Cea care trebuie iubită (+18)

[Ymequa]

Multumesc foarte mult pentru comentarii. Ma bucur ca va place si o sa aveti parte de o multime de surprize si in continuare.

Lectura placuta.

Capitolul III

Stăteam acolo, terminată şi, nu puteam să îmi revin. Toate visele mele se spulberase cât ai bate din palme. Îmi venea să urlu, să bat pe cineva, să îmi smulg părul din cap, orice lucru care ar fi putut să mă facă să mă simt mai bine.

M-am ridicat de jos, deşi simţeam cum genunchii îmi tremurau încă. Am ieşit din casă, robotic, şi am părăsit cât mai repede petrecerea. Nu voiam ca să îşi dea cineva seama de ceea ce se întâmplase. Mergeam pe străzi, fără să ştiu unde mergeam. Loveam oamenii pe stradă, însă nici nu mă sinchiseam să le cer scuze. Mersesem, probabil, toată ziua. Nici nu mai ştiam pe unde mă aflam. M-am uitat în jur, dar nu era nici ţipenie de om. M-am aşezat lângă zidul din beton şi am început să plâng. Plângeam pentru mine, plângeam pentru el, plângeam pentru că fusesem o proastă şi avusesem încredere într-un băiat.

Am plâns până am simţit că nu mai aveam lacrimi. Sughiţam în continuu şi deja începuse să mi se facă frig. M-am ridicat de pe cimentul rece şi am plecat în continuare, hoinărind. Arâtam ca naiba: părul îmi era ciufulit, ochii rosii şi umflaţi, eram pe jumătate dezbrăcată şi la fiecare pas pe ca îl făceam sughiţam. Nu ştiam cum ajuns acasa şi nici când m-am schimbat şi m-am aşezat în pat. Ţin minte doar că mă trezisem cu o durere imensă de cap, nişte ochi umflaţi, roşii, care mă usturau foarte tare şi cu o foame de lup.

M-am dus la bucătărie însă nu am găsit nimic de mâncare. Mă simţeam prea rău pentru a mă duce la cumpărături aşa că am comandat o pizza mare, cu multă brânză.
Trebuia să încerc să mă adun, ştiam ceea ce trebuia să fac, însă nu puteam. Nu mă simţeam în stare nici măcar să mă târăsc prin casă.

Avusesem noroc că mai aveam puţin până la vacanţa de vară. Note aveam, absenţe nici una, jumătate din mediile mele erau încheiate, aşa că am decis ca să nu mă mai duc la şcoală o săptămână. Nu avea să moară nimeni între timp.

Cât am stat acasă am suferit în felul meu: m-am izolat de lume. Ana mă suna în continuu, însă niciodată nu i-am răspuns la telefon – singurul motiv pentru care mai ţineam mobilul deschis era acela că mă mai sunau părinţii, o dată la două zile, să vadă ce mai fac, de ce mai am nevoie şi cum merge şcoala. Probabil s-a speriat proasta de Ana dacă într-o zi m-am trezit cu ea la mine. Când am deschis uşa şi i-am văzut faţa, am închis-o la loc, am încuiat-o pentru a nu putea intra, lăsând cheia în broască – avea o cheie de rezervă – şi am ignorat-o în continuare. O învinovăţeam pentru ceea ce păţisem, pentru ceea ce fusesem nevoită să fac. Nu mă avertizase, nu îmi spusese nimic despre el chiar dacă, am aflat mai târziu, că îl cunoştea şi ştia ce fel de om este.

O uram ÅŸi mai mult acum.

Nu are rost să îmi aduc acum aminte toate suferinţele prin care trecusem în vara aceea. În majoritatea timpului stătusem numai în casă, nu ieseam afară decât până la magazin, pentru că mai trebuia să îmi cumpăr apa, ceva de mâncare şi tampoane, în rest evitam cât mai mult să interacţionez cu oamenii. Aveam impresia că oricine ar vorbi cu mine ar face-o doar pentru că avea un scop bine definit, încă de înainte.

Pentru că aveam aşa de mult timp la dispoziţie începusem să umblu pe diverse forumuri, din ce în ce mai dubioase. Prima dată intrasem pe un forum normal, unde cunoscusem o fată foarte drăguţă, mai mică ca mine, mai proastă ca mine. M-a plictisit repede şi am renunţat să mai vorbesc cu ea. De câte ori spunea ceva îmi aduceam aminte de visele mele, planurile mele şi tot ceea ce voisem să fac înainte să mi se întâmple incidentul de la petrecere. Apoi, am intrat pe un forum de lezbiene, unde am cunoscut-o pe Afrodita. Nu ştiu nici în momentul de faţă dacă acesta este numele ei real, însă sinceră să fiu i se potrivea de minune. Era cea mai frumoasă făptură pe care o văzusem eu. Îmi dăduse nenumărate poze cu ea. Avea un păr bogat, roşcat, ulor ondulat, ochii mari şi verzi, buze cărnoase şi pielea foarte albă. Părea ireală. Am ţinut legătura mult timp atunci, chiar şi acum mai vorbim din când în când.

Începusem să petrec cam patru-cinci ore cu ea, pe chat, vorbind despre diverse. În ciuda faptului că vorbisem despre atâtea, că o cunoşteam atât de bine, ea, niciodată nu m-a forţat să vorbesc despre mine, despre necazurile şi suferinţele mele. Avea o răbdare care uneori reuşea să mă enerveze, dar cred ca acel lucru îmi plăcea cel mai mult la ea.

De mult ori m-am gandit cum ar fi să îi ating pielea albă, să îi simt buzele lipite de ale mele, cum ar fi să fac anumite lucruri cu o fată. A fost singura fată pe care am iubit-o în toată viaţa mea, prima şi ultima.

În spre sfârşitul verii începusem să îmi mai revin puţin şi asta se datora Afroditei care mă încuraja tot timpul şi era lângă mine de câte ori aveam nevoie de ceva: un umăr pe care să plâng, un sfat, sau poate doar aveam nevoie ca cineva să mă certe, să îmi dea două palme şi să mă readucă cu picioarele pe pământ.

După două luni şi jumătate de stat în casă, prima persoana cu care m-am întâlnit atunci când am ieşit a fost David. Prima mea reacţie atunci când îl văzusem a fost să mă întorc şi să mă prefac că nu l-am observat, dar nu am putut să nu remarc faptul că se schimbase de când îl văzusem eu ultima oară. Arâta mai bine, se cunoştea că trăgea de fiare dar, părea mai trist. Nu ar fi trebuit să îmi pese. Deloc. Ar fi fost mai bine să îmi fi văzut de drum. Mai ales după ceea ce îmi făcuse.

În alea două luni şi eu mă schimbasem: îmi crescuse părul şi sânii, slăbisem, aveam formele mult mai conturate ca înainte. Arâtam bine şi, puteam să afirm asta oricând.

Când m-a văzut a venit spre mine, mi-a zâmbit şi m-a invitat la o cafea. Acceptasem fără să stau pe ganduri, până la urmă trecusem peste faza „David”.

Îmi aduc aminte doar că am băut cafeau împreună cu el, am vorbit despre diverse, iar apoi am plecat împreună cu maşina, care am bănuit că îi aparţinea şi, ne-am îndreptat spre casa lui. A parcat frumos masina şi m-a condus în aceeaşi cameră în care fusesem şi data trecută. A încuiat uşa de această dată şi mi-a zâmbit trist.

- Îmi pare rău pentru data trecută, îmi spuse.

Îmi era milă de el. Nu, nu milă, nu acesta era cuvântul potrivit. Cred că cel mai corect ar fi fost să spun scârbă. Nici eu nu mai ştiam în acele momente cum ar trebui să mă simt. S-a apropiat de mine şi parcă mi-ar fi cerut voie de priviri pentru ceea ce avea de gând să facă. Nu l-am oprit, nu l-am refuzat, ci doar l-am lăsat să facă ce voia din mine. Am început să ne sărutam şi apoi să ne dăm câte un articol vestimentar jos. Se vedea pe faţa lui că era foarte concentrat în ceea ce făcea şi chiar era atent cu mine pentru a nu mă răni. Din când în când mai scoateam câte un „ah” lipsit de viaţă pentru a îl face pe el să se simtă mai bine. De fapt nu voiam decât să termin odată cu asta, să nu mai scrie pe fruntea mea „virgină” şi cu ocazia asta să împusc doi iepuri dintr-o lovitură. M-am trezit dezbrăcată, cu el la fel, deasupra mea. Pusese sub mine chiar şi o pernă – cică să nu mă doară aşa de tare şi să stau comod – şi un prosop pentru a nu avea vreun accident, doar nu voiam să pătăm ceva pe acolo. Era drăgut, recunosc, a băgat-o încet, întrebându-mă la fiecare mişcare pe care o făcea dacă mă doare, iar eu de fiecare dată îi răspundeam „nu”. Minţeam. De fapt mă duruse, dar nu voiam să recunosc. După ce a băgat-o toată începu să facă mişcări dute-vino şi îşi dădu drumul în interiorul meu – nu îmi păsa oricum pentru că pe atunci luam anticoncepţionale. A căzut obosit lângp mine, m-a luat în braţe şi am stat aşa până dimineaţa. La prima oră m-am ridicat de acolo, lăsându-l dormind, fericită că acum nu mai eram virgină.

Aceea fusese prima mea experienţă sexuală. Fară sentimente, fară pasiune – cel puţin din partea mea -, doar sex.

De atunci ne întâlneam în fiecare zi şi ne-o trăgeam. Nu mai eram aceeaşi copilă proastă pe care o păcălise la începutul verii. Învăţasem multe între timp. Eram fericită pentru că acum puteam să mă razbun pentru tot răul care mi-l făcuse.

Se îndragostise de mine, prostul, după prima dată ce ne-am tras-o.
- Te iubesc, îmi spuse şoptindu-mi la ureche. Te iubesc mai mult decât orice pe lumea asta. Îmi pare rău că nu am ştiut cum să te preţuiesc încă de la început. Am fost un prost.

Mă uitam la el cum decade, cum se umileşte, cum se simte ca ultima carpă şi eram foarte mulţumită de ceea ce făcusem.

- Eu nu simt nimic pentru tine, i-am răspuns scurt. Am văzut cum se uită stupefiat la mine. Toate sentimentele mele pentru tine au murit în acea zi, am continuat. Dacă vrei o relaţie atunci suntem doar prieteni care se fut când au chef, dacă nu îţi convine, o să găsesc unul mai bun ca tine.

Fiecare cuvânt pe care îl ziceam îl durea şi mai tare, din ce în ce mai tare, mai avea un puţin şi se sfărâma acolo, în faţa mea. Observasem că ochii îi erau plini de lacrimi. L-am luat în brate, l-am sărutat, introduncându-mi limba în gura lui, sugându-i-o şi jucându-mă în voie cu limba lui. M-am aşezat în braţele lui, mi-am dat uşor chiloţii în jos – purtam o fustă vaporoasă special pentru acest eveniment- , i-am deschis sliţul de la pantaloni şi am scos singurul lucru care mă făcea fericită de la el, deşi câtiva centrimetri în plus nu ar fi stricat s,i l-am băgat înăuntrul meu, făcând mişcări scurte şi repezi până când am simşit că îşi dă drumul. M-am ridicat mulţumită de ceea ce făcusem, m-am uitat la el cum nu putea să îşi revină din socul în care se afla. L-am lasat acolo, murdar de spermă, cu chestia aia pe afară, terminat, în mijlocul parcului. Norocul lui că era noapte.

Devenisem rea, foarte rea, însă hotărâsem ca aşa este cel mai bine, decât să îşi bată alţii joc de mine, mai bine îmi bat eu joc de ei. Până la urmă era un joc al supraveţuirii.

Până la începutul lunii septembrie am tot ieşit cu David care începuse să fie din ce în ce mai frustrat. Nu ştiam exact ce probleme avea acasă, sau în general, însă de câte ori ne întâlneam nu făcea decât să mi se plângă şi probabil astepta să îl consolez. Dar, nu o făceam. Eram a naibii de rea şi refuzat să îi spun vreun cuvânt care să îl facă să se simtă mai bine, tot ceea ce făceam era să stau şi să îl ascult. Nu mai voia de la mine nimic, pur şi simplu mă chema pentru a ne întâlni şi a sta de vorbă – mai corect spus, monolog. M-am plictisit repede el. Devenea din ce în ce mai ataşat de mine, iar acest lucru începea să mă scoată din sărite deja. De ce nu a putut face acest lucru la început? Acum era prea târziu...

Ne-am despărţit într-o după amiază de duminică, în ultimul weekend din luna lui august, după o partidă de sex. Stăteam amândoi în pat, ţinându-ne de mână, goi, el vorbind, iar eu ascultând, ca de obicei. Telefonul meu începu să sune iar el s-a enervat, mi l-a luat din mână şi l-a aruncat de perete. Atunci m-am ridicat din pat nervoasă, nu avea nici un drept să facă asta.

- Nu ştiu cine naiba te crezi tu, dar mie nu îmi faci aşa. S-a terminat David. E gata. Nu te mai suport. Iar p*** ta e prea mică pentru gustul meu.

După replica asta mi-am luat hainele de pe jos şi am ieşit din cameră dezbrăcată lănsându-l în pat plângând. Ştiam că exagerasem. Cel puţin cu remarca răutăcioasă făcută la adresa lui – pe atunci el era singurul bărbat din viaţa mea -, ei bine, nu eram foarte mandră de mine dar cel puţin îi închisesem gura şi îi călcasem pe orgoliu în cel mai rău mod posibil.

În acea zi am sunat-o pentru prima dată pe Afrodita. Aveam de foarte mult timp numărul ei, dar ceva parcă mă reţinea şi nu puteam face pasul acela. Mă simţeam distrusă, chiar dacă eu fusesem aia care l-a nenorocit pe el, mă simţeam ca o cârpă. Era un sentiment ciudat, în care se amestecau furia, vinovăţia, iubirea, ura, toate. Era un amalgan de lucruri pe care le simţeam în acelaşi timp, cu aceeaşi intensitate. Sperasem că poate o să se schimbe, mă agăţasem, involuntar, de o bucată subţire de aţă, care conducea spre sufletul meu ce simţea nevoia să se simtă iubit şi să iubească.

Simţeam nevoia să o văd, să îi simt pielea fină şi să o sărut.

- Spune Amanda, ce s-a întâmplat? Atât de normal îmi răspunsese la telefon. Am început să plâng. Spune-mi unde eşti, a continuat la fel de calmă, şi vin la tine. I-am dat adresa şi am aşteptat-o. M-am aşezat pe nişte scări şi am început să plâng şi mai tare. Plângeam în hohote, lumea se uita la mine ciudat, însă nimeni nu se oprea să mă întrebe dacă sunt bine, dacă am nevoie de ceva.... nimeni, toţi râdeau pe sub mustăţi, fetele chicoteau iar băieţii spunea lucruri ca: „Uite-o bă şi pe drogata asta”.

Am simţit cum o mână caldă îmi atinse umărul şi atunci mi-am ridicat capul. Am văzut-o. Era mai frumoasă decât în poze, era ca o rază ruptă din soare. S-a aplecat şi m-a strâns în braţe. Am stat aşa câteva minute bune, timp în care am început să plâng şi mai tare decât până atunci. S-a ridicat şi m-a ajutat şi pe mine să mă ridic. M-a luat de mână şi am început să mergem printre tot felul de străduţe ciudate. Am ajuns în faţa unui hotel. M-am uitat la ea şi mi-a zâmbit, făcându-mi semn să intru cu încredere. S-a dus direct la recepţie, l-a salutat pe recepţioner de parcă se cunoşteau de o viaţă, lua o cheie şi o sticlă de vodka, veni înapoi la mine, mă luă din nou de mână şi mă trase după ea până la etajul întâi.

Ne-am oprit în faţa unei camere cu o uşă de lemn, cam putrezită. A descuiat-o şi mi-a făcut semn să intru. A încuiat uşa şi s-a aşezat pe pat. Mi-a făcut din nou semn şi m-am aşezat lângă ea. A deschis sticla de vodka şi luat o înghiţitură mare.Mă uitam la ea şi nu spunea nimic. Nu făcea decât să mă mângâie pe creştetul capului şi să îmi mai dea din când în când câte o gură de băutură.

Nu ţineam la băutură aşa că mă luase repede de cap. M-am întins pe pat, încercând să mă relaxez. Am văzut-o cum se aşează deasupra mea şi începu să îşi plimbe mâinile pe corpul meu, făcându-mă să iau foc. Îşi dădu bluza jos şi îşi lasă la vedere sânii frumoşi, rotunzi, cu sfârcurile uşor întărite, iar apoi făcu la fel cu al meu. Se juca cu sânii mei făcându-mă să gem de plăcere. Începusem să mă ud. Îmi desfăcu şi pantalonii, îmi dădu jos chiloţii şi la fel făcu şi cu restul hainelor ce ramăsese pe ea. Eram amandouă goale, zâmbeam şi râdeam ca proastele, neştiind exact ce se întâmplă.

Se ridică, şi mă inspectă atentă cu privirea.

Aşa goală, se întinse lângă mine şi mă lua în braţe.

- Eşti cea mai pură creatură pe care am întâlnit-o vreodată, îmi sopti. Să rămâi aşa.

Am pus capul pe unui din sânii ei şi am adormit.

Dimineaţă, când m-am trezit, plecase.




Orice sfat/critica este bine venit(a).