Chipul din spatele mastii ( yaoi/shounen-ai )

[Mitsukai Yoru]

Un nou fic by me...si course tot yaoi. Doar sunt o maniaca a acestui gen. Urmatoul fic este mai scurt si are ca personaje principale doi baieti de liceu, din clasa a douasprezecea.
I hope you enjoi it!
Cat despre poze, acestea le voi desena eu si le voi posta maine.

Capitolul 1: Captiv in amintiri

" Amintirile imi curg prin minte asemenea unui izvor nesecat de tristete. Parca si acum revad imaginile de la nenorocirea ce mi s-a intamplat in copilarie. In urma acelui accident nu m-am mai putut deplasa fara ajutorul unor persoane. Acel accident nu a fost atat de grav, insa trauma care am suferit-o m-a impiedicat sa-mi mai pot misca trupul de la brau in jos. Imaginile acelui incendiu imi revin in minte iar...si iar...ca o umbra ce se tine dupa mine, incercand sa scape de lumina blestemata a soarelui. Tot ce-mi mai amintesc de atunci este ca toata vila in care locuiam ardea, focul varsandu-si furia si asupra camerei mele. Am fugit, dar scarile s-au prabusit inaintea ochilor mei, iar eu am ramas captiv flacarilor. Fumul sufocant ma facea sa-mi pierd constiinta. Priveam spre geamul holului, si atunci mi s-a nazarit ideea de a sari, chiar daca pana jos distanta e destul de mare. Pierdut printre grijile ce imi acaparau mintea, nu observasem cum o scanteie mi-a aprins materialul pantalonului. Cand am privit spre podeaua brazdata de lumini de culori diferite, mi-am observat picioarele cuprinse de flacari. Mintea mea a incetat sa gandeasca si corpul m-a purtat spre acea fereastra ce reprezenta poate ultima mea sansa de a scapa din ghearele mortii. Jos era intuneric. Nu se vedea nici macar un om. Poate ca ceilalti erau in fata a casei, sau poate ca mi-era destinat sa mor singur. Am inchis ochii si, lasand cateva lacrimi sa curga, mi-am dat drumul in intunericul salvator. Vantul imi brazda chipul cu o viteza uluitoare. Ma ardeau picioarele, nu mai eram in stare sa ma misc. Ma lasasem prada acelui gol prin care cadeam fara a ma putea agata de ceva. Ochii mi-au ramas atintiti asupra ferestrei si in cele din urma i-am inchis asteptand contactul dur al pamantului. Insa nu am simtit niciodata acel contact.. Doua maini m-au prins, prabusindu-ne amandoi la pamant. Acele brate imi strangeau trupul firav, generandu-mi o caldura aparte in corp.Inima imi batea necontrolat si ceva nou mi-a tulburat simturile. Deschid ochii si observ doi ochi negri ce ma privesc tristi. Lacrimile acelei persoane au inceput sa-i curga pe obrajii inrositi si sa ajunga pana pe buzele mele. Cum am simtit gustul sarat al lacrimilor, mi-am miscat buzele putin arse de caldura ucigatoare. Insa persoana de langa mine nu mi-a permis sa spun nimic, ci m-a sarutat parca vrand sa ma invie. Mi-am ridicat mana atingandu-i parul brunet si trecandu-mi degetele peste fata lui, culegandu-i lacrimile de pe chip, si am inchis ochii, fara a intreba cine e acel baiat. De atunci, viata mea a capatat o alta traiectorie. Zambetul si lacrimile, aceste doua cuvinte, s-au sters din vocabularul meu. Am recurs la invatat. Sunt primul student din liceul Edo Tarou, o cladire mare cu zeci de sali de clasa, aflata in insula Hokkaido. Chiar daca am incercat sa ma comport ca un copil normal, totdeauna am fost doar bataia de joc a celorlalti elevi. Eu ma numesc Yuka Etowa
Nici infatisarea mea nu ma ajuta deloc. Ochelarii imi mascheaza albastrul intens al ochilor, iar tunsoarea nu-mi pune in valoare parul blond ce-mi cade rebel pe frunte. De fapt niciodata nu am vrut sa ies in evidenta prin ceva anume. Nu imi place sa reprezint centrul atentiei tuturor si sa provoc mila. Urasc acest sentiment. "

-Yuka! Domnule Yuka Etowa, pute-ti fi va rog putin atent la lectie si sa nu mai va faceti somnul de frumusete in timpul orelor de matematica! se auzi tipatul enervant al profesorului.
Baiatul ridica fata de pe lemul tare si rece al bancii si privii in jurul sau. E in sala de clasa. Ferestrele mari lasa lumina brianta a soarelui sa strabata camera, impartind reflexii de diferite culori peste parul baiatului.
Se aude rasul incet al celorlalti elevi si privirile lor fulgeratoare se abat asupra tanarului. Insa pe el nu-l prea intereseaza ce zice profesorul. Usa se deschide, captand privirile tutror celorlati. Din holul clasei si face aparitia un baiat cu o infatisare impunatoare. Este un baiat brunet, cu parul rebel si foarte bine aranjat. Suvitele ii pun in evidenta ochii intunecati. Poarta un hanorac negru, peste un maieu ce-i pune destul de bine in evidenta pectoralii, iar blugii sfasiati ii scot in evidenta picioarele bine lucrate. Se vede ca baiatul este un sportiv foarte bun, deoarece nu numai trupul sau arata asta, ci si chipul angelic ce-l are. Noul venit isi trece privirea peste intreaga clasa si ramane cu ochii atintiti asupra lui Yuka.
Cine este tanarul din fata sa. Buzele lui, mainile, ii par atat de cunoscute. Nici Yuka nu se mai misca. S-a pierdut in ochii negri ai tanarului din fata sa.
-Acesta e noul vostru coleg de clasa. Il vom lasa sa se prezinte si apoi sa-si aleaga un coleg de banca.
Strainul ridica privirea inspre ceilalti si observa cum toti zambeau sarcasti. Cu o voce rece murmura cateva cuvinte de inceput.
-Numele meu este Ichijou Takaya. Am optsprezece ani si sunt din New York. M-am mutat aici cu familia si a trebuit anul asta. Am trait in Japonia in copilarie pana cand parintii mei au decis sa ne mutam din cauza unui incident.
-Ne bucuram ca ai ales sa vii aici Takaya. Te voi lasa sa-ti alegi un loc unde sa stai. Sper sa te simti comfortabil printre noi si sper ca tatal tau sa fie multumit si sa ne sponsorizeze.
Baiatul mai privi inca o data sala de clasa si se indrepta catre Yuka. Lua un scaun si-l aseza langa el. Observa ca baiatul sta intr-un scaun cu rotile.
-Se pare ca de azi o sa fim colegi de banca. Sper sa ne intelegem bine. Care e numele tau? intreba tanarul nou venit.
-Nu e treaba ta. Am sa-ti spun de acum. Nu te astepta de la mine sa fim prieteni sau ceva de genul, ok? Si pana la urma de ce ai fi prieten cu cineva ca mine?
-Cred ca nu m-am facut inteles bine, dragul meu. Eu nu te-am intrebat daca vrei sa fim prieteni, am zis ca sper sa fim , caci daca nu suntem, tu vei avea de suferit. Acum ca in sfarsit am venit, pot lua controlul asupra acestui liceu. Eu voi fi seful aici. A, si sa nu uit sa-ti spun. Eu sunt gay. Imi place de tine. Imi plac buzele tale. Simt cum arde dorinta in ele. Cat mi-as dori sa le simt gustul. O sa am destul timp sa fac asta.
-Sunt atatea persoane aici? Nu poti sa-ti alegi una sau ma rog unul si sa pleci naiba din banca mea. Moaca ta imi face greata. Nu vorbesc cu retardati, ai inteles? Cu atat mai putin cu un tip ca tine ce se crede seful omenirii si nu e decat un mare ratat.
Yuka intoarce capul spre fereastra, incercand sa evite privirea furioasa a celui de langa el. Cerul ce odinioara a fost albastru, este acum intunecat de norii suri. Razele soarelui sunt captive de valului cenusie ce-si intinde necontenit marginile peste intreg orasul. Baiatul sta si priveste cerul. Orele trec pe langa vremea mohorata ce a cuprins orasul.
Dupa zeci de minute in care profesorul a explicat lectia fara oprire, se aude soneria mult asteptata de studenti. Toti se ridicara iesind din clasa, insa Yuka ramane cu fata pe banca. Se pare ca a adormit. Langa el a ramas doar Takaya, ce-l priveste zambitor. Ii mangaie trupul cu privirea pana ajunge in zona picioarelor. Se intristeaza putin cand vede starea baiatului, dar ceva ii atrage atentia. Pozitia picioarelor s-a schimbat. Takaya ridica mana si-i atinge picioarele incet urcand din ce in ce mai sus. Oare presupunerea lui este buna si baiatul chiar poate merge, sau totul este doar o iluzie din cauza dorintei nemarginite de a-l avea langa el. Pana la urma cine este baiatul acela si de ce i-a captat atat de mult atentia?


Next<<

[MisS.sAdiStic]

Hiiii inca o poveste facuta de tineeee si pot spune ca e extraordinara...faptul ca pe Yuka l-ai facut in asa fel incat sa fie in scaun cu rotile face totul mai complicat si mai interesant. :smart: . Imi place mult atitudinea lui Ichijou .. se pare ca nu e genude baiat care sa se ascunta sau sa se teama de ce vor crede ceilanti. :bv: . Pai...nu prea mai am ce spune decat SA PUI REPEDE CAP URMATOR CA MOR DE CURIOZITATE SA VAD CE SE MAI INTAMPLAAA :p
Succes si spor la scris! ;)
Si nu uita Sunt fana ta nr unu!

[Lithium-Angel]

yes...found something i like
in sfarsit ceva mai diferit care a reusit sa imi captiveze atentia
am senzatia ca legatura dintre ei este foarte puternica si astept sa vad cum se va dezvolta intreaga asta situatie.
pana acum nu am mai citit ficuri cu persoane imobilizate in scaun cu rotile..sau cu alte probleme.... cred ca va fi o evolutie interesanta..mai ales ca e si un fic yaoi.... un extra plus de dulceata e adaugata.
observ ca amandoi sunt foarte sinceri..asa ca confruntarile dintre cei doi vor fi interesante.
gambate si astept continuarea. pwp.

[Mitsukai Yoru]

Tnx pt commuri. Ma bucur ca va place. Din capitolul urmator incepe actiunea prpopriu zisa.

Capitolul 2: Umbre din trecut[/b]

Tot trupul celui de langa el a preluat trasaturile unui inger. Frumusetea sa nu este vizibila pe dinafara, insa interiorul inimii sale este mai superb decat paradisul. Sub acea masca afisata pentru a inchide durerea, salasuia un suflet singur, ranit, ce s-a inecat in oceanul lacrimilor varsate de el, pe ascuns. Chipul lui nu inspira decat o durere profunda, ochii tanjesc dupa o privire calda, care sa-i transforme acea gheata ce i-a oprit inima in loc, intr-o mare nemarginita de speranta.
Takaya se apropie incet de buzele baiatului si le priveste cu dorinta. Culoarea lor rosie le face irezistibile. Baiatul intinde degetele si le atinge, mangaindu-le cu miscari blande, culegand savoarea lor dulce si imbalsamandu-le cu mireasma iubirii. Simte cum mintea nu-i mai controleaza trupul, ci a devenit precum o fantasma in cautarea iubirii platonice. Nu se mai gandeste la ce va urma De fapt nu l-a interest niciodata. Pana la urma prezentul, trecutul si viitorul nu exista. Toate sunt rezumate la clipa pe care o traieste si care intotdeauna va fi prezenta in interiorul sau, sub forma unor amintiri, a unei dorinte infinite de a cunoaste imposibilul. Si pentru el, acel imposibil se afla aici, sub forma umana.
Nu si-a mai putut stapani dorinta impetuoasa de a-l avea numai pentru el si de a simti gustul acelei guri mici. Isi apropie buzele de cele ale baiatului, unindu-le intr-un sarut pasional. Tanarul din fata sa deschide ochii, insa cuvintele se refugiaza undeva, intr-un loc misterios. Pupilele ochilor se misca speriate, in cautarea unui anumit lucru irealizabil. Nu poate scapa sau poate nu vrea. Gura lui pare a fi cercetata ca o comoara inestimabila, ascunsa pe o insula pustie, departe de gandul rece si terifiant al omului, departe de orice urma de gelozie ce a existat vreodata.
Ar vrea sa poata sa faca ceva, insa nu are ce. Nu poate lupta impotriva acelei dorinte nascuta din nimic, dar ce ocupa tot spatial din el. Inchide ochii, lasandu-se prada acelei senzatii ciudate.
Chipul lui Yuka este strabatut de o dara umeda, sarata, o lacrima ce si-a scurs amaraciunea din adancul inimii baiatului. De ce plange? Nu intelege nimic din ce se intampla. Ridica mana de pe banca si o aseaza pe pieptul tanarului din fata sa, indepartandu-l cu putere.
-Ce crezi ca faci, homosexualule! Eu n-am tangente cu tipii. Si nici nu am de gand sa am asa ceva. Mai bine inchide-ti mintea aia perversa undeva si baga-ti limba aia in alta parte, nu in gura mea.
-Piciule, nu cred ca ai inteles situatia! spune Takaya zambind. Nu ma intereseaza daca ai tu sau nu tangente cu altii, important e ca am eu.. Si eu vreau sa am cu tine. Asa ca taci si coopereaza, daca nu vrei sa te fac eu sa cooperezi printr-un mijloc sau altul.
-Nu inteleg ce anume vrei de la mine. Bani? Zi-mi cat vrei ? O mie de euro, doua mii?Zi o suma si eu iti scriu un cec dublu. Daca ai ceva anume cu persoana mea, daca te deranjeaza sau orice altceva, spune-mi si ma mut de aici.N-am nevoie de prieteni inutili in viata asta. Nu fac decat sa isi bata joc de tine!
Takaya se uita la el trist. Nu exista nimic in acel suras fals, decat tristete si dizgratie. Acesta se ridica in picioare nervos si loveste banca cu putere, reusind sa arunce cartile baiatului pe parchet. Foile incep sa se imprastie peste tot. Din interiorul unui caiet maroniu, se observa coltul unei poze vechi. O parte din ea e arsa. Takaya se apleaca si o ridica, privind-o stupefiat. Nu se pot distinge foarte bine persoanele din imagine. Par a fi doi baieti. Unul poarta un palton gri si niste pantaloni albastri. Parul scurt are o nuanta deschisa, insa culoarea sa naturala pare indescifrabila. Ochii mici reflecta gingasia unei fiinte fragile, fara prea multa putere. Langa el, un alt trup isi face aparitia. Nu se poate observa cine e cealalta persoana de langa, deoarce acea parte din poza lipseste. O mana mica, acoperita de o jacheta neagra este asezata dupa umarul primului baiat. Takaya intoarce poza si observa ca pe spate este scris un an.
Isi ridica ochii spre baiatul din fata sa, care intoarce capul spre geamul mare de langa el. Nu ar putea sa-l priveasca pe strainul, care tocmai i-a decoperit trecutul tragic de care a fugit atat de mult. Cum s-a intamplat asta?
-De ce trebuie ca toate sa fie asa? De ce nu pot fi un copil normal niciodata? Tot ce inspir este mila niciodata nu voi cunoaste acel sentiment pe care toti il denumesc dragoste.
-Yu-chan spune tanarul zambind speriat. Deci ai trait. Ma bucur sa stiu ca inca esti viu si ca nu ai patit nimic Imi pare rau ca te-am lasat acolo. Poate ai crezut ca te-am parasit dar

Ce spune? Yu-chan, numai el imi spunea asa. De unde stie trecutul meu. De unde stie ca.Nu poate fi el. Nu vreau sa cred ca este el. Nu vreau sa-l vad, sa-l ating si sa ii fie mila de mine. Nu as suporta ideea asta. Nu el nu lui niciodata!

Yuka se da inapoi cu scaunul, indreptandu-se spre iesire fara sa zica nimic. Nu vrea sa creada ceea ce tocmai i-a marturisit baiatul. Takaya insa se aseaza in fata tanarului.
-Ce mai vrei de la mine?tipa Yuka. De abia am reusit sa uit. Ai venit iar sa ma faci sa sufar. M-am saturat sa ma trezesc cu amintirea ta si sa simt gustul amar al buzelor tale. Nu mai vreau sa traiesc asa ceva, ai inteles? De ce ai venit la liceul asta? Nu puteai sa te duci in alta parte? De ce ai aparut iar, de ce? E numai vina ta ca sunt asa. A ta si a familiei tale nenorocite. N-am sa te iert niciodata pentru asta
-Stiu,Stiu ca e vina mea. Stiu ca ai fost indepartat din familia ta. Ca ai fost nevoit sa devi jucaria mea si niciodata n-ai simtit iubirea unei familii. Poate ca nu o sa ma crezi, dar nu am vrut sa te las acolo. Parintii mei au insistat sa ne mutam in New York. Am vrut sa astept sa te faci bine, insa nu mi s-a permis. Iti amintesti?
Yuka lasa capul in jos si isi pune mainile la fata. Tremura.Ii e frica de ce va urma.


Cu ce i-am gresit? Ce vrea de la mine. Aveam cinci ani cand parintii lui m-au luat de la familia mea. N-am uitat acea zi si poate ca nu o voi uita niciodata. Totul a inceput pe douazeci si doi ianuarie, chiar cand am implinit cinci ani. Am intrebat-o pe mama daca-mi face si mie un tort. Totdeauna mi-au placut dulciurile. Ciocolata a fost preferata mea si deseori o rugam pe mama sa-mi faca o prajitura, dar mereu aceeasi scuza. <<Nu am timp si de tine. Nu vezi ca trebuie sa am grija de fratii tai?>>. Poate ca ma ura, pentru ca am fost copilul provenit dintr-o aventura cu un barbat strain, un barbat ce acum este detinatorul unei mari firme de export. El nu a stiut de mine, iar eu nu am stiut de el . N-am inteles si probabil nu voi intelege. Pana la urma, nu sunt decat ceva neinsemnat pentru ei si poate ca din aceeasi cauza am refuzat sa-mi mai vad parintii.
Cand am venit de la gradinita, am observat o limuzina neagra si mare in fata casei. Am intrat cu sfiala si m-am indreptat catre living, de unde a venit un miros intepator de cafea amestecat cu fumul de trabuc. Pe fotoliu am vazut un barbat imbracat intr-un costum negru. Privirea lui m-a speriat ingrozitor de tare si am ramas intepenit in mijlocul camerei. Mama m-a privit urat, ceea ce m-a facut sa-mi dau seama ca ar trebui sa salut. Domnul mi-a zambit si m-a analizat, dupa care i-a soptit ceva mamei. Nu stiu ce, nu am auzit bine. In urmatoarea clipa mama i-a aratat valiza verde cu niste ursuleti pe ea. Am recunoscut-o imediat. Era a mea. Barbatul s-a ridicat si a sunat pe cineva. Doi oameni au intrat in casa si au luat valiza. Nu intelegeam ce se intampla. Fiinta care mi-a dat nastere s-a intors cu spatele, refuzand sa ma priveasca. Am simtit cum cineva m-a luat de mana si a inceput sa ma traga spre masina parcata afara. Nu m-am zbatut, n-am zis nimic, ci pur si simplu am continuat sa merg. Ce se intampla? Unul dintre cei doi mi-a deschis portiera si am fost bagat in vehicul. Usa s-a inchis. Fereastra aceea a fost zidul ce mi-a separat trecutul de viitor si mi-a distrus prezentul. Am fost dus la o casa mare. O vila cu patru etaje. Am plans, stiu sigur si am tipat dupa mama. Insa nu m-a auzit nimeni. Am acceptat adevarul, Femeia pe care am iubit-o cel mai mult si pentru care mi-as fi dat si viata m-a vandut unor persoane necunoscute. De ce a facut asta? Oare nu a stiut ca tot ce am nevoie e zambetul ei, glasul ei cald, mainile ei moi?
A doua zi am aflat ca pe barbat il cheama Johan Kizuma si ca este un influent om de afaceri ce are un fiu de aceeasi varsta cu mine. Baiatul seamana foarte mult cu el. Ii place sa se impuna in orice situatie. Ochii lui negri ma infioreaza parca si acum cand ma gandesc la ei si am acceptat sa fac tot ceea ce zice el. M-a tratat ca pe o jucarie. De fiecare data, cand ne-am distrat, sau cel putin asta a facut el, l-am observat cum isi priveste nesatisfacut jucariile si cheama pe una dintre servitoare, spunandu-i ca jucaria asta nu-i mai place si ca a folosit-o de prea multe ori. Ma intrebam daca la fel se va intampla si cu mine. Acum realizez ca tot ce am fost in viata acelui copil a fost o jucarie anosta, lipsita de viata, de care s-a debarasat imediat ce si-a luat una noua. De ce-mi vine sa plang? Oare merita.Si totusi o fac. Imi las teama sa iasa la suprafata, constient ca nu o pot controla si nu voi putea s-o fac nicodata.

-Yuka.Am sa te duc acasa. As vrea sa vorbesc cu tine. S-au intamplat multe de cand am plecat si trebuie sa sti.

[Budinca]

S-a dus si timpul meu de repetare pentru teze..XD
So..what to say here..
Ok, recunosc, am inceput sa citesc fara sa ma uit la titlu sau altceva, dar e chiar dragut :) Ceva nou si imi place foarte mult cum faci descrierile(asta m-a atras mai mult^^)
Nu prea am citit yaoi-yaoi(adica yaoi XDXD) pana acum, ma atrag mai mult chestiile mai "linistite", dar sunt foarte curioasa sa vad cum va evolua situatia ^^
Nu imi pot spune parerea despre personaje pana acum..iiiinca astept :D
Succes in continuare ~

[Apathy]

OMG! iti ador ficul...:love:
trecutul lui Yuka e atat de sadic...a trecut prin multe la vaia lui inca de mic 8-< ...privat de dragoste,traind in singuratate...
si a reusit sa ascunda de ceilalti sentimentul de singuratate...
bietul Yuka...:-<
anyway... imi place povestea, descriere e destula iar dialogul...omg!
"

-Ce crezi ca faci, homosexualule! Eu n-am tangente cu tipii. Si nici nu am de gand sa am asa ceva. Mai bine inchide-ti mintea aia perversa undeva si baga-ti limba aia in alta parte, nu in gura mea.

a fost tare faza asta=))...
abia astept urmatorul capitol....:chuu::zuppy23:

[myuu]

buna vreau sa-ti spun ca nu am mai vazut un astfel de fic pana acum si ca mi se pare o idee originala si interesanta.Am citit ficul tau si mi-a placut foarte mult si de asemenea a fost foarte trist aproape ca am plans sau chiar am facut asta pentru ca aveam ochii in lacrimi cand am terminat capitolul. Yuka mi se pare destul de dragut si imi pare rau pentru ce i s-a intamplat, insa sper ca Takaya sa poata sa-i ofere dragostea de care are nevoie. Astept continuarea gambate mai departe
ja ne:bye:

[Mitsukai Yoru]

fetelor multumesc mult de tot pentru comenturi si pentru ca va deranjati sa cititi prostiile mele. ma bucur mult de tot ca va place.
Uciha Corina-Sys mersi mult penbtru comment. Din pacate nu veti afla capitolul asta ce s-a intamplaty in trecut ci urmatorul care e deja finit .;))
life is pink sis nu baga divort promit ca voi descrie actiunea foarte mult si se va intinde apropae pe intreg capitolul :*^:)^
YAOI_fan_Forever Ms mult pentru coment si ca il citesti. Nu am hiar asa mult talent sunt peroane pe acest forum mult mult mai talentate ca mine. iti multumesc pentru incurajare si de abia astept sa iti citesc ficul :x si sa las un reply :*
[b]

[myuu]

Ma bucur ca ai postat continuarea care e superba si sa sti ca te subapreciezi daca spui ca nu ai talent. Tot ce trebuie sa faci este sa scri din ce in ce mai mut si vei vedea ca o sa devii foarte buna. Capitolul e minunat si sper ca in continuare Yuka sa-si revina si sa poata merge din nou. Takaya devine foarte protector si iubitor, dar nu cred ca o sa-l sufoce astfel pentru ca dupa atata timp in care a fost singur si trist are nevoie de multe dragoste. E bine ca iei lucrurile incet si esti atenta la fiecare detaliu si mai ales ca exprimi atat de bine sentimentele .
gambate si ja

[nolazy]

Acum am terminat de recitit ficul tau..sincer, cam uitasem ce se intamplase pana acum (rusine mie), asa ca am decis sa il mai citesc o data sa fiu sigura de actiune si sa nu incep sa aberez.
Pot sa spun ca descrierea ta este perfecta..iar acum vorbesc cat se poate de serios si fara sa exagerez.Sentimentele personajelor ies foarte bine in evidenta..ce mai..felicitarile mele.:bv:
Este foarte bine ca nu grabesti actiunea si lasi totul sa decurga int-un ritm cat de cat normal.
M-ai facut curioasa sa aflu ce s-a intamplat cu cei 2 baieti in trecut..am inteles cum au ajuns sa se cunoasca, insa ma intreb ce s-a intamplat inainte si cum or fi ajuns sa se iubeasca?
Au mai zis si ceilalti useri ca este o idee originala si au dreptate.Mai pe scurt : imi place la nebunie :D
puup si garbeste-te cu restul :bye: