Ce vreau vs. bani

[kannaary]

[DreamGirl]

Ca sa copletez lista de dorinte copilaresti, "trapezista la circ". Serios vorbind totusi, imi place mult topicul, se pliaza tare bine pe o problema de care m-am tot lovit in discutii anul asta.
Am observat in ultima vreme in jur o tendinta tot mai pregnanta pentru materialism, dar un materialism din acela dus pana in absurd, asezat pe cel mai inalt piedestal si lasat acolo. Cu orice persoane putin mai in varsta vorbesc, aud numai "bani, bani, bani". Invatatura asta straveche ajunge sa se rezume la bani si la cum, "atunci cand voi creste", imi voi da si eu seama ca tot ce conteaza e o slujba din care sa pot trai si din care sa imi pot intretine familia. Personal insa nu sunt de acord cu punctul asta de vedere, cu riscul de a fi mult prea idealista si naiva. Ai bani si apoi ce? Desigur unii ar putea spune ca mult mai bine plangi intr-un Mercedes decat sa plangi la un colt de strada, dar in momentul in care detii Mercedesul, sansele sunt ca plansul sa aiba legatura cu ce ai facut pentru a ajunge acolo si cu deciziile luate pana in acel punct. Am vazut oameni materialisti, i-am cunoscut, locuiesc cu unul din ei si de aceea pot spune cu mana pe inima ca nu am nevoie de asa ceva, pentru ca am in propria-mi casa un exemplu concret al unei persoane care, in ciuda banilor si in ciuda distragerilor de moment, nu e fericita sau macar multumita in adancul sufletului. Nu zic ca a alege o sluja din motive financiare e gresit, doar ca nu cred ca asta ar trebui sa fie motivul principal. In definitv, atunci cand faci ceva ce te face fericit/a sau macar ceva ce iti place, ai mult mai multe sanse sa excelezi; cand pui pasiune in ceea ce faci, normal ca iti va iesi mai bine si vei evolua mai mult decat daca ai face-o cu scarba si doar pentru bani. So, why not?

Idealul meu copilaresc, ca sa spun asa, e sa fiu scriitoare. Dificil de realizat, daca ma gandesc ca timpul liber, cheful si inspiratia mi se sincronizeaza doar rareori, aproape imposibil de realizat daca ma gandesc la posibilitatea de a si trai dintr-o astfel de slujba. Numeroasele optionale din generala si liceu m-au facut sa realizez ca mi-ar placea si teatrul dar, fiinca e o varianta la fel de putin practica, m-am decis intr-un final pe psihologie, un domeniu care le impaca, in opinia mea, pe toate. Sunt fascinata de mintea umana, de a explora omul in contextul lui social, de a intelege de ce gandeste intr-un anume mod, de prejudecati si factorii ce influenteaza gandirea, si sunt fascinata si de diverse boli, cum ar fi depresia, bulimia sau anorexia. Imi place sa discut cu lumea, imi place sa ofer sfaturi, luand toate aspectele implicate in considerare si imi place sa ii ajut pe ceilalti. Pe langa asta, consider totusi ca este o meserie din care, atata timp cat imi fac treaba, m-as putea intretine si care ma ajuta totodata cu aspiratiile mele la o cariera in ale scrisului. Daca e sa vorbesc de factorii luati in considerare, consider ca i-am cam luat pe toti, de la cei ce tin de dorintele mele arzatoare, pana la cei mai pragmatici. Iar daca alegerea e una buna, pe asta o voi descoperi probabil in primul an de facultate.

Cat despre parerea si meseria parintilor... Pentru mine personal nu conteaza niciuna ca factor decisiv. Parintii mei sunt profesori de sport ca profesie, tata fiind reorientat ulterior spre crasmarie, iar eu nu am tangente nici cu sistemul educational, nici cu condusul unei afaceri. Nu au avut multe de zis nici cand am hotarat sa merg la liceu in cu totul alt oras si judet, nu prea le dau multe de zis nici in alegerea facultatii. Desigur, le apreciez opiniile si le ascult cu placere, dar in final am ales si inca aleg sa fac tot ceea ce simt eu ca rezoneaza cel mai bine cu mine, si pot spune ca macar in aceasta privinta am parte de sustinerea lor... cel putin a jumatate din ei, hehe. In cazul in care o voi pierdea candva totusi, incerc sa ma orientez astfel incat sa ma pot intretine singura si sa pot continua ceea ce mi-am propus. Oi fi eu idealista, dar tot cred ca totul e bine atata timp cat iti urmezi visurile.

[MajinCloud]

[kannaary]

[Coyote Stark]

[Rebecka Ford]

[Azazel]

Facultate? Nu cred ca o sa ajung pana acolo, sau cel putin asa pare pana acum.
Cat despre alegeri acestea se fac cu timpul. Luand o situatie practica, cand vei vrea sa te angajezi, tanar fiind o sa te orientezi spre ce-ti place dar atat timp cat gasesti ceva convenabil. In cel mai probabil caz o sa-ti pice ideea si o sa-ti gasesti un loc de munca cat mai usor sau mai apropiat de domeniu. Si cred ca de aici pleaca totul in profesiile ce vor urma. Si nu cred ca trebuie sa fie doar una.

[Clau~]

Da, sunt idealista; dar doar atunci cand nu ma gandesc la realitate. Nici nu ai cum sa te gandesti la ceva ireal cand in mintea ta se contureaza idei reale, pentru ca, in genere, realitatea nu e ideala. In alta ordine de idei - si revenind la subiect -, eu incerc sa le imbin. Nu vreau multi bani, sincera sa fiu; vreau sa fac ce-mi place, insa imi plac prea multe lucruri ca sa ma decid asupra unuia. Am fost in mai multe randuri "hotarata" asupra unui domeniu, insa din diverse motive am renuntat la ele. In momentul de fata m-a gandit sa dau la Marketing sau Publicitate, pe de o parte, sau la Jurnalism sau Psihologie, pe cealalta. Optiunile sunt variate, si toate imi pot aduce la fel de multe satisfactii si venituri. De aceea nu cred ca voi avea o meserie "stabila". Principalul meu obiectiv e sa am o diploma in mana care sa aiba acoperire si sa castig cat mai multa experienta - in toate domeniile. Gandindu-ma la un viitor mai indepartat, nu ma vad avand o meserie care sa ma extenueze psihic din cauza ca o fac din obligatie; cu alte cuvinte, trebuie sa fac ce-mi place. Banii nu ma incalzesc si, dupa cum a spus si Rebecka, am experienta unui trai nu foarte bogat, asa ca nu ma tem de situatiile in care nu o sa am conditii luxoase. In fapt, nici nu ma gandesc sa-mi construiesc un viitor care sa se bazeze doar pe confortul de acest gen, pentru ca nu am de gand sa traiesc de cinci ori, deci e mai important sa ma simt implinita decat sa imi umplu lunar un cont mare in banca. Cred ca in luarea unei astfel de decizii e imposibil sa nu te gandesti la ambele valori; fie ca faci ce-ti place, fie ca obtii bani, acestea trebuie facute astfel incat sa fie imbinate. ^^

[fleeting ray]

eu nu am ales ceea ce ma pasioneaza, si anume psihologia (am ajuns cu timpul la concluzia ca ea, impreuna cu economia, ar fi singurele optiuni care m-ar pasiona), pentru ca consider ca in ziua de azi, intr-o economie de piata atat de fragila, trebuie sa fii pregatit pentru orice, si cam pe ideea asta am ales facultatea de matematica, pentru ca imi va permite sa ma orientez spre diverse segmente de piata, atunci cand ma voi decide sa o fac.
stofa de profesoara nu am.
facultatea mea de suflet ar fi fost filozofia, dar, prea multa filozofeala strica!
degeaba, eu vreau bani!