Cicatricele vietii

[Denny]

ok deci pun ji eu un fic pe care il mai am ji pe m-a :P
sper sa va placa ji spor la citit

Chapter 1
13 Iunie anul 2002
Se auzi usa de la intrare care se deschidea, in camera a intrat o tanara de 11 ani cu parul saten si cu ochii caprui, era destul de inalta si slabuta. Era imracata intr-o fusta de blugi cu un tricou portocaliu. Buzele ei erau rosii ca sangele iar pielea ei usor arsa de razele soarelui.
-Domnisoara, ati ajuns?
-Da, Marlene!
De dupa colt a aparut o femeie de vreo 43 de ani, imbracata in negru, era inalta cu parul blond si cu ochii albastri, din ochii ei curgeau lacrimi amare.
-Marlene, ce ai patit?
-Domnisoara, parinti dumneavoasta….
-Ce, ce s-a intamplat cu parinti mei??
-A avut loc un accident avionul in care se aflau ei, impreuna cu unchii dumneavoastra. Imi pare rau, au murit.
Vestea a cazut ca o bomba asupra ei, nu se putea misca, a inceput sa planga sa strige din toate puterile, iar dintr-o data a fugit in camera ei.
“De ce?? De ce trebuia sa moara? De ce trbuiau sa ma lase singura? De ce?”
Timp de multe ore a continuat sa planga dar intr-un final a adormit. In camera a intrat doica ei Maria care a invelit-o.
"Sarmana, a ramas orfana ca si verisorii ei” se gandi doica ei.

***a doua zi***
Razele soarelui in aceea dimineata nu mai au aparut, in locul lor au aparut norii cenusii, era o zi in care picaturile de ploaie si-au facut aparitia, azi ii inmormantau pe parintii si unchii celor trei copii.
Ayame era imbracata intr-o rochita neagra cu niste pantofiori de aceeasi culoare, au mers la funerara si acolo i-a vazut pe verisorii ei, un baiat de 9 ani imbracat intr-un costum negru si o fetita de 6 ani imbracata in negru. Molly venea fugind catre satena cu lacrimi in ochii.
-Aya, de ce au mers mami si tati in cer? De ce?
Ea plangea disperata dar Aya nu o baga in seaman, nici macar era prezenta, pana a trezit-o la realitate o palma. Aceea palma a venit de la verisorul ei Hiro, care nu mai suporta sa o vada pe micuta Molly plangand.
-Tie nu iti pasa ca au murit? Tie nu iti pasa de ei?
-Mai lasa-ma cu predicile tale. Nu am chef de ele.
-Nenorocito.
A vrut sa o mai loveasca o data dar doica mea nu l-a lasat. Am mers cu ei la sicriurile parintilor si unchilor ei. Bunicii lor ii asteptau acolo, jelind moartea fiicelor si ginerilor.
-Dragi mei, imi pare nespus de rau. Acuma ve-ti sta la noi.

13 Iulie anul 2008
Pe strazile aglomerate din Tokyo, intr-o limuzina era o fata de 18 ani, imbracata intr-o rochie neagra. In mai putin de o ora au ajus la o cladire mare si luxoasa. Fata a iesit sin limuzina si s-a indreptat spre intrarea in cladire. Acolo toti angajazitii o cunsoteau fiind cea mai buna clienta a lor si o femeie deosebit de frumoasa.
-Buna ziua, domnisoara Ayame.
-Buna dimineata. a spus aceasta cu un ton rece.
S-a indreptat spre lift, si a urcat la cel mai inalt etaj. Acolo a intrat intr-un apartament de lux unde mai erau inca 2 persoane. Apartamentul era foarte bine mobilat, cu mobile scumpa, obiecte scumpe si celelalte.
-Vad ca te-ai intors cam repede nu?
-Ce iti pasa tie. Oricum eu sunt care munceste.
-Adica porunceste. a spus acesta ironic.
Dupa usa a aparut o fata de 13 ani inalta, cu parul blond si cu ochii albastri. Pielea ei era fina si catifelata, iar corpul ei foarte bine facut. Ea mergea la scoala generala fiind cea mai frumoasa din aceea scoala si cea mai desteapta. Era foarte populara, dar nu numai la scoala ci si in societate, fiind recunoscuta dupa rudenia ei cu Ayame, care acuma ea conducea toate afacerile parinilor ei si la fel si a unchilor ei, pentru ca verisorii ei inca erau minori. Chiar daca avea numai 18 ani era cea mai buna afacerista, era inteligenta si fumoasa dar cu un caracter rece. Ea nu le arata nici o mostra de afectiune verisorilor sai care stateau cu ea in acel imens apartament.
Dupa ce si-a turnat un pic de bautura intr-un pahar a pornit spre camera ei, aceea incapere avea mobila din stejar, un pat de doua parosoane cu asternut de matase.

-M-am saturat de ea.
-Ia mai taci Hiro, ca m-am plictisit de tine. Uitate la tine parca este un bosorog.
-Pe cine faci tu bosorog, piticanie?
-Pe cine faci tu piticanie, respiratie de crocodil.
Au tinut-o tot asa timp de 10 minute dupa care Molly a iesit cu prieteni in oras, la fel si Hiro. Pe cand Ayame a ramas singura in camera ei.
“Ce bine ca au plecat”. se gandea satena……

oo da ji am uitat critici cat mai dure ;))