mai devreme.
Oho, a vorbit şi bătrânul şef. Atunci chiar am schiţat un surâs sincer. Şi de ce mă simţeam eu mândru? Asta nu o puteam înţelege aşa că nici măcar nu am încercat. Cred că de fapt fierbeam de gelozie din cauza faptului că era atât de frumoasă, curajoasă, sexy ( şi lista putea continua la nesfârşit ) deci plăcută de o grămadă din proştii ce erau de faţă.
Şi de ce îmi era frică? Cu mine se culca.
Ei bine nu ştiam nici eu de ce aşa că nu aveam nevoie să mă strofoc prea tare. Urăsc să fac eforturi extra. Aşa că acum chiar aveam de gând să plec.
- Dar ce a fost tot acel spectacol, Jack?
Krez s-a trezit să întrebe ceva atât de stupid şi nepotrivit. M-am întors pentru a înfrunta stupida întrebare pe care o pusese acest idiot. Chiar nu găsise şi el altceva mai bun de făcut? Am înghiţit în sec, dar asta nu a fost prea vizibil.
- Vroiam doar să fiu un gentleman. Dar văd că m-am înşelat, vânătorii sunt mai puternici decât par. Respectele mele domnişoară Van Helsing.
Formalitatea asta mă călca pe nervi. Atmosfera era încărcată. Apăsătoare. Toată lumea se uita la mine . Brusc devenisem centrul atenţiei. Nu am observat clar cât de frumos spusesem acele cuvinte, şi acum înţelegeam de ce toate privirile erau aruncate asupra mea. Îmi dădusem drumul la farmec. Se întâmplă uneori din cauza stresului.
- Ar fi părut mai degrabă că încerci s-o aperi.
A comentat Yayuria rece şi distantă. Totuşi profundă, scrutându-mă cu ochii şi nelăsându-şi expresia feţei să o trădeze. Mă urmărise pe tot parcursul nopţii. Şi asta nu era deloc ceva plăcut.
Am dat din umeri.
- Trebuie să ne protejăm aliaţii.
Asta a fost cea mai bună replică pe care o putusem da în clipa aceasta şi fusese perfectă. A stârnit zâmbetul lui Sir Helix şi a încuuvinţat din cap. Astfel a mers să vorbească cu Van Helsing, tatăl iubitei mele.
Iar eu m-am făcut nevăzut. În sfârşit.
[center]*[/center]
Am aşteptat încă o oră, singur, în apartament pentru a apărea şi frumoasa mea viitoare soţie. Speram că asta va fi desigur. Încă îmi aminteam de felul în care se uita Zalux la ea şi simţeam că sângele îmi pulsează mai tare în vene. Când a apărut , i-am deschis uşa înainte să bage cheia.
- Bine ai venit acasă.
I-am zis pe un ton dulce şi melancolic. Mă înmuiasem văzându-i chipul obosit şi fiind atât de vulnerabilă... Am luat-o în braţe.
- Dobitocule, era să ne dai de gol.
Mi-a aruncat replica atunci când am trântit uşa şi am luat-o în braţe. De ce mai încerca să fie atât de puternică?
Era clar vlăguită de puteri. Şi totuşi, o iubeam.
Am sărutat-o şi limba mea a început să se joace cu a sa. Buzele îi erau fierbinţi şi la fel şi trupul ei. Am crezut pentru o clipă că are febră. Punând-o uşor în pat, m-am aşezat lângă aceasta. Încă ţinându-i una din mâini într-a mea. Degetele ei păreau mici pe lângă ale mele.
- Te iubesc.
I-am zis scurt pe un ton ce am vrut să fie blând. Închisese deja ochii.
- Da?
Mi-a răspuns cu jumătate de gură. M-am pus peste ea şi am început să o sărut pe gât. Acum părea clar hipnotizată. Însă, şi-a trecut braţele peste spatele meu şi mi-a aruncat tricoul pe jos. Mi-am trecut limba peste gâtul ei şi aceasta a gemut. Întorcându-mă eu de această dată, am ridicat-o deasupra mea.
Nu a scos niciun sunet ci a continuat să mă privească în ochi. Acum îi deschisese.
- Da.
I-am şoptit la ureche, muşcând-o . Inimile noastre băteau foarte tare şi aveam trupurile lipite. Aceasta era cea mai călduroasă şi primitoare senzaţie pe care o avusesem. Faptul că ea era cu mine.
- Åži eu te iubesc, prostule.
Am chicotit şi am sărutat-o pe frunte. Închizându-şi ochii a stat de-asupra mea.
- Ce-ar fi să ne căsătorim?
Am întrebat-o spontan. Dar deja adormise.
Lectură plăcută!
Capitolul 21
Nu era de mirare că femeia asta a mea era atât de nebună. Juca un teatru grozav. Ajunsese să îşi rupă şi rochia pentru asta? Şi totuşi, nu am putut să ignor loviturile avelea. Mici zgârieturi desigur, dar mă stresau. Ştiam că fuseseră făcute de Zalux special pentru planul ei.
Şi totuşi. Aş fi putut să îl ucid eu pe cretinul ăla de Mark fără să las vreo urmă. La dracu. Ce se întâmpla cu mine? În timp ce urmăream imensa prostie şi cantitatea uriaşă de egoism a socrului meu, am simţit un miors ciudat.
Toţi au părut să reacţioneze. Ce duhoare.
- Vârcolaci!
Am auzit-o pe Crysstal accentuând şi am văzut-o cum s-a pregătit să fugă spre luptă. Normal că nu aveam să las un asemenea lucru să se întâmple. Între timp, un idiot s-a găsit să vorbească.
- Nu trebuiau să atace doar săptămâna viitoare?
Asta l-a provocat pe Krez să vorbească. Rareori se băga în discuţii, dar replica fusese de-a dreptul stupidă.
- Oh da, au nevoie de invitaţie specială. Ne-au anunţat să o să vină săptămâna viitoare să ne atace ca să fim pregătiţi. Tu ce crezi?
Am zâmbit la asta şi am auzit câţiva vampiri chicotind. Ce-i drept îi durea undeva de câţiva atacatori ( cinci la număr ) aşa că o parte dintre ei s-au dat pe margine să urmărească spectacolul.
Asta pentru că nu aveau de gând să îşi mânjească mâinile pentru ceva atât de lipsit de importanţă. Aşa erau vampirii cu fiţe. Eu totuşi nu mă bucuram de acelaşi privilegiu. Nu că aş fi vrut. Cu Cryss care tot vroia să se bată, nu puteam permite aşa ceva.
Fata asta nu avea frică?
Normal că nu. Dar era rănită. Şi îi mai băusem şi din sânge cu puţin timp în urmă. Era clar că nu era în forţă.
- Mă ocup eu de asta.
Am accentuat tare şi clar pentru ca vânătorii să o audă. Eh la dracu. Am mers spre ea.
- Lasă-mă pe mine.
Am zis rece ca să nu se înţeleagă relaţia dintre noi doi. Adevărul e că fierbeam de furie şi nu vroiam să o las să facă ceva. Nu vroiam să fie rănită. Încăpăţânată creatură.
- Am zis că rezolv eu.
Oh da , sigur. Nu am observat că mai degrabă cei din jur şi-au pus atenţia asupra micii noastre dispute.
- Eşti rănită, îi termin eu.
Am replicat fără să gândesc şi aceasta a izbucnit de furie. Şi mie îmi accelerase inima şi aş fi vrut să zdrobesc ceva în acest moment. De ce nu înţelegea fata asta? Nu vroiam să păţească ceva. Asta era clar .
În timp ce noi aveam o discuţie în contradictoriu, un vârcolac ne-a atacat. Uitasem total de prezenţa lor. Ce naibă mă Crysstal. E doar vina ta . Nu îmi venea să cred că ajunsesem să uit chiar că sunt într-o luptă din cauza prezenţei sale. Trebuia să o pun în siguranţă altfel clar nici eu nu mă simţeam bine.
Fără prea mult efort, s-a întors spre vizitatorul nostru cu blană şi urât mirositor şi i-a tăiat capul cu o sabie. De fapt era cuţit dar se prelungea. Lama a strălucit în aer, apoi sângele a început să se prelingă de pe metalul lucis pe podea. Potaia era deja moartă.
L-am auzit pe Zalux fluierând.
- Vezi? Mă descurc!
A spus nervoasă, pentru a-mi demonstra cât de vitează este. Eu eram prea ocupat şi deranjat pentru gestul pe care tocmai îl făcuse amicul meu cu sânge pur. Ce vrusese să însemne asta?
Femeia asta era a mea. Åži doar a mea. Ce dracu?
Cred că se observa acum cât de furios devenisem. Am mârâit inconştient. A apărut un alt vârcolac în spatele lui Crysstal şi într-o secundă m-am aflat acolo, am luat-o de mână şi am întors-o.
Acum ne aflam spate în spate. Am scos pistolul tot într-o fracţiune de secundă şi l-am împuşcat. Mort dintr-un simplu glonţ. Patetic.
Aceasta s-a depărtat de mine. Ce bine fusese să îi simt trupul aproape. Lipit de al meu. Aş fi vrut mai degrabă să sar pe ea şi să o sărut decât să o feresc de câinii ăştia. Am oftat şi i-am zâmbit. Ne aflam acum faţă în faţă. I-am văzut expresia iritată . Probabil din cauza gesturilor mele. Însă nu am slăbit asta.
- Mă descurc!
A ţipat ea din nou la mine şi s-a năpustit spre dreapta, unde apăruse o altă potaie. Totuşi, m-am grăbit şi folosindu-mi de această dată puterile de vampir, am tăiat potaia aia în două. Nu îmi mai folosisem ghiarele de mult. Eram amândoi pătaţi de sânge. A fugit spre stânga şi înainte să pot reacţiona, a ucis şi ea un alt vizitator nepoftit.
Mi-am dat ochii peste cap. Iar ne uitam unul la celălalt. Mi-a zâmbit superior.
- Ce să zic.
Am zis vizibil nervos de toate gesturile astea. Bine totuşi că nu păţise nimic, sincer asta chiar mă făcea să mă simt uşurat. Am uitat că mai aveam încă un musafir.
- Idiotule, în spatele tău !
A vorbit repede roşcata şi eu într-o jumătate de secundă m-am întors şi am văzut câinele ce vroia să se arunce peste mine. Era mai mare decât ceilalţi, şi mai negru. Nu avusesem de gând să îmi folosesc colţii pentru ceva atât de jegos, însă am realizat că vârcolacul acesta era ceva mai special decât ceilalţi. S-a întâmplat foarte repede. M-am mişcat la aceaşi lungime de undă cu creatura şi am sfâşiat-o cu dinţii. Scârbos dar necesar. A căzut pe podea repede.
- 3 – 2.
Am zis eu chicotind spre roşcată şi am vătzut că era gata să îmi dea şi ea o replică de valoare când a intervenit Zalux. Care era problema lui?
- Fabulos.
Crysstal a dat din umeri şi a zâmbit mergând spre tatăl ei . Nu am putut să o urmez aşa că tocmai mă pregăteam să mă fac nevăzut. La dracu de treabă, acum urma să am eu câteva vorbe cu femeia asta. Nebună rău de tot. Eu vrusesem doar să o apăr! Şi care era legătura dintre ea şi vampirul ăsta cu sânge pur?
Ce avea el ÅŸi nu aveam eu?
Bine. Nu trebuia să mă gândesc prea mult asta . Diferenţele erau mult prea evidente. Şi asta mă enerva s-o recunosc.
Eu măcar aveam o inimă.
- Drăguţ spectacol.
A continuat să vorbească amicul meu dar am decis să îl ignor. Am observat că mi se adresa mie aşa că i-am zâmbit. Sarcastic fiind desigur. Nu ştiu cât a prins din mesajul acesta.
- Curajoasă fată Richard. O adevărată nestemată, cum am spus şi mai devreme.
Oho, a vorbit şi bătrânul şef. Atunci chiar am schiţat un surâs sincer. Şi de ce mă simţeam eu mândru? Asta nu o puteam înţelege aşa că nici măcar nu am încercat. Cred că de fapt fierbeam de gelozie din cauza faptului că era atât de frumoasă, curajoasă, sexy ( şi lista putea continua la nesfârşit ) deci plăcută de o grămadă din proştii ce erau de faţă.
Şi de ce îmi era frică? Cu mine se culca.
Ei bine nu ştiam nici eu de ce aşa că nu aveam nevoie să mă strofoc prea tare. Urăsc să fac eforturi extra. Aşa că acum chiar aveam de gând să plec.
- Dar ce a fost tot acel spectacol, Jack?
Krez s-a trezit să întrebe ceva atât de stupid şi nepotrivit. M-am întors pentru a înfrunta stupida întrebare pe care o pusese acest idiot. Chiar nu găsise şi el altceva mai bun de făcut? Am înghiţit în sec, dar asta nu a fost prea vizibil.
- Vroiam doar să fiu un gentleman. Dar văd că m-am înşelat, vânătorii sunt mai puternici decât par. Respectele mele domnişoară Van Helsing.
Formalitatea asta mă călca pe nervi. Atmosfera era încărcată. Apăsătoare. Toată lumea se uita la mine . Brusc devenisem centrul atenţiei. Nu am observat clar cât de frumos spusesem acele cuvinte, şi acum înţelegeam de ce toate privirile erau aruncate asupra mea. Îmi dădusem drumul la farmec. Se întâmplă uneori din cauza stresului.
- Ar fi părut mai degrabă că încerci s-o aperi.
A comentat Yayuria rece şi distantă. Totuşi profundă, scrutându-mă cu ochii şi nelăsându-şi expresia feţei să o trădeze. Mă urmărise pe tot parcursul nopţii. Şi asta nu era deloc ceva plăcut.
Am dat din umeri.
- Trebuie să ne protejăm aliaţii.
Asta a fost cea mai bună replică pe care o putusem da în clipa aceasta şi fusese perfectă. A stârnit zâmbetul lui Sir Helix şi a încuuvinţat din cap. Astfel a mers să vorbească cu Van Helsing, tatăl iubitei mele.
Iar eu m-am făcut nevăzut. În sfârşit.
[center]*[/center]
Am aşteptat încă o oră, singur, în apartament pentru a apărea şi frumoasa mea viitoare soţie. Speram că asta va fi desigur. Încă îmi aminteam de felul în care se uita Zalux la ea şi simţeam că sângele îmi pulsează mai tare în vene. Când a apărut , i-am deschis uşa înainte să bage cheia.
- Bine ai venit acasă.
I-am zis pe un ton dulce şi melancolic. Mă înmuiasem văzându-i chipul obosit şi fiind atât de vulnerabilă... Am luat-o în braţe.
- Dobitocule, era să ne dai de gol.
Mi-a aruncat replica atunci când am trântit uşa şi am luat-o în braţe. De ce mai încerca să fie atât de puternică?
Era clar vlăguită de puteri. Şi totuşi, o iubeam.
Am sărutat-o şi limba mea a început să se joace cu a sa. Buzele îi erau fierbinţi şi la fel şi trupul ei. Am crezut pentru o clipă că are febră. Punând-o uşor în pat, m-am aşezat lângă aceasta. Încă ţinându-i una din mâini într-a mea. Degetele ei păreau mici pe lângă ale mele.
- Te iubesc.
I-am zis scurt pe un ton ce am vrut să fie blând. Închisese deja ochii.
- Da?
Mi-a răspuns cu jumătate de gură. M-am pus peste ea şi am început să o sărut pe gât. Acum părea clar hipnotizată. Însă, şi-a trecut braţele peste spatele meu şi mi-a aruncat tricoul pe jos. Mi-am trecut limba peste gâtul ei şi aceasta a gemut. Întorcându-mă eu de această dată, am ridicat-o deasupra mea.
Nu a scos niciun sunet ci a continuat să mă privească în ochi. Acum îi deschisese.
- Da.
I-am şoptit la ureche, muşcând-o . Inimile noastre băteau foarte tare şi aveam trupurile lipite. Aceasta era cea mai călduroasă şi primitoare senzaţie pe care o avusesem. Faptul că ea era cu mine.
- Åži eu te iubesc, prostule.
Am chicotit şi am sărutat-o pe frunte. Închizându-şi ochii a stat de-asupra mea.
- Ce-ar fi să ne căsătorim?
Am întrebat-o spontan. Dar deja adormise.