Cineva de sus ma apara!!

[Crazy Person]

Sper sa va placa!!!Discalimer: Nu detin niciun personaj (in afara de cele create de mine), personajele apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.

Cap 1

Mergeam grabita prin piata aglomerata incercand sa ajung "acasa". Cand cuvantul asta imi suna in minte picioarele mele nu ma mai asculta, vror sa mearga in alta parte. "Acasa pentru mine insemna iadul ! Va intrebati de ce?
Pentru ca eu locuiam intr-un orfelinat darapanat, plin de copii care sufereau in taina, cu pereti scrisi cu rosu. Pe acei pereti se afla si scrisul meu, erau cuvinte triste, scrise de o fetita de 5 anisori care avea fata uda de picaturile de lacrimi crstaline. Cuvintele acelea stau si acum in mintea mea: "Mami, unde esti, de ce m-ai lasat aici? ".
Eu am trecut de ani suferintei, de tot ce inseamna durere in suflet si teama de oamenii fara mila, carora nu la pasa de tine. Am 18 ani, ma numesc Sakura Haruno . Am parul roz deschis , de marime medie, ochi verzi deschisi si pielea putin alba - putin roza. Sunt pregatita sa plec din locul asta, dar ma gandesc la saraci copilasi care raman in urma mea. Ei mai au de trait aici mult timp, mai au de suferit si de plans toata noaptea. Intr-un sfarsit ajung la orfelinat, dau "Buna ziua" directoarei si urc scarile. Intru in camera mea, imi salut asa numitele mele "surori" si incep sa imi strang lucrurile.
-Sakura...te rog fane sa intelegem si noi ! spune Ayme
-Ce sa intelegeci fetelor?
-De ..c....ce pleci?
-Pentru ca am 18 ani si stiti ca cei care devenit majori trebuie sa plece de aici.
-Pai .. noi avem aproape 18 ani, noi de ce nu plecam?
-Asteptati sa impliniti fetelor, si o sa plecati si voi din iadul asta.
Dupa discutia care imi sfasia inima pentru ca imi las aici cele mai bune prietene ale mele, Ayme si Noah. Erau gemene, aveau parul negru spre gri , ochi albastri ca cerul senin pe care nu l-am mai vazut de multi ani, si piele un pic mai inchisa decat a mea. Le-am spus fetelor sa nu isi faca griji , ca o sa ne mai vedem, le-am imbratisat cu lacrimile in ochi , mi-am luat la revedere si am coborat treptele din lemn uscat. M-am uitat la directoarea care plangea si nu stiam de ce, am lasato in pace dupa care mi-am luat la revedere si de la micuti ingerasi de 3 sau 4 ani. Cand sa ies pe usa m-am oprit o clipita, am tras aer in piept , in timp ce doua lacrimicristalini se scurgeau pe fata mea. Intr-un sfarsit am iesit pe usa din lemn de brad si am strans tare colierul gasit in valiza mea cand eram mai mica. Acel colier imi purtase noroc in momentele cele mai grele.
Credeam ca este colierul memei mele. Adevarul e ca imi era dor de ea, chiar daca nu o cunosteam. Eram hotarata sa practic o facultate buna, sa devin cineva si sa incerc sa iubesc. Iubire, cel mai greu lucru cred eu...Eu cred ca iubirea inseamna sa ti la cineva mai mult ca la propria ta viata. Asa imi doresc sa iubesc eu. Invatasem de mica sa fiu puternica, sa nu cred in toate minciunile tuturor si sa am incredere in mine. Eu singura am invatat aceste lucruri. Lasand la o parte gandurile mele sa revenim la realitate.
Mergeam linistita pe drumul plin cu oameni bucurosi care aveau pentru ce traii. Ridic capul in sus si ma uit la cerul care ar fi vrut sa verse lacrimi pentru mine, dar nu putea pentru ca lumina soarelui vroia ca eu sa fiu fericita si s nu ma gandesc ca voi suferi din nou. Mereu m-am gandit ca cineva acolo sus tine la mine, si ma apara. Adancita in gandurile mele nu observ ca am lovit o fata.
-Imi cer mii de scuze, nu am fost atenta, spun eu lasand capul in jos.
-Aaa, nui nimik , cred ca eu nu am fost atenta.
-Nu-i adevarat, eu nu m-am uitat pe unde merg.
-Asta crezi tu, dar eu am fost aia care a dat peste tine.
Amandoua am inceput sa radem dupa care am luato pe acelasi drum. Am discutat tot felul de tampenii, cred eu.
-Am uitat sa te intreb cum te numesti..deci..Cum te numesti?
-Ma numesc Hinata Hyuga ! Tu?
-Sakura Haruno, si nu am unde sa stau.** Cred ca nu am avut ce spune, cat de tampita pot fi uneori. Ce a fost facut nu mai poate fi indreptat, cred ca astepsa vad ce zice.**
-Aaa, pai poti sta la mine, pentru ca eu stau singura . Si nu it cer bani pentru ca esti prietena mea.
-Tu glumesti nu?
-Nu am de ce glumi, poti sta la mine , chiar te rog.
-Iti multumesc foarte mult. Spun asta dupa care sar pe ea si o imbratisez.
Hinata era o fata cu parul drept si lung, culoarea lui era negru inchis, ochi de un gri sters si pielea foarte alba.
Ziua era pe sfarsite asa ca ne-am gandit sa mergem acasa. Am rugato pe Hinata sa mai ramanem putin ca sa pot vedea apusul soarelui. Minunatul soare isi lua la revedere incet. Dupa cateva minute luna stralucitoare lua locul soarelui si spuse "Buna seara" micutelor ei fice, stelutele. Parca Dumnezeu avea grija de mine mereu. Luna statea pe cerul instelat si ma veghea spunandui Lui Dumnezeu tot ce fac. Intr-un sfarsit am ajuns acasa, Hinata avea un apartament primitor si calduros. Adevarul e ca niciodaa nu fussem intr-un loc asa frumos. M-apoftit in camera mea, unde ochi mei s-au facut mari vaznd ce camera aveam. Pereti erau cremi cu cateva modele pe ei, pe jos era un imens covor alb foarte pufos. Patul statea parca asteptanduma langa fereastra, iar ca mobilier erau : un dulap mare plin cu haine si pantofi, un birou alb spre crem si o masuta pe care era un ceas rosu. I-am multumit Hinatei inca o data, m-am imbracat intr-o pijama alba cu floricele rosi, formata din pantaloni trei sferturi si un maieu. M-am bagat in patutul cald , iar ochi mei au fost adormti de Mos Ene.

Sper sa va placa, cred ca sunt mai mult de 40 de randuri. Dati moolte comentari si putzine critci. Pwp:*:*

[Akane :3]

Hmm :-?…ce nu mi’a placut:
-am vazut o gramaada mare de greseli de tastare >.<’
-acolo unde trebuia cratima, ai scris de multe ori legat
-nici virgula nu este pusa unde tebuie...
In rest mi se pare destul de bine, desi puteai descrie ceva mai mult sentimentele ei, cum ar fi atunci cand paraseste orfelinatul sau cand isi aminteste de mama ei…asta ar mai fi incetinit actiunea, cred eu, care mi se pare usor grabita, mai ales in partea in care hinata o invita pe sakura sa locuiasca la ea...adica abia s'au intalnit si nu stiu nimic una de cealalta...in fine...
Imi place ca dialogul nu este chiar sec ^^
Mda…astept sa vad ce se va intampla in continuare si sper sa fi mai atenta data viitoare si sa corectezi capitolul inainte de a posta ^^

[Crazy Person]

CAP 2 :

Dimineata veni cu pasi repezi, anuntand inca o zi insorita. Ceasul anunta trezirea mea, iar eu nervoasa dau cu mana in el ca sa taca. Era ora 7:30 si eu mai vroiam sa dorm. Credeam ca ziua "speciala" de ieri a fost doar un vis, dar nu a fost asa. Intr-un sfarsit m-am ridicat din pat somnoroasa si m-am dus la baie sa-mi fac siesta de dimineata. Baia era de un alb imaculat. Avea o cada, iar langa ea un dus, o chiuveta si un wc. Dupa 20 de minute petrecute in baie m-am dus inapoi in camera mea luminoasa. Am ales sa ma imbrac intr-o pereche de blugi, un tricou pe care scria "ANGELL" de culoare roz, iar in picioare o pereche de adidasi Puma. Parul mi l-am lasat liber si in urechi mi-am pus niste cercei in forma de inima.
In timp ce coboram scarile acoperite cu un covoras rosu am simtit un miros de oua prajite si sunca. **Ma intreb daca Hina gateste? ar fi destul de bine.**
Aud o voce necunoscuta mie si incep sa ma grabesc speriata. Cand ajung in bucatarie vad un baiat cu parul ca de foc si cu ochi albastri ca cerul senin.
Hinata radea la glumele spuse de el, iar pe mine nici nu ma obseva.
-Cine mai esti si tu? **Bravo Sakura, sti sa incepi o conversatie. Nu stiam ca sunt asa de toanta.**
-Sunt Naruto, prietenul Hinatei. Tu?
-Sakura, dar ce cauti la noi?**Ce intrebare pot sa spun si eu.**
-Saku, eu l-am invitat pe ingerasul meu, ca sa gateasca!!
-Aham...poi tu nu sti sa gatesti?
-Ba da, dar vroiam sa vad daca stie si el, spune Hinata incepand sa rada.
Dupa discutia banala, pot spune ne-am asezat la masa sa mancam. Mancarea era delicioasa, Naruto asta chiar stie sa gateasca. dupa ce am terminat de mancat mi-am spalat vasele dupa care i-am spus Hinatei ca plec sa ma plimb.
Ma plimbam linistita si ma gandeam la Naruto si Hinata cat de mult se pot iubi.** De as avea si eu pe cineva ca el, zambitor si mereu atent cu mine.** Cred ca zambetul lui molipsea si cel mai trist om de pe pamant.
Ma gandeam la mii de lucruri, la vreme , la oameni si la copii care sufereau in orfelinatul din care am plecat. M-am uitat in sus si am vazut ca soarele aproape disparuse, iar norii cei negri se apropiau repede. Ori mi se parea mie, ori era adevarat , dar Dumnezeu parca imi auzise gandul de ii spusese cerului sa stearga cu lacrimile lui durerea din sufletul meu. Imediat cum am vazut ca cerul o sa inceapa sa planga asa ca am fugit sa ma ascund undeva pana trece ploaia. Norocul meu a fost ca m-am ascuns repede sub umbrela uni baiat. Era superb. Avea parul facut tepi de culoare negru ca intunecimea nopti iar ochi negri , in care nu puteai citi nimik.
-Domnisoara, te rog frumos sa iesi de sub umbrela mea, imi zice tanarul iritat de cele intamplate.
-Dar ploua cu galeata, te rog lasama sa ma pazesc de ploaie pana ajung acasa.
-Am zis sa iesi e sub umbrela mea, imediat.
-Ce te superi asa?
-Uite ia umbrela mea, masina mea avenit , La revedere!
-Ciao!
Vedeti ce s-a intamplat, acel brunet dragut s-a transformat intr-un rasfatat si ingamfat de baiat, dupa care s-a urcat in limuzina lui. Era bogat baiatul, ce sa facem.**Doamne, nu pot sa cred ca nu mi-am dat seama ca e un nesimtit..**
Stau sub umbrela brunetului si astept sa vina autobuzul. In sfarsit ajunge. Urc linistita vazand ca ploaia a inceput sa se opreasca. Ma asez pe un scaun si astept sa ajung in cartierul unde stau.
Cam dupa 30 de minute de mers cu autobuzul si de analizat acel brunet misterios in gandul meu ajung in cartier.
O vad pe Hinata sarutandu-se cu frumosul de Naruto si ma indrept spre ea.
Din pacate le stric momentul romantic spunandui Hinatei sa-mi dea cheile de la apartament.

Gata asta e tot ce scriu pe ziua de azi, mancaciosi de ficuri ce santeti.:ha:
Sper sa va placa.
Bye si gambete :D:D:D:D
Va pwp:*:*:*

[Crazy Person]

M-am intors dupa o lunga vacanta de lene. Am venit cu bagajul plin de idei.

CAP 3:

o//o Iti zic ceva ? o//o Nu ai 40 de randuuuurrrri :-s. Da un edit cand ai un capitol decent ;).

Gata, finish, pastrez ideile pentru alta data. Prea mult strica.:bv:o//o