28-01-2010, 06:30 PM
Bună bună ! mulţam de com :X Am venit şi cu 17, I hope you all like it :o3
Lectură plăcută!
Ultimele trei zile trecuseră destul de greu, fuseseră extrem de plictisitoare. Deşi nu pe de-a-ntregul. După ce am discutat mai multe despre seara de Alianţă a vampirilor cu vânătorii, eu şi Crysstal am decis să ne mutăm în apartamentul pe care îl achiziţionasem. Fusese destul de încântată deşi făcuse o grămadă de schimbări ( şi asta doar în trei zile ) . Puteam numi cu uşurinţă acest loc „ acasă†deşi practic nu locuiam de multă vreme aici. Îmi plăcea. Poate pentru că locuiam cu nebuna asta, nu aveam cum să nu iubesc locul. Chiar îmi aminteam cât de fericită fusese când i-am zis că am rezolvat şi că aş vrea să ne mutăm acolo. Aproape ca un copil, şi asta era greu de imaginat făcând o paralelă cu dăţile când era nervoasă. Am râs în sinea mea fie şi doar la acest gând.
- Nici nu ştiu ce-ar zice tata dacă ar afla că stau cu un vampir.
Mi-a zis în prima noapte în care am decis să dormim acolo. A fost destul de interesantă, după ce ne-am jucat puţin de-a v-aţi ascunselea ne-am pus pe vorbă.
- Eh probabil te-ar da afară din casă şi din familie. Nu asta se întâmplă de regulă?
S-a uitat aproape tristă la mine şi am sărutat-o, punând lacăt subiectului respectiv. Într-adevăr, nu mă gândisem prea mult la asta. Eu nu mai aveam familie, nu care să mă accepte. Aşa că nu puneam prea mult preţ pe acest lucru.
Şi probabil eram egoist pentru că nu ştiam ce înseamnă cu adevărat „ familia†pentru ea. Trebuia să fiu şi eu rezonabil şi să mă gândesc la toţi cei din jurul meu. Posibil că aşa ar trebui să fiu, dar Dracu să mă ia dacă am chef. O iubeam şi nu aveam de gând să renunţ la ea indiferent de obstacole. Nici dacă ea mă respingea, ceea ce nu avea cum. Sau dacă mă înşela, era simplu : îl ucideam pe celălalt şi treaba toată s-a terminat. Am râs în sinea mea, nu avea cum să se întâmple aşa ceva. Pentru că şi ea era prea atrasă de mine ca să facă aşa ceva.
Ziua în care mi-am căutat costum a fost una dintre cele mai aiurea. Uram cumpărăturile, plus că fusesem presat să îmi iau unul nou şi de gală. De parcă ar fi fost cel mai important eveniment din viaţa mea. Aşa îl făcuseră toţi să pară, până şi roşcata mea. Astfel am făcut un drum până la un magazin specific şi am luat ceva. Am fost îndemnat să cumpăr primul articol vestimentar văzut, dar m-am trezuit probând diferite costume până ce l-am ales pe cel care , credeam că mă avantajează cel mai bine.
Sacoul , pantalonii şi pantofii erau negrii. Cămaşa albă şi cravata roşie. Ultimul obiect a fost în această culoare pentru că aşa primisem ordine de „ Sus†. Ceea ce mi se părea mai aiurea decât orice altceva. Însă nu am putut comenta nimic, nu că aş fi avut chef de aşa ceva. Plus că, în contrast cu părul meu blond se vedea destul de bine. Iar nuanţa ochilor ajuta destul de mult. Aceste lucruri mi le spusese Crysstal, căci eu nu observasem nimic din acestea.
Ca să fiu sigur că totul este în regulă, am mers la Consiliu şi am vorbit cu cineva de acolo. A fost o discuţie ngrozitor de plictisitoare şi enervantă. A trebuit să discutăm despre afacerile vânătorilor şi cum urma să îi ajutăm. Cum şi sursa sigură şi directă prin care aflasem că vârcolacii aveau să atace. Nişte javre împuţite şi cu creier cam limitat, având în vedere că nu aveau pic de „ graţie, eleganţă, rafinament şi discreţie†aşa cum erau descrişi de orice vampir pe care îl puteai întreba despre ei.
Era evident că ne credeam superiori.
Aşa cum şi acele javre se credeau asupra noastră.
Cine avea dreptate? Ei bine, aici nu puteam spune cu certitudine. Însă era clar că stilul nu era deloc punctul lor forte. Erau nişte brute, şi chiar şi atunci când venea vorba de lucruri frumoase. Pentru că atunci când eşti într-o luptă nu poţi vorbi de frumuseţe. Sau da?
- Jack, trebuie să ştii că această alianţă este foarte importantă. Aşa că ne vei ajuta.
Mi s-a adresat însuşi sir Helix. Era foarte interesant cum vorbeai cu un superior şi îţi venea să închizi ochii.
- Domnule, nu înÅ£eleg, cu tot respectul meu, de ce trebuie să ÅŸtiu eu aceste lucruri? Cum ÅŸi de ce am fost invitat la un asemenea eveniment important? Eu întotdeauna îmi fac slujba cum trebuie, ÅŸi nu trebuia să am parte de atâta „ favoritismâ€
Era ciudat ca o corcitură să meargă la o petrecere de gală ca asta . Alături de vampirii cu sânge pur. Era foarte straniu, cel puţin din punctul meu de vedere.
- Este simplu amicul meu vampir. Tu ai fost întotdeauna un prieten pentru noi, dar de asemenea unul ce ne-a ajutat să înlăturăm obstacolele mai puţin plăcute. Dar, totodată, ai fost un aliat şi al vârcolacilor. Ştim că i-ai ajutat, evident te-au plătit foarte bine pentru ceea ce ai făcut.
A făcut o pauză dar eu nu aveam de gând să spun nimic.
- Este de asemenea clar că nu vrem să fim trădaţi, aşa că ... Este cel mai bine să fi de partea noastră şi aproape de noi.
Am oftat, realizând de ce trebuia să fac un asemenea sacrificiu. Era groaznic să fi pe lângă atâţia pur-sânge şi să te simţi atât de inferior la fiecare pas, aproape obligat din cauza lichidului ce îţi curgea prin vene, să îi asculţi.
- Desigur Sir Helix. Nu ar trebui să vă faceţi probleme. Voi fi acolo şi vă voi ajuta. Un vampir nu trădează niciodată, nu aţi spus dumneavoastră aşa?
Mi-a oferit zâmbetul rar şi îngrozitor de „ rău†. Acea curbare a buzelor semnificativă, prin care îţi spunea : o să te ucid şi-o să te mănânc la cină. Asemenea unui psihopat.
Cu aceasta nu a mai fost nevoie să vorbim altceva, iar eu am putut să dispar şi să merg acasă. Crysstal dormea când am ajuns eu , aşa că m-am conformat să mă bag lângă ea şi să mă las pradă somnului. Era doar cinci dimineaţa.
[center]*[/center]
- Dac-ar fi să mă-ntrebi pe mine, balu’ ăsta e o totală porcărie.
Am dat din umeri urmărind-o pe Crysstal cum se încălţa. Se pregătea să plece acasă, era clar că trebuia să ajungă la părinţii ei de dimineaţă. Şi evident că nu puteam să ajungem pe seară , la bal, împreună. Asta ar fi declanşat.... Ceva la nivel nuclear oricum. Am oftat gândindu-mă cât de plictisitoare urma să fie această noapte. Roşcata era îmbrăcată în blugi şi tricou, dar am observat că îşi luase vestimentaţia pentru bal.
- Of, ce ai tu ÅŸi petrecerile?
Mi s-a adresat puţin nervoasă. Mi-am dat ochii peste cap şi am fost lângă ea într-o secundă. Prinzând-o în braţele mele, am lins-o uşor pe gât. I-am căutat gura, şi buzele mele le-au sărutat uşor pe ale sale. Savurându-le.
- Uite, nu era mai bine dacă stăteam frumuşel acas’ şi continuam treaba asta?
Am mai sărutat-o odată, şi aceasta şi-a înfăşurat braţele în jurul gâtului meu dar eu m-am desprins repede.
- Dar nah, nu putem că tre’ să mergem la bal .
Am chicotit şi i-am întors spatele, mergând spre bucătărie.
- Ne vedem acolo.
Am auzit-o înjurând ceva .
- Of, ce mă enervezi vampir idiot! Pa!
A trântit uşa şi eu m-am conformat să merg să dorm câteva ore. Oricum nu aveam nimic mai bun de făcut şi era un soare intens tare pe cer, era clar că afară nu aveam chef să merg. Nu eram în zilele mele bune şi nu aveam chef să iau arsuri solare sau altceva.
Când s-a lăsat seara, m-am trezit, schimbat şi am fost gata de plecare la fericitul, minunatul, fabulosul eveniment. Fiind evident sarcastic. M-am privit în oglindă şi am adoptat acea expresie rece şi dură, aceea care mai mult contura ură decât căldură şi dragoste. Era aşa pentru că starea mea de spirit era total îngrozitoare. Nu era prin lista mea de lucruri favorite să merg la o petrecere cu o mână de vampiri pur sânge. Şi clar nu era cea mai tare „ chestie†să stau undeva cu Crysstal dar să nu o pot atinge. Trebuia să îndur foarte multe lucruri.
Hei, dar ce nu făcea un bărbat- vampir pentru femeia lui?
Dacă nu ar fi fost ea cred că o dădeam dracului de seară festivă.
Ajuns la destinaţie, am coborât din maşină şi am înjurat încă odată noaptea aceasta.
Din toate locurile din lume, trebuia să fie Castelul Vampirilor? Era unul singur în partea aceasta de ţară, poziţionată tocmai în acest oraş. Şi era imens, de-a dreptul. Mirosea îngrozitor a vampiri nobili, viţă regală, tot felul de idioţi cărora , fiind o necesitate, mă adresam cu „ dumneavoastră†. Doar dacă îmi cerea să nu o mai fac. Sau eram prea nervos să mai iau în seamă asta, ceea ce nu era un lucru convenabil pentru mine. Aş fi dorit să se fi organizat toată treaba asta la vre-un sediu al vânătorilor. Însă, nu s-ar fi acceptat niciodată. Consiliul, pe teren minat? Nu prea cred eu aşa ceva.
Aruncând cheile de la maşină unuia din paznici , i-am făcut cu ochiul. Era de-al meu.
- Prietene, parcheaz-o cât mai aproape.
A zâmbit larg arătându-şi colţii şi a dat din cap. I-am lăsat un bacşiş ok şi am intrat în clădire. Asta evident după ce am fost mirosit şi am arătat un act de indentitate paznicilor de la intrare.
Toţi erau vampiri.
Pentru cine nu cunoÅŸtea asta deja, noi nu ne jucam.
Atmosfera era destul de încărcată înăuntru, am simţit o mulţime de priviri urmărindu-mă şi m-am simţit , brusc , foarte mic.
- Bună seara Jack , în sfârşit ai apărut.
Am fost surprins să îl zăresc pe Zalux dar nu am lăsat să se vadă asta. Am înclinat din cap şi acela a zâmbit prostesc . Fiind fratele Lordului Krez, ar fi fost uşor de dedus faptul că trebuia să fie un idiot ca şi celălalt . Însă, acesta era total diferit. Deşi dacă mă întrebai pe mine amândoi erau cretini.
- Zalux, bună seara. Am luat un pahar cu vin şi am măsurat din priviri lichidul. Vampirul s-a aşezat lângă mine. Trăsăturile îi erau obişnuite. Părul negru şi lung, prins într-o coadă ordonată la spate, ochii de aceaşi culoare şi un farmec inuman. Pielea extrem de albă, exact aşa cum era rasa lui. Şi o energie ce nu o găseai peste tot .Era greu de spus că era mort.
Cu multă vreme în urmă îmi permisese să îl strig pe nume.
Mă privea cu o oarecare invidie. El nu putea consuma nimic altceva în afară de sânge.
- EÅŸti norocos .
Mi-o zicea de fiecare dată când ne întâlneam. Am dat din cap.
- Ce mai faci?
A dat din umeri şi mi-a zâmbit trist.
- Mă bucur de această noapte încântătoare. Atât de multă hrană şi eu nu pot atinge nimic. Totuşi, e drăguţă Alianţa asta. Vreau să zic, fetele sunt. Poate o să vrea vreuna dintre ele să mă hrănească.
Şi-a lins buzele şi mi-au trebuit câteva secunde să realizez că de fapt glumea. Am râs , folosind o expresie distantă şi rece.
- Desigur.
Nemaivrând să fiu atent la el, mi-am întors privirea spre un alt colţ al camerei. Mai degrabă o căutam pe Crysstal şi i-am simţit mirosul. Ceea ce am văzut nu a fost tocmai ceea ce am şi căutat. Îmi aminteam figura celui cu care discuta scumpa mea roşcată, idiotul şi insuportabilul de Mark. Îmi era greu să mă concentrez şi să realizez ce vorbeau ( erau prea mulţi pur sânge prin zonă şi mă bruiau ) . Ceea ce se putea vedea foarte uşor era faptul că erau apropiaţi.
APROPIAÅ¢I!
Îmi venea să turbez de furie. Inima asta pe jumătate moartă a început să accelereze, sângele să îi pulseze mai rapid în vene. Am strâns paharul în mână până ce am cerzut că se va sparge, însă m-am oprit la timp şi am aruncat lichidul roşiatic pe gât. Punând obiectul pe o masă, am vrut să merg şi să îi sparg faţa idiotului ce se dădea la prietena mea.
Vocea interioară urla : STAI! Jack, aminteşte-ţi ce dracu faci aici şi care e relaţia voastră.
Cu greu mi-am oprit paşii. Am decis să mai iau un pahar cu vin, pe care l-am sorbit dintr-o înghiţitură. Aveam noroc că Zalux deja nu mai era lângă mine.
Brusc, Mark şi iubita mea au ieşit din salon. Asta a fost suispicios şi destul cât să mă facă să explodez de furie . Înainte să pot pleca , cineva m-a oprit.
- Bună seara Jack. Ne bucurăm că eşti aici. Am auzit de mulţimea de misiune pe care le-ai înfăptuit, eşti destul de faimos. Râse, apoi continuă. Pentru o corcitură.
A trebuit să mă întorc şi să fac o plecăciune oarecare. Era un Vampir de viţă nobilă cu partenera sa, de acelaşi rang. Merie şi Claus. Îi întâlnisem de câteva ori. Erau nişte proşti . Şi eu nu aveam timp de ei. Însă, n-aveam de ales.
- Este un adevărat privilegiu pentru mine să fiu aici, desigur. Doriţi să mă întrebaţi ceva, Alteţă?
Am început astfel o lungă, stresantă, şi enervantă discuţie despre absolut NIMIC. Iar eu adesea mă uitam spre locul în care dispăruseră cei doi şi vroiam să ştiu ce se întâmpla. Ce era asta, un joc? Era logodită cu tipu’ ăla şi , vai, nu îl iubea iar eu eram dragostea ei adevărată? Am râs la această variantă. Era clar că Mark nu mai avea multe zile din partea mea, odată ce găseam un loc singuratic, doar cu noi doi, aveam să îl decapitez şi să îl sec de sânge.
Merita mai mult .
Iar ea. Ea! O să vadă ea. Nu are cum să fie cu altcineva în afară de mine. Nu credeam că mă va înnebuni într-atât încât să disper de gelozie, dar o făceam.
Lectură plăcută!
Capitolul 17
Ultimele trei zile trecuseră destul de greu, fuseseră extrem de plictisitoare. Deşi nu pe de-a-ntregul. După ce am discutat mai multe despre seara de Alianţă a vampirilor cu vânătorii, eu şi Crysstal am decis să ne mutăm în apartamentul pe care îl achiziţionasem. Fusese destul de încântată deşi făcuse o grămadă de schimbări ( şi asta doar în trei zile ) . Puteam numi cu uşurinţă acest loc „ acasă†deşi practic nu locuiam de multă vreme aici. Îmi plăcea. Poate pentru că locuiam cu nebuna asta, nu aveam cum să nu iubesc locul. Chiar îmi aminteam cât de fericită fusese când i-am zis că am rezolvat şi că aş vrea să ne mutăm acolo. Aproape ca un copil, şi asta era greu de imaginat făcând o paralelă cu dăţile când era nervoasă. Am râs în sinea mea fie şi doar la acest gând.
- Nici nu ştiu ce-ar zice tata dacă ar afla că stau cu un vampir.
Mi-a zis în prima noapte în care am decis să dormim acolo. A fost destul de interesantă, după ce ne-am jucat puţin de-a v-aţi ascunselea ne-am pus pe vorbă.
- Eh probabil te-ar da afară din casă şi din familie. Nu asta se întâmplă de regulă?
S-a uitat aproape tristă la mine şi am sărutat-o, punând lacăt subiectului respectiv. Într-adevăr, nu mă gândisem prea mult la asta. Eu nu mai aveam familie, nu care să mă accepte. Aşa că nu puneam prea mult preţ pe acest lucru.
Şi probabil eram egoist pentru că nu ştiam ce înseamnă cu adevărat „ familia†pentru ea. Trebuia să fiu şi eu rezonabil şi să mă gândesc la toţi cei din jurul meu. Posibil că aşa ar trebui să fiu, dar Dracu să mă ia dacă am chef. O iubeam şi nu aveam de gând să renunţ la ea indiferent de obstacole. Nici dacă ea mă respingea, ceea ce nu avea cum. Sau dacă mă înşela, era simplu : îl ucideam pe celălalt şi treaba toată s-a terminat. Am râs în sinea mea, nu avea cum să se întâmple aşa ceva. Pentru că şi ea era prea atrasă de mine ca să facă aşa ceva.
Ziua în care mi-am căutat costum a fost una dintre cele mai aiurea. Uram cumpărăturile, plus că fusesem presat să îmi iau unul nou şi de gală. De parcă ar fi fost cel mai important eveniment din viaţa mea. Aşa îl făcuseră toţi să pară, până şi roşcata mea. Astfel am făcut un drum până la un magazin specific şi am luat ceva. Am fost îndemnat să cumpăr primul articol vestimentar văzut, dar m-am trezuit probând diferite costume până ce l-am ales pe cel care , credeam că mă avantajează cel mai bine.
Sacoul , pantalonii şi pantofii erau negrii. Cămaşa albă şi cravata roşie. Ultimul obiect a fost în această culoare pentru că aşa primisem ordine de „ Sus†. Ceea ce mi se părea mai aiurea decât orice altceva. Însă nu am putut comenta nimic, nu că aş fi avut chef de aşa ceva. Plus că, în contrast cu părul meu blond se vedea destul de bine. Iar nuanţa ochilor ajuta destul de mult. Aceste lucruri mi le spusese Crysstal, căci eu nu observasem nimic din acestea.
Ca să fiu sigur că totul este în regulă, am mers la Consiliu şi am vorbit cu cineva de acolo. A fost o discuţie ngrozitor de plictisitoare şi enervantă. A trebuit să discutăm despre afacerile vânătorilor şi cum urma să îi ajutăm. Cum şi sursa sigură şi directă prin care aflasem că vârcolacii aveau să atace. Nişte javre împuţite şi cu creier cam limitat, având în vedere că nu aveau pic de „ graţie, eleganţă, rafinament şi discreţie†aşa cum erau descrişi de orice vampir pe care îl puteai întreba despre ei.
Era evident că ne credeam superiori.
Aşa cum şi acele javre se credeau asupra noastră.
Cine avea dreptate? Ei bine, aici nu puteam spune cu certitudine. Însă era clar că stilul nu era deloc punctul lor forte. Erau nişte brute, şi chiar şi atunci când venea vorba de lucruri frumoase. Pentru că atunci când eşti într-o luptă nu poţi vorbi de frumuseţe. Sau da?
- Jack, trebuie să ştii că această alianţă este foarte importantă. Aşa că ne vei ajuta.
Mi s-a adresat însuşi sir Helix. Era foarte interesant cum vorbeai cu un superior şi îţi venea să închizi ochii.
- Domnule, nu înÅ£eleg, cu tot respectul meu, de ce trebuie să ÅŸtiu eu aceste lucruri? Cum ÅŸi de ce am fost invitat la un asemenea eveniment important? Eu întotdeauna îmi fac slujba cum trebuie, ÅŸi nu trebuia să am parte de atâta „ favoritismâ€
Era ciudat ca o corcitură să meargă la o petrecere de gală ca asta . Alături de vampirii cu sânge pur. Era foarte straniu, cel puţin din punctul meu de vedere.
- Este simplu amicul meu vampir. Tu ai fost întotdeauna un prieten pentru noi, dar de asemenea unul ce ne-a ajutat să înlăturăm obstacolele mai puţin plăcute. Dar, totodată, ai fost un aliat şi al vârcolacilor. Ştim că i-ai ajutat, evident te-au plătit foarte bine pentru ceea ce ai făcut.
A făcut o pauză dar eu nu aveam de gând să spun nimic.
- Este de asemenea clar că nu vrem să fim trădaţi, aşa că ... Este cel mai bine să fi de partea noastră şi aproape de noi.
Am oftat, realizând de ce trebuia să fac un asemenea sacrificiu. Era groaznic să fi pe lângă atâţia pur-sânge şi să te simţi atât de inferior la fiecare pas, aproape obligat din cauza lichidului ce îţi curgea prin vene, să îi asculţi.
- Desigur Sir Helix. Nu ar trebui să vă faceţi probleme. Voi fi acolo şi vă voi ajuta. Un vampir nu trădează niciodată, nu aţi spus dumneavoastră aşa?
Mi-a oferit zâmbetul rar şi îngrozitor de „ rău†. Acea curbare a buzelor semnificativă, prin care îţi spunea : o să te ucid şi-o să te mănânc la cină. Asemenea unui psihopat.
Cu aceasta nu a mai fost nevoie să vorbim altceva, iar eu am putut să dispar şi să merg acasă. Crysstal dormea când am ajuns eu , aşa că m-am conformat să mă bag lângă ea şi să mă las pradă somnului. Era doar cinci dimineaţa.
[center]*[/center]
- Dac-ar fi să mă-ntrebi pe mine, balu’ ăsta e o totală porcărie.
Am dat din umeri urmărind-o pe Crysstal cum se încălţa. Se pregătea să plece acasă, era clar că trebuia să ajungă la părinţii ei de dimineaţă. Şi evident că nu puteam să ajungem pe seară , la bal, împreună. Asta ar fi declanşat.... Ceva la nivel nuclear oricum. Am oftat gândindu-mă cât de plictisitoare urma să fie această noapte. Roşcata era îmbrăcată în blugi şi tricou, dar am observat că îşi luase vestimentaţia pentru bal.
- Of, ce ai tu ÅŸi petrecerile?
Mi s-a adresat puţin nervoasă. Mi-am dat ochii peste cap şi am fost lângă ea într-o secundă. Prinzând-o în braţele mele, am lins-o uşor pe gât. I-am căutat gura, şi buzele mele le-au sărutat uşor pe ale sale. Savurându-le.
- Uite, nu era mai bine dacă stăteam frumuşel acas’ şi continuam treaba asta?
Am mai sărutat-o odată, şi aceasta şi-a înfăşurat braţele în jurul gâtului meu dar eu m-am desprins repede.
- Dar nah, nu putem că tre’ să mergem la bal .
Am chicotit şi i-am întors spatele, mergând spre bucătărie.
- Ne vedem acolo.
Am auzit-o înjurând ceva .
- Of, ce mă enervezi vampir idiot! Pa!
A trântit uşa şi eu m-am conformat să merg să dorm câteva ore. Oricum nu aveam nimic mai bun de făcut şi era un soare intens tare pe cer, era clar că afară nu aveam chef să merg. Nu eram în zilele mele bune şi nu aveam chef să iau arsuri solare sau altceva.
Când s-a lăsat seara, m-am trezit, schimbat şi am fost gata de plecare la fericitul, minunatul, fabulosul eveniment. Fiind evident sarcastic. M-am privit în oglindă şi am adoptat acea expresie rece şi dură, aceea care mai mult contura ură decât căldură şi dragoste. Era aşa pentru că starea mea de spirit era total îngrozitoare. Nu era prin lista mea de lucruri favorite să merg la o petrecere cu o mână de vampiri pur sânge. Şi clar nu era cea mai tare „ chestie†să stau undeva cu Crysstal dar să nu o pot atinge. Trebuia să îndur foarte multe lucruri.
Hei, dar ce nu făcea un bărbat- vampir pentru femeia lui?
Dacă nu ar fi fost ea cred că o dădeam dracului de seară festivă.
Ajuns la destinaţie, am coborât din maşină şi am înjurat încă odată noaptea aceasta.
Din toate locurile din lume, trebuia să fie Castelul Vampirilor? Era unul singur în partea aceasta de ţară, poziţionată tocmai în acest oraş. Şi era imens, de-a dreptul. Mirosea îngrozitor a vampiri nobili, viţă regală, tot felul de idioţi cărora , fiind o necesitate, mă adresam cu „ dumneavoastră†. Doar dacă îmi cerea să nu o mai fac. Sau eram prea nervos să mai iau în seamă asta, ceea ce nu era un lucru convenabil pentru mine. Aş fi dorit să se fi organizat toată treaba asta la vre-un sediu al vânătorilor. Însă, nu s-ar fi acceptat niciodată. Consiliul, pe teren minat? Nu prea cred eu aşa ceva.
Aruncând cheile de la maşină unuia din paznici , i-am făcut cu ochiul. Era de-al meu.
- Prietene, parcheaz-o cât mai aproape.
A zâmbit larg arătându-şi colţii şi a dat din cap. I-am lăsat un bacşiş ok şi am intrat în clădire. Asta evident după ce am fost mirosit şi am arătat un act de indentitate paznicilor de la intrare.
Toţi erau vampiri.
Pentru cine nu cunoÅŸtea asta deja, noi nu ne jucam.
Atmosfera era destul de încărcată înăuntru, am simţit o mulţime de priviri urmărindu-mă şi m-am simţit , brusc , foarte mic.
- Bună seara Jack , în sfârşit ai apărut.
Am fost surprins să îl zăresc pe Zalux dar nu am lăsat să se vadă asta. Am înclinat din cap şi acela a zâmbit prostesc . Fiind fratele Lordului Krez, ar fi fost uşor de dedus faptul că trebuia să fie un idiot ca şi celălalt . Însă, acesta era total diferit. Deşi dacă mă întrebai pe mine amândoi erau cretini.
- Zalux, bună seara. Am luat un pahar cu vin şi am măsurat din priviri lichidul. Vampirul s-a aşezat lângă mine. Trăsăturile îi erau obişnuite. Părul negru şi lung, prins într-o coadă ordonată la spate, ochii de aceaşi culoare şi un farmec inuman. Pielea extrem de albă, exact aşa cum era rasa lui. Şi o energie ce nu o găseai peste tot .Era greu de spus că era mort.
Cu multă vreme în urmă îmi permisese să îl strig pe nume.
Mă privea cu o oarecare invidie. El nu putea consuma nimic altceva în afară de sânge.
- EÅŸti norocos .
Mi-o zicea de fiecare dată când ne întâlneam. Am dat din cap.
- Ce mai faci?
A dat din umeri şi mi-a zâmbit trist.
- Mă bucur de această noapte încântătoare. Atât de multă hrană şi eu nu pot atinge nimic. Totuşi, e drăguţă Alianţa asta. Vreau să zic, fetele sunt. Poate o să vrea vreuna dintre ele să mă hrănească.
Şi-a lins buzele şi mi-au trebuit câteva secunde să realizez că de fapt glumea. Am râs , folosind o expresie distantă şi rece.
- Desigur.
Nemaivrând să fiu atent la el, mi-am întors privirea spre un alt colţ al camerei. Mai degrabă o căutam pe Crysstal şi i-am simţit mirosul. Ceea ce am văzut nu a fost tocmai ceea ce am şi căutat. Îmi aminteam figura celui cu care discuta scumpa mea roşcată, idiotul şi insuportabilul de Mark. Îmi era greu să mă concentrez şi să realizez ce vorbeau ( erau prea mulţi pur sânge prin zonă şi mă bruiau ) . Ceea ce se putea vedea foarte uşor era faptul că erau apropiaţi.
APROPIAÅ¢I!
Îmi venea să turbez de furie. Inima asta pe jumătate moartă a început să accelereze, sângele să îi pulseze mai rapid în vene. Am strâns paharul în mână până ce am cerzut că se va sparge, însă m-am oprit la timp şi am aruncat lichidul roşiatic pe gât. Punând obiectul pe o masă, am vrut să merg şi să îi sparg faţa idiotului ce se dădea la prietena mea.
Vocea interioară urla : STAI! Jack, aminteşte-ţi ce dracu faci aici şi care e relaţia voastră.
Cu greu mi-am oprit paşii. Am decis să mai iau un pahar cu vin, pe care l-am sorbit dintr-o înghiţitură. Aveam noroc că Zalux deja nu mai era lângă mine.
Brusc, Mark şi iubita mea au ieşit din salon. Asta a fost suispicios şi destul cât să mă facă să explodez de furie . Înainte să pot pleca , cineva m-a oprit.
- Bună seara Jack. Ne bucurăm că eşti aici. Am auzit de mulţimea de misiune pe care le-ai înfăptuit, eşti destul de faimos. Râse, apoi continuă. Pentru o corcitură.
A trebuit să mă întorc şi să fac o plecăciune oarecare. Era un Vampir de viţă nobilă cu partenera sa, de acelaşi rang. Merie şi Claus. Îi întâlnisem de câteva ori. Erau nişte proşti . Şi eu nu aveam timp de ei. Însă, n-aveam de ales.
- Este un adevărat privilegiu pentru mine să fiu aici, desigur. Doriţi să mă întrebaţi ceva, Alteţă?
Am început astfel o lungă, stresantă, şi enervantă discuţie despre absolut NIMIC. Iar eu adesea mă uitam spre locul în care dispăruseră cei doi şi vroiam să ştiu ce se întâmpla. Ce era asta, un joc? Era logodită cu tipu’ ăla şi , vai, nu îl iubea iar eu eram dragostea ei adevărată? Am râs la această variantă. Era clar că Mark nu mai avea multe zile din partea mea, odată ce găseam un loc singuratic, doar cu noi doi, aveam să îl decapitez şi să îl sec de sânge.
Merita mai mult .
Iar ea. Ea! O să vadă ea. Nu are cum să fie cu altcineva în afară de mine. Nu credeam că mă va înnebuni într-atât încât să disper de gelozie, dar o făceam.