Seria Fracurile negre: Manusa de otel - Paul Feval
"Contesa Corona! murmura la un moment dat. Nu stiu daca o urasc sau o iubesc pe aceasta femeie!"
Lampa contribuia mult la ambitioasele visuri ale lui Michel. La 20 de ani nu dai stralucire numai pentru tine unui blazon inchipuit.
Maurice ramasese in fata usii si se uita la cele scrise pe tabla.
" Daca ar intra Michel! spuse Etienne nu fara ingrijorare.
" Michel nu va intra, raspunse micul blond ca si cum ar fi vorbit singur. Apoi, cu o manie brusca: Ce dracu poate sa faca? Si de ce ne-o fi parasit?
" E un barbat ocupat, raspunse Etienne numarand pe degete: primul rand, Olympe Verdier; in al doilea, contesa Corona; in al treilea Edmee Leber!
" Am banii, spuse Michel in loc sa raspunda si batand cu palma buzunarul de la vesta, ca omul care triumfa simtindu-l plin. Ce e si cu noi! adauga el cu un accent vrednic de mila. Am gesturi, cuvinte si bucurii de mic-burghez, eu, care acum sase luni puteam sa trec drept oglinda unei true gentleman (adevarat gentilom)! Banul este insusi sangele care curge in vinele acestui secol, acest lucru este sigur! Am dus lipsa de bani, fapt care m-a degradat! Unde ramasesem? Bruneau este un nelegiuit si contesa Corona nu valoreaza mai mult decat el. Fara domnul Lecoq, ti-o spun in mod serios, Edmee, eram pierdut si lipsit de mijloace de trai.
Tanara fata isi intorcea ochii stanjenita de fiecare data cand pronunta numele domnului Lecoq. Ea intreba:
" Domnul Lecoq este cel care ti i-a vorbit de rau pe domnul Bruneau si pe contesa Corona?
" Nu ai s-o aperi acum si pe contesa Corona! izbucni Michel.
" Ea te place! dar tu nu o placi, murmura Edmee. Cand sufeream, ma gandeam la ea ca la o prietena.
" O prietena! repeta Michel ranjind. Dar, in definitiv, nu este vorba de contesa Corona, si vom reveni la acest onorabil domn Bruneau! inca o data, iti spun, stiu toate povestile tale cu domnul Lecoq.
O aveam pe contesa Corona, care imi vorbea in enigme mai putin naive, aratandu-mi poarta deschisa a gradinii Armidei ; mai era Trei-Labe, schilodul de la Plat-d'Étain, care imi aducea mesajele acestei incantatoare femei. Iata un rebus, acest cuplu fantastic: contesa si Trei-Labe! Ea vine la el sa-l vada! stii la fel de bine ca si mine! Dar singurul om care cunoaste misterul acestei povesti ca in romane este domnul Lecoq.
Puse lingura intre dintii bolnavului, care clampanira la atingerea metalului.
" Tu ma iubesti, Fanchette, murmura el dupa ce bau. Multumesc.
" Te iubesc, Tata, raspunse contesa. Daca l'Amitie devine Stapanul, ma va distruge.
" Tu nu esti decat o femeie; nu poti sa fii Stapanul.
" Uita-te bine la mine! spuse ea.
Talia ei supla si muschiuloasa se arcui. Avea o frumusete regeasca.
Batranul ii facu un semn admirativ si sopti:
" Ai fi mai puternica decat barbatii! Ai dreptate!! dar mai avem timp.
" Ca doar nu mi-o fi si inima paralizata, raspunse Trei-Labe. E frumoasa ca un inger!
" Ei as! La dracu, daca aceste doua bucati de hartie nu seamana ca doua picaturi de apa! Nu-ti mai continui povestea "Frumoasa si Bestia" cu contesa Corona?
" Imi plac femeile! raspunse Trei-Labe cu o afectare neasteptata.
" Si mie, spuse domnul Lecoq, mascand un zambet. Esti cam ciudat, domnule Mathieu! Si trebuie sa fi fost un mare crai cand aveai picioarele intregi!
" Inima mea! spuse ea cu amaraciune. Rana mea, poate vrei sa spui, in care toti si-au rasucit cutitul! Si cei pe care ii urasc, si cei pe care ii iubesc! Dumneata ai sa te razbuni, Andre; eu nu am nici macar razbunarea! Dumneata ai fost de doua ori nefericirea mea, si totusi mi-as da viata pentru dumneata!
Dupa o scurta pauza, continua:
" As putea oare sa le urasc pe aceste doua femei, pe rivalele mele? De doua ori am fost infranta: de dumneata, si de fiul dumitale! si, in fond, ce fel de fericire pot sa ofer unui om eu, care sunt insasi nenorocirea? Nu, nu le pot uri, pentru ca dumneata le iubesti. Asta sunt eu: am cucernicia si devotamentul banditilor. Sunt intocmai ca asasinii din tara mea, fac milostenie chiar cu sufletul meu.
" Ai dreptate, Fanchette, spuse Andre grav, m-ai miluit.
Ea isi arunca bratele in jurul gatului lui Andre si ramase un timp asa. Apoi izbucni:
" Nu iti reprosez nimic! Sunt a dumitale, asta e destinul meu. Sufletul meu de copil s-a avantat spre dumneata. Am fost geloasa pe Giovanna din prima zi. Si cat de frumoasa era, scaldata in lacrimi! Dragostea ar fi facut din mine o fiinta buna, Andrea, iti jur! Daca ai sti cum sunt visele mele, cand ma intreb ce anume se poate darui unui barbat adorat! Te rog, lasa-ma sa-ti vorbesc! Cine stie cand vei mai putea sa ma asculti! Am impresia ca voi suferi mai putin daca iti voi marturisi toata durerea mea. Nu stiam ca Michel este fiul dumitale, dar de fapt pe dumneata te iubeam in el. Ä‚sta este adevarul: te-am regasit in el. Pentru ce m-ai trimis la aceasta moarte, Andre, Andre, nu ajungea un singur chin?
Erai dumneata, mai tanar si liber. Poate atunci nu o iubea pe Edmee. I-a fortat insa dragostea prin chiar taria iubirii ei. Nu o urasc; are ceea ce eu nu ii pot da lui Michel al meu! Michel al meu!! Nebunia mea! Pentru ce m-ai aruncat prada acestui leu, mai timid si mai bland decat un miel? Iti trebuia un ochi deschis asupra lui! Ai pus dinamita sa supravegheze flacara? L-am iubit mult mai mult decat te-am iubit pe dumneata! Oh, dar cu totul altfel, navalnic, cu varsta mea arzatoare, cu biata mea tristete si forta. Eu am fost aceea care i-am facut curte; am coborat pana acolo incat intr-o zi am devenit complicea lui Lecoq, omul acesta care il tara spre prapastie. Imi spuneam: voi fi langa el si il voi salva! sau ma va tari si pe mine cu el!
" Dar despre Edmee nu imi spui nimic? mai intreba Andre.
Contesa se intrista iarasi:
" Este deci cu mult mai frumoasa decat mine? intreba ea.
Apoi, facand un efort si ridicandu-si fruntea, continua:
" Nu pot sa o urasc, jur pe Dumnezeu si pe Fecioara, in mila carora imi pun acum toata nadejdea! As fi ucis-o daca Michel ar fi sovait intre noi doua. Dar el a ales: sa mi se implineasca deci destinul! Ea va fi fericita; si-a plans ultimele lacrimi. Trasura doamnei Schwartz o va duce la bal.
" Sunt foarte nefericita, relua ea eu vocea sugrumata, sunt obosita si chinuita. Atata vreme cat sunt cu dumneata Andre, si atata vreme cat il vad pe Michel, pentru care as renunta la fericirea vietii de apoi, nu imi pot gasi refugiu in religie. Religia ii respinge pe cei care nu vor sa se pocaiasca. Si, totusi, nu am alta cale de ales. Andre, imi trebuie liniste, singuratate, moarte! Cand spuse ultimele cuvinte, se infiora.
Am coborat pana acolo incat intr-o zi am devenit complicea lui Lecoq, omul acesta care-l tara spre prapastie. Imi spuneam: voi fi langa el si il voi salva... sau ma va tari si pe mine cu el!
Ei stiu ca eu am fost am fost ultima care l-a vazut in viata pe Colonel. Toulonnais-l'Amitie este acum Stapanul: de duminica mana contelui Corona sta amenintatoare deasupra capului meu.
Iti multumesc. Esti bun, ti-e mila de mine. Dar timpul dumitale este masurat si temerile mele sunt curate nebunii. In jurul meu am numai prieteni devotati: Battista, vizitiul care asteapta in colt ma stie de cand eram copil si si-ar da viata pentru mine; oamenii din casa mea ma iubesc: am facut tot ce am putut ca sa fiu o buna stapana. Ma vor pazi bine in cele cateva ore care te mai despart de telul dumitale, Andre, si cand iti vei fi atins acel tel, totul se va fi lamurit intre mine si lume. Unde va trebui sa ne intalnim data viitoare?
Piramidele lui Napoleon - William Dietrich
Atunci norocul ei, si al meu, ca tu ai fost cel care ai gasit-o. Spune-i ca i-am ucis stapanul in lupta si astfel am devenit noul ei stapan. Si ca eu, Napoleon, o dau in grija aliatului meu american - adica tie.
Panza de paianjen - Cella Serghi
Un barbat abil se ascundea sub aceasta infatisare modesta, un barbat care a stiut sa faca din prezenta lui o otrava placuta, pe care mi-o dadea si mi-o refuza capricios, ca s-o doresc din ce in ce mai mult.
Te gasesc atat de schimbata incat imi este teama sa nu te insel pe tine cu tine.
Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit. Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine, dar asta nu are nicio insemnatate, fiindca oricat de frumoasa ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care sa fie si mai frumoasa; dar cred ca poate exista o adancime sufleteasca, o sensibilitate, o inteligenta care pot insufleti in asa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibila, amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin intr-o clipa data, pentru un om intr-un anume climat sufletesc.
Nu ma doare nimic anume, si totusi ma simt bolnava.
Ceea ce ma atragea la el era impresia pe care mi-o dadea ca e singur, nenorocit, ca unicul lui stimulent in viata sunt eu, ca sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Daca nu-i asa, nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit.
P.S. Nu-mi vine sa cred ca n-am vazut topicu' asta mai devreme - o sa revin cat mai curand.
"Contesa Corona! murmura la un moment dat. Nu stiu daca o urasc sau o iubesc pe aceasta femeie!"
Lampa contribuia mult la ambitioasele visuri ale lui Michel. La 20 de ani nu dai stralucire numai pentru tine unui blazon inchipuit.
Maurice ramasese in fata usii si se uita la cele scrise pe tabla.
" Daca ar intra Michel! spuse Etienne nu fara ingrijorare.
" Michel nu va intra, raspunse micul blond ca si cum ar fi vorbit singur. Apoi, cu o manie brusca: Ce dracu poate sa faca? Si de ce ne-o fi parasit?
" E un barbat ocupat, raspunse Etienne numarand pe degete: primul rand, Olympe Verdier; in al doilea, contesa Corona; in al treilea Edmee Leber!
" Am banii, spuse Michel in loc sa raspunda si batand cu palma buzunarul de la vesta, ca omul care triumfa simtindu-l plin. Ce e si cu noi! adauga el cu un accent vrednic de mila. Am gesturi, cuvinte si bucurii de mic-burghez, eu, care acum sase luni puteam sa trec drept oglinda unei true gentleman (adevarat gentilom)! Banul este insusi sangele care curge in vinele acestui secol, acest lucru este sigur! Am dus lipsa de bani, fapt care m-a degradat! Unde ramasesem? Bruneau este un nelegiuit si contesa Corona nu valoreaza mai mult decat el. Fara domnul Lecoq, ti-o spun in mod serios, Edmee, eram pierdut si lipsit de mijloace de trai.
Tanara fata isi intorcea ochii stanjenita de fiecare data cand pronunta numele domnului Lecoq. Ea intreba:
" Domnul Lecoq este cel care ti i-a vorbit de rau pe domnul Bruneau si pe contesa Corona?
" Nu ai s-o aperi acum si pe contesa Corona! izbucni Michel.
" Ea te place! dar tu nu o placi, murmura Edmee. Cand sufeream, ma gandeam la ea ca la o prietena.
" O prietena! repeta Michel ranjind. Dar, in definitiv, nu este vorba de contesa Corona, si vom reveni la acest onorabil domn Bruneau! inca o data, iti spun, stiu toate povestile tale cu domnul Lecoq.
O aveam pe contesa Corona, care imi vorbea in enigme mai putin naive, aratandu-mi poarta deschisa a gradinii Armidei ; mai era Trei-Labe, schilodul de la Plat-d'Étain, care imi aducea mesajele acestei incantatoare femei. Iata un rebus, acest cuplu fantastic: contesa si Trei-Labe! Ea vine la el sa-l vada! stii la fel de bine ca si mine! Dar singurul om care cunoaste misterul acestei povesti ca in romane este domnul Lecoq.
Puse lingura intre dintii bolnavului, care clampanira la atingerea metalului.
" Tu ma iubesti, Fanchette, murmura el dupa ce bau. Multumesc.
" Te iubesc, Tata, raspunse contesa. Daca l'Amitie devine Stapanul, ma va distruge.
" Tu nu esti decat o femeie; nu poti sa fii Stapanul.
" Uita-te bine la mine! spuse ea.
Talia ei supla si muschiuloasa se arcui. Avea o frumusete regeasca.
Batranul ii facu un semn admirativ si sopti:
" Ai fi mai puternica decat barbatii! Ai dreptate!! dar mai avem timp.
" Ca doar nu mi-o fi si inima paralizata, raspunse Trei-Labe. E frumoasa ca un inger!
" Ei as! La dracu, daca aceste doua bucati de hartie nu seamana ca doua picaturi de apa! Nu-ti mai continui povestea "Frumoasa si Bestia" cu contesa Corona?
" Imi plac femeile! raspunse Trei-Labe cu o afectare neasteptata.
" Si mie, spuse domnul Lecoq, mascand un zambet. Esti cam ciudat, domnule Mathieu! Si trebuie sa fi fost un mare crai cand aveai picioarele intregi!
" Inima mea! spuse ea cu amaraciune. Rana mea, poate vrei sa spui, in care toti si-au rasucit cutitul! Si cei pe care ii urasc, si cei pe care ii iubesc! Dumneata ai sa te razbuni, Andre; eu nu am nici macar razbunarea! Dumneata ai fost de doua ori nefericirea mea, si totusi mi-as da viata pentru dumneata!
Dupa o scurta pauza, continua:
" As putea oare sa le urasc pe aceste doua femei, pe rivalele mele? De doua ori am fost infranta: de dumneata, si de fiul dumitale! si, in fond, ce fel de fericire pot sa ofer unui om eu, care sunt insasi nenorocirea? Nu, nu le pot uri, pentru ca dumneata le iubesti. Asta sunt eu: am cucernicia si devotamentul banditilor. Sunt intocmai ca asasinii din tara mea, fac milostenie chiar cu sufletul meu.
" Ai dreptate, Fanchette, spuse Andre grav, m-ai miluit.
Ea isi arunca bratele in jurul gatului lui Andre si ramase un timp asa. Apoi izbucni:
" Nu iti reprosez nimic! Sunt a dumitale, asta e destinul meu. Sufletul meu de copil s-a avantat spre dumneata. Am fost geloasa pe Giovanna din prima zi. Si cat de frumoasa era, scaldata in lacrimi! Dragostea ar fi facut din mine o fiinta buna, Andrea, iti jur! Daca ai sti cum sunt visele mele, cand ma intreb ce anume se poate darui unui barbat adorat! Te rog, lasa-ma sa-ti vorbesc! Cine stie cand vei mai putea sa ma asculti! Am impresia ca voi suferi mai putin daca iti voi marturisi toata durerea mea. Nu stiam ca Michel este fiul dumitale, dar de fapt pe dumneata te iubeam in el. Ä‚sta este adevarul: te-am regasit in el. Pentru ce m-ai trimis la aceasta moarte, Andre, Andre, nu ajungea un singur chin?
Erai dumneata, mai tanar si liber. Poate atunci nu o iubea pe Edmee. I-a fortat insa dragostea prin chiar taria iubirii ei. Nu o urasc; are ceea ce eu nu ii pot da lui Michel al meu! Michel al meu!! Nebunia mea! Pentru ce m-ai aruncat prada acestui leu, mai timid si mai bland decat un miel? Iti trebuia un ochi deschis asupra lui! Ai pus dinamita sa supravegheze flacara? L-am iubit mult mai mult decat te-am iubit pe dumneata! Oh, dar cu totul altfel, navalnic, cu varsta mea arzatoare, cu biata mea tristete si forta. Eu am fost aceea care i-am facut curte; am coborat pana acolo incat intr-o zi am devenit complicea lui Lecoq, omul acesta care il tara spre prapastie. Imi spuneam: voi fi langa el si il voi salva! sau ma va tari si pe mine cu el!
" Dar despre Edmee nu imi spui nimic? mai intreba Andre.
Contesa se intrista iarasi:
" Este deci cu mult mai frumoasa decat mine? intreba ea.
Apoi, facand un efort si ridicandu-si fruntea, continua:
" Nu pot sa o urasc, jur pe Dumnezeu si pe Fecioara, in mila carora imi pun acum toata nadejdea! As fi ucis-o daca Michel ar fi sovait intre noi doua. Dar el a ales: sa mi se implineasca deci destinul! Ea va fi fericita; si-a plans ultimele lacrimi. Trasura doamnei Schwartz o va duce la bal.
" Sunt foarte nefericita, relua ea eu vocea sugrumata, sunt obosita si chinuita. Atata vreme cat sunt cu dumneata Andre, si atata vreme cat il vad pe Michel, pentru care as renunta la fericirea vietii de apoi, nu imi pot gasi refugiu in religie. Religia ii respinge pe cei care nu vor sa se pocaiasca. Si, totusi, nu am alta cale de ales. Andre, imi trebuie liniste, singuratate, moarte! Cand spuse ultimele cuvinte, se infiora.
Am coborat pana acolo incat intr-o zi am devenit complicea lui Lecoq, omul acesta care-l tara spre prapastie. Imi spuneam: voi fi langa el si il voi salva... sau ma va tari si pe mine cu el!
Ei stiu ca eu am fost am fost ultima care l-a vazut in viata pe Colonel. Toulonnais-l'Amitie este acum Stapanul: de duminica mana contelui Corona sta amenintatoare deasupra capului meu.
Iti multumesc. Esti bun, ti-e mila de mine. Dar timpul dumitale este masurat si temerile mele sunt curate nebunii. In jurul meu am numai prieteni devotati: Battista, vizitiul care asteapta in colt ma stie de cand eram copil si si-ar da viata pentru mine; oamenii din casa mea ma iubesc: am facut tot ce am putut ca sa fiu o buna stapana. Ma vor pazi bine in cele cateva ore care te mai despart de telul dumitale, Andre, si cand iti vei fi atins acel tel, totul se va fi lamurit intre mine si lume. Unde va trebui sa ne intalnim data viitoare?
Piramidele lui Napoleon - William Dietrich
Atunci norocul ei, si al meu, ca tu ai fost cel care ai gasit-o. Spune-i ca i-am ucis stapanul in lupta si astfel am devenit noul ei stapan. Si ca eu, Napoleon, o dau in grija aliatului meu american - adica tie.
Panza de paianjen - Cella Serghi
Un barbat abil se ascundea sub aceasta infatisare modesta, un barbat care a stiut sa faca din prezenta lui o otrava placuta, pe care mi-o dadea si mi-o refuza capricios, ca s-o doresc din ce in ce mai mult.
Te gasesc atat de schimbata incat imi este teama sa nu te insel pe tine cu tine.
Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit. Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine, dar asta nu are nicio insemnatate, fiindca oricat de frumoasa ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care sa fie si mai frumoasa; dar cred ca poate exista o adancime sufleteasca, o sensibilitate, o inteligenta care pot insufleti in asa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibila, amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin intr-o clipa data, pentru un om intr-un anume climat sufletesc.
Nu ma doare nimic anume, si totusi ma simt bolnava.
Ceea ce ma atragea la el era impresia pe care mi-o dadea ca e singur, nenorocit, ca unicul lui stimulent in viata sunt eu, ca sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Daca nu-i asa, nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit.
P.S. Nu-mi vine sa cred ca n-am vazut topicu' asta mai devreme - o sa revin cat mai curand.