08-05-2009, 08:47 PM
iata si nextu`..sper ca n`a trb sa`l asteptati prea mult...sorry daca a durat ceva:d...si mai sper ceva: ca va place;;)
Capitolul VI: Noi mistere
-Perfect. Putem incepe? Zise Brittany fericita.
-Nu chiar, zise Rosalie. Nu e momentul. Va trebui sa ai rabdare, Britt. Nu-i chiar atat de simplu. Avem niste familii mai ciudate, si nu cred ca e inca cazu� sa ne transformam acum.
Blonda insista:
-Maine?
-Nu. Ai si tu rabdare pana saptamana viitoare, va trebui sa mai rezolvam niste lucruri inainte sa ne transformam.
-Ce lucruri?
Sofia vorbi din nou:
-Nu tu, ci noi.
-Dar sunt atat de nerabdatoare...
-Stim, nu e greu de observat, dar te rog intelege ca va trebui sa mai asteptam, interveni Rose.
Se vedea clar ca blonda era nemultumita, si ar fi continuat sa insiste si sa insiste daca nu ii vibra telefonul Sofiei.
-Kev? Buna.
Facu o pauza apoi zise:
-Azi? Nu, nu cred, dar ne putem intalni maine...si eu, pa.
Nimeni nu parea sa fie interesat de convorbirea brunetei, Rose si Britt fiind concentrate intr-un duel din priviri. Sofia le intrerupse, cerandu-si scuzele de rigoare, amintindu-le ca trebuie sa mearga acasa. Si-au luat gentile si au plecat, pe strada linistea fiind apasatoare, fiecare gandindu-se.
Sofia le-a parasit prima, stand cel mai aproape. A intrat in speranta ca Jane era plecata in continuare, insa nu era asa.
-De ce ai intarziat? Ti-am gatit mancarea preferata si tu pe unde umbli? De acum inainte esti pedepsita si nu mai ai voie sa mergi decat la scoala!
-Chiar iti pasa de mine?
-Normal.
-Atunci de ce m-ai parasit fara sa stiu unde esti?
-A fost o urgenta. Am avut o ruda bolnava, si am plecat urgent spre ea, n-am avut timp sa te anunt.
-Ce ruda? Mama stie?
-O verisoara si o buna prietena, Anastacia. Pe mama ta am anuntat-o.
�Anastacia?...a anuntat-o pe mama? Nu prea cred...�, gandea Sofi.
-Hai sa mananci, ca mai am si alta treaba decat sa-ti dau tie explicatii. A, si nu mi-ai raspuns la intrebare: unde-ai fost?
-Nici tu nu raspunzi de obicei la intrebarile mele, asa ca nu vad eu de ce as face-o.
A inceput sa o ingane, intreptandu-se spre bucatarie, incalzindu-i mancarea. A mancat doar Sofia, repede pentru a scapa de sadica cotoroanta.
S-a dus apoi in camera ei, si-a scris, apoi a inceput sa toceasca la fizica. Avea de gand ca a doua zi sa-l roage pe Yup sa o asculte sa-si indrepte media. Dupa ce a considerat ca a invatat destul de bine, s-a dus in camera lui Jane. Nu era nimeni inauntru. A inchis usor usa, apoi a incuiat-o. Bona probabil se uita la televizor avand in vedere cat era ceasul. Sofi a deschis imensul dulap ce ocupa tot peretele aflat vizavi de patul facut din lemn de mahon, unde vrajitoarea pretindea ca are doar haine. Multe haine. Parea ciudat, pentru ca de obicei purta aceleasi lucruri. In dulap se aflau carti, carti vechi, groase, prafuite. Erau sute. Sub un palton gros si rosu era ascunsa o cutie nu foarte mare, cu un aspect foarte misterios. Era neagra, si...si au inceput sa se auda pasi pe scari. Sofia a inchis repede dulapul, a descuiat usa, si a inceput sa traga de ea, strigand �Ajutor!�. Stia ca e ceva prostesc, insa altceva nu ii venea in minte sa faca.
Bona deschise cu usurinta, uitandu-se urat la fata, care facu ochii mari, speriandu-se de privirea �blanda� a lui Jane.
-Ce cautai in camera mea? Pot sa stiu si eu?
-Pe tine. Ce crezi ca as fi putut sa fac eu in camera ta? Adica...totusi vorbim despre mine.
-Sa zicem ca te-as crede, dar...de ce ma cautai? Si banuiesc ca trebuia sa stii ca nu sunt aici.
-M-am gandit sa te caut aici mai intai. E cel mai aproape de camera mea. Stii asta.
-Si...ce aveai cu usa?...de ce tipai?
-Ceva straniu mi s-a intamplat: am intrat in camera, apoi usa s-a inchis brusc si repede, iar eu nu puteam sa o mai deschid, m-am speriat si-am inceput sa tip. Speram ca poate ma vei salva.
Jane ridica o spranceana privindu-o insistent si jucaus. Probabil se gandea la ceva magie, insa nu putea sa recunoasca asta de fata fata.
Nu parea sa observe cand fata a plecat la baie, sa-si faca un dus. A stat mult intinsa in cada, pana a luat-o somnul. Cand a simtit ca pleoapele i se ingreuneaza s-a ridicat si s-a dus la culcare. Maine la scoala abia astepta sa le spuna fetelor ce a gasit in dulapul cotoroantei. Curiozitatea insa nu-i dadea pace, vroia sa stie ce era in cutia aceea misterioasa.
Avusese o noapte linistita, fara vise. Si-a pus halatul alb si a coborat in bucatarie. A strigat de cateva ori si parea ca nu-i acasa. In sufragerie a gasit un bilet:
�Fac cumparaturile...ma intorc dupa ce pleci la scoala. Ti-am lasat mancare in frigider si ti-am calcat uniforma pe care am gasit-o sifonata in dulapul tau, lucru care nu mi-a placut.
Jane�
Fata radia de fericire ca putea sa-i cotrobaie prin camera. S-a dus direct la cutia aia. A ridicat-o incet, deschizandu-i cu grija capacul.
Capitolul VI: Noi mistere
-Perfect. Putem incepe? Zise Brittany fericita.
-Nu chiar, zise Rosalie. Nu e momentul. Va trebui sa ai rabdare, Britt. Nu-i chiar atat de simplu. Avem niste familii mai ciudate, si nu cred ca e inca cazu� sa ne transformam acum.
Blonda insista:
-Maine?
-Nu. Ai si tu rabdare pana saptamana viitoare, va trebui sa mai rezolvam niste lucruri inainte sa ne transformam.
-Ce lucruri?
Sofia vorbi din nou:
-Nu tu, ci noi.
-Dar sunt atat de nerabdatoare...
-Stim, nu e greu de observat, dar te rog intelege ca va trebui sa mai asteptam, interveni Rose.
Se vedea clar ca blonda era nemultumita, si ar fi continuat sa insiste si sa insiste daca nu ii vibra telefonul Sofiei.
-Kev? Buna.
Facu o pauza apoi zise:
-Azi? Nu, nu cred, dar ne putem intalni maine...si eu, pa.
Nimeni nu parea sa fie interesat de convorbirea brunetei, Rose si Britt fiind concentrate intr-un duel din priviri. Sofia le intrerupse, cerandu-si scuzele de rigoare, amintindu-le ca trebuie sa mearga acasa. Si-au luat gentile si au plecat, pe strada linistea fiind apasatoare, fiecare gandindu-se.
Sofia le-a parasit prima, stand cel mai aproape. A intrat in speranta ca Jane era plecata in continuare, insa nu era asa.
-De ce ai intarziat? Ti-am gatit mancarea preferata si tu pe unde umbli? De acum inainte esti pedepsita si nu mai ai voie sa mergi decat la scoala!
-Chiar iti pasa de mine?
-Normal.
-Atunci de ce m-ai parasit fara sa stiu unde esti?
-A fost o urgenta. Am avut o ruda bolnava, si am plecat urgent spre ea, n-am avut timp sa te anunt.
-Ce ruda? Mama stie?
-O verisoara si o buna prietena, Anastacia. Pe mama ta am anuntat-o.
�Anastacia?...a anuntat-o pe mama? Nu prea cred...�, gandea Sofi.
-Hai sa mananci, ca mai am si alta treaba decat sa-ti dau tie explicatii. A, si nu mi-ai raspuns la intrebare: unde-ai fost?
-Nici tu nu raspunzi de obicei la intrebarile mele, asa ca nu vad eu de ce as face-o.
A inceput sa o ingane, intreptandu-se spre bucatarie, incalzindu-i mancarea. A mancat doar Sofia, repede pentru a scapa de sadica cotoroanta.
S-a dus apoi in camera ei, si-a scris, apoi a inceput sa toceasca la fizica. Avea de gand ca a doua zi sa-l roage pe Yup sa o asculte sa-si indrepte media. Dupa ce a considerat ca a invatat destul de bine, s-a dus in camera lui Jane. Nu era nimeni inauntru. A inchis usor usa, apoi a incuiat-o. Bona probabil se uita la televizor avand in vedere cat era ceasul. Sofi a deschis imensul dulap ce ocupa tot peretele aflat vizavi de patul facut din lemn de mahon, unde vrajitoarea pretindea ca are doar haine. Multe haine. Parea ciudat, pentru ca de obicei purta aceleasi lucruri. In dulap se aflau carti, carti vechi, groase, prafuite. Erau sute. Sub un palton gros si rosu era ascunsa o cutie nu foarte mare, cu un aspect foarte misterios. Era neagra, si...si au inceput sa se auda pasi pe scari. Sofia a inchis repede dulapul, a descuiat usa, si a inceput sa traga de ea, strigand �Ajutor!�. Stia ca e ceva prostesc, insa altceva nu ii venea in minte sa faca.
Bona deschise cu usurinta, uitandu-se urat la fata, care facu ochii mari, speriandu-se de privirea �blanda� a lui Jane.
-Ce cautai in camera mea? Pot sa stiu si eu?
-Pe tine. Ce crezi ca as fi putut sa fac eu in camera ta? Adica...totusi vorbim despre mine.
-Sa zicem ca te-as crede, dar...de ce ma cautai? Si banuiesc ca trebuia sa stii ca nu sunt aici.
-M-am gandit sa te caut aici mai intai. E cel mai aproape de camera mea. Stii asta.
-Si...ce aveai cu usa?...de ce tipai?
-Ceva straniu mi s-a intamplat: am intrat in camera, apoi usa s-a inchis brusc si repede, iar eu nu puteam sa o mai deschid, m-am speriat si-am inceput sa tip. Speram ca poate ma vei salva.
Jane ridica o spranceana privindu-o insistent si jucaus. Probabil se gandea la ceva magie, insa nu putea sa recunoasca asta de fata fata.
Nu parea sa observe cand fata a plecat la baie, sa-si faca un dus. A stat mult intinsa in cada, pana a luat-o somnul. Cand a simtit ca pleoapele i se ingreuneaza s-a ridicat si s-a dus la culcare. Maine la scoala abia astepta sa le spuna fetelor ce a gasit in dulapul cotoroantei. Curiozitatea insa nu-i dadea pace, vroia sa stie ce era in cutia aceea misterioasa.
Avusese o noapte linistita, fara vise. Si-a pus halatul alb si a coborat in bucatarie. A strigat de cateva ori si parea ca nu-i acasa. In sufragerie a gasit un bilet:
�Fac cumparaturile...ma intorc dupa ce pleci la scoala. Ti-am lasat mancare in frigider si ti-am calcat uniforma pe care am gasit-o sifonata in dulapul tau, lucru care nu mi-a placut.
Jane�
Fata radia de fericire ca putea sa-i cotrobaie prin camera. S-a dus direct la cutia aia. A ridicat-o incet, deschizandu-i cu grija capacul.
destiny is for losers. it's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.