04-09-2010, 09:28 PM
Am avut momente peste care am trecut usor... Dar unul a fost cel care a fost destul de greu si nu sunt sigura daca m-am obisnuit dupa 3 ani cu el. Nu vreau sa spun nimic despre acest lucru, findca multi nu ma scultau si cand vorbeam oftau si nu le pasau. Multi mi-au aratat mila si asta ma doare. Nu vreau sa dau explicati dar acel moment mi-a schimbat modul de a privi anumite ganduri... Multi ma cred emo, pentru ca uneori nu prea vorbeasc si stau retrasa, daca ei nu am baga in seama si nu le pasa e banal sa te bagi unde nu iti fierbe oala. E trist ca toti spun ca inteleg tristetea ca nush ce li sa intamplat ca alti se omoara ca sau despratit de iubita/iubitul. Unoeri chiar imi doresc sa nu fie existat atunci totul ar fi mai bine. Toti caracterizeaza o persoana inainte sa o cunoasca, cat urasc asta. De acea (uneori) zambesc ca sa ma pot integra, ca sa nu intristez si pe alti... Deja am vorbit prea mult, imi cer scuze de parca cineva ar citi asta. Daca e prea lung si lipstit de noima stergeti-l.
[edit] Este ora 1:55, 15 iulie, anul 2011. ^^ Vroiam sa va impartasesc chestii d-astea, dar na... m-am oprit. Dupa ce s-au certat, din nou - logic -, sora mea cea mai mare (Catalina) cu... sotul ei... am inceput sa caut asta cat timp ei pe la 1:11 inca "discutau", gen: Cacatule si altele. :]] Vaaaai, ce penibil.
Oricum, mama mea a murit cand aveam 9 ani, poate 9 ani jumatate, nu-mi amintesc. Tata, inainte de nasterea mea, o batea pe mama, nasterea mea a mai "calmat" spiritele (
]. Oricum, tata-i alcoolic. Tine la mine, dar atunci cand ma mangaie si-mi amintesc cum m-a facut curva si tarfa, acel sentiment de scarba ma face sa-l resping. Certuri, certuri peste certuri. ^^ Neintelegi, adica. Plangand si iar plangand, implorandu-i sa inceteze, ei trandin usi si tipand unul la altul cu atata ura... Mda, ce pot spune, momente emo. :]] Asta-i viata mea. ^^ Sa ma prinda la mijloc, sa nu-mi bage in seama lacrimiile, sa dea vina pe mine si iar pe mine, intotdeauna eu. ^^ Mda, vreau sa vorbesc, dar na. Chiar as scrie mult. 
Ca deobicei. :]]
[edit] Este ora 1:55, 15 iulie, anul 2011. ^^ Vroiam sa va impartasesc chestii d-astea, dar na... m-am oprit. Dupa ce s-au certat, din nou - logic -, sora mea cea mai mare (Catalina) cu... sotul ei... am inceput sa caut asta cat timp ei pe la 1:11 inca "discutau", gen: Cacatule si altele. :]] Vaaaai, ce penibil.
Oricum, mama mea a murit cand aveam 9 ani, poate 9 ani jumatate, nu-mi amintesc. Tata, inainte de nasterea mea, o batea pe mama, nasterea mea a mai "calmat" spiritele (]. Oricum, tata-i alcoolic. Tine la mine, dar atunci cand ma mangaie si-mi amintesc cum m-a facut curva si tarfa, acel sentiment de scarba ma face sa-l resping. Certuri, certuri peste certuri. ^^ Neintelegi, adica. Plangand si iar plangand, implorandu-i sa inceteze, ei trandin usi si tipand unul la altul cu atata ura... Mda, ce pot spune, momente emo. :]] Asta-i viata mea. ^^ Sa ma prinda la mijloc, sa nu-mi bage in seama lacrimiile, sa dea vina pe mine si iar pe mine, intotdeauna eu. ^^ Mda, vreau sa vorbesc, dar na. Chiar as scrie mult. Ca deobicei. :]]
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2