Adela, Garabet Ibraileanu
Prostie sa crezi, prostie sa nu crezi. Cine poate sa stie daca este? Numai... Dumnezeu stie.
Adela s-a intors la sase si treizeci si cinci de minute. I-am iesit inainte din intamplare, sau ca din intamplare, nu stiu sigur.
Adela mi-a spus ca o iubesc: "Stiam ca ai sa vii dimineata asta la mine", nu putea avea alt sens.
Un logodnic este o virtualitate. Un amant este o realitate teribila. Incomparabil mai ingrozitoare decat un sot.
Si apoi, bun, inteligent, frumos poate fi si unul si altul, dar Te sunt numai eu...
Si totusi, stiu ca nu vreau nimic de la ea, ca nu urmaresc nimic, ca nu trebuie sa urmaresc. Ca nu se poate...
Fara ochii ei, am impresia ca monologhez, oricata atentie ar arata vorbelor mele, confirmata de participarea ei normala la discutie si prin promptitudinea raspunsurilor.
Prietenia noastra a murit odata cu cea dintai bataie de inima pentru ea, fiindca foamea selectiva de femeie, numita impropriu si aproape in deradere iubire, este intotdeauna intoarcerea la animalitate, este, gandind bine, o impulsie sinistra.
E asa de incantatoare femeia asta urata, ca incepe sa mi se para frumoasa! Si ce odihna pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te incanta fara sa-ti inspire nicio umbra de dorinta.
Dar pe femeia pe care as injosi-o si care s-ar injosi, n-as mai putea s-o pretuiesc.
Senzatia de voluptate, provocata de cuvantul "Ea", cand o numesc astfel, oral sau mental, probabil pentru ca fiind contradictoriul lui "El", si atat de femeiesc prin fizionomia lui, diformismul gramatical proclama cu putere diformismul sexual, concentreaza intreaga constiinta asupra femeii, pana la halucinatie.
Dar pentru ce glumeste mereu? Iubirea nu glumeste, e grava.
Fara sa-mi dau seama, avusesem iluzia ca timpul sta si el impreuna cu noi, amical. Dar el isi indeplinea implacabil functia de a uza totul si de a ucide viata.
Prostie sa crezi, prostie sa nu crezi. Cine poate sa stie daca este? Numai... Dumnezeu stie.
Adela s-a intors la sase si treizeci si cinci de minute. I-am iesit inainte din intamplare, sau ca din intamplare, nu stiu sigur.
Adela mi-a spus ca o iubesc: "Stiam ca ai sa vii dimineata asta la mine", nu putea avea alt sens.
Un logodnic este o virtualitate. Un amant este o realitate teribila. Incomparabil mai ingrozitoare decat un sot.
Si apoi, bun, inteligent, frumos poate fi si unul si altul, dar Te sunt numai eu...
Si totusi, stiu ca nu vreau nimic de la ea, ca nu urmaresc nimic, ca nu trebuie sa urmaresc. Ca nu se poate...
Fara ochii ei, am impresia ca monologhez, oricata atentie ar arata vorbelor mele, confirmata de participarea ei normala la discutie si prin promptitudinea raspunsurilor.
Prietenia noastra a murit odata cu cea dintai bataie de inima pentru ea, fiindca foamea selectiva de femeie, numita impropriu si aproape in deradere iubire, este intotdeauna intoarcerea la animalitate, este, gandind bine, o impulsie sinistra.
E asa de incantatoare femeia asta urata, ca incepe sa mi se para frumoasa! Si ce odihna pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te incanta fara sa-ti inspire nicio umbra de dorinta.
Dar pe femeia pe care as injosi-o si care s-ar injosi, n-as mai putea s-o pretuiesc.
Senzatia de voluptate, provocata de cuvantul "Ea", cand o numesc astfel, oral sau mental, probabil pentru ca fiind contradictoriul lui "El", si atat de femeiesc prin fizionomia lui, diformismul gramatical proclama cu putere diformismul sexual, concentreaza intreaga constiinta asupra femeii, pana la halucinatie.
Dar pentru ce glumeste mereu? Iubirea nu glumeste, e grava.
Fara sa-mi dau seama, avusesem iluzia ca timpul sta si el impreuna cu noi, amical. Dar el isi indeplinea implacabil functia de a uza totul si de a ucide viata.