27-01-2012, 01:42 AM
Intro:
A fost odata ca niciodata un baietel care de mic stia ca are un viitor mai special. El a fost ultimul din familia lui care a invatat sa mearga, ultimul care a invatat sa citeasca, ultimul care a invatat sa zica mama, crede ca era ultimul la toate.
Anii de bebelus au trecut rapid, sanul mamei sale la hranit, mana mamei sale la ingrijit, palma tatalui l-a batut si altele chestii banale care se mai intampla intr-o familie au pus amprenta asupra lui. Avea un semn de pumn pe craniu osos. Semnul era vizibil doar daca te uitati cu atentie caci parul il masca destul de bine,dar vara cand era ras in cap era jale cu el.
Timpul trecu si baiatul nostru merse la gradinita. Imaginea primei lui educatoare l-a marcat pe viata, avea mustata si manile paroase.
Dar toate astea erau nimic pe langa vocea calda pe care o avea si cu care te ademenea in poala ei sa te educe.
Timpul trecea, pustiul simtea ca talentul tau necunoscut crestea.
Ce il rodea cel mai tare era faptul ca nu stia care ii e talentul. Mama lui ii zicea povesti cu praslea cel voinic, cu greuceanu dar nu simtea ca el face parte din acea categorie de eroi speciali.
Gradinita trecu rapid, poate prea rapid, nu a ramas decat cu niste dureri mari de fund, probabil din cauza indiferentei cu care a trecut prin gradinita.
Pentru el gradinita nu era decat un loc al pierzaniei, unde trebuia sa taci si sa inghiti prostiile altora.
La scoala pustiul, caci putem sa ii zicem asa deacum, a invatat sa citeasca si sa scrie, binenteles ca ultimul a fost la toate.
Cap 1:
Intr-o toamna feerica cu copaci rosii de foc, era incendiu, pustiul se indrepta spre scoala. Sirenele pompierilor sunau puternic in jurul sau si el nu se putea concentra la prostiile care tre sa le faca azi la scoala. Un om imbracat in galben tipa la el sa treaca pe cealalta parte a trotuarului dar el se uita ciudat la acel om caci nu intelegea de ce e imbracat in galben.
O pala de foc ii atinse parul chiar in zona semnului de pumn si el se prabusi la pamant, impins parca de o forta magica. Un pompier apucase sa il traga chiar iniante de a fi doborat de o creanga in flacari. Pustiul nu se arata prea impresionat de acest gest si dupa ce a fost pipait peste tot de catre pompier , el a cerut sa fie lasat sa mearga la scoala.
Ce nu stia el e ca semnul de pumn se inrosise si parea acuma ca o iritatie slaba.
La scoala ziua fusese banala , pe tabla erau semne , pe caiet erau niste reproduceri inexacte ale acelor semne, nimic relevant pentru micutul nostru temerar.
Pe drumul spre casa intalni o pisica , dar pisica fugi infricosata de micutul om. Nu intelegea de ce pisicile nu il agreeaza. Nu le facea nimic, doar incerca sa reduca din cele 9 vieti ale pisicii cu piciorul. La urma urmei o pisica putea fi altruista cu atata noroc , 9 vieti si el doar o singura viata si aia ciudata.
Seara acasa mama sa observa zona arsa si avu grija de capusorul mic al pustiului.
Ora cinei trecuse cu aceasi mancare banala si plictisitoare si greu de mestecat. Patul parea ca o insula de liniste.
Cap 2: Visul
-Ciudat, ce e asta de pe cap, se auzea in surdina. Deschise ochii, doua fetite cam de aceasi varsta arata cu degetul catre semnul de pumn pe care il avea.
Pustiu se ridica si observa ca adormise cu capul pe o ciuperca si ca un scarabeu incerca sa ii introduca ceva in gura.
Scuipa repede acel ceva cu gust nou dar totusi placut si se intoarse catre cele 2 fete. Fetele aveau aura, o aura mov spre verde care te facea sa te pierzi in ganduri animalice. Simti o macarime pe spate si dadu sa se scarpine. Piciorul incepu sa scarpine zona si imediat placerea victoriei contra mancarime incepu sa il cuprinda.
Totusi fetitele erau cam prea inalte pentru a fi de aceasi varsta dar aratau identic ca colegele lui de clasa Maria si Ioana. Un mic zambet aparuse caci se bucura ca de la nivelul sau le vedea chiloteii.
De ce nu sunt mai inalt ii trecea prin cap micutului nostru.
O voce puternica se auzi de undeva din spatele celor doua colege. Era o voce masculina bombanind ceva, si mia era un sunet ciudat pe langa. Un sunet de lama metalica care se freca de beton.
Deodata vocea deveni mai clara:
-V-am zis sa nu mai aduceti vrajitorie in gradina, urla vocea masculina.
Lumina se stinse, era lama toporului care acoperea soarele.
Simti cum toti muschii se incordasera, inima batea puternic si deodata sari in lateral. Lama ratase capul, dar o durere il cuprinsese , cu ultimele puteri observa ca lama ii taiase picioarele din spate si ca coada se zbatea necontrolat.
Lumina soarelui batea pe geam puternic anuntand o noua zi plictisitoare.
cap 3: Cautarea
Visul il pusese pe ganduri.
Ce putea sa insemne un vis cu un topor si cu o coada zvarcolind-u-se.
Micul dejun a fost la fel de insipid ca si cel din ziua precedenta. Icre negre, file de somon rosu, oua de tucan in foi de alge marine, branza cu mucegai, paine de casa prajta, lapte de camila.
Drumul spre scoala era cam inegrit si plin de un praf gri cenusiu. Lua cu mana si gusta putin, avea un gust nasol si sfarmicios.
O reflexie de lumina din pamantul alaturat ii atrase privirea. Se duse spre ea si dezgropa micul inel alb cu o piatra alba si un insemn ciudat pe el.
Nimic interesant, arunca inelul si isi continua drumul spre scoala.
In banca pustiului ii veni o idee, probabil prima din viata lui.
Sa caute misterul din viata sa si sa isi dea seama ce il defineste ca fiind special.
Incepu sa isi concentreze privirea catre fustitele colegelor incercand sa le ridice, dar fara success.
Incerca sa se uite la sutienul invataoarei incercand sa stoarca o picatura de lapte dar nu reusi.
Incerca sa deschida usa fara success, sa incalzeasca pixul, sa arda caietul colegei, sa rupa cureau la pantalonii invatoarei, sa o determine sa iasa afara din clasa, sa scrie pe tabla cu creta doar miscand ochii, nimic din toate astea nu avura succes.
Cazu in depresie, drumul spre casa era si mai negru ca ultima oara si pisicile disparusera complet.
Gasi iarasi inelul de unde il aruncase, de data asta avea ceva ciudat, piatra era verde.
Lua inelul si isi continua drumul spre casa.
Cap 4: Cosmarul
Flori, flori cat vezi cu ochii, un curcubeu anima orizontul, un soare puternic da viata gazelor in jur. Ma uit in jos si iar vad un scarabeu cu o bila care cauta sa se catere pe mine. Il strivesc. Ma simt cam greoi. Ma mananca spatele. Ce naiba e chesti asta ce imi atarna de sub ochi in loc de nas?
Ma scarpin cu trompa, si inchid ochii de placere.
Cap 5: Revista
Vocea mamei care striga , desteptarea parca era o masina de batu cuie in miezul noptii.
....
Va continua
A fost odata ca niciodata un baietel care de mic stia ca are un viitor mai special. El a fost ultimul din familia lui care a invatat sa mearga, ultimul care a invatat sa citeasca, ultimul care a invatat sa zica mama, crede ca era ultimul la toate.
Anii de bebelus au trecut rapid, sanul mamei sale la hranit, mana mamei sale la ingrijit, palma tatalui l-a batut si altele chestii banale care se mai intampla intr-o familie au pus amprenta asupra lui. Avea un semn de pumn pe craniu osos. Semnul era vizibil doar daca te uitati cu atentie caci parul il masca destul de bine,dar vara cand era ras in cap era jale cu el.
Timpul trecu si baiatul nostru merse la gradinita. Imaginea primei lui educatoare l-a marcat pe viata, avea mustata si manile paroase.
Dar toate astea erau nimic pe langa vocea calda pe care o avea si cu care te ademenea in poala ei sa te educe.
Timpul trecea, pustiul simtea ca talentul tau necunoscut crestea.
Ce il rodea cel mai tare era faptul ca nu stia care ii e talentul. Mama lui ii zicea povesti cu praslea cel voinic, cu greuceanu dar nu simtea ca el face parte din acea categorie de eroi speciali.
Gradinita trecu rapid, poate prea rapid, nu a ramas decat cu niste dureri mari de fund, probabil din cauza indiferentei cu care a trecut prin gradinita.
Pentru el gradinita nu era decat un loc al pierzaniei, unde trebuia sa taci si sa inghiti prostiile altora.
La scoala pustiul, caci putem sa ii zicem asa deacum, a invatat sa citeasca si sa scrie, binenteles ca ultimul a fost la toate.
Cap 1:
Intr-o toamna feerica cu copaci rosii de foc, era incendiu, pustiul se indrepta spre scoala. Sirenele pompierilor sunau puternic in jurul sau si el nu se putea concentra la prostiile care tre sa le faca azi la scoala. Un om imbracat in galben tipa la el sa treaca pe cealalta parte a trotuarului dar el se uita ciudat la acel om caci nu intelegea de ce e imbracat in galben.
O pala de foc ii atinse parul chiar in zona semnului de pumn si el se prabusi la pamant, impins parca de o forta magica. Un pompier apucase sa il traga chiar iniante de a fi doborat de o creanga in flacari. Pustiul nu se arata prea impresionat de acest gest si dupa ce a fost pipait peste tot de catre pompier , el a cerut sa fie lasat sa mearga la scoala.
Ce nu stia el e ca semnul de pumn se inrosise si parea acuma ca o iritatie slaba.
La scoala ziua fusese banala , pe tabla erau semne , pe caiet erau niste reproduceri inexacte ale acelor semne, nimic relevant pentru micutul nostru temerar.
Pe drumul spre casa intalni o pisica , dar pisica fugi infricosata de micutul om. Nu intelegea de ce pisicile nu il agreeaza. Nu le facea nimic, doar incerca sa reduca din cele 9 vieti ale pisicii cu piciorul. La urma urmei o pisica putea fi altruista cu atata noroc , 9 vieti si el doar o singura viata si aia ciudata.
Seara acasa mama sa observa zona arsa si avu grija de capusorul mic al pustiului.
Ora cinei trecuse cu aceasi mancare banala si plictisitoare si greu de mestecat. Patul parea ca o insula de liniste.
Cap 2: Visul
-Ciudat, ce e asta de pe cap, se auzea in surdina. Deschise ochii, doua fetite cam de aceasi varsta arata cu degetul catre semnul de pumn pe care il avea.
Pustiu se ridica si observa ca adormise cu capul pe o ciuperca si ca un scarabeu incerca sa ii introduca ceva in gura.
Scuipa repede acel ceva cu gust nou dar totusi placut si se intoarse catre cele 2 fete. Fetele aveau aura, o aura mov spre verde care te facea sa te pierzi in ganduri animalice. Simti o macarime pe spate si dadu sa se scarpine. Piciorul incepu sa scarpine zona si imediat placerea victoriei contra mancarime incepu sa il cuprinda.
Totusi fetitele erau cam prea inalte pentru a fi de aceasi varsta dar aratau identic ca colegele lui de clasa Maria si Ioana. Un mic zambet aparuse caci se bucura ca de la nivelul sau le vedea chiloteii.
De ce nu sunt mai inalt ii trecea prin cap micutului nostru.
O voce puternica se auzi de undeva din spatele celor doua colege. Era o voce masculina bombanind ceva, si mia era un sunet ciudat pe langa. Un sunet de lama metalica care se freca de beton.
Deodata vocea deveni mai clara:
-V-am zis sa nu mai aduceti vrajitorie in gradina, urla vocea masculina.
Lumina se stinse, era lama toporului care acoperea soarele.
Simti cum toti muschii se incordasera, inima batea puternic si deodata sari in lateral. Lama ratase capul, dar o durere il cuprinsese , cu ultimele puteri observa ca lama ii taiase picioarele din spate si ca coada se zbatea necontrolat.
Lumina soarelui batea pe geam puternic anuntand o noua zi plictisitoare.
cap 3: Cautarea
Visul il pusese pe ganduri.
Ce putea sa insemne un vis cu un topor si cu o coada zvarcolind-u-se.
Micul dejun a fost la fel de insipid ca si cel din ziua precedenta. Icre negre, file de somon rosu, oua de tucan in foi de alge marine, branza cu mucegai, paine de casa prajta, lapte de camila.
Drumul spre scoala era cam inegrit si plin de un praf gri cenusiu. Lua cu mana si gusta putin, avea un gust nasol si sfarmicios.
O reflexie de lumina din pamantul alaturat ii atrase privirea. Se duse spre ea si dezgropa micul inel alb cu o piatra alba si un insemn ciudat pe el.
Nimic interesant, arunca inelul si isi continua drumul spre scoala.
In banca pustiului ii veni o idee, probabil prima din viata lui.
Sa caute misterul din viata sa si sa isi dea seama ce il defineste ca fiind special.
Incepu sa isi concentreze privirea catre fustitele colegelor incercand sa le ridice, dar fara success.
Incerca sa se uite la sutienul invataoarei incercand sa stoarca o picatura de lapte dar nu reusi.
Incerca sa deschida usa fara success, sa incalzeasca pixul, sa arda caietul colegei, sa rupa cureau la pantalonii invatoarei, sa o determine sa iasa afara din clasa, sa scrie pe tabla cu creta doar miscand ochii, nimic din toate astea nu avura succes.
Cazu in depresie, drumul spre casa era si mai negru ca ultima oara si pisicile disparusera complet.
Gasi iarasi inelul de unde il aruncase, de data asta avea ceva ciudat, piatra era verde.
Lua inelul si isi continua drumul spre casa.
Cap 4: Cosmarul
Flori, flori cat vezi cu ochii, un curcubeu anima orizontul, un soare puternic da viata gazelor in jur. Ma uit in jos si iar vad un scarabeu cu o bila care cauta sa se catere pe mine. Il strivesc. Ma simt cam greoi. Ma mananca spatele. Ce naiba e chesti asta ce imi atarna de sub ochi in loc de nas?
Ma scarpin cu trompa, si inchid ochii de placere.
Cap 5: Revista
Vocea mamei care striga , desteptarea parca era o masina de batu cuie in miezul noptii.
....
Va continua