Ce se intampla cand treci pragurile magiei?

[Monica Wksv]

Scuze, e cam scurt:-s...sper sa va placa...well,...:-"astept parerile voastre...si iata ca inca sunt vie!:))

Capitolul IV: Dorinte interzise



Pe chipul lui Rosalie se putea citi cu usurinta dezamagire si uimire. Intr-un tarziu reusi sa spuna:
-Ai promis!...de aceasta data in glas i se ragaseau nervii.
-Da, dar nu am stiut ca...
-Trebuia sa stii!
-Dar eu...
-Niciun dar. Daca renunti la vrajitorie, renunti la mine! Am avut incredere in tine, in noi. Am crezut cand ai promis.
-Rose!
Dar ea pleca inspre sala de clasa. Neavand incotro, la fel facu si Sofi.
Profesoara nu venise inca. Ca de fiecare data profesoara de geografie intarzia. Era foarte imprastiata. Era o femeie in varsta, nu era foarte umana, s-ar fi putut spune ca traia pe alta planeta. Stia intr-adevar geografie. Era desteapta, stia cum sa vorbeasca cu copiii, era o femeie eleganta, dar uneori „batea campii cu gratie”.
A reusit sa ajunga abia pe la jumatatea orei, dar si datorita faptului ca statea departe.
Orele au decurs destul de normal, iar pauzele au fost de-a dreptul urate. Fetele au stat separat, nebagandu-se una pe alta in seama. Amandoua regretau. Era greu sa fie „pe cont propriu”. Intotdeauna te simti bine atunci cand ai un prieten alaturi de tine, iar ele simteau asta abia acum. Au tinut una la alta inca de la inceput, dar cea mai mare valoare a unui prieten o descoperi abia dupa ce il pierzi; prietenia este armonia omenescului cu divinul. Asta ar fi trebuit sa stie...
Toti colegii erau surprinsi, pentru ca ele inainte erau de nedespartit.
Cand orele s-au terminat, fiecare a plecat la casa ei, amandoua fiind incapatanate si nespunandu-si nici macar „Pa!”.
Cand Sofia a ajuns acasa nu era nimeni acolo. Jane nu era acasa. Ceva ciudat se intampla...ea nu pleca niciodata, si mai ales fara sa anunte. De ce nu mai vorbea cu ea? Ce se petrecea cu bona?...
Cotrobaind prin frigider adolescenta gasi niste mancare lasata de dadaca. Desi era rea, nu puteai spune ca e platita degeaba. Mereu isi facea treaba.
In ciuda faptului ca nu avea de scris decat la latina, a deschis calculatorul...avea un mail de la Rose pe care nu il citi. Intrase doar sa vada daca are mesaje de la ea. Intotdeauna se lasa cu greu. Nu ii placea sa faca primul pas in nicio imprejurare. Evident, prietena sa era la fel, dar se pare ca de aceasta data ceda inainte.
„Oare ce scrie in mesaj?”, se tot intreba Sofi.
Toata ziua si-a petrecut-o citind, iar seara s-a uitat la un film.
Era o ora destul de tarzie cand pe afara se desfasurau niste activitati. Geamul din camera ei era inca deschis, uitand sa-l inchida dupa ce a aerisit.
Se auzeau niste zgomote de parca cineva ar fi incercat sa se catere cumva sa ajunga sus, in camera Sofiei, care s-a speriat, si spre nenorocul ei nu si-a dat seama ca era geamul deschis...ea statea in pat si se gandea. Se gandea la decizia pe care a luat-o, la reactia lui Rosalie, la intalnirea cu Kev, la „disparitia” lui Jane...zgomotul se auzea din ce in ce mai accentuat...Sofi s-a ridicat din pat si s-a dus la geam. Mare ii fu mirarea cand il vazu pe Kev, care ajunsese sus.
Fata ofta usurata, il ajuta sa intre in camera apoi se duse sa aprinda lumina. Era imbracata intr-o tinuta cam nepotrivita pentru o vizita la o ora tarzie din partea unui baiat. Purta un furou scurt, rosu, cu bretele subtiri, una fiindu-i cazuta pe umar, lasand la vedere sutienul negru. Kevin purta un tricou larg alb, care contrasta cu pantalonii negrii. Avea freza lui obisnuita: isi indreptase parul, il aranjase intr-o anumita forma.
O saruta profund, tinand-o strans in brate, fara a putea evada. De data asta nu era cum era ea obisnuita. Nu era cum se astepta. Acum era mai mult, poate prea mult. Sarutul era atat de lung si de adanc, incat Sofi avea impresia ca nu se va mai termina. Corpurile lor deveneau din ce in ce mai apropiate, buzele lor unindu-se mai mult; parea ca se contopeau. Kev o tinea pe iubita sa mereu mai strans si mai strans, apoi, fara a intrerupe sarutul a pus-o pe pat, el punandu-se peste ea. Sofia incerca sa se zbata, dar Kevin parca mai tare o tinea. A continuat sarutul, neavand incotro. Dupa putin timp el s-a oprit.
-E prea mult? Zise, incercand sa para ironic, apoi ridicandu-se si lasand-o sa respire.
-M-ai luat pe nepregatite.
-Nu pari chiar atat de nepregatita, raspunse analizand tinuta ei.
-Nu ma refeream la asta.
Kev ofta si zise:
-Stiu frumoaso.
-Ma bucur ca intelegi. Ne cunoastem de prea putin timp. Trebuie sa mai ai un pic de rabdare.
-O sa am. Iti promit. Acum e tarziu, iar tu esti obosita. O sa te las sa dormi.
De data asta o saruta ca de obicei, un sarut nu foarte lung, iar apoi disparu in noapte.
Intr-un sfarsit reusi sa adoarma. Avu o noapte linistita, fara vise.
A doua zi, dimineata trebuia sa mearga la scoala. Era vineri. Ultima zi. Ce va face in weekend daca nu se impaca cu Rose?

***


Rosalie profita de o asemenea zi de primava insorita si foarte calduroasa si se imbraca intr-o frumoasa rochie rosie, dar simpla. Ii venea mai sus de genunchi, jos avand marginea neagra, la fel ca si bretelele. Era usor bufanta. Isi pusese la o mana o bratara groasa neagra, iar la cealalta una rosie. Se incalata in baschetii negri, punandu-si pe ei o insigna cu un paianjen. Parul si-l prinse intr-un coc simplu si natural, lasand iesita o suvita scurta. Nu se machia. De la geanta roz cu rosu trecu la una alba.
Nici Sofia nu avea chef de plictisitoarea uniforma intr-o asemea zi. Cand isi deschise dulapul ii sarira in ochi hainele roscatei pe care uitase sa i le inapoieze. Se simtea vinovata, dar stia ca daca avea de gand sa i le duca intra in vorba cu ea, ceea nu isi dorea sa faca. Sofi vroia ca ea sa fie cea bagata in seama.
Se imbraca intr-o fusta turcoaz ce depasea un pic genunchii, cu niste colanti mov. Isi puse in urechi stelutele negre, asortandu-se cu balerinii, care erau de aceiasi nuanta. Isi puse margelele si bratarile mov, si isi dadu cu un dermatograf de aceiasi culoare.
La intrarea in scoala, Rose si Sofi se intalnira.
-Buna! Zise Sofia, nemaiputand sa se abtina.
Rosalie zambi putin nesigura, apoi, dand acelasi raspuns se imbratisara.
-A fost o prostie din partea mea sa iti spun ca renunti la mine.
-A fost o prostie sa renunt la vrajitorie.
-Te intorci?
-Da, da, da!
-Bine ai revenit!