Citate memorabile

[fleeting ray]

Am terminat "Un veac de singuratate" de Gabriel García Márquez. E o carte minunata, si se merita pentru final s-o citesti toata, pentru acea clipa de revelatie suprema. Ah!

"Il cautase multa vreme. Ii intrebase despre el pe mortii de la Riohacha, pe mortii care veneau din Valea Upar, pe aceia care veneau dinspre mlastini, dar nimeni nu-i putea da vesti pentru simplul motiv ca Macondo fusese un sat necunoscut de morti, pana in ziua sosirii lui Melchiade, care ii semnala pozitia printr-un mic semn negru pe hartile baltate ale mortii."

"Generatiile urmatoare, care nu aveau sa lase sa se stinga niciodata aceasta candela, ramaneau descumpanite in fata fetitei cu fusta plisata, cu ghetute albe si cu o panglica de ograndi in par, pe care nu o puteau identifica cu imaginea traditionala a unei strabunici."

"Sensibilitatea Amarantei, tandretea ei discreta, insa invaluitoare tesusera, incetul cu incetul, in jurul logodincului o panza nevazuta de paianjen pe care el trebuia s-o indeparteze materialmente cu degetele sale palide si lipsite de inele, pentru a parasi casa cand bateau ceasurile opt."

"Oamenii din Macondo isi gasisera un obiect de distractie noua in aceste plimbari de-a lungul aleilor umede, interminabile, strajuite de bananieri, unde tacerea parea ca vine din alta parte, o tacere care nu se rodase inca si care era, din aceasta pricina, tare greoaie in a transmite glasurile. Uneori nu se auzea bine ceea ce se rostise la o jumatate de metru distanta, dar aceleasi cuvinte se auzeau perfect la celalalt capat al plantatiei."

"Scuipa peste gramada spectaculoasa de monede, umplu cu ele trei saci de panza si-i ingropa intr-un loc ascuns, asteptand ca, mai curand sau mai tarziu, cei trei necunoscuti sa-i ceara indarat. Mult mai tarziu, in anii intunecati ai ultimei batraneti, Ursula se amesteca din cand in cand in conversatiile numerosilor calatori care treceau atunci pe la ei si-i intreba daca in timpul razboiului n-au lasat in paza un sfant Iosif din ipsos, pentru perioada cat vor dura ploile."

"-Ah, striga el, asadar, nici dumneavoastra nu credeti?
-Ce sa cred?
-Ca faimosul colonel Aureliano Buendía a purtat treizeci si doua de razboaie civile si le-a pierdut pe toate, raspunse Aureliano. Ca armata a impresurat si a mitraliat trei mii de lucratori si ca s-au incarcat lesurile intr-un tren de doua sute de vagoane pentru a fi aruncate in mare."